Cu zece zile in urma, Cami ne-a prezentat pe "Viata si credinta dobrogeana" o minunata initiativa. A doua zi m-am grabit sa-i promit ca voi prelua informatia si pe blogul meu. Iata ca fac acest lucru abia dupa 9 zile,dupa ce prima intalnire a asociatiei a avut deja loc. Cami, te rog sa ma ierti!
"Cu binecuvantare duhovniceasca si acordul maicii Siluana, a luat fiinta la Constanta Asociatia crestin-ortodoxă Acoperământul Maicii Domnului” cu scopul ajutorarii celor aflati in suferinta.
Detalii, aici:http://constantaro.blogspot.com/2009/02/pentru-tinerele-necasatorite-si-nu.html
sâmbătă, 28 februarie 2009
vineri, 27 februarie 2009
De ce inseamna acceptarea implantului cu microcip lepadare definitiva de Dumnezeu?
In legatura cu subiectul mult discutat zilele acestea, subiect care mi-a devenit familiar de prin 1994 (motiv pentru care am acceptat primul card cu strangere de inima), am gasit punctul de vedere al unui psiholog, pe un grup de discutii ortodox.
L-am preluat, pentru ca mi se pare clar, logic, explicit.
Ii multumesc Aureliei Ungureanu pentru permisiunea de a reda rationamentul ei aici:
"Relatia dintre trup si suflet
Despre legatura dintre suflet si trup, minte/psihic si creier, material si ideal/spiritual, s-a scris mult. Dezbaterea privind intaietatea unuia sau altuia, sau privind cine genereaza pe cine, este foarte veche si a imbracat multe forme.
La psihologie am invatat ca “psihicul este o functie a creierului”. De aici nu se deduce clar intaietatea unuia sau altuia. Se poate intelege ca psihicul este generat de creier, adica materia exista prima si genereaza mintea/spiritul. Sau ca mintea exista prima si isi genereaza suportul fizic, material. Ce este clar este ca intre ele exista o legatura indisolubila.
De fapt, ele iau nastere simultan, interactioneaza si sunt interdependente din momentul crearii lor.
Poate sufletul sa fie robit prin interventie din exterior, fara voia sa?
Eu cred ca poate fi. Am mai multe argumente in acest sens. Sufletul poate fi atins prin trup... si invers.
Cine a citit marturii ale celor ce au trecut prin temnitele comuniste pot lesne sa vada ca sufletul este atins de experientele trupesti, si invers, trupul poate rezista la incredibile si extreme situatii pentru ca sufletul este rezistent.
Am credinta ca experimentul reeducarii de la Pitesti, metodologia diabolica tip Macarenko, prin care prin intermediul trupului produci schimbari de identitate (adica majore, profunde) asupra sufletului este perfect valida si functionala, in absenta prezentei si protectiei lui Dumnezeu! De aceea lepadarea are efecte dezastruoase asupra fiintei ca intreg (trup si suflet), pentru ca ramane singura in fata atacurilor de orice fel, si nu are puterea de a gestiona prin forte proprii orice fel de experienta.
De ce este posibil acest lucru? (adica modificari profunde la nivelul sufletului prin intermediul trupului) Pentru ca fiinta umana este un INTREG, format din trup, suflet (psihic sau minte) si spirit (suflarea divina a Duhului Sfant asupra noastra). Spiritul este partea cea mai subtire, cea mai inalta, cea mai aproape de Dumnezeu. Deci fiinta umana integreaza intr-o armonie perfecta cei doi poli ai intregii creatii a lui Dumnezeu: materia si spiritul. De aceea este “incununarea creatiei”. Legat de aceasta idee, recomand cu caldura cartile teologului francez Jean-Claude Larchet, care sintetizeaza si prezinta extrem de elocvent din perspectiva ortodoxa aceasta dinamica a fiintei umane in intregul ei, sanatatea originara a fiintei si imbolnavirea ei prin pacat.
Sa revin putin la notiunea de INTREG, pe care putini oameni o inteleg in acceptiunea sa cea mai abstracta. Exista o notiune similara si in psihologie: se numeste gestalt. Altii (in stiinta) o numesc design (design inteligent). Ideea de baza este ca intregul este mai mult decat suma partilor componente, si prin simplul fapt ca partile componente respecta un anume design/structura, ofera mai multa informatie decat ofera suma partilor componente. De pilda, cand ne uitam la un patrat format din puncte (laturile sunt formate din puncte aranjate pe o linie imaginara, respectand forma patratului) spunem ca vedem un patrat, nu niste puncte. Pentru ca informatia despre ce inseamna un patrat nu este continuta de conceptul de punct si nici de pluralitatea punctelor, ci este ceva in plus, tine de o anume aranjare a acestora, adica de un design. Tendinta fireasca este de a percepe mai intai gestaltul, intregul, designul, nu partile componente, de aceea vom spune ca vedem un patrat. Acest concept este si unul dintre cele mai puternice argumente ale creationismului.
In ceea ce priveste fiinta umana, lucrurile sunt evident mult mai complicate, dar pornind de la acelasi principiu, fiinta umana este mai mult decat materie+suflet+spirit. Ci ceea ce o defineste este suprapus acestei sume, insa imposibil de realizat in absenta oricarei componente. Fiinta umana nu mai este fiinta umana fara una din aceste componente. Mai mult, modificarea uneia are impact si asupra celorlalte.
Un exemplu doveditor al acestui mod de ... sa zicem “functionare” a fiintei umane sunt bolile psihice. Cine mai stie cate ceva din psihiatrie stie ca psihozele sunt cele mai grave boli psihice, implicand cea mai mare destructurare psihica, si se reflecta in schimbari ale morfologiei sau chimismului creierului – deci bolile sufletului se reflecta in trup (materia). Medicii actioneaza asupra materiei, ca doar acolo au acces, mai precis, pe cale chimica, prin neuroleptice, si genereaza vindecarea sufletului prin trup. (ma rog, nu e tocmai vindecare, e o ameliorare, dar impactul materialului asupra mentalului este evident). Aceeasi relatie, dar inversata, o vedem si in cazul traumatismelor cranio-cerebrale.. din nou, in psihiatrie şi neurologie gasim multe cazuri in care astfel de traume au produs modificari la nivel de creier (trup/materie), insa impactul se vede la nivel de comportament (adica afecteaza sufletul, care genereaza alegerile comportamentale, atitudinile, felul de a fi al persoanei), generand depresie, agresivitate, etc...
In concluzie: Da, sufletul poate fi inrobit, nu direct, ci prin intermediul trupului.
De altfel, patimile au o componenta trupeasca si elevarea spirituala are componenta necesara de nevointa trupeasca.
Dar este alegerea libera a omului daca:
*in caz ca este stapan pe trupul lui – daca lasa sa se actioneze din exterior prin trup: (este cazul alegerii de a consuma droguri, alcool, de a te imbuiba cu mancare, de a exagera cu cautarea placerilor sau confortului fizic... sau daca permiti implantarea unui cip in trupul tau)
*in caz ca nu are stapanire asupra trupului – cazul celor torturati, de pilda, cazul in care agresiunea este cat se poate de directa asupra trupului pentru a forta sufletul, daca alege sa cedeze torturilor (adica sa actioneze impotriva principiilor sale valorice fundamentale) sau sa ceara sprijinul si ajutorul divin, crezand cu toata fiinta in acest ajutor si in faptul ca Dumnezeu este prezent si il protejeaza; pentru acest caz mi s-a parut foarte edificatoare introspectia lui Dumitru Bordeianu, care a ajuns la constientizarea faptului ca lepadarea sa a fost posibila pentru ca nu a cerut ajutorul lui Dumnezeu si din cauza unei mandrii ascunse a celui care se crede demn de martiriu si mucenicie; si-a dat seama ca a incercat sa faca fata singur si fara Dumnezeu nu a reusit acest lucru; in momentul in care a ales sa se lupte singur, a cedat; cand s-a pocait si a cerut sincer mila lui Dumnezeu, a fost vindecat si a scapat cu viata in chip minunat unor conditii extreme.
Este de asemenea alegerea omului sa se pocaiasca de alegerile gresite, si in marea lor majoritate, toate sunt “remediabile” prin pocainta... mai putin, cred, chestia cu cipul, care e ireversibila (o sa revin la aceasta idee, voi argumenta de ce cred asta)
Legat de a doua situatie – fortarea asupra trupului – putem vorbi si de ingerarea de substante psihoactive si/sau nocive fara voia sau cunostinta persoanei (prin contaminarea apei sau alimentelor, prin interzicerea alimentelor naturale si nutrientilor – vezi temele Codex Alimentarius, fluoridarea apei in USA, experimentele MK-Ultra). De asemenea, putem vorbi de implantarea care poate avea loc fara stirea persoanei, sau cu forta. Caz in care se aplica acelasi principiu de protectie: aici intervine direct Dumnezeu, dar la cererea/alegerea noastra, nu intra “cu bocancii” peste noi, fara voia noastra.
Aceasta stare de abandon si incredere totala in Dumnezeu mi se pare magistral suprinsa de vorbele Fecioarei Maria: “Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau”
Inca un argument al interventiei asupra sufletului prin trup: oare de ce exista si o parte cat se poate de materiala si concreta a Bisericii, a Tainelor si slujbelor ei? Oare nu pentru a ne proteja si aceasta parte slaba care inseamna trupul nostru, materia? Oare am exagera daca am crede ca Sfanta Impartasanie, painea si vinul cat se poate de concrete, nu ne pot proteja impotriva otravurilor din alimente si apa?
De ce ar fi cipul implantabil o lepadare de Dumnezeu?
Diavolul nu s-a sfiit si nu a ezitat nici o clipa, de la inceputul lumii si pana acum, sa incerce ambele cai de a ne inrobi sufletele: prin seductie si prin forta.
Prin cipul implantabil cred ca este evident pentru toata lumea ca Satan a reusit magistral sa imbine cele doua cai: prin seductie – toate avantajele pe care ti le aduce acest sistem, toate venite sa-ti sprijine siguranta si confortul material/trupesc, atat la nivel de individ, cat si de societate; prin forta: eliminand toate alternativele de existenta fara cip si, in ultima instanta, cred ca nu se va sfii nici de cea mai bruta forma de fortare.
Si de ce ar fi acest cip implantat ata de periculos? Pentru ca, odata implantat, omul cedeaza complet controlul sau si voia sa. Cipul, de fapt nu obiectul in sine, ci informatiile continute, informatii aflate intr-o putere straina, deci acea putere straina de individ decide din momentul implantarii cine esti, ce esti, cum esti, ce faci. Decide daca ai drepturi sau nu. Mai grav, decide daca auzi sau vezi ceva anume, decide daca suferi, daca esti ingrozit, daca poti dormi sau nu, daca esti agresiv sau docil... (Toate aceste lucruri au fost dovedite de altii ca fiind posibile prin aceasta tehnologie, nu mai revin asupra detaliilor care argumenteaza aceasta afirmatie; cred ca este evident doar si din argumentatia de mai sus legata de bolile psihice ca actiunea asupra creierului are impact direct in psihicul uman). In ce fel poate o fiinta care contine un astfel de dispozitiv sa mai corespunda catusi de putin Chipului lui Dumnezeu?? Deci inseamna indepartarea si renuntarea totala la fiinta creata initial de Dumenzeu. Nu vom mai fi oameni, ci altceva, ceva groaznic... O lepadare mai clara si definitiva nu pot sa-mi imaginez...
Naivii (cei care nu stiu de Oculta care ne guverneaza lumea si care sunt regizorii acestui monstruos plan de a genera controlul absolut la nivel global) vor spune: Dar cine ar vrea totusi sa ne controleze chiar asa de strict, incat sa nu ne putem ruga la Dumnezeu, de pilda? Raspunsul meu sec ar fi: nici nu ma intereseaza, important este ca acest lucru este posibil prin aceasta tehnologie!! E suficient pentru ca rationamentul de mai sus sa fie valabil si sa refuz categoric acest cip. Nici nu ma mai intereseaza garantiile de siguranta a datelor personale si promisiunile lor ca vor “fi cuminti” si nu vor prin acest cip decat binele nostru! Chiar sunt poate unii oameni care sincer cred in binele acestei actiuni, oameni incapabili sa vada dincolo de un orizont foarte limitat al experientelor si credintelor personale, fara a mai cerceta istorie, stiinta, religie, sociologie, psihologie, medicina, etc... TOATE dintre aceste domenii ridicand nenumarate “steaguri rosii” de atentionare asupra raului, pe toate planurile posibile, generat de acest sistem.
De ce cred ca aceasta forma de lepadare este ireversibila? Pentru ca este perfecta (poate nu chiar acum, dar tinde sa devina din ce in ce mai eficienta) ca mecanism, ca functionare, ca impact, si vizeaza INTREAGA suflare omeneasca.... prin urmare nu mai putem face fata singuri sub nici o forma. Orice om nascut intr-un astfel de sistem, nu mai conteaza ce-i fac parintii, care e mediul educational, care ii este datul genetic, o astfel de fiinta este din start pierduta (ma refer ca e pierduta dpdv al mantuirii sufletului, pentru ca nu are decat o singura optiune, un singur mod posibil de existenta, controlat din exteriorul sau). Deci din momentul implementarii acestui sistem la nivel global, omenirii ii va fi imposibil sa mai produca oameni capabili sa se mantuiasca. Prin urmare, rostul acestei lumi a luat sfarsit, si pentru a nu permite oamenilor care s-ar putea naste intr-o astfel de lume sa traiasca o viata fara nici un strop de libertate de alegere, adica sortiti din start pieirii duhovnicesti, Dumnezeu scurteaza zilele Antichristului si pune capat lumii. Asa este cinstit si corect, pentru ca acei oameni nu ar avea nici o sansa...
Ce putem face? Ce ne-a spus parintele Proclu: pocainta, rugaciune, iertarea si iubirea dintre noi ar fi in primul rand. In al doilea rand, cred ca nu e corect sa nu facem TOT ce ne sta in putinta pentru a amana implementarea acestui sistem. Si nu neaparat pentru a ne salva pe noi de aceste experiente oribile expuse de cartea Apocalipsei. Oricum cu un sfarsit suntem toti datori si nu da Domnul omului decat ce poate duce, chiar si in plina desfasurare a Apocalipsei. Ci pentru a da ocazia cator mai multi dintre oameni de a alege Calea cea Dreapta si Adevarul. Inca se mai poate, cred eu...
Ce putem noi face chiar acum este sa impiedicam (de fapt sa intarziem pe cat posibil) si sa nu acceptam documentele biometrice. Ele nu sunt cipul implantabil, dar, ma intreb: nu e clar ca daca scap un obiect de la etajul 10, nu atinge imediat solul, distrugandu-se, dar este cat se poate de anticipabil ca asta se va intampla, si atunci, nu trebuie sa ma asigur ca nu-l scap din mana? La fel si cu aceste documente – este mult prea clar catre ce tind, pentru a le putea accepta.
Promovarea ideii ca noi putem sa ne ingrijim de sufletul nostru si de mantuire prin posturi, rugaciuni si participare la slujbe ... si atat... fara a reactiona si a sustine prin vorbe (exprimare cu hotarare a opiniilor) si fapte (tot ce putem face concret pentru a preveni acest sistem de control totalitar al fiintei umane, mai ales in contextul in care ni s-a dat cartea Apocalipsei cu semne si toate informatiile de care avem nevoie sa ne dam seama ce se intampla) mi se pare similara politicii strutului: bag capu` in nisip, nu mai ma confrunt direct cu pericolul, dar imi las ditamai ... "ass"-ul :-) la bataie afara, in calea pericolului.
Pana la urma, mantuirea e impreuna-lucrare cu Domnul, nu doar o acceptare pasiva a interventiei divine (atitudine de genul "un om avea o capra, si capra n-avea nimic impotriva" :-) )
Doamne ajuta!
Aura"
Recomand de asemenea raspunsul maicii Siluana la o intrebare similara, preluat de Ramona aici:http://ramurainflorita.blogspot.com/2009/02/intrebare-daca-acceptam-actele-cu-date.html si ultimele recomandari ale parintelui Arsenie Papacioc de la Teghirghiol, care pot fi ascultate sau citite aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/02/24/parintele-arsenie-e-o-mare-primejdie-nu-trebuie-acceptat-cu-niciun-chip/
L-am preluat, pentru ca mi se pare clar, logic, explicit.
Ii multumesc Aureliei Ungureanu pentru permisiunea de a reda rationamentul ei aici:
"Relatia dintre trup si suflet
Despre legatura dintre suflet si trup, minte/psihic si creier, material si ideal/spiritual, s-a scris mult. Dezbaterea privind intaietatea unuia sau altuia, sau privind cine genereaza pe cine, este foarte veche si a imbracat multe forme.
La psihologie am invatat ca “psihicul este o functie a creierului”. De aici nu se deduce clar intaietatea unuia sau altuia. Se poate intelege ca psihicul este generat de creier, adica materia exista prima si genereaza mintea/spiritul. Sau ca mintea exista prima si isi genereaza suportul fizic, material. Ce este clar este ca intre ele exista o legatura indisolubila.
De fapt, ele iau nastere simultan, interactioneaza si sunt interdependente din momentul crearii lor.
Poate sufletul sa fie robit prin interventie din exterior, fara voia sa?
Eu cred ca poate fi. Am mai multe argumente in acest sens. Sufletul poate fi atins prin trup... si invers.
Cine a citit marturii ale celor ce au trecut prin temnitele comuniste pot lesne sa vada ca sufletul este atins de experientele trupesti, si invers, trupul poate rezista la incredibile si extreme situatii pentru ca sufletul este rezistent.
Am credinta ca experimentul reeducarii de la Pitesti, metodologia diabolica tip Macarenko, prin care prin intermediul trupului produci schimbari de identitate (adica majore, profunde) asupra sufletului este perfect valida si functionala, in absenta prezentei si protectiei lui Dumnezeu! De aceea lepadarea are efecte dezastruoase asupra fiintei ca intreg (trup si suflet), pentru ca ramane singura in fata atacurilor de orice fel, si nu are puterea de a gestiona prin forte proprii orice fel de experienta.
De ce este posibil acest lucru? (adica modificari profunde la nivelul sufletului prin intermediul trupului) Pentru ca fiinta umana este un INTREG, format din trup, suflet (psihic sau minte) si spirit (suflarea divina a Duhului Sfant asupra noastra). Spiritul este partea cea mai subtire, cea mai inalta, cea mai aproape de Dumnezeu. Deci fiinta umana integreaza intr-o armonie perfecta cei doi poli ai intregii creatii a lui Dumnezeu: materia si spiritul. De aceea este “incununarea creatiei”. Legat de aceasta idee, recomand cu caldura cartile teologului francez Jean-Claude Larchet, care sintetizeaza si prezinta extrem de elocvent din perspectiva ortodoxa aceasta dinamica a fiintei umane in intregul ei, sanatatea originara a fiintei si imbolnavirea ei prin pacat.
Sa revin putin la notiunea de INTREG, pe care putini oameni o inteleg in acceptiunea sa cea mai abstracta. Exista o notiune similara si in psihologie: se numeste gestalt. Altii (in stiinta) o numesc design (design inteligent). Ideea de baza este ca intregul este mai mult decat suma partilor componente, si prin simplul fapt ca partile componente respecta un anume design/structura, ofera mai multa informatie decat ofera suma partilor componente. De pilda, cand ne uitam la un patrat format din puncte (laturile sunt formate din puncte aranjate pe o linie imaginara, respectand forma patratului) spunem ca vedem un patrat, nu niste puncte. Pentru ca informatia despre ce inseamna un patrat nu este continuta de conceptul de punct si nici de pluralitatea punctelor, ci este ceva in plus, tine de o anume aranjare a acestora, adica de un design. Tendinta fireasca este de a percepe mai intai gestaltul, intregul, designul, nu partile componente, de aceea vom spune ca vedem un patrat. Acest concept este si unul dintre cele mai puternice argumente ale creationismului.
In ceea ce priveste fiinta umana, lucrurile sunt evident mult mai complicate, dar pornind de la acelasi principiu, fiinta umana este mai mult decat materie+suflet+spirit. Ci ceea ce o defineste este suprapus acestei sume, insa imposibil de realizat in absenta oricarei componente. Fiinta umana nu mai este fiinta umana fara una din aceste componente. Mai mult, modificarea uneia are impact si asupra celorlalte.
Un exemplu doveditor al acestui mod de ... sa zicem “functionare” a fiintei umane sunt bolile psihice. Cine mai stie cate ceva din psihiatrie stie ca psihozele sunt cele mai grave boli psihice, implicand cea mai mare destructurare psihica, si se reflecta in schimbari ale morfologiei sau chimismului creierului – deci bolile sufletului se reflecta in trup (materia). Medicii actioneaza asupra materiei, ca doar acolo au acces, mai precis, pe cale chimica, prin neuroleptice, si genereaza vindecarea sufletului prin trup. (ma rog, nu e tocmai vindecare, e o ameliorare, dar impactul materialului asupra mentalului este evident). Aceeasi relatie, dar inversata, o vedem si in cazul traumatismelor cranio-cerebrale.. din nou, in psihiatrie şi neurologie gasim multe cazuri in care astfel de traume au produs modificari la nivel de creier (trup/materie), insa impactul se vede la nivel de comportament (adica afecteaza sufletul, care genereaza alegerile comportamentale, atitudinile, felul de a fi al persoanei), generand depresie, agresivitate, etc...
In concluzie: Da, sufletul poate fi inrobit, nu direct, ci prin intermediul trupului.
De altfel, patimile au o componenta trupeasca si elevarea spirituala are componenta necesara de nevointa trupeasca.
Dar este alegerea libera a omului daca:
*in caz ca este stapan pe trupul lui – daca lasa sa se actioneze din exterior prin trup: (este cazul alegerii de a consuma droguri, alcool, de a te imbuiba cu mancare, de a exagera cu cautarea placerilor sau confortului fizic... sau daca permiti implantarea unui cip in trupul tau)
*in caz ca nu are stapanire asupra trupului – cazul celor torturati, de pilda, cazul in care agresiunea este cat se poate de directa asupra trupului pentru a forta sufletul, daca alege sa cedeze torturilor (adica sa actioneze impotriva principiilor sale valorice fundamentale) sau sa ceara sprijinul si ajutorul divin, crezand cu toata fiinta in acest ajutor si in faptul ca Dumnezeu este prezent si il protejeaza; pentru acest caz mi s-a parut foarte edificatoare introspectia lui Dumitru Bordeianu, care a ajuns la constientizarea faptului ca lepadarea sa a fost posibila pentru ca nu a cerut ajutorul lui Dumnezeu si din cauza unei mandrii ascunse a celui care se crede demn de martiriu si mucenicie; si-a dat seama ca a incercat sa faca fata singur si fara Dumnezeu nu a reusit acest lucru; in momentul in care a ales sa se lupte singur, a cedat; cand s-a pocait si a cerut sincer mila lui Dumnezeu, a fost vindecat si a scapat cu viata in chip minunat unor conditii extreme.
Este de asemenea alegerea omului sa se pocaiasca de alegerile gresite, si in marea lor majoritate, toate sunt “remediabile” prin pocainta... mai putin, cred, chestia cu cipul, care e ireversibila (o sa revin la aceasta idee, voi argumenta de ce cred asta)
Legat de a doua situatie – fortarea asupra trupului – putem vorbi si de ingerarea de substante psihoactive si/sau nocive fara voia sau cunostinta persoanei (prin contaminarea apei sau alimentelor, prin interzicerea alimentelor naturale si nutrientilor – vezi temele Codex Alimentarius, fluoridarea apei in USA, experimentele MK-Ultra). De asemenea, putem vorbi de implantarea care poate avea loc fara stirea persoanei, sau cu forta. Caz in care se aplica acelasi principiu de protectie: aici intervine direct Dumnezeu, dar la cererea/alegerea noastra, nu intra “cu bocancii” peste noi, fara voia noastra.
Aceasta stare de abandon si incredere totala in Dumnezeu mi se pare magistral suprinsa de vorbele Fecioarei Maria: “Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau”
Inca un argument al interventiei asupra sufletului prin trup: oare de ce exista si o parte cat se poate de materiala si concreta a Bisericii, a Tainelor si slujbelor ei? Oare nu pentru a ne proteja si aceasta parte slaba care inseamna trupul nostru, materia? Oare am exagera daca am crede ca Sfanta Impartasanie, painea si vinul cat se poate de concrete, nu ne pot proteja impotriva otravurilor din alimente si apa?
De ce ar fi cipul implantabil o lepadare de Dumnezeu?
Diavolul nu s-a sfiit si nu a ezitat nici o clipa, de la inceputul lumii si pana acum, sa incerce ambele cai de a ne inrobi sufletele: prin seductie si prin forta.
Prin cipul implantabil cred ca este evident pentru toata lumea ca Satan a reusit magistral sa imbine cele doua cai: prin seductie – toate avantajele pe care ti le aduce acest sistem, toate venite sa-ti sprijine siguranta si confortul material/trupesc, atat la nivel de individ, cat si de societate; prin forta: eliminand toate alternativele de existenta fara cip si, in ultima instanta, cred ca nu se va sfii nici de cea mai bruta forma de fortare.
Si de ce ar fi acest cip implantat ata de periculos? Pentru ca, odata implantat, omul cedeaza complet controlul sau si voia sa. Cipul, de fapt nu obiectul in sine, ci informatiile continute, informatii aflate intr-o putere straina, deci acea putere straina de individ decide din momentul implantarii cine esti, ce esti, cum esti, ce faci. Decide daca ai drepturi sau nu. Mai grav, decide daca auzi sau vezi ceva anume, decide daca suferi, daca esti ingrozit, daca poti dormi sau nu, daca esti agresiv sau docil... (Toate aceste lucruri au fost dovedite de altii ca fiind posibile prin aceasta tehnologie, nu mai revin asupra detaliilor care argumenteaza aceasta afirmatie; cred ca este evident doar si din argumentatia de mai sus legata de bolile psihice ca actiunea asupra creierului are impact direct in psihicul uman). In ce fel poate o fiinta care contine un astfel de dispozitiv sa mai corespunda catusi de putin Chipului lui Dumnezeu?? Deci inseamna indepartarea si renuntarea totala la fiinta creata initial de Dumenzeu. Nu vom mai fi oameni, ci altceva, ceva groaznic... O lepadare mai clara si definitiva nu pot sa-mi imaginez...
Naivii (cei care nu stiu de Oculta care ne guverneaza lumea si care sunt regizorii acestui monstruos plan de a genera controlul absolut la nivel global) vor spune: Dar cine ar vrea totusi sa ne controleze chiar asa de strict, incat sa nu ne putem ruga la Dumnezeu, de pilda? Raspunsul meu sec ar fi: nici nu ma intereseaza, important este ca acest lucru este posibil prin aceasta tehnologie!! E suficient pentru ca rationamentul de mai sus sa fie valabil si sa refuz categoric acest cip. Nici nu ma mai intereseaza garantiile de siguranta a datelor personale si promisiunile lor ca vor “fi cuminti” si nu vor prin acest cip decat binele nostru! Chiar sunt poate unii oameni care sincer cred in binele acestei actiuni, oameni incapabili sa vada dincolo de un orizont foarte limitat al experientelor si credintelor personale, fara a mai cerceta istorie, stiinta, religie, sociologie, psihologie, medicina, etc... TOATE dintre aceste domenii ridicand nenumarate “steaguri rosii” de atentionare asupra raului, pe toate planurile posibile, generat de acest sistem.
De ce cred ca aceasta forma de lepadare este ireversibila? Pentru ca este perfecta (poate nu chiar acum, dar tinde sa devina din ce in ce mai eficienta) ca mecanism, ca functionare, ca impact, si vizeaza INTREAGA suflare omeneasca.... prin urmare nu mai putem face fata singuri sub nici o forma. Orice om nascut intr-un astfel de sistem, nu mai conteaza ce-i fac parintii, care e mediul educational, care ii este datul genetic, o astfel de fiinta este din start pierduta (ma refer ca e pierduta dpdv al mantuirii sufletului, pentru ca nu are decat o singura optiune, un singur mod posibil de existenta, controlat din exteriorul sau). Deci din momentul implementarii acestui sistem la nivel global, omenirii ii va fi imposibil sa mai produca oameni capabili sa se mantuiasca. Prin urmare, rostul acestei lumi a luat sfarsit, si pentru a nu permite oamenilor care s-ar putea naste intr-o astfel de lume sa traiasca o viata fara nici un strop de libertate de alegere, adica sortiti din start pieirii duhovnicesti, Dumnezeu scurteaza zilele Antichristului si pune capat lumii. Asa este cinstit si corect, pentru ca acei oameni nu ar avea nici o sansa...
Ce putem face? Ce ne-a spus parintele Proclu: pocainta, rugaciune, iertarea si iubirea dintre noi ar fi in primul rand. In al doilea rand, cred ca nu e corect sa nu facem TOT ce ne sta in putinta pentru a amana implementarea acestui sistem. Si nu neaparat pentru a ne salva pe noi de aceste experiente oribile expuse de cartea Apocalipsei. Oricum cu un sfarsit suntem toti datori si nu da Domnul omului decat ce poate duce, chiar si in plina desfasurare a Apocalipsei. Ci pentru a da ocazia cator mai multi dintre oameni de a alege Calea cea Dreapta si Adevarul. Inca se mai poate, cred eu...
Ce putem noi face chiar acum este sa impiedicam (de fapt sa intarziem pe cat posibil) si sa nu acceptam documentele biometrice. Ele nu sunt cipul implantabil, dar, ma intreb: nu e clar ca daca scap un obiect de la etajul 10, nu atinge imediat solul, distrugandu-se, dar este cat se poate de anticipabil ca asta se va intampla, si atunci, nu trebuie sa ma asigur ca nu-l scap din mana? La fel si cu aceste documente – este mult prea clar catre ce tind, pentru a le putea accepta.
Promovarea ideii ca noi putem sa ne ingrijim de sufletul nostru si de mantuire prin posturi, rugaciuni si participare la slujbe ... si atat... fara a reactiona si a sustine prin vorbe (exprimare cu hotarare a opiniilor) si fapte (tot ce putem face concret pentru a preveni acest sistem de control totalitar al fiintei umane, mai ales in contextul in care ni s-a dat cartea Apocalipsei cu semne si toate informatiile de care avem nevoie sa ne dam seama ce se intampla) mi se pare similara politicii strutului: bag capu` in nisip, nu mai ma confrunt direct cu pericolul, dar imi las ditamai ... "ass"-ul :-) la bataie afara, in calea pericolului.
Pana la urma, mantuirea e impreuna-lucrare cu Domnul, nu doar o acceptare pasiva a interventiei divine (atitudine de genul "un om avea o capra, si capra n-avea nimic impotriva" :-) )
Doamne ajuta!
Aura"
Recomand de asemenea raspunsul maicii Siluana la o intrebare similara, preluat de Ramona aici:http://ramurainflorita.blogspot.com/2009/02/intrebare-daca-acceptam-actele-cu-date.html si ultimele recomandari ale parintelui Arsenie Papacioc de la Teghirghiol, care pot fi ascultate sau citite aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/02/24/parintele-arsenie-e-o-mare-primejdie-nu-trebuie-acceptat-cu-niciun-chip/
miercuri, 25 februarie 2009
Rugaciune pentru aproapele
O sugestie de rugaciune,pe care sa o adaugam la obisnuita rugaciune propusa de Nicoleta in zilele de miercuri. Mai ales azi, dar nu numai azi, sa ne rugam pentru ierarhii nostri, asa cum ne-a invatat preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa. Sa nu-i lasam singuri, sa ne rugam pentru ca Domnul sa-i lumineze.
Rugăciune pentru Arhierei şi Biserică
Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa
“Ne rugăm Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Treime sfântă, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, pentru toţi arhiereii Bisericii Ortodoxe Române, pentru blândeţea inimii, pentru paza de duşmanii lor şi ai credinţei, pentru o cât mai dreaptă gândire arhierească; să Te iubească pe Tine, Doamne, pe Maica Preacurată, Biserica, Episcopia, pe preoţi şi pe credincioşi; să fie ierarhi asemenea Sfântului Nicolae, asemenea sfântului Spiridon. Păzeşte odată cu ei toate bisericile şi mănăstirile româneşti din ţară şi din străinătate; Biserica Ortodoxă Română cu ierarhi, preoţi, diaconi, ierodiaconi, ieromonahi, monahi şi monahii, credincioşi, biserici, schituri şi mănăstiri, pentru înălţarea duhovnicească şi pază de orice rătăciri.
Unifică întreaga Ortodoxie în faţa atacurilor satanei!
Că Tu eşti Dumnezeul nostru care păzeşti Biserica Ta şi poporul Tău cel binecredincios şi Ţie slavă Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”*
Un articol pe aceasta tema aici: Razboi intru Cuvant.
Rugăciune pentru Arhierei şi Biserică
Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa
“Ne rugăm Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Treime sfântă, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, pentru toţi arhiereii Bisericii Ortodoxe Române, pentru blândeţea inimii, pentru paza de duşmanii lor şi ai credinţei, pentru o cât mai dreaptă gândire arhierească; să Te iubească pe Tine, Doamne, pe Maica Preacurată, Biserica, Episcopia, pe preoţi şi pe credincioşi; să fie ierarhi asemenea Sfântului Nicolae, asemenea sfântului Spiridon. Păzeşte odată cu ei toate bisericile şi mănăstirile româneşti din ţară şi din străinătate; Biserica Ortodoxă Română cu ierarhi, preoţi, diaconi, ierodiaconi, ieromonahi, monahi şi monahii, credincioşi, biserici, schituri şi mănăstiri, pentru înălţarea duhovnicească şi pază de orice rătăciri.
Unifică întreaga Ortodoxie în faţa atacurilor satanei!
Că Tu eşti Dumnezeul nostru care păzeşti Biserica Ta şi poporul Tău cel binecredincios şi Ţie slavă Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”*
Un articol pe aceasta tema aici: Razboi intru Cuvant.
duminică, 22 februarie 2009
Omul care a vrut sa schimbe lumea
Cu ceva timp in urma, intr-o tara nu foarte indepartata, traia un om inteligent, simpatic, carismatic, harnic. Un om cu o multime de calitati, si cu un singur defect:aroganta; era mult prea sigur pe toate calitatile lui.
Si ce s-a gandit omuletul nostru? “Daca tot sunt eu atat de tare, ce ar fi sa ma apuc eu sa schimb lumea?” Si si-a facut o lista intreaga de proiecte, a participat la numeroase congrese, a discutat cu sefii de stat din tarile influente, si-a prezentat “planurile de actiune”, dar cu toate astea nu a reusit sa schimbe nimic.
A ajuns astfel la concluzia ca, poate, si-a luat un obiectiv cam indraznet. Si si-a micsorat “aria de lucru”.A decis sa schimbe mai intai tara in care traia.Si din nou si-a fluturat proiectele ambitioase in fata tuturor celor pe care ii considera influenti, a tinut conferinte, dar totul parea in zadar. Nici de aceasta data nu a reusit sa schimbe nimic.
“Sa fie si asta prea mult pentru mine? Ei bine, atunci voi incerca sa schimb orasul in care traiesc”. Si a trecut la discutii cu consilierii, vizite prin facultati, discutii cu studentii … nimic nu parea sa dea vreun rezultat.
“Daca am incercat atat nu pot renunta acum ” isi spuse “voi incerca sa-mi schimb macar familia. Ei sunt cei mai apropiati oameni, ei trebuie sa inteleaga” Si… asa cum va asteptati (probabil), nici de aceasta data nu a schimbat nimic.
Si atunci a luat in sfarsit hotararea cea buna: daca tot ce am incercat a mers prost, daca toti oamenii aceia nu au fost suficient de intelepti incat sa ma asculte, atunci voi incepe cu mine. Eu ma voi schimba.
Si in acest timp, nefacand altceva decat sa se schimbe pe el( fara vreun plan maret si fara sa-i invete pe altii ce sa faca) a descoperit un lucru uimitor… totul in jur incepuse sa se schimbe.”
Atat ni se cere: sa ne schimbam noi, si toate celelalte se vor adauga...Sa ne schimbam, adica sa avem puterea de a ne autoanaliza, de a ne judeca pe noi insine, si sa vedem chipul lui Iisus in fiecare om de langa noi, sa nu judecam pe nimeni, ca are cine...E foarte greu, e cel mai greu...aici poate aparea tentatia de a ne simti vinovati de toate, de parca am fi noi buricul pamantului si asa putem cadea iar in mandrie...E greu, dar asta ni se cere. Si asta PUTEM face.
Cum?
Parintele Savatie spunea intr-un interviu: "...începutul este să ne aplecăm asupra noastră, şi aplecându-ne asupra noastră vom descoperi un mare hău şi-o mare prăpastie plină cu toată urâciunea şi pustiirea a ceea ce este omul în starea lui de părăsire. Şi dacă fiecare vom descoperi ceea ce suntem noi de fapt, noi vom ierta prea grabnic pe cel care ne greşeşte nouă, iar această iertare este de acum un început al dragostei faţă de aproapele. Şi acest început al dragostei faţă de aproapele este un început al dragostei faţă de Dumnezeu."
"Asta zic eu că este primul lucru care trebuieşte, acel „unu care trebuieşte”, acel unu care devine toate mai târziu, pentru că neasumându-ne pe noi nu facem nimic. Hristos a venit şi ne-a smintit tocmai prin faptul că ne-a propus să ne asumăm pe noi înşine, să fim noi înşine, căci până la aceasta a fost legea care te învăţa ce trebuie să faci, care-ţi dicta, care-ţi poruncea ce trebuie să faci. Şi această lege te făcea pe tine şi tu te făceai asemenea acestei legi şi erai scutit de truda de a te descoperi şi lucra pe tine însuţi.
De aceea oamenii în această căldicime, omul vechi, omul trupesc întotdeauna cere reguli care să-l scutească pe el de responsabilitate. Şi astăzi vine: „Părinte da cum să mă rog? Da cât să citesc?” Vrea o praviluţă exactă, fixă, care să-l elibereze pe el de răspundere, de responsabilitate, care să-l scoată pe el din coşmarul asumării de sine, pentru că acesta este un iad pe care fiecare trebuie să ni-l asumăm la început. Hristos face această sminteală şi vine şi spune iudeilor că în două porunci stă de fapt toată legea şi proorocii, şi acestea două până la urmă sunt una: „Iubiţi-vă unii pre alţii!”. Aşa că una singură trebuieşte, uitându-ne la păcătoşenia noastră să ne-o asumăm."
Cam asta a fost, in esenta, si mesajul predicii de azi a parintelui paroh Iulian Isbasoiu (Sfantul Ioan Botezatorul, Constanta), in Duminica Infricosatei Judecati.
Interviul intreg al parintelui Savatie, din care am citat, este aici.
Si ce s-a gandit omuletul nostru? “Daca tot sunt eu atat de tare, ce ar fi sa ma apuc eu sa schimb lumea?” Si si-a facut o lista intreaga de proiecte, a participat la numeroase congrese, a discutat cu sefii de stat din tarile influente, si-a prezentat “planurile de actiune”, dar cu toate astea nu a reusit sa schimbe nimic.
A ajuns astfel la concluzia ca, poate, si-a luat un obiectiv cam indraznet. Si si-a micsorat “aria de lucru”.A decis sa schimbe mai intai tara in care traia.Si din nou si-a fluturat proiectele ambitioase in fata tuturor celor pe care ii considera influenti, a tinut conferinte, dar totul parea in zadar. Nici de aceasta data nu a reusit sa schimbe nimic.
“Sa fie si asta prea mult pentru mine? Ei bine, atunci voi incerca sa schimb orasul in care traiesc”. Si a trecut la discutii cu consilierii, vizite prin facultati, discutii cu studentii … nimic nu parea sa dea vreun rezultat.
“Daca am incercat atat nu pot renunta acum ” isi spuse “voi incerca sa-mi schimb macar familia. Ei sunt cei mai apropiati oameni, ei trebuie sa inteleaga” Si… asa cum va asteptati (probabil), nici de aceasta data nu a schimbat nimic.
Si atunci a luat in sfarsit hotararea cea buna: daca tot ce am incercat a mers prost, daca toti oamenii aceia nu au fost suficient de intelepti incat sa ma asculte, atunci voi incepe cu mine. Eu ma voi schimba.
Si in acest timp, nefacand altceva decat sa se schimbe pe el( fara vreun plan maret si fara sa-i invete pe altii ce sa faca) a descoperit un lucru uimitor… totul in jur incepuse sa se schimbe.”
Atat ni se cere: sa ne schimbam noi, si toate celelalte se vor adauga...Sa ne schimbam, adica sa avem puterea de a ne autoanaliza, de a ne judeca pe noi insine, si sa vedem chipul lui Iisus in fiecare om de langa noi, sa nu judecam pe nimeni, ca are cine...E foarte greu, e cel mai greu...aici poate aparea tentatia de a ne simti vinovati de toate, de parca am fi noi buricul pamantului si asa putem cadea iar in mandrie...E greu, dar asta ni se cere. Si asta PUTEM face.
Cum?
Parintele Savatie spunea intr-un interviu: "...începutul este să ne aplecăm asupra noastră, şi aplecându-ne asupra noastră vom descoperi un mare hău şi-o mare prăpastie plină cu toată urâciunea şi pustiirea a ceea ce este omul în starea lui de părăsire. Şi dacă fiecare vom descoperi ceea ce suntem noi de fapt, noi vom ierta prea grabnic pe cel care ne greşeşte nouă, iar această iertare este de acum un început al dragostei faţă de aproapele. Şi acest început al dragostei faţă de aproapele este un început al dragostei faţă de Dumnezeu."
"Asta zic eu că este primul lucru care trebuieşte, acel „unu care trebuieşte”, acel unu care devine toate mai târziu, pentru că neasumându-ne pe noi nu facem nimic. Hristos a venit şi ne-a smintit tocmai prin faptul că ne-a propus să ne asumăm pe noi înşine, să fim noi înşine, căci până la aceasta a fost legea care te învăţa ce trebuie să faci, care-ţi dicta, care-ţi poruncea ce trebuie să faci. Şi această lege te făcea pe tine şi tu te făceai asemenea acestei legi şi erai scutit de truda de a te descoperi şi lucra pe tine însuţi.
De aceea oamenii în această căldicime, omul vechi, omul trupesc întotdeauna cere reguli care să-l scutească pe el de responsabilitate. Şi astăzi vine: „Părinte da cum să mă rog? Da cât să citesc?” Vrea o praviluţă exactă, fixă, care să-l elibereze pe el de răspundere, de responsabilitate, care să-l scoată pe el din coşmarul asumării de sine, pentru că acesta este un iad pe care fiecare trebuie să ni-l asumăm la început. Hristos face această sminteală şi vine şi spune iudeilor că în două porunci stă de fapt toată legea şi proorocii, şi acestea două până la urmă sunt una: „Iubiţi-vă unii pre alţii!”. Aşa că una singură trebuieşte, uitându-ne la păcătoşenia noastră să ne-o asumăm."
Cam asta a fost, in esenta, si mesajul predicii de azi a parintelui paroh Iulian Isbasoiu (Sfantul Ioan Botezatorul, Constanta), in Duminica Infricosatei Judecati.
Interviul intreg al parintelui Savatie, din care am citat, este aici.
Etichete:
Despre crestinism,
Despre fericire,
Dreapta socotinta
sâmbătă, 21 februarie 2009
Mosii de iarna
In aceasta sambata, de dinaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea tuturor celor din veac adormiti intru dreapta credinta. Astfel, in toate bisericile noastre se va savarsi Sfanta Liturghie urmata apoi de Slujba Parastasului pentru morti. De asemenea slujbe de pomenire se vor oficia si in cimitire la mormintele celor dragi. Aceasta pomenire generala a mortilor poarta numele de Mosii de iarna, mosii de vara fiind pomeniti in sambata de dinaintea Rusaliilor.
In aceasta zi Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca mijlocire pentru toti cei adormiti, atat pentru dreptii din Vechiul Testament care au adormit fara sa-L vada pe Hristos, cat si pentru cei ce au murit pe neasteptate si fara pregatirea necesara. Prin aceste mijlociri Biserica cere lui Dumnezeu sa-i invredniceasca pe cei adormiti de milostivire Sa, sa-i judece cu blandete si sa-i aseze in ceata dreptilor.
Daca atunci cand eram mici ne rugam, asa cu rugaciunile noastre acelea de copii, ca Dumnezeu sa-l tina pe tata si pe mama, ca Dumnezeu sa le ajute parintilor nostri, ca Dumnezeu sa le dea sanatate fratilor nostri, aceste rugaciuni nu trebuie sa inceteze odata cu mutarea lor de aici in viata vesnica. Ei nu inceteaza de acolo sa fie nici parinti, nici bunici, nici frati, nici prieteni, ci ei sunt ceea ce au fost si aici doar ca sunt dincolo de granitele acestei lumi.
Pomenirea mortilor inseamna o dovada a cinstirii pe care noi le-o dam celor ce-au plecat de aici, nu-i uitam, ii pomenim.
La slujbele de pomenire a mortilor parca-i strigam pe nume pe fiecare, asa cum s-a chemat el si luam legatura cu el, ne rugam pentru el. Si aceasta este o datorie, poate cea mai importanta si cea mai de suflet pe care o avem fata de cei plecati de aici.
Indemnul Bisericii este ca in aceasta perioada fiecare familie sa duca un pomelnic la Biserica, sa duca eventual o prescura. Sa ceara ca cei adormiti din familia lor sa fie pomeniti, sa nu fie uitati.
Este o perioada unica din timpul anului liturgic, in care se savarsesc aceste slujbe pentru cei adormiti. Si este sigur o dovada, pe de-o parte a recunostintei, dar pe de alta parte si a cunostintei ca la randul nostru, mai devreme sau mai tarziu, vom si noi intre cei adormiti. Si abia atunci ne vom da seama cat de mult bine ne fac cei care ramasi dupa noi nu ne vor uita, ci se vor duce cu un pomelnic in mana la Biserica si vor zice: Parinte, roaga-te in perioada asta si pentru noi.
Aceasta este in esenta pomenirea mortilor, aceasta unitate a Bisericii lui Hristos si aceasta constiinta ca pe de-o parte avem obligatia sa nu-i uitam, sa-i amintim sau sa-i pomenim, iar pe alta parte constiinta ca ei de acolo de sus de unde sunt, ei vegheaza asupra noastra. Ca rugandu-ne noi pentru noi si ei se roaga pentru noi. Ca este o impreuna lucrare a noastra cu ei, ca noi beneficiem, rugandu-ne pentru ei, beneficiem de un bine pentru noi, care il primi de la ei, care la randul lor se roaga si ne ocrotesc de acolo de unde sunt.
RUGĂCIUNE PENTRU CEI ADORMIŢI
Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri, şi pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit, şi iartă-le lor toate greşalele pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au săvârşit şi-i aşază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeaţă, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea şi unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte-le lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite.
Că Tu eşti învierea şi odihna adormiţilor robilor Tăi (numele de botez al morţilor), Hristoase, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinţii odihneşte Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
ALTĂ RUGĂCIUNE PENTRU CEI ADORMIŢI
Pomeneşte, Doamne, ca un bun, pe adormiţii robii Tăi, şi câte în viaţă au greşit iartă-le lor, că nimenea nu este fără de păcat, fără numai Tu, cela ce poţi şi celor răposaţi a le da odihnă.
Odihneşte, Dumnezeule, pe robii Tăi şi-i aşază în Rai, unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii ca luminătorii strălucesc, trecându-le lor toate păcatele.
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul robilor Tăi, unde nu este durere, nici scârbă, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit.
CÂTEVA CUVINTE DESPRE DUREREA ŞI RUGĂCIUNEA PENTRU MORŢI
Moartea nu este nimic altceva decât ceea ce a fost Marea Roşie pentru Israeliteni şi Egipteni!Pentru cei dintai ea a fost o trecere spre pământul făgăduinţei, iar pentru cei din urmă o pricină de pierzare. Tot aşa şi moartea pentru cei drepţi este un început de viaţă şi o uşă pentru pământul fericit, făgăduit; iar pentru cei păcătoşi moartea este începutul morţii a doua, morţii veşnice, plină de chinuri!
Închipuiţi-vă un om care, mergând pe gheaţă, la un moment dat se prăbuşeşte în adânc.
Către cine nu s-ar întoarce astfel de om, spre cine nu şi-ar întinde mâinile, către cine n-ar striga ajutor?! Acelaşi lucru se întâmplă şi cu păcătosul în momentul morţii lui. El simte sfârşit, că s-a scufundat în adânc, el întrebuinţează toate mijloacele ca să alunge boala, ca să îndepărteze sfârşitul, şi când vede că totul rămâne fără succes, atunci el este cuprins de groază, cade în deznădejde şi în frică.
Cât de mult vom regreta atunci în vremea despărţirii sufletului de către trup, fiecare oră pe care am fi putut să o folosim pentru mântuirea sufletului şi pe care am meritat-o; fiecare prilej pe care l-am avut pentru întărirea noastră în virtute şi pe care l-am scăpat, fiecare bucurie curată de care am fi putut să ne îndulcim, pentru că deşarta plăcere sexuală ne-a reţinut şi ne-a ademenit şi cu înşelătoarele ei seducţii! Atunci vom cunoaşte pe deplin ce fel de preţ de nimic ne vindem pe pământ dreptul la Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce preţ scump ne cumpărăm gheena!
O, atunci tu , păcătosule, vei cunoaşte cât este de scumpă vremea pe care tu o pierzi, dar va fi prea târziu! Tu ai vrea să o răscumperi cu orice fel de preţ, dar aceasta nu mai este cu putinţă!
Sfântul Antonie cel Mare spunea: nu te îndulci de păcatele lumii, altminteri vei muri cu o moarte nenorocită!
Dacă te apasă tristeţea după un om iubit şi bun, spune-ţi ţie: „Viaţa noastră este în ceruri!” (Filip. 3, 20).
„În ziua necazului meu am strigat către Tine şi Tu m-ai auzit!” (Ps. 85, 7).
Soarta celor plecaţi de la noi este în mîinile Domnului ca şi soarta celor rămaşi; „ori de trăim, ori de murim, ai Domnului suntem!” (Rom. 14, 8).
Dragostea uneşte în chip desăvârşit, duhovnicesc şi pe cei ce sunt despărţiţi trup şi spaţiu!
Încetând a trăi cu cei vii, creştinul continuă să trăiască şi cu cei morţi, unindu-se în chip duhovnicesc cu ei prin mijlocirea rugăciunii către Dumnezeu.
Pentru morţi nu trebuie să plângem atât, cât trebuie să ne rugăm! De aceea Biserica noastră creştin ortodoxă a prevăzut de două ori pe an sărbătoarea Pomenirii morţilor, ca prilej de rugăciuni aduse Domnului şi de aducere aminte a celor ce ne-au fost dragi: părinţi, fraţi, surori şi alte rude.
Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!
Reţeta pentru COLIVĂ:
• 1 kg grâu boabe sau arpacaş;
• 250 g zahăr;
• 150 g miere;
• 100 g pesmet alb (sau biscuiti zdrobiti);
• 500 g miez de nucă;
• 30 ml coniac(sau esenta de rom);
• 1 plic zahăr vanilat;
• 40 g coajă de lămâie rasă;
• 200 g bomboane (drajeuri);
• 100 g zahăr pudră;
• Sare
Grâul se înmoaie în apă, se bate într-o piuă de lemn, se lasă să se usuce şi se separă grâul de pleavă. Dacă utilizăm arpacaş sărim peste această etapă.
Se pune grâul (arpacaşul) la fiert în apă cu puţină sare, la un foc potrivit, având grijă ca între plită şi oală să se pună o tablă groasă spre a se evita lipirea grâului de fundul vasului.(Se poate si direct pe ochiul aragazului,la foc mic)
Pe tot parcursul fierberii se va amesteca mereu cu o lopăţică sau lingura din lemn.
După ce grâul a fiert se lasă să se răcească, se adaugă zahărul, mierea, nucile măcinate, coniacul, pesmetul, zahărul vanilat şi coaja de lămâie rasă şi se amestecă bine.
Se aranjează conţinutul pe o tavă, platou sau castron, se cerne deasupra zahărul pudră şi se ornează cu bomboane. În centru se formează sfânta cruce din bomboane, din bucăţi de ciocolată (cand nu e post) sau din cacao pudra.Acum se gasesc in comert ornamente speciale pentru coliva.
Daca, la fel ca mine, ati ratat slujba de azi de la biserica, puteti citi acatistul pentru cei adormiti aici. Citirea acestui acatist mi-a adus si imi aduce multa mangaiere, ma face sa-i simt langa mine pe toti cei dragi adormiti. De asemenea, puteti asculta acatistul aici
TATAL NOSTRU, IUBIREA CEA NEMARGINITA, ODIHNESTE SUFLETELE ADORMITILOR ROBILOR TAI!
In aceasta zi Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca mijlocire pentru toti cei adormiti, atat pentru dreptii din Vechiul Testament care au adormit fara sa-L vada pe Hristos, cat si pentru cei ce au murit pe neasteptate si fara pregatirea necesara. Prin aceste mijlociri Biserica cere lui Dumnezeu sa-i invredniceasca pe cei adormiti de milostivire Sa, sa-i judece cu blandete si sa-i aseze in ceata dreptilor.
Daca atunci cand eram mici ne rugam, asa cu rugaciunile noastre acelea de copii, ca Dumnezeu sa-l tina pe tata si pe mama, ca Dumnezeu sa le ajute parintilor nostri, ca Dumnezeu sa le dea sanatate fratilor nostri, aceste rugaciuni nu trebuie sa inceteze odata cu mutarea lor de aici in viata vesnica. Ei nu inceteaza de acolo sa fie nici parinti, nici bunici, nici frati, nici prieteni, ci ei sunt ceea ce au fost si aici doar ca sunt dincolo de granitele acestei lumi.
Pomenirea mortilor inseamna o dovada a cinstirii pe care noi le-o dam celor ce-au plecat de aici, nu-i uitam, ii pomenim.
La slujbele de pomenire a mortilor parca-i strigam pe nume pe fiecare, asa cum s-a chemat el si luam legatura cu el, ne rugam pentru el. Si aceasta este o datorie, poate cea mai importanta si cea mai de suflet pe care o avem fata de cei plecati de aici.
Indemnul Bisericii este ca in aceasta perioada fiecare familie sa duca un pomelnic la Biserica, sa duca eventual o prescura. Sa ceara ca cei adormiti din familia lor sa fie pomeniti, sa nu fie uitati.
Este o perioada unica din timpul anului liturgic, in care se savarsesc aceste slujbe pentru cei adormiti. Si este sigur o dovada, pe de-o parte a recunostintei, dar pe de alta parte si a cunostintei ca la randul nostru, mai devreme sau mai tarziu, vom si noi intre cei adormiti. Si abia atunci ne vom da seama cat de mult bine ne fac cei care ramasi dupa noi nu ne vor uita, ci se vor duce cu un pomelnic in mana la Biserica si vor zice: Parinte, roaga-te in perioada asta si pentru noi.
Aceasta este in esenta pomenirea mortilor, aceasta unitate a Bisericii lui Hristos si aceasta constiinta ca pe de-o parte avem obligatia sa nu-i uitam, sa-i amintim sau sa-i pomenim, iar pe alta parte constiinta ca ei de acolo de sus de unde sunt, ei vegheaza asupra noastra. Ca rugandu-ne noi pentru noi si ei se roaga pentru noi. Ca este o impreuna lucrare a noastra cu ei, ca noi beneficiem, rugandu-ne pentru ei, beneficiem de un bine pentru noi, care il primi de la ei, care la randul lor se roaga si ne ocrotesc de acolo de unde sunt.
RUGĂCIUNE PENTRU CEI ADORMIŢI
Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri, şi pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit, şi iartă-le lor toate greşalele pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au săvârşit şi-i aşază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeaţă, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea şi unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte-le lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite.
Că Tu eşti învierea şi odihna adormiţilor robilor Tăi (numele de botez al morţilor), Hristoase, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinţii odihneşte Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
ALTĂ RUGĂCIUNE PENTRU CEI ADORMIŢI
Pomeneşte, Doamne, ca un bun, pe adormiţii robii Tăi, şi câte în viaţă au greşit iartă-le lor, că nimenea nu este fără de păcat, fără numai Tu, cela ce poţi şi celor răposaţi a le da odihnă.
Odihneşte, Dumnezeule, pe robii Tăi şi-i aşază în Rai, unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii ca luminătorii strălucesc, trecându-le lor toate păcatele.
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul robilor Tăi, unde nu este durere, nici scârbă, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit.
CÂTEVA CUVINTE DESPRE DUREREA ŞI RUGĂCIUNEA PENTRU MORŢI
Moartea nu este nimic altceva decât ceea ce a fost Marea Roşie pentru Israeliteni şi Egipteni!Pentru cei dintai ea a fost o trecere spre pământul făgăduinţei, iar pentru cei din urmă o pricină de pierzare. Tot aşa şi moartea pentru cei drepţi este un început de viaţă şi o uşă pentru pământul fericit, făgăduit; iar pentru cei păcătoşi moartea este începutul morţii a doua, morţii veşnice, plină de chinuri!
Închipuiţi-vă un om care, mergând pe gheaţă, la un moment dat se prăbuşeşte în adânc.
Către cine nu s-ar întoarce astfel de om, spre cine nu şi-ar întinde mâinile, către cine n-ar striga ajutor?! Acelaşi lucru se întâmplă şi cu păcătosul în momentul morţii lui. El simte sfârşit, că s-a scufundat în adânc, el întrebuinţează toate mijloacele ca să alunge boala, ca să îndepărteze sfârşitul, şi când vede că totul rămâne fără succes, atunci el este cuprins de groază, cade în deznădejde şi în frică.
Cât de mult vom regreta atunci în vremea despărţirii sufletului de către trup, fiecare oră pe care am fi putut să o folosim pentru mântuirea sufletului şi pe care am meritat-o; fiecare prilej pe care l-am avut pentru întărirea noastră în virtute şi pe care l-am scăpat, fiecare bucurie curată de care am fi putut să ne îndulcim, pentru că deşarta plăcere sexuală ne-a reţinut şi ne-a ademenit şi cu înşelătoarele ei seducţii! Atunci vom cunoaşte pe deplin ce fel de preţ de nimic ne vindem pe pământ dreptul la Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce preţ scump ne cumpărăm gheena!
O, atunci tu , păcătosule, vei cunoaşte cât este de scumpă vremea pe care tu o pierzi, dar va fi prea târziu! Tu ai vrea să o răscumperi cu orice fel de preţ, dar aceasta nu mai este cu putinţă!
Sfântul Antonie cel Mare spunea: nu te îndulci de păcatele lumii, altminteri vei muri cu o moarte nenorocită!
Dacă te apasă tristeţea după un om iubit şi bun, spune-ţi ţie: „Viaţa noastră este în ceruri!” (Filip. 3, 20).
„În ziua necazului meu am strigat către Tine şi Tu m-ai auzit!” (Ps. 85, 7).
Soarta celor plecaţi de la noi este în mîinile Domnului ca şi soarta celor rămaşi; „ori de trăim, ori de murim, ai Domnului suntem!” (Rom. 14, 8).
Dragostea uneşte în chip desăvârşit, duhovnicesc şi pe cei ce sunt despărţiţi trup şi spaţiu!
Încetând a trăi cu cei vii, creştinul continuă să trăiască şi cu cei morţi, unindu-se în chip duhovnicesc cu ei prin mijlocirea rugăciunii către Dumnezeu.
Pentru morţi nu trebuie să plângem atât, cât trebuie să ne rugăm! De aceea Biserica noastră creştin ortodoxă a prevăzut de două ori pe an sărbătoarea Pomenirii morţilor, ca prilej de rugăciuni aduse Domnului şi de aducere aminte a celor ce ne-au fost dragi: părinţi, fraţi, surori şi alte rude.
Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!
Reţeta pentru COLIVĂ:
• 1 kg grâu boabe sau arpacaş;
• 250 g zahăr;
• 150 g miere;
• 100 g pesmet alb (sau biscuiti zdrobiti);
• 500 g miez de nucă;
• 30 ml coniac(sau esenta de rom);
• 1 plic zahăr vanilat;
• 40 g coajă de lămâie rasă;
• 200 g bomboane (drajeuri);
• 100 g zahăr pudră;
• Sare
Grâul se înmoaie în apă, se bate într-o piuă de lemn, se lasă să se usuce şi se separă grâul de pleavă. Dacă utilizăm arpacaş sărim peste această etapă.
Se pune grâul (arpacaşul) la fiert în apă cu puţină sare, la un foc potrivit, având grijă ca între plită şi oală să se pună o tablă groasă spre a se evita lipirea grâului de fundul vasului.(Se poate si direct pe ochiul aragazului,la foc mic)
Pe tot parcursul fierberii se va amesteca mereu cu o lopăţică sau lingura din lemn.
După ce grâul a fiert se lasă să se răcească, se adaugă zahărul, mierea, nucile măcinate, coniacul, pesmetul, zahărul vanilat şi coaja de lămâie rasă şi se amestecă bine.
Se aranjează conţinutul pe o tavă, platou sau castron, se cerne deasupra zahărul pudră şi se ornează cu bomboane. În centru se formează sfânta cruce din bomboane, din bucăţi de ciocolată (cand nu e post) sau din cacao pudra.Acum se gasesc in comert ornamente speciale pentru coliva.
Daca, la fel ca mine, ati ratat slujba de azi de la biserica, puteti citi acatistul pentru cei adormiti aici. Citirea acestui acatist mi-a adus si imi aduce multa mangaiere, ma face sa-i simt langa mine pe toti cei dragi adormiti. De asemenea, puteti asculta acatistul aici
TATAL NOSTRU, IUBIREA CEA NEMARGINITA, ODIHNESTE SUFLETELE ADORMITILOR ROBILOR TAI!
miercuri, 18 februarie 2009
Rugaciune pentru aproapele

Ma alatur rugaciunii saptamanale propuse de Nicoleta si adaug la lista ei:
Theodora-Gabriela, fetita de 2 ani si 9 luni care are nevoie de o interventie chirurgicala pentru salvarea mainii;
Andrada, studenta bolnava de cancer;
Cosmin, adolescent bolnav de cancer si cu probleme sociale (era deja pe lista, sa-l mentinem);
Iustin, un adolescent afectat de ADHD;
Sa pomenim toti copiii bolnavi despre care stim de pe bloguri si toti copiii bolnavi despre care nu stim si pentru care nu are cine sa se roage.
La adormiti, nasica mea Maria Lucia, care a adormit intru Domnul noaptea trecuta.
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi si pe toata lumea ta!
joi, 12 februarie 2009
Sa-l ajutam pe Cosmin!

Cosmin Bragadiru are 17 ani. Şi locuieşte într-o baracă. Are cancer.Prima operaţie i-a fost făcută pentru a i se elimina o tumoră de pe măduvă, în dreptul gâtului. Din punct de vedere al cancerului situaţia era stabilă în decembrie 2008, când era internat la Fundeni.Însă lui Cosmin îi lipsea o vertebră şi nu îşi putea susţine capul.A fost necesară o a doua operaţie. Vineri, 6 februarie 2009, Cosmin a fost operat pe coloană la Spitalul Bagdasar-Arseni. I s-a luat o bucăţică de os din şold şi i-a fost transplantată la coloană (la gât).Cosmin locuieşte doar cu mama lui, într-o baracă. Amândoi supravieţuiesc din indemnizaţia de însoţitor a femeii şi un venit de handicap. 600 de lei pe lună. Cei care îl cunosc pe Cosmin spun că este un băiat tare cuminte şi drăguţ. Şi un pic timid… Mai are de stat o lună sau două în spital. Apoi se întoarce în baracă. Sau la Fundeni, la chimioterapie.
Scrisoarea mamei lui Cosmin, Decembrie 2008:
Subsemnata Bragadiru Liliana, domiciliată în satul Udeni Zăvai, comuna Călineşti, judeţul Argeş.
Stau împreună cu fiul meu Bragadiru Cosmin în vârstă de 17 ani împliniţi în luna Decembrie – ziua 28.Stăm într-o colonie care a fost a şantierului când s-a construit barajul Găleşti.Barăcile fiind de 40 de ani, fiecare şi-o îngrijeşte după venitul lui financiar.Noi o ducem cam rău, nu prea am pus-o la punct, trebuie bani să ai să o renovezi.Am salariu de 480 şi o pensie a băiatului, de 120. Acesta ne este tot venitul.Având în vedere că copilul meu este bolnav de această boală nevindecabilă m-am ocupat de el trup şi suflet, ca să se menţină cât de cât.
Eu ce doresc, dacă se poate şi de ce avem nevoie mai mult el, că eu m-am învăţat cu necazurile şi amărăciunea, mai ales acum, că e timp de iarnă: mâncare pentru băiat, mai ales că mănâncă numai regim; hăinuţe dacă se poate, că sunt scumpe; şi nu ne permitem încălzire - am o sobă de cărămidă - lemne, care până acuma am avut şi eu două cărucioare cumpărate de astă vară şi dacă mai avem pentru o săptămână.
Mai avem o butelie, o mai încarc când îmi mai dă mâna, s-a scumpit şi asta, s-a făcut 50.La baracă avem decât un rând de geamuri şi este frig, n-am ajuns să mai pun şi al doilea rând de geamuri.Avem şi noi Alimentară în Colonie, am mai făcut şi noi datorii că ne dă pe datorie, plătim din salariu.Şi sunt scumpe toate, ştiţi şi dumneavoastră.Eu am făcut un Memoriu acum 4 ani la Bucureşti.Şi dânşii l-au trimis la Piteşti, mi-au făcut anchetă socială de 2 ori acasă, au venit şi ne-au văzut situaţia materială şi dânşii ne-au aprobat 30 de lei în cuant, au trimis-o înapoi la Bucureşti ca să o aprobe şi dânşii.Am aşteptat şi noi cu sufletul să primim, dar deocamdată nu am primit niciun răspuns.Ne descurcăm şi noi nevoile.Pentru mine nu cer, pentru băiat, să stea şi el la căldură şi să aibă şi el ce pofteşte.
Mama lui Cosmin a deschis un cont la Banca Românească, la îndemnul oamenilor buni care le-au văzut suferinţa şi au dorit să îi ajute:
Banca Românească S.A. - Bucureşti
RON: RO 92 BRMA 0540 0037 1430 0000
EURO: RO 30 BRMA 0540 0037 1439 0000
Cos SWIFT: BRMAROBU
Titular: Bragadiru Liliana
Telefon Cosmin: 0747 633 585
Sursa:http://isabellelorelai.wordpress.com/
La multi ani, Dan Puric!
Iti multumesc Doamne, pentru ca in urma cu 50 de ani l-ai daruit acestui neam pe Dan Puric. Pentru ca prin el ne-ai invatat ce este omul frumos, ne-ai aratat cine suntem, ca neam, ne-ai amintit ca avem puterea de a alege intre a fi stanca sau ameoba. Dan Puric mi-a aratat ca poti sa fii smerit in timp ce esti constient de propria ta valoare (ca talanti daruiti de Domnul, nelasati sa se risipeasca).
Recomand cu drag un fragment mai vesel, mai destins, din una din conferintele de la Constanta:
Dan Puric - Cine pe cine educa? 1
Vezi mai multe video din Evenimente »
Si un dans, plin de bucurie:
STEP PE MUZICA POPULARA
Vezi mai multe video Diverse »
Recomand cu drag un fragment mai vesel, mai destins, din una din conferintele de la Constanta:
Dan Puric - Cine pe cine educa? 1
Vezi mai multe video din Evenimente »
Si un dans, plin de bucurie:
STEP PE MUZICA POPULARA
Vezi mai multe video Diverse »
Etichete:
Dan Puric,
Inapoi la scoala?,
Neamul romanesc
miercuri, 11 februarie 2009
Alimentatia de supermarket si cancerul
Arhiepiscopia Tomisului, în parteneriat cu Şcoala Brâncovenească, organizează joi, 12 februarie a.c., în sala mică a Casei de Cultură, de la orele 18:00, o seară de dialog creştin.
Tema, “Alimentaţia de supermarket şi cancerul”, va fi dezbătută de către doamna profesor doctor în ştiinţe medicale Floarea Damaschin, medic primar igienă şi ecologie, conferenţiar, şef de disciplină la Facultatea de Medicină din Constanta. Referitor la subiect, doamna Florea Damaschin a precizat: „Mă bucur că Şcoala Brâncovenească, la propunerea mea, a acceptat această temă – nu putem să fim sănătoşi fără o alimentaţie sănătoasă, ori, acum, avem parte de o alimentaţie moartă, super conservată, super aditivată, modificată după gust şi nu după principii sănătoase. Este, parcă, un gen de complot la nivel mondial. Am ajuns la starea în care ne otrăvim şi, după aceea, încercăm, chimizând organismul, să ne vindecăm. Este o iluzie, bineînţeles, dacă nu schimbăm acest lucru nu putem vorbi despre sănătate”.
Conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cancerul este principala cauză de mortalitate la nivel planetar. Diagnosticurile de cancer în lume sunt în creştere permanentă, iar anul acesta se preconizează ca numărul persoanelor diagnosticate cu cancer să atingă 12 milioane.
Intrarea la conferinţă va fi liberă.
Biroul de presă al Arhiepiscopiei Tomisului
Sursa informatiei:http://www.basilica.ro/ro/stiri/seara_de_dialog_crestin_in_arhiepiscopia_tomisului.html
Tema, “Alimentaţia de supermarket şi cancerul”, va fi dezbătută de către doamna profesor doctor în ştiinţe medicale Floarea Damaschin, medic primar igienă şi ecologie, conferenţiar, şef de disciplină la Facultatea de Medicină din Constanta. Referitor la subiect, doamna Florea Damaschin a precizat: „Mă bucur că Şcoala Brâncovenească, la propunerea mea, a acceptat această temă – nu putem să fim sănătoşi fără o alimentaţie sănătoasă, ori, acum, avem parte de o alimentaţie moartă, super conservată, super aditivată, modificată după gust şi nu după principii sănătoase. Este, parcă, un gen de complot la nivel mondial. Am ajuns la starea în care ne otrăvim şi, după aceea, încercăm, chimizând organismul, să ne vindecăm. Este o iluzie, bineînţeles, dacă nu schimbăm acest lucru nu putem vorbi despre sănătate”.
Conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cancerul este principala cauză de mortalitate la nivel planetar. Diagnosticurile de cancer în lume sunt în creştere permanentă, iar anul acesta se preconizează ca numărul persoanelor diagnosticate cu cancer să atingă 12 milioane.
Intrarea la conferinţă va fi liberă.
Biroul de presă al Arhiepiscopiei Tomisului
Sursa informatiei:http://www.basilica.ro/ro/stiri/seara_de_dialog_crestin_in_arhiepiscopia_tomisului.html
marți, 10 februarie 2009
Acatistul sfantului Haralambie

Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau. Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.. Amin.
Condacul 1
Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ti aduce cantari de lauda simtindu-ma nevrednic si cu imputinarea graiului omenesc, tu care porti nume intocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminator de bucurie, lumineaza-mi cugetul si da putere graiului meu ca intru bucurie sa-ti cant tie : Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Icosul 1
A cinsti caruntetele tale cele adanci si sfinte, bine este, deoarece intru vechimea varstei si a sfinteniei tale te-ai aratat viteaz rabdator tuturor chinurilor ce ai suferit de la pagani. Tu ai inmultit ceata mucenicilor, tu ai adaugat numarul apostolilor si al propovaduitorilor lui Iisus Hristos; tie dar se cuvine, dupa vrednicie, sa-ti cante toti ortodocsii crestini unele ca acestea :
Bucura-te, vrednicule si bunule intre arhierei Haralambie;
Bucura-te, cel ce ai sfintit si ai cinstit batranetile;
Bucura-te, podoaba arhiereilor si luminatorul cetatii Magnesiei;
Bucura-te, invatatorul cuvantului lui Dumnezeu spre calea mantuirii;
Bucura-te, povatuitorul cel bun care ai aratat paganilor calea mantuirii;
Bucura-te, stralucitorul cel drept care ai indemnat la credinta duhurile tiranilor;
Bucura-te, mucenice, cel ce ai adus la credinta adevarata pe cei necredinciosi;
Bucura-te, cel ce ai adus la pocainta sufleteasca pe cei pacatosi;
Bucura-te, urmator al apostolilor si al proorociior celor luminati de Duhul Sfant;
Bucura-te, purtatorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvant;
Bucura-te, ca tu ai indepartat ratacirile paganilor;
Bucura-te, ca tu ai luminat nedumerirea credinciosilor;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 2
Vazand, Sfinte Mucenice Haralambie, ca prin chinurile tale ai dobandit viata cea cereasca si vesnica de la viata cea vremelnica; vazand ca tu ai primit cu bucurie de la Stapanul lumii dreapta credinta sa o imparti la cei ascultatori cuvintelor lui Hristos, s-au indemmat binecredinciosii a-ti aduce tie lauda de multumire si a canta lui Dumnezeu intr-un glas : Aliluia !
Icosul 2
Glasuind popoarele ca tu esti luminat, prin puterea dumnezeiasca, cu lumina cunostintei adevarului, au cunoscut totodata ca si faptele tale cele sufletesti sunt spre mantuirea neamului omenesc; pentru ca ai stat ca un adevarat ostas marturisitor al lui Hristos si propovaduitor al invataturii Sale. De aceea ca pe o piatra neclintita a credintei aratandu-te binecredinciosilor, au venit a-ti canta tie aceste cantari :
Bucura-te, rabdatorule de chinuri ce ai suferit de la pagani;
Bucura-te, mangaietorule, ca prin rabdarea ta ai facut intre ei minuni;
Bucura-te, cel ce te-ai chinuit pentru dragostea lui Hristos;
Bucura-te, cel ce te-ai jertfit in lume ca un adevarat credincios;
Bucura-te, mostenitorul vietii celei vesnice;
Bucura-te, propovaduitorul credintei, bunule mucenice;
Bucura-te, ca prin pedeapsa trupului ai dobandit fericirea raiului;
Bucura-te, ca prin smerenia sufletului ai biruit osanda iadului;
Bucura-te, cel ce ai suferit pe trupul tau piroanele paganilor;
Bucura-te, cel ce prin rabdarea ta ai dobandit pocainta oamenilor;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat biruitor vrajmasilor;
Bucura-te, cel ce prin minunile tale ai adus veselie credinciosilor;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 3
De intelegerea dummezeirii sufletul tau fiind luminat, ca un adevarat viteaz al Mantuitorului Hristos ai stat, pentru ca ai raspuns inchinatorului de idoli Luchian ighemonul, ca tu asculti numai de dreptele si mantuitoarele porunci ale Imparatului Hristos, iar nu de idolii cei fara de suflet care duc poporul la pierzare; pentru aceea binecredinciosii au venit cu indoita umilinta cantind impreuna cu tine lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 3
Iesind glas de bucurie din gura crestinilor, cand au vazut ca nu ti s-a intamplat nici o durere trupeasca prin despuierea trupului tau, ce ai suferit de la acel tiran, au adeverit totodata ca scaparea si izbavirea ta este venita prin puterea Mantuitorului lumii, pentru ca in numele Sau ai suferit acele pedepse fara vreo vatamare. Pentru aceea binecredinciosii cu umilinta aduc tie aceste cantari :
Bucura-te, cel ce prin puterea dumnezeiasca ai departat durerea trupeasca;
Bucura-te, cel ce ai biruit pe tiranii care au indraznit sa te chinuiasca;
Bucura-te, ca tu ai primit in loc de odihna chinurile celor ce te chinuiau;
Bucura-te, logodnicul tuturor mucenicilor;
Bucura-te, vorbitorule cu ingerii si prieten al apostolilor;
Bucura-te, cel ce ai inaltat crucea credinciosilor;
Bucura-te, cel ce ai luminat cugetul pacatosilor;
Bucura-te, stalpul cel tare pe care s-a sprijinit credinta;
Bucura-te, pomul cel plin de rod prin care s-a dobandit credinta;
Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete;
Bucura-te, tamaduitorule de rani si boli;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 4
Zicand ostasii si toti sluiitorii ighemonului catre mai-marii poporului ca tu ai dorit mai mult necinstea osardiei in loc de cinste, iar carligele cu care ei te chinuiau s-au tocit cu totul si numai au zgariat trupul tau fara a-l fi vatamat cu nimica, toti s-au mirat intre ei de rabdarea chinuirii tale; iar binecredinciosii, slavind pe Dumnezeu pentru facerile Sale de bine, s-au silit a-I canta Lui : Aliluia !
Icosul 4
Aratandu-se mai tiran unul dintre capeteniile paganilor intre ostasii cei ce te chinuiau, dreptule mucenice, si vazand ca nicidecum n-ai capatat vreo vatamare trupeasca din osanda la care erai supus, a indraznit acel tiran cu batjocura a smulge carligele din mana chinuitorilor si pornindu-se iute cu manie a sfasia mai cu putere trupul tau, indata a venit urgia dumnezeiasca asupra lui, caci i s-au taiat mainile de la coate, stand spanzurate de trupul tau, si cazand jos, la pamant, cerea zadarnic ajutor ighemonului. Iar tot poporul graia catre tine unele ca acestea :
Bucura-te, minunea cea adevarata a credinciosilor;
Bucura-te, cel ce ai dat inchinare pacatosilor;
Bucura-te, ingrozitorul semetiei osanditorului;
Bucura-te, cel ce ai potolit gandul rau al vrajmasului;
Bucura-te, ca ai biruit pe cel nelegiuit;
Bucura-te, ca ai smerit pe cel nesocotit;
Bucura-te, bucuria minunilor tale;
Bucura-te, veselia chinurilor tale;
Bucura-te, propovaduitorul adevarului;
Bucura-te, luminatorul cugetului;
Bucura-te, parintele celor smeriti;
Bucura-te, mijlocitorul celor pocaiti;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 5
Cand a vazut poporul ca ighemonului Luchian i s-a intors gura la ceafa, pentru ca a indraznit a scuipa fata ta cea sfanta, toata cetatea Magnesiei s-a spaimantat de o minune ca aceasta si intr-un glas se ruga tie sa o mantuiesti; iar binecredinciosii cantau lui Dummezeu : Aliluia !
Icosul 5
Laudandu-se numele tau, Haralambie, in toata cetatea Magnesiei si in Asia, pentru ca mai apoi, dupa rugaciunile tale catre Dumnezeu, ai dat tamaduire ighemonului Luchian si tiranului Luciu, care ti-au cerut iertare de gresalele lor, si s-au pocait, indata au alergat multi din popor la credinta cea adevarata si botezandu-se in numele Sfintei Treimi, au grait intr-un glas : " Mare este Dumnezeul milelor si al indurarilor "; pentru aceasta aducem tie aceste cantari :
Bucura-te, cel ce ai adus la credinta pe impotrivitori;
Bucura-te, cel ce ai fost lor tamaduitor;
Bucura-te, minunatule intre sfinti care ai facut pe pagani a se boteza;
Bucura-te, duhovnicescule parinte, care ai adus pe oameni prin botez a se lumina;
Bucura-te, cel ce te-ai invrednicit pe bolnavi a tamadui;
Bucura-te, cel ce te-ai silit pe pacatosi a milui;
Bucura-te, cel ce ai dat schiopilor si ologilor insanatosire;
Bucura-te, cel ce ai vindecat de orbire;
Bucura-te, ca tu pe cei intinati de pacate i-ai curatit;
Bucura-te, ca tu pe diavoli i-ai izgonit;
Bucura-te, ca, prin rugaciunile tale, mortii au inviat;
Bucura-te, ca, prin suferintele tale, darul sfinteniei ai castigat;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 6
Marturisind insusi ighemonul despre minunile tale catre Sever imparatul, acesta s-a maniat foarte asupra idolilor lui, pentru ca n-au putut sta impotriva acelor minuni; iar tu, ca un biruitor asupra lor, prin statornica ta credinta, ai castigat nemarginite daruri ceresti. Pentru aceea, o laudatule sfinte, primeste multumirea binecredinciosilor care cu bucurie canta lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 6
Noua si infricosatoare minune ai savarsit, sfinte, cand ai fost din nou chinuit de tirani dupa porunca lui Sever, pentru ca, primind cu veselie piroanele batute peste tot trupul tau si fiind tras de barba si asezat pe un cal ca sa te duca de la Magnesia la Antiohia, la cincisprezece stadii in cale, prin gura calului glas mare s-a auzit, blestemand pe slugile diavolului ca sa te dezlege de legaturile cu care erai cuprins; pentru aceea tot poporul canta tie :
Bucura-te, stralucite arhiereule, pentru noua rabdare de chinuri ce ai avut;
Bucura-te, mucenicule sfinte, pentru noua minune ce ai savarsit;
Bucura-te, parinte, ca prin gura calului pentru tine s-a vorbit;
Bucura-te, sfinte ca, sezand pe cal, l-ai imblanzit;
Bucura-te, ca tu pe toti trimisii lui Sever i-ai umilit;
Bucura-te, ca tu pe slujitorii diavolului i-ai ingrozit;
Bucura-te, cel ce ai stins vapaia tiranilor;
Bucura-te, cel ce ai ingrozit furia ucigasilor;
Bucura-te, ca toate chinurile tale ce ai primit s-au potolit;
Bucura-te, cel ce ca un trandafir cu multa mireasma ai inflorit;
Bucura-te, parinte, cel ce ca om multa osanda ai patimit;
Bucura-te, sfinte, cel ce ca un viteaz toate aceste chinuri le-ai biruit;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 7
Ostasii lui Sever, vazand minunile tale cele puternice, n-au indraznit sa te mai chinuiasca si pe cale cu liniste te-au dus la Antiohia ca sa implineasca porunca. Acolo Sever, cu diavoleasca pornire s-a infuriat iar asupra ta, dand porunca ca sa-ti infiga o frigare arsa in piept. Dar multa lor osteneala cu nimic nu te-a vatamat, pentru ca focul s-a stins si oamenii cei imparatesti au ostenit. De aceea, o preaputernice sfinte, impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu cu umilinta : Aliluia !
Icosul 7
In furia lui, pierzand Sever rabdarea, daca a vazut el insusi aceasta minune, a cercat cu viclenie a te imblanzi si a te cerceta cu ce putere faci aceste minuni. Iar el, luand de la tine raspuns, ca in credinta lui Hristos Dumnezeu nadajduiesti, te-a ispitit a cere sa inviezi mortii si sa isbavesti pe cei stapaniti de diavoli. Atunci tu, dreptule parinte, primind dar si putere de la Dumnezeu, ai aratat in fata acestui necredincios inca o minune, ca si pe mortul ce ti l-a adus l-ai inviat, pe cel stapanit de diavol l-ai izbavit si insusi satana s-a inspaimintat si a iesit din om, strigand catre tine, cu rugaminte, ca sa nu-l chinuiesti fara de vreme. Pentru aceasta tot poporul cu umilinta canta tie unele ca acestea :
Bucura-te, mare mucenice Haralambie, facatorule de minuni;
Bucura-te, mare mucenice sfinte, izbavitorule de nebuni;
Bucura-te, cel ce pe diavol din om cu un singur cuvant l-ai izgonit;
Bucura-te, cel ce pe satana pe loc tu l-ai zdrobit;
Bucura-te, ca insusi el a dat glas de rugaminte, marturisindu- te pe tine om dumnezeiesc;
Bucura-te, ca tu cu aceste minuni ai rusinat pe Sever si pe Crips eparhul de neamul idolesc;
Bucura-te, ca insusi imparatul Sever, vazand acea minune a zis : " Mare este Dumnezeul crestinilor ";
Bucura-te, ca tu ai facut atunci pe multi din popor a crede in Hristos Dumnezeul milelor si al puterilor;
Bucura-te, izbavitorule de tot soiul de necazuri si boli;
Bucura-te, ca tu toate viclesugurile si pornirile diavolului omori;
Bucura-te, ca insisi ingerii ceresti te numesc alesul lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca toti crestinii pamantesti cinstesc numele tau;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 8
A rasarit lumina cea adevarata a cunostintei celei sufletesti din rodul ostenelilor tale, Haralambie, care ai fost osandit cu multe feluri de chinuri si toate le-ai biruit prin credinta ta cea puternica catre Dumnezeu. Acea lumina indata s-a raspandit peste inchinatorii la idoli si multi din acestia crezand in numele Sfintei Treimi, s-au botezat in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Pentru aceea, laudand noi vrednicia ta cea sufleteasca, impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 8
Imparatul Sever, socotind mai apoi ca tu faci cu farmece acele minuni, ti-a poruncit sa jertfesti idolilor lui pentru ca sa te scape de grozavele sale chinuri; insa tu, ca un om dumnezeiesc, cunoscand ratacirea sa, ai raspuns ca pe cat trupul tau se zdrobeste cu bataile, pe atat se bucura intru tine duhul tau. Atunci Sever, maniindu-se din nou, a poruncit sa te omoare, batandu-te cu pietre si arzand cu faclii aprinse barba si obrazul tau; iar tu, cu vitejia cea sufleteasca, ai intors focul asupra slujitorilor imparatului si i-ai parlit pe ei. Pentru aceasta noi crestinii cu bucurie cantam tie aceste cantari :
Bucura-te, dumnezeiescule sfinte, care ai biruit a lui Sever ratacire;
Bucura-te, bunule parinte, care ai raspuns lui cu milostivire;
Bucura-te, cel ce ai primit pedepse grele in loc de odihna trupeasca;
Bucura-te, cel ce ai socotit bataile drept bucurie sufleteasca;
Bucura-te, viteazule ostas, care ai indreptat focul asupra dusmaniior tai;
Bucura-te, vrednicule sutas, care ai scapat trupul tau de tiranii cei rai;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un stalp neclintit bisericii lui Hristos;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un sfesnic pururea luminos;
Bucura-te, intelepte mucenice care ai risipit intunecarea idolilor;
Bucura-te, stralucite Haralambie care ai potolit durerea pacatosilor;
Bucura-te, comoara cea nepretuita a cerestilor cununi;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 9
Trecand, bunule parinte, fara vreo vatamare trupeasca acele chinuri ce ti-au dat paganii, ai dobandit prin aceasta lauda tuturor apostolilor si bucuria mucenicilor, caci te-ai invrednicit a fi cu ei partas dunmezeiestii cununi prin care s-a intarit neamul crestinesc. Pentru aceea, o laudatule sfinte, primeste de la noi lauda de multumire, ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 9
Ucigasul si nelegiuitul Sever, intelegand mai la urma ca puterea si minunile tale sunt venite de la Hristos, Mantuitorul lumii, a indraznit dimpreuna cu slujitorii sai a carti si a huli chiar impotriva lui Dumnezeu. Atunci pentru o asemenea cutezare, a venit asupra lor aratare cereasca, pentru ca pamantul s-a cutremurat si fulgere si traznete au cuprins pe Sever si pe Crips, eparhul sau, ca sa cunoasca puterea lui Dumnezeu. Pentru aceea indraznim si te rugam, sfinte mare mucenice Haralambie, fii aparatorul nostru de toate primejdiile si ne intareste si pe noi in credinta Sfintei Treimi ca sa nu cadem in primejdia paganilor.Asa, sfinte mare mucenice, mijloceste catre Dumnezeu ca sa ne miluiasca dupa mare mila Sa, pentru ca sa putem canta unele ca acestea :
Bucura-te, cel ce ai dobandit puterea minunilor tale de la Mantuitorul;
Bucura-te, cel ce ai avut marirea faptelor tale de la Ziditorul;
Bucura-te, cel ce intru Hristos te-ai jertfit, si intru El te-ai sfintit;
Bucura-te, cel ce intru Domnul te-ai intarit si prin El ai biruit;
Bucura-te, ca pe tiranii tai i-ai osandit, ca sa te cunoasca de om dunmezeiesc;
Bucura-te, ca pe dusmanii tai i-ai umilit, ca sa te cinsteasca de parinte sufletesc;
Bucura-te, ca prin tine s-a innoit izvorul bunatatilor si al indurarilor;
Bucura-te, ca prin tine s-a vestit pomul milelor si al dreptatilor;
Bucura-te, ca insusi Sever imparatul si Crips eparhul te-au rugat sa-i scapi de pedeapsa lui Dumnezeu trimisa lor;
Bucura-te, ca imparatul si eparhul au laudat credinta crestinilor;
Bucura-te, cel ce ai primit dumnezeiesti daruri pentru crestini;
Bucura-te, cel ce ai primit bunatati pentru pamanteni;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 10
Fierbinti au fogt rugaciunile tale catre Dumnezeu, dreptule mucenice, pentru ca, mijlocind pentru iertarea si tamaduirea dusmanilor tai, Sever imparatul si Crips ispravnicul, i-ai scapat pe ei din osanda in care erau cazuti si slobozindu-i in pace, le-ai dat sfatuire buna ca sa nu mai greseasca. Drept aceea, cunoscand si noi pacatosii facerile tale de bine, bunule sfinte, venim catre tine cu umilinta a te ruga sa ne izbavesti si pe noi din toate nevoile si necazurile pentru ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 10
Darul dumnezeiesc a fost asupra ta, laudatule parinte, pentru ca, invrednicindu-te a aduce la credinta cea adevarata pe fiica imparatului Sever, anume Galini, ea insasi a stat marturisitoare si propovaduitoare bunatatilor ceresti si a indemnat pe tatal ei sa se lepede de tirania paganatatii, ca sa dobandeasca intru Hristos milostivirea bunatatii. Pentru aceasta, o laudatule sfinte, primeste de la noi cu bucurie a-ti aduce aceste cantari :
Bucura-te, cel ce prin rugaciunile tale ai scapat de la pedeapsa pe vrajmasii tai;
Bucura-te, cel ce prin mijlocirile tale ai slobozit in pace pe cei ce erau in nevoi;
Bucura-te, cel ce i-ai sfatuit pe ei sa nu mai greseasca;
Bucura-te, cel ce i-ai indemnat pe ei sa se pocaiasca;
Bucura-te, ca tu ai adus la adevarata credinta pe fiica imparatului Sever, anume Galini;
Bucura-te, ca tu ai intarit a ei cunostinta si ai invatat-o in Dommul a se povatui;
Bucura-te, ca ea insasi a indemmat pe tatal ei sa se lepede de tirania paganatatii;
Bucura-te, ca tot ea l-a chemat la Hristos, ca sa castige milostivirea bunatatii;
Bucura-te, cel ce ai luminat cugetul celor intunecati;
Bucura-te, cel ce ai dobandit pocainta celor desteptati;
Bucura-te, viata care ai odraslit pentru intarirea neamului crestinesc;
Bucura-te, roada prin care ai primit harul dumnezeiesc pentru tamaduirea neamului omenesc;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 11
In vis vazand fiica imparatului Sever ca ea sedea intr-o gradina cu pomi bine mirositori si cu fantini infrumusetate si tot prin vis vazand ca pe tatal ei si pe Crips ispravnicul i-a gonit de acolo pazitorul gradinii, a alergat cu grabire la tine, bunule parinte, rugandu-te ca sa-i talcuiesti acel vis. Iar tu, ca un izvor al cunostintei, pretuind ravna cea adevarata a binecredincioasei fiice a imparatului, indata i-ai dat povatuirea cea sufleteasca, caci ai numit gradina raiul dreptilor, si pazitorul raiului ai socotit ca este Insusi Hristos; caci El a asezat in rai pe cei credinciosi si a izgonit de acolo pe cei necredinciosi. Pentru aceea, noi cu umilinta cantam Lui : Aliluia !
Icosul 11
Trecand treizeci de zile de la infricosatoarea pedepsire primita de la Dumnezeu, imparatul s-a razvratit iarasi impotriva lui Hristos, Dumnezeul pe care insusi Il marturisise. Si chemandu-te dupa aceea ca sa jertfesti idoliior lui spre a scapa de pedeapsa sa, ai stat si aici vitejeste impotrivitor paganatatii sale, caci i-ai raspuns ca mari si nepricepute sunt cuvintele sale. Atunci el, maniindu-se din nou, ti-a pus spre batjocura frau si zabale in gura si te-a tras prin toata cetatea ca si cum ai fi fost o fiinta fara grai. Iar tu, mucenicule sfinte, facand rugi catre Dumnezeu, ai scapat si din aceasta. Pentru aceea noi cei binecredinciosi aducem cu multumire lauda biruintei tale, si voim a-ti canta intr-un glas unele ca acestea :
Bucura-te, talcuitorul visului credincioasei intru Hristos;
Bucura-te, propovaduitorui raiului celui frumos;
Bucura-te, viteazule impotrivitor cuvintelor paganesti;
Bucura-te, dreptule mangaietor sfaturilor sufletesti;
Bucura-te, ca tu ai intarit in credinta pe Galini fiica imparatului de a sfaramat idolii cei turnati;
Bucura-te, ca prin tine s-a risipit necuviinta slujitorilor idolesti celor inradacinati;
Bucura-te, ca insasi Galini a infruntat pe tatal ei de la inchinarea paganatatii;
Bucura-te, ca insasi ea a imbratisat si a aparat neamul crestinesc;
Bucura-te, ca ai lasat spre pomenire fapte duhovnicesti;
Bucura-te, ca ai dobandit spre rasplatire dragoste ingereasca;
Bucura-te, sfinte parinte, de roada bunatatilor tale;
Bucura-te, cuviosule mucenice, de faptele minunilor tale;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 12
Sezand tu, stralucitule sfinte, rezemat de stalpul cel uscat al casei vaduvei unde te-a trimis Sever, ca sa fii pus spre batjocura, ai aratat acolo inca o minune, caci stalpul acela, inverzind, a infrunzit si a facut atatea ramuri incat a acoperit casa. Atunci vaduva, cunoscand puterea cea dumnezeiasca, a cazut la picioarele tale inchinindu-se si zicandu-ti sa mergi de la casa ei caci este nevrednica sa fii aproape de ea. Iar tu, minunatule parinte, raspunzand cu blandete sa nu se teama, ci sa creada in Domnul ca este foarte milostiv si laudat, ai indoit dupa aceea minunile tale, caci a doua zi acel pom a inflorit si a rodit, iar vecinii vaduvei, vazand asemenea minune, s-au mirat foarte. Si vaduva, intarindu-se in credinta, dupa ravna ta, si cunoscand ca acele minuni le-ai facut cu darul si puterea Mantuitorului Hristos, indata s-a botezat in numele Sfintei Treimi, izbavindu-se de toate rautatile sale. Pentru aceea toti dreptslavitorii crestini vin cu bucurie sa cante lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 12
Psalmul lui David cu bucurie l-ai cantat, sfinte, cand erai dus la locul osandei, spre pierzare, ca sa ti se taie capul, dupa porunca lui Sever, ca sa nu mai abati pe pagani din ratacirea de care erau cuprinsi si asa ai zis in cale : " Mila si judecata Ta voi canta Tie, Doamne; canta-voi si voi merge cu pricepere, in cale fara prihana, cand vei veni catre mine ". Iar catre sfarsit, ridicand ochii si mainile tale catre ceruri, ai multumit cu smerenie Dumnezeului milelor si al indurarilor pentru mantuirea ta, zicand : " Pomeneste-ma Doamne intru imparatia Ta ". Atunci cerurile deschizandu- e, S-a aratat Domnul puterilor cu multime de ingeri asupra ta si te-a chemat pe tine in locasurile dreptilor ca pe un prieten iubit care ai fost chinuit in lume pentru dragostea Sa, dandu-ti totodata dar de tamaduire asupra celor ce vor cinsti in lume si vor praznui numele tau, ca sa fie scapati de toate bolile si nevoile lor, iar mai ales de napraznica boala a ciumei. Pentru aceea, o laudatule sfinte, primeste cu bucurie a-ti canta tie aceste cantari :
Bucura-te, stralucite arhiereule, ca ai inverzit si ai rodit stalpul cel uscat al vaduvei;
Bucura-te, stralucitule mucenice, ca ai potolit si ai smerit pe paganul cel infuriat al cetatii;
Bucura-te, cel ce ai adus la credinta cea adevarata pe vaduva care traia in desfrau;
Bucura-te, cel ce ai adus la pocainta cea dorita pe pagana care era in nebunie;
Bucura-te, ca prin minunile tale ai desteptat in ea cuvantul adevarului;
Bucura-te, ca prin sfaturile tale ai castigat si asupra sa darul botezului;
Bucura-te, bunule sfinte, care ai savarsit in viata ta destule minuni;
Bucura-te, dreptule parinte, care ai mantuit multime de pagani prin chinurile tale;
Bucura-te, cel ce te-ai invrednicit a vedea cerurile deschise si frumusetea cea nemarginita a slavei dumnezeiesti;
Bucura-te, cel ce ai primit glasul Domnului puterilor si bucuria cea negraita a cetelor ceresti;
Bucura-te, comoara cea nepretuita cu care s-a incununat cinstitul tau cap, cand s-a taiat de pagani;
Bucura-te, podoaba cea neasteptata cu care s-a imbracat maritul tau trup cand s-a despartit de tirani;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Condacul 13
(acest condac se zice de trei ori)
O, intru tot laudate Sfinte Haralambie, primeste de la noi aceste cantari ce cu umilinta le aducem inaintea ta, si ne izbaveste pe noi din toate nevoile si necazurile ca un bun si de oameni iubitor. Caci desi suntem nevrednici milostivirii tale pentru pacatele noastre cele multe si grele, pe care le savarsim in tot timpul vietii noastre si in tot ceasul, insa cunoscand bunatatea ta cea mare pe care o ai aratat asupra celor ce te cinstesc pe tine, si asupra celor ce se pocaiesc cu credinta intru numele Domnului, nazuim cu fierbinti lacrimi a marturisi inaintea ta ca am gresit.De aceea ne rugam tie ca sa fii mijlocitorul nostru catre preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor noastre, pentru mantuirea noastra de toate bolile si de toate primejdiile si pentru intarirea noastra in credinta cea adevarata ca sa nu mai gresim.
Asa, stralucite sfinte, rugamu-te pe tine ca sa ne aperi pe noi de toate rautatile, dupa fagaduinta ta, caci toti te cinstim si praznuim numele tau, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !
Apoi se zice iarasi Icosul 1
A cinsti caruntetele tale cele adanci si sfinte, bine este, deoarece intru vechimea varstei si a sfinteniei tale te-ai aratat viteaz rabdator tuturor chinurilor ce ai suferit de la pagani. Tu ai inmultit ceata mucenicilor, tu ai adaugat numarul apostolilor si al propovaduitorilor lui Iisus Hristos; tie dar se cuvine, dupa vrednicie, sa-ti cante toti ortodocsii crestini unele ca acestea :
Bucura-te, vrednicule si bunule intre arhierei Haralambie;
Bucura-te, cel ce ai sfintit si ai cinstit batranetile;
Bucura-te, podoaba arhiereilor si luminatorul cetatii Magnesiei;
Bucura-te, invatatorul cuvantului lui Dumnezeu spre calea mantuirii;
Bucura-te, povatuitorul cel bun care ai aratat paganilor calea mantuirii;
Bucura-te, stralucitorul cel drept care ai indemnat la credinta duhurile tiranilor;
Bucura-te, mucenice, cel ce ai adus la credinta adevarata pe cei necredinciosi;
Bucura-te, cel ce ai adus la pocainta sufleteasca pe cei pacatosi;
Bucura-te, urmator al apostolilor si al proorocior celor luminati de Duhul Sfant;
Bucura-te, purtatorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvant;
Bucura-te, ca tu ai indepartat ratacirile paganilor;
Bucura-te, ca tu ai luminat nedumerirea credinciosilor;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
si Condacul 1
Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ti aduce cantari de lauda simtindu-ma nevrednic si cu imputinarea graiului omenesc, tu care porti nume intocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminator de bucurie, lumineaza-mi cugetul si da putere graiului meu ca intru bucurie sa-ti cant tie : Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !
Si acum Preasfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, intru tot laudata, nu inceta a te ruga pentru nevrednicii robii tai, ca sa ne izbavim de sfatul celui inselator si de toata primejdia; si sa fim paziti nevatamati de toata lovirea cea veninata a diavolului; ci pana in sfarsit cu rugaciunile tale pazeste-ne pe noi neosanditi. Ca prin paza si cu ajutorul tau fiind mantuiti, slava, lauda, multumita si inchinaciune, pentru toate sa inaltam, Unuia in Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.
sâmbătă, 7 februarie 2009
ACATISTUL ZILEI, pentru cei bolnavi
Despre cateva vindecari daruite de Domnul prin sfantul Partenie, puteti citi aici http://www.sfaturiortodoxe.ro/boala/apusul-cancerului-boala-bolnav-vindecare-sanatate.htm
Sa citim azi acest acatist pentru toti cei bolnavi de cancer si de alte boli grele, pentru Andrada Gherman, despre care am scris aici, pentru cei ale caror povesti adevarate sunt descrise pe blogul Izabelei (care ii ajuta tare mult pe cei despre care scrie), pe blogul Si ingerii au nevoie de ajutor si pe toate celelalte bloguri dragi sau inca nedescoperite.
ACATISTUL SFANTULUI PARTENIE DIN LAMPSAKOS,
Ocrotitor al bolnavilor de cancer si tamaduitor al tuturor bolilor
(7 FEBRUARIE)
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
Ca pe un arhipastor prea indumnezeit al Lampsakului si ca pe un facator de minuni si izvor imbelsugat te laudam pe tine, Ierarhule insuflat de Dumnezeu. Iar tu, ca unul care are indrazneala catre Domnul, roaga-te sa fie izbaviti de tot necazul cei care striga catre tine: Bucura-te, Parinte Partenie!
Icosul 1:
Om fiind prin fire, inger prin purtari ai fost vazut Ierarhule Partenie si cu darurile ingeresti faci sa straluceasca adunarea Bisericii; de aceea, minunandu-ne de viata ta, strigam cu glas mare:
Bucura-te, cel prin care Hristos este laudat;
Bucura-te, cel prin care dusmanul este alungat;
Bucura-te, pastor prea indumnezeit al Lampsakului;
Bucura-te, faclie luminoasa a Helespontului;
Bucura-te, culmea a smereniei si comoara a dragostei;
Bucura-te, adanc al curatiei si facator de minuni;
Bucura-te, ca te-ai umplut de lumina cereasca;
Bucura-te, ca ai nimicit puterea amagitorului;
Bucura-te, slujitor inflacarat al lui Hristos;
Bucura-te, ocrotitorul si aparatorul nostru;
Bucura-te, cel prin care credinciosii se aprind;
Bucura-te, cel prin care dusmanii sunt surpati;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 2:
Viata curata din tinerete avand, te-ai umplut de darurile ceresti si, facator a multor minuni fiind, te-ai pus mijlocitor pe langa harul Duhului, Partenie purtatorule de Dumnezeu, uimindu-i pe cei care striga: Aliluia!
Icosul 2:
Viata ta a fost cunoscuta tuturor si impodobita cu vituti si, tuturor pilda aratandu-te din tinerete prin fapte sfinte, luminezi sufletele noastre, ale celor care cu dor strigam catre tine:
Bucura-te, vistierie a obiceiurilor fara pata;
Bucura-te, icoana a adevarurilor sfinte;
Bucura-te, pilda vietii folositoare;
Bucura-te, comoara sfanta a linistii sufletesti;
Bucura-te, ca ai lipsit de lumina pe dusmanul puternic;
Bucura-te, ca L-ai slavit pe Hristos, imparatul tuturor;
Bucura-te, omoratorul patimilor rautatii;
Bucura-te, cel luminat de Lumina linistii dumnezeiesti;
Bucura-te, cel ce ai urmat blandetii lui Hristos;
Bucura-te, urmatorul bunatatii Lui;
Bucura-te, cel care ai dispretuit orice stapanire a celor pieritoare;
Bucura-te, cel care ai primit lumina de la Dumnezeu;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 3:
Primind din inaltul cerului putere in implinirea faptelor si dumnezeiasca vointa insuflata de Dumnezeu, ai fost mai puternic decat tot ce este stricacios prin alipirea de cerescul Duh, fericite Partenie, si strigai catre Sfanta Treime: Aliluia!
Icosul 3:
Dumnezeiescul Filitos a cunoscut harul foarte stralucit al vietii tale, purtatorule de Dumnezeu, si te-a desavarsit pentru preotie cu uleiul prea sfant al duhului, ca sa aduci jertfa nesangeroasa pentru cei care striga:
Bucura-te, jertfitor dumnezeiesc;
Bucura-te, sfant invatat in tainele Cuvantului;
Bucura-te, slujitor al Tainelor dumnezeiesti;
Bucura-te, podoaba a Sfintei Biserici;
Bucura-te, cel care luminezi cu lumina nevinovatia;
Bucura-te, cel care ne inveti tainele cu darul Intreitei Lumini;
Bucura-te, ca ai fost primit preot purtator de Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai stralucit ca preot cu vorbire de la Dumnezeu;
Bucura-te, cel care ai taiat spinul patimilor;
Bucura-te, cel care ai curatat ogorul sufletelor;
Bucura-te, vas al Luminii Celei cu trei raze;
Bucura-te, izvor al sufletelor care s-au pocait;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 4:
Cu intelepciune dumnezeiasca ai fost primit urmator al Apostolilor si ai dobandit harul acestora; de atunci, sanatos l-ai facut, Cuvioase, pe cel orbit de taur, mult fiind laudat tu, Partenie, si cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:
A auzit de bogatia multelor tale binefaceri femeia care era greu suferinda si, venind la tine cu evlavie, a fost iabavita de suferinta cancerului, vestind harul tau si strigand catre tine cu credinta:
Bucura-te, tamaduirea celor bolnavi;
Bucura-te, vindecarea celor in suferinta;
Bucura-te, dumnezeiasca mangaiere a celor intristati;
Bucura-te, insanatosire grabnica a celor bolnavi;
Bucura-te, ca ai ucis puterea cancerului;
Bucura-te, ca ai vindecat-o imediat pe femeie;
Bucura-te, cel care ai slujit fara pata Domnului;
Bucura-te, cel care ai nimicit puterea lui Veliar;
Bucura-te, lauda a preotilor evlaviosi;
Bucura-te, sprijin al multor tulburati;
Bucura-te, glas al milostivirii dumnezeiesti;
Bucura-te, vas al dragostei din belsug;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 5:
Vas ales vazandu-te prea fericitul intaistator al Kizikului, cu dumnezeiasca insuflare, te-a aratat ierarh dumnezeiesc si pastor al Lampsakului; de atunci, Partenie, cu smerenie ai strigat catre Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5:
Cu putere dumnezeiasca ai fost in stare sa dobori si sa omori pe dusmanul care a venit impotriva ta ca un caine turbat si cu evlavie ai pastorit turma ta, care cu bucurie striga catre tine, Cuvioase arhipastor:
Bucura-te, arhipastorule al Lampstakului;
Bucura-te, ierarhule indumnezeit;
Bucura-te, izvor nesecat de minuni;
Bucura-te, invatator al dogmelor dumnezeiasti;
Bucura-te, chip prea neintinat al Bunului Pastor;
Bucura-te, oaie blanda a Mantuitorului Hristos;
Bucura-te, ca pe Veliar ca pe un caine l-ai nimicit;
Bucura-te, ca ai vazut slava Domnului;
Bucura-te, urmator al milostivirilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, chip al vietii fara pata;
Bucura-te, cel din cauza caruia plange Veliar;
Bucura-te, cel prin care credinciosii dantuiesc;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 6:
Nimicind, ierarhule, puterea demonilor si prin aceasta toate vrajitoriile, si facand sa piara, cu harul care ti-a fost dat, practicile magiei, daruiesti sanatate si izbavire tuturor celor care striga: Aliluia!
Icosul 6:
Lampsakul si tara Helespontului se bucura de tine si toata Biserica canta pentru multimea minunilor tale, prin care nu ai incetat sa faci bine tuturor, caci lucrurile bune le daruiesti celor care striga cu credinta:
Bucura-te, slava Bisericii;
Bucura-te, faclia credintei;
Bucura-te, comoara vie a Duhului Sfant;
Bucura-te, mare scapare a celor bolnavi;
Bucura-te, stalp al faptelor dumnezeiesti ale vietii in Duh;
Bucura-te, unealta calauzita de Dumnezeu a vietuirii minunate;
Bucura-te, ca poti sa starpesti viclenia idolilor;
Bucura-te, ca faci sa straluceasca dragostea lui Hristos;
Bucura-te, comoara a vietii viitoare;
Bucura-te, scantaiere vie a lumii imateriale;
Bucura-te, lucrator al multor fapte minunate;
Bucura-te, flacara a milostivilor ceresti;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 7:
Mare prin fapte minunate, ajuns ierarh, ai izbavit de ratacirea idolilor turma ta duhovniceasca, care ti-a fost incredintata din mainile lui Dumnezeu si ai hranit cu dogmele credintei pe cei care striga: Aliluia!
Icosul 7:
Vestind legile credintei si harul Evangheliei, purtatorule de Dumnezeu, i-ai intors sa slujeasca lui Hristos pe cei care inainte erau fii ai pierzarii si cu minuni ii intaresti pe cei care cu evlavie striga catre tine:
Bucura-te, luminator al celor aflati in intuneric;
Bucura-te, parinte al celor care s-au luminat;
Bucura-te, cel care ai facut de rusine zadarnicia idolilor;
Bucura-te, cel care ai facut cunoscuta mila Mantuitorului;
Bucura-te, indumnezeitule cunoscator al invataturilor datatoare de viata;
Bucura-te, vestitor al milostivirilor ceresti insuflat de Dumnezeu;
Bucura-te, ca indrumi spre calea mantuirii;
Bucura-te, ca risipesti intunericul nestiintei;
Bucura-te, cel care aprinzi flacara sufletelor spre dragostea lui Hristos;
Bucura-te, cel care rupi sagetile dusmanului;
Bucura-te, cel care tai radacinile patimilor;
Bucura-te, cel care aduci rodul virtutii;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 8:
Prin iconomie dumnezeiasca ai facut, Parinte, minuni neobisnuite spre mantuirea altora, ai nimicit puterea demonilor si ai vindecat boli grele, tamaduindu-i cu cuvantul tau, Partenie, pe cei care striga: Aliluia!
Icosul 8:
Cu totul luminat de imparatul cel Sfant, ai venit la Constantin cel vestit, care, cinstindu-ti evlavia, ti-a daruit o bogata rasplata, pentru care ai slavit pe Hristos, indemnandu-i pe toti sa strige catre tine:
Bucura-te, cel mare printre minunati;
Bucura-te, cel slavit printre sfinti;
Bucura-te, cel care ai bucurat pe Domnul cel Sfant;
Bucura-te, cel care ai facut de rusine pe capetenia intunericului;
Bucura-te, prieten adevarat al Atotputernicului Hristos;
Bucura-te, arma indreptata impotriva dusmanului;
Bucura-te, cel pe care l-a cinstit Constantin cel Mare;
Bucura-te, ca ai primit dar daruit de Dumnezeu;
Bucura-te, cel care stralucesti cu lumina Harului;
Bucura-te, nimicitor al dusmanului blestemat;
Bucura-te, cel care ai adus pe multi la Hristos;
Bucura-te, cel care ai indepartat nebunia dusmanilor;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 9:
Vindecand de ratacire turma ta nestatornica, ai zidit, sfinte Parinte, o biserica prea frumoasa Mantuitorului, ca templu viu al Dumnezeiescului Duh, iar acum, inaltand cantari catre Ierusalimul ceresc, canti lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9:
La cuvintele rugaciunilor tale, ca din somn s-a trezit in chip minunat Eftihianos si de bogatul tau har, Cuvioase, s-a rusinat dusmanul hulitor; iar noi, alergand catre tine, cu credinta fierbinte iti strigam:
Bucura-te, vasul Mangaietorului;
Bucura-te, cunoscatorule al vietii necunoscute;
Bucura-te, cel care ai inviat prin rugaciune pe cel care a murit;
Bucura-te, cel care ai ucis pe dusmanul care te pizmuia;
Bucura-te, ca ai vindecat pe foarte multi care sufereau cumplit;
Bucura-te, ca mare cu adevarat te-ai aratat prin minuni;
Bucura-te, nimicitorul duhurilor necurate;
Bucura-te, talcuitor al invataturilor dumnezeiesti;
Bucura-te, cel prin care sunt alungati demonii;
Bucura-te, cel prin care sunt tamaduiti cei foarte nefericiti;
Bucura-te, slujitor adevarat al lui Hristos;
Bucura-te, biruitor al dusmanului;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 10:
Descoperit a fost, Parinte, duhul cel necurat, care se ascundea de mult timp in om; si cand i-ai spus sa se salasluiasca in tine a plecat gemand, iar cel vindecat, laudandu-te, Ii striga lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10:
Cand ai cunoscut, Parinte, boala care se ascundea in inima pastorului Irakliei, imediat pe acesta l-ai aratat milostiv, cu cuvantul tau, Partenie; de aceea, minunandu-se de marimia ta, toti strigau:
Bucura-te, cunoscatorul celor ascunse;
Bucura-te, cunoscatorule al celor care nu se pot spune;
Bucura-te, invatator al milostivirii dumnezeiesti;
Bucura-te, fluviu plin de mila;
Bucura-te, cel care urmezi mila Milostivului Dumnezeu;
Bucura-te, lacas al blandetii si al Luminii care nu poate fi inteleasa;
Bucura-te, ca l-ai vindecat pe pastorul Irakliei;
Bucura-te, ca ti-ai izbavit turma de ratacire;
Bucura-te, icoana a bunatatilor lui Hristos;
Bucura-te, parau al multor veselii;
Bucura-te, aparator al saracilor si smeritilor;
Bucura-te, cel care contempli Lumina cereasca;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 11:
Afland de la tine vindecare, fostul slabanog l-a laudat pe Mantuitorul si, indreptat prin rugaciunea ta, vestea, prea fericite Partenie, minunea ta cea mare, strigand: Aliluia!
Icosul 11:
De harul tau dat de Dumnezeu s-a cutremurat multimea demonilor, prin rugaciunile tale cerul a dat ploaie pamantului care era insetat, ogorul a dat rod foarte bogat, iar credinciosul arhidiacon ti-a zis cu uimire:
Bucura-te, cel plin de roade datatoare de viata;
Bucura-te, izbavitor de patimi nevindecate;
Bucura-te, cel care il urmezi pe Ilie Tezviteanul;
Bucura-te, cel care faci sa sporeasca dragostea lui Hristos;
Bucura-te, rau foarte limpede al milei dumnezeiesti;
Bucura-te, crin prea frumos mirositor al harului duhovnicesc;
Bucura-te, ca faci ploaia sa coboare peste pamantul insetat;
Bucura-te, ca ne duci la corabia mantuirii;
Bucura-te, legatura a credinciosilor adusi langa tine;
Bucura-te, tamaduire a multora care erau bolnavi;
Bucura-te, cel datorita caruia se bucura slabanogul;
Bucura-te, cel catre care striga mereu tot credinciosul;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 12:
Luminat cu darul proorociei, ai spus dinainte, Parinte, cele ce se vor intampla si pe Ipatianos, arhidiaconul Irakliei, l-ai vazut vas al Duhului, iar dupa ce ai proorocit aceasta striga si el impreuna cu tine catre Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12:
Cantandu-ti laude de despartire, Ierarhule, cei care s-au adunat cu credinta mult pentru calatoria ta la Dumnezeu au incredintat mormantului trupul tau, Cuvioase, iar noi, laudandu-te, strigam cu evlavie catre tine:
Bucura-te, cel impreuna cetatean cu ingerii;
Bucura-te, sfantule biruitor cu cununa;
Bucura-te, temelie de nezdruncinat a Bisericii;
Bucura-te, cel plin de stralucirea Luminii necreate;
Bucura-te, gradina foarte placut mirositoare a darurilor tainice;
Bucura-te, zid nesurpat al crestinilor evlaviosi;
Bucura-te, ocrotitor care suferi impreuna cu cei ce te cinstesc;
Bucura-te, aparator si sprijinitor al ortodocsilor;
Bucura-te, cel prin care voi fi curatit de patimi;
Bucura-te, cel prin care voi fi izbavit de nenorociri;
Bucura-te, bucurie a sufletelor credincioase;
Bucura-te, aparare adevarata si a mea;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)
O, prealuminate Parinte Partenie, Ierarhule al Domnului, revarsare de minuni uimitoare, primeste rugaciunile noastre si, prin solirile tale catre Dumnezeu, sa primim iertare de greseli toti care intr-un glas ii strigam: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Om fiind prin fire, inger prin purtari ai fost vazut Ierarhule Partenie si cu darurile ingeresti faci sa straluceasca adunarea Bisericii; de aceea, minunandu-ne de viata ta, strigam cu glas mare:
Bucura-te, cel prin care Hristos este laudat;
Bucura-te, cel prin care dusmanul este alungat;
Bucura-te, pastor prea indumnezeit al Lampsakului;
Bucura-te, faclie luminoasa a Helespontului;
Bucura-te, culmea a smereniei si comoara a dragostei;
Bucura-te, adanc al curatiei si facator de minuni;
Bucura-te, ca te-ai umplut de lumina cereasca;
Bucura-te, ca ai nimicit puterea amagitorului;
Bucura-te, slujitor inflacarat al lui Hristos;
Bucura-te, ocrotitorul si aparatorul nostru;
Bucura-te, cel prin care credinciosii se aprind;
Bucura-te, cel prin care dusmanii sunt surpati;
Bucura-te, Parinte Partenie!
si Condacul 1:
Ca pe un arhipastor prea indumnezeit al Lampsakului si ca pe un facator de minuni si izvor imbelsugat te laudam pe tine, Ierarhule insuflat de Dumnezeu. Iar tu, ca unul care are indrazneala catre Domnul, roaga-te sa fie izbaviti de tot necazul cei care striga catre tine: Bucura-te, Parinte Partenie!
Sa citim azi acest acatist pentru toti cei bolnavi de cancer si de alte boli grele, pentru Andrada Gherman, despre care am scris aici, pentru cei ale caror povesti adevarate sunt descrise pe blogul Izabelei (care ii ajuta tare mult pe cei despre care scrie), pe blogul Si ingerii au nevoie de ajutor si pe toate celelalte bloguri dragi sau inca nedescoperite.
ACATISTUL SFANTULUI PARTENIE DIN LAMPSAKOS,
Ocrotitor al bolnavilor de cancer si tamaduitor al tuturor bolilor
(7 FEBRUARIE)
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
Ca pe un arhipastor prea indumnezeit al Lampsakului si ca pe un facator de minuni si izvor imbelsugat te laudam pe tine, Ierarhule insuflat de Dumnezeu. Iar tu, ca unul care are indrazneala catre Domnul, roaga-te sa fie izbaviti de tot necazul cei care striga catre tine: Bucura-te, Parinte Partenie!
Icosul 1:
Om fiind prin fire, inger prin purtari ai fost vazut Ierarhule Partenie si cu darurile ingeresti faci sa straluceasca adunarea Bisericii; de aceea, minunandu-ne de viata ta, strigam cu glas mare:
Bucura-te, cel prin care Hristos este laudat;
Bucura-te, cel prin care dusmanul este alungat;
Bucura-te, pastor prea indumnezeit al Lampsakului;
Bucura-te, faclie luminoasa a Helespontului;
Bucura-te, culmea a smereniei si comoara a dragostei;
Bucura-te, adanc al curatiei si facator de minuni;
Bucura-te, ca te-ai umplut de lumina cereasca;
Bucura-te, ca ai nimicit puterea amagitorului;
Bucura-te, slujitor inflacarat al lui Hristos;
Bucura-te, ocrotitorul si aparatorul nostru;
Bucura-te, cel prin care credinciosii se aprind;
Bucura-te, cel prin care dusmanii sunt surpati;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 2:
Viata curata din tinerete avand, te-ai umplut de darurile ceresti si, facator a multor minuni fiind, te-ai pus mijlocitor pe langa harul Duhului, Partenie purtatorule de Dumnezeu, uimindu-i pe cei care striga: Aliluia!
Icosul 2:
Viata ta a fost cunoscuta tuturor si impodobita cu vituti si, tuturor pilda aratandu-te din tinerete prin fapte sfinte, luminezi sufletele noastre, ale celor care cu dor strigam catre tine:
Bucura-te, vistierie a obiceiurilor fara pata;
Bucura-te, icoana a adevarurilor sfinte;
Bucura-te, pilda vietii folositoare;
Bucura-te, comoara sfanta a linistii sufletesti;
Bucura-te, ca ai lipsit de lumina pe dusmanul puternic;
Bucura-te, ca L-ai slavit pe Hristos, imparatul tuturor;
Bucura-te, omoratorul patimilor rautatii;
Bucura-te, cel luminat de Lumina linistii dumnezeiesti;
Bucura-te, cel ce ai urmat blandetii lui Hristos;
Bucura-te, urmatorul bunatatii Lui;
Bucura-te, cel care ai dispretuit orice stapanire a celor pieritoare;
Bucura-te, cel care ai primit lumina de la Dumnezeu;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 3:
Primind din inaltul cerului putere in implinirea faptelor si dumnezeiasca vointa insuflata de Dumnezeu, ai fost mai puternic decat tot ce este stricacios prin alipirea de cerescul Duh, fericite Partenie, si strigai catre Sfanta Treime: Aliluia!
Icosul 3:
Dumnezeiescul Filitos a cunoscut harul foarte stralucit al vietii tale, purtatorule de Dumnezeu, si te-a desavarsit pentru preotie cu uleiul prea sfant al duhului, ca sa aduci jertfa nesangeroasa pentru cei care striga:
Bucura-te, jertfitor dumnezeiesc;
Bucura-te, sfant invatat in tainele Cuvantului;
Bucura-te, slujitor al Tainelor dumnezeiesti;
Bucura-te, podoaba a Sfintei Biserici;
Bucura-te, cel care luminezi cu lumina nevinovatia;
Bucura-te, cel care ne inveti tainele cu darul Intreitei Lumini;
Bucura-te, ca ai fost primit preot purtator de Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai stralucit ca preot cu vorbire de la Dumnezeu;
Bucura-te, cel care ai taiat spinul patimilor;
Bucura-te, cel care ai curatat ogorul sufletelor;
Bucura-te, vas al Luminii Celei cu trei raze;
Bucura-te, izvor al sufletelor care s-au pocait;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 4:
Cu intelepciune dumnezeiasca ai fost primit urmator al Apostolilor si ai dobandit harul acestora; de atunci, sanatos l-ai facut, Cuvioase, pe cel orbit de taur, mult fiind laudat tu, Partenie, si cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:
A auzit de bogatia multelor tale binefaceri femeia care era greu suferinda si, venind la tine cu evlavie, a fost iabavita de suferinta cancerului, vestind harul tau si strigand catre tine cu credinta:
Bucura-te, tamaduirea celor bolnavi;
Bucura-te, vindecarea celor in suferinta;
Bucura-te, dumnezeiasca mangaiere a celor intristati;
Bucura-te, insanatosire grabnica a celor bolnavi;
Bucura-te, ca ai ucis puterea cancerului;
Bucura-te, ca ai vindecat-o imediat pe femeie;
Bucura-te, cel care ai slujit fara pata Domnului;
Bucura-te, cel care ai nimicit puterea lui Veliar;
Bucura-te, lauda a preotilor evlaviosi;
Bucura-te, sprijin al multor tulburati;
Bucura-te, glas al milostivirii dumnezeiesti;
Bucura-te, vas al dragostei din belsug;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 5:
Vas ales vazandu-te prea fericitul intaistator al Kizikului, cu dumnezeiasca insuflare, te-a aratat ierarh dumnezeiesc si pastor al Lampsakului; de atunci, Partenie, cu smerenie ai strigat catre Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5:
Cu putere dumnezeiasca ai fost in stare sa dobori si sa omori pe dusmanul care a venit impotriva ta ca un caine turbat si cu evlavie ai pastorit turma ta, care cu bucurie striga catre tine, Cuvioase arhipastor:
Bucura-te, arhipastorule al Lampstakului;
Bucura-te, ierarhule indumnezeit;
Bucura-te, izvor nesecat de minuni;
Bucura-te, invatator al dogmelor dumnezeiasti;
Bucura-te, chip prea neintinat al Bunului Pastor;
Bucura-te, oaie blanda a Mantuitorului Hristos;
Bucura-te, ca pe Veliar ca pe un caine l-ai nimicit;
Bucura-te, ca ai vazut slava Domnului;
Bucura-te, urmator al milostivirilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, chip al vietii fara pata;
Bucura-te, cel din cauza caruia plange Veliar;
Bucura-te, cel prin care credinciosii dantuiesc;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 6:
Nimicind, ierarhule, puterea demonilor si prin aceasta toate vrajitoriile, si facand sa piara, cu harul care ti-a fost dat, practicile magiei, daruiesti sanatate si izbavire tuturor celor care striga: Aliluia!
Icosul 6:
Lampsakul si tara Helespontului se bucura de tine si toata Biserica canta pentru multimea minunilor tale, prin care nu ai incetat sa faci bine tuturor, caci lucrurile bune le daruiesti celor care striga cu credinta:
Bucura-te, slava Bisericii;
Bucura-te, faclia credintei;
Bucura-te, comoara vie a Duhului Sfant;
Bucura-te, mare scapare a celor bolnavi;
Bucura-te, stalp al faptelor dumnezeiesti ale vietii in Duh;
Bucura-te, unealta calauzita de Dumnezeu a vietuirii minunate;
Bucura-te, ca poti sa starpesti viclenia idolilor;
Bucura-te, ca faci sa straluceasca dragostea lui Hristos;
Bucura-te, comoara a vietii viitoare;
Bucura-te, scantaiere vie a lumii imateriale;
Bucura-te, lucrator al multor fapte minunate;
Bucura-te, flacara a milostivilor ceresti;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 7:
Mare prin fapte minunate, ajuns ierarh, ai izbavit de ratacirea idolilor turma ta duhovniceasca, care ti-a fost incredintata din mainile lui Dumnezeu si ai hranit cu dogmele credintei pe cei care striga: Aliluia!
Icosul 7:
Vestind legile credintei si harul Evangheliei, purtatorule de Dumnezeu, i-ai intors sa slujeasca lui Hristos pe cei care inainte erau fii ai pierzarii si cu minuni ii intaresti pe cei care cu evlavie striga catre tine:
Bucura-te, luminator al celor aflati in intuneric;
Bucura-te, parinte al celor care s-au luminat;
Bucura-te, cel care ai facut de rusine zadarnicia idolilor;
Bucura-te, cel care ai facut cunoscuta mila Mantuitorului;
Bucura-te, indumnezeitule cunoscator al invataturilor datatoare de viata;
Bucura-te, vestitor al milostivirilor ceresti insuflat de Dumnezeu;
Bucura-te, ca indrumi spre calea mantuirii;
Bucura-te, ca risipesti intunericul nestiintei;
Bucura-te, cel care aprinzi flacara sufletelor spre dragostea lui Hristos;
Bucura-te, cel care rupi sagetile dusmanului;
Bucura-te, cel care tai radacinile patimilor;
Bucura-te, cel care aduci rodul virtutii;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 8:
Prin iconomie dumnezeiasca ai facut, Parinte, minuni neobisnuite spre mantuirea altora, ai nimicit puterea demonilor si ai vindecat boli grele, tamaduindu-i cu cuvantul tau, Partenie, pe cei care striga: Aliluia!
Icosul 8:
Cu totul luminat de imparatul cel Sfant, ai venit la Constantin cel vestit, care, cinstindu-ti evlavia, ti-a daruit o bogata rasplata, pentru care ai slavit pe Hristos, indemnandu-i pe toti sa strige catre tine:
Bucura-te, cel mare printre minunati;
Bucura-te, cel slavit printre sfinti;
Bucura-te, cel care ai bucurat pe Domnul cel Sfant;
Bucura-te, cel care ai facut de rusine pe capetenia intunericului;
Bucura-te, prieten adevarat al Atotputernicului Hristos;
Bucura-te, arma indreptata impotriva dusmanului;
Bucura-te, cel pe care l-a cinstit Constantin cel Mare;
Bucura-te, ca ai primit dar daruit de Dumnezeu;
Bucura-te, cel care stralucesti cu lumina Harului;
Bucura-te, nimicitor al dusmanului blestemat;
Bucura-te, cel care ai adus pe multi la Hristos;
Bucura-te, cel care ai indepartat nebunia dusmanilor;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 9:
Vindecand de ratacire turma ta nestatornica, ai zidit, sfinte Parinte, o biserica prea frumoasa Mantuitorului, ca templu viu al Dumnezeiescului Duh, iar acum, inaltand cantari catre Ierusalimul ceresc, canti lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9:
La cuvintele rugaciunilor tale, ca din somn s-a trezit in chip minunat Eftihianos si de bogatul tau har, Cuvioase, s-a rusinat dusmanul hulitor; iar noi, alergand catre tine, cu credinta fierbinte iti strigam:
Bucura-te, vasul Mangaietorului;
Bucura-te, cunoscatorule al vietii necunoscute;
Bucura-te, cel care ai inviat prin rugaciune pe cel care a murit;
Bucura-te, cel care ai ucis pe dusmanul care te pizmuia;
Bucura-te, ca ai vindecat pe foarte multi care sufereau cumplit;
Bucura-te, ca mare cu adevarat te-ai aratat prin minuni;
Bucura-te, nimicitorul duhurilor necurate;
Bucura-te, talcuitor al invataturilor dumnezeiesti;
Bucura-te, cel prin care sunt alungati demonii;
Bucura-te, cel prin care sunt tamaduiti cei foarte nefericiti;
Bucura-te, slujitor adevarat al lui Hristos;
Bucura-te, biruitor al dusmanului;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 10:
Descoperit a fost, Parinte, duhul cel necurat, care se ascundea de mult timp in om; si cand i-ai spus sa se salasluiasca in tine a plecat gemand, iar cel vindecat, laudandu-te, Ii striga lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10:
Cand ai cunoscut, Parinte, boala care se ascundea in inima pastorului Irakliei, imediat pe acesta l-ai aratat milostiv, cu cuvantul tau, Partenie; de aceea, minunandu-se de marimia ta, toti strigau:
Bucura-te, cunoscatorul celor ascunse;
Bucura-te, cunoscatorule al celor care nu se pot spune;
Bucura-te, invatator al milostivirii dumnezeiesti;
Bucura-te, fluviu plin de mila;
Bucura-te, cel care urmezi mila Milostivului Dumnezeu;
Bucura-te, lacas al blandetii si al Luminii care nu poate fi inteleasa;
Bucura-te, ca l-ai vindecat pe pastorul Irakliei;
Bucura-te, ca ti-ai izbavit turma de ratacire;
Bucura-te, icoana a bunatatilor lui Hristos;
Bucura-te, parau al multor veselii;
Bucura-te, aparator al saracilor si smeritilor;
Bucura-te, cel care contempli Lumina cereasca;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 11:
Afland de la tine vindecare, fostul slabanog l-a laudat pe Mantuitorul si, indreptat prin rugaciunea ta, vestea, prea fericite Partenie, minunea ta cea mare, strigand: Aliluia!
Icosul 11:
De harul tau dat de Dumnezeu s-a cutremurat multimea demonilor, prin rugaciunile tale cerul a dat ploaie pamantului care era insetat, ogorul a dat rod foarte bogat, iar credinciosul arhidiacon ti-a zis cu uimire:
Bucura-te, cel plin de roade datatoare de viata;
Bucura-te, izbavitor de patimi nevindecate;
Bucura-te, cel care il urmezi pe Ilie Tezviteanul;
Bucura-te, cel care faci sa sporeasca dragostea lui Hristos;
Bucura-te, rau foarte limpede al milei dumnezeiesti;
Bucura-te, crin prea frumos mirositor al harului duhovnicesc;
Bucura-te, ca faci ploaia sa coboare peste pamantul insetat;
Bucura-te, ca ne duci la corabia mantuirii;
Bucura-te, legatura a credinciosilor adusi langa tine;
Bucura-te, tamaduire a multora care erau bolnavi;
Bucura-te, cel datorita caruia se bucura slabanogul;
Bucura-te, cel catre care striga mereu tot credinciosul;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 12:
Luminat cu darul proorociei, ai spus dinainte, Parinte, cele ce se vor intampla si pe Ipatianos, arhidiaconul Irakliei, l-ai vazut vas al Duhului, iar dupa ce ai proorocit aceasta striga si el impreuna cu tine catre Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12:
Cantandu-ti laude de despartire, Ierarhule, cei care s-au adunat cu credinta mult pentru calatoria ta la Dumnezeu au incredintat mormantului trupul tau, Cuvioase, iar noi, laudandu-te, strigam cu evlavie catre tine:
Bucura-te, cel impreuna cetatean cu ingerii;
Bucura-te, sfantule biruitor cu cununa;
Bucura-te, temelie de nezdruncinat a Bisericii;
Bucura-te, cel plin de stralucirea Luminii necreate;
Bucura-te, gradina foarte placut mirositoare a darurilor tainice;
Bucura-te, zid nesurpat al crestinilor evlaviosi;
Bucura-te, ocrotitor care suferi impreuna cu cei ce te cinstesc;
Bucura-te, aparator si sprijinitor al ortodocsilor;
Bucura-te, cel prin care voi fi curatit de patimi;
Bucura-te, cel prin care voi fi izbavit de nenorociri;
Bucura-te, bucurie a sufletelor credincioase;
Bucura-te, aparare adevarata si a mea;
Bucura-te, Parinte Partenie!
Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)
O, prealuminate Parinte Partenie, Ierarhule al Domnului, revarsare de minuni uimitoare, primeste rugaciunile noastre si, prin solirile tale catre Dumnezeu, sa primim iertare de greseli toti care intr-un glas ii strigam: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Om fiind prin fire, inger prin purtari ai fost vazut Ierarhule Partenie si cu darurile ingeresti faci sa straluceasca adunarea Bisericii; de aceea, minunandu-ne de viata ta, strigam cu glas mare:
Bucura-te, cel prin care Hristos este laudat;
Bucura-te, cel prin care dusmanul este alungat;
Bucura-te, pastor prea indumnezeit al Lampsakului;
Bucura-te, faclie luminoasa a Helespontului;
Bucura-te, culmea a smereniei si comoara a dragostei;
Bucura-te, adanc al curatiei si facator de minuni;
Bucura-te, ca te-ai umplut de lumina cereasca;
Bucura-te, ca ai nimicit puterea amagitorului;
Bucura-te, slujitor inflacarat al lui Hristos;
Bucura-te, ocrotitorul si aparatorul nostru;
Bucura-te, cel prin care credinciosii se aprind;
Bucura-te, cel prin care dusmanii sunt surpati;
Bucura-te, Parinte Partenie!
si Condacul 1:
Ca pe un arhipastor prea indumnezeit al Lampsakului si ca pe un facator de minuni si izvor imbelsugat te laudam pe tine, Ierarhule insuflat de Dumnezeu. Iar tu, ca unul care are indrazneala catre Domnul, roaga-te sa fie izbaviti de tot necazul cei care striga catre tine: Bucura-te, Parinte Partenie!
duminică, 1 februarie 2009
Nu deznadajduiti pentru aproapele vostru!
Intrebare: Cum poate fi ajutat un tanar sa iasa dintr-un anturaj care-l tine in compania celor ce folosesc alcoolul si se poarta ca desfranatii? Cum poate fi convins ca greseste?
Parintele Savatie: Nu trebuie convins. Noi nu trebuie sa convingem pe nimeni. Hristos nu a convins pe nimeni. In cazul dat si aceasta este o forma de deznadejde, nu a celui ce se afla in pacat, ci a celui care pune intrebarea. Pentru ca noi, parelnic,nadajduind pentru noi, incepem sa nu mai nadajduim pentru altii. Dar atunci cand noi ne pierdem nadejdea pentru aproapele nostru, noi iarasi gandim un Dumnezeu care nu seamana cu al nostru.
Nu deznadajduiti pentru aproapele vostru, pentru ca este tot una cu a deznadajdui pentru voi insiva. Si socotesc ca poate chiar este un pacat mai mare. Pentru ca daca noi pacatosii am capatat nadejde la Dumnezeu, cu pacatele noastre, cu trecutul nostru si am cunoscut mila lui Dumnezeu asupra noastra, ca ne-a chemat si ne poate ierta si a semanat, a nascut in noi nadejdea, de ce sa credem ca pe celalalt Dumnezeu nu-l asteapta, ca nu-l va intoarce, ca nu-l iubeste la fel ca pe noi. Sa nu judecam. Din cauza judecatii avem aceasta suferinta nedreapta. Lasati-l!Are Dumnezeu lucrul si cu el. Rugati-va ca si cum n-ati vedea pacatele lui, dar nu ca si cum, sa nu le vedeti si sa nu le socotiti pacate. Ca sta cu desfranatii, ca-i betiv, ca nu vrea sa se roage, ca nu asculta.L-am judecat. Nu ganditi asa! Pentru noi sa socotim aceste pacate si sa nu le facem, dar pentru altii, spuneti: "Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac". Asta-i rugaciunea pe care ne-a invatat-o Hristos pe cruce, sa o urmam!
Rugati-va asa pentru el, cu dragoste, cu nadejde in Cel care are putere sa inalte cele surpate si socotiti-va ca nu sunteti cu nimic mai bun decat el.Si atunci rugaciunea voastra va avea putere si-l va ridica. Dar niciodata sa nu dati sfat unui om pe care-l socotiti mai mic si mai pacatos decat voi, pentru ca sfatul vostru niciodata nu va lucra, ci va ucide. Smerindu-ne putem ridica si pe altii, dar inaltandu-ne, ne stricam nu numai pe noi, dar totul in jur si tot ce atingem. Cu rugaciune, cu smerenie si cu dragoste toate sunt cu putinta.
Sursa: Puterea duhovniceasca a deznadejdii, Ed.Reintregirea , Alba-Iulia, 2005
Parintele Savatie: Nu trebuie convins. Noi nu trebuie sa convingem pe nimeni. Hristos nu a convins pe nimeni. In cazul dat si aceasta este o forma de deznadejde, nu a celui ce se afla in pacat, ci a celui care pune intrebarea. Pentru ca noi, parelnic,nadajduind pentru noi, incepem sa nu mai nadajduim pentru altii. Dar atunci cand noi ne pierdem nadejdea pentru aproapele nostru, noi iarasi gandim un Dumnezeu care nu seamana cu al nostru.
Nu deznadajduiti pentru aproapele vostru, pentru ca este tot una cu a deznadajdui pentru voi insiva. Si socotesc ca poate chiar este un pacat mai mare. Pentru ca daca noi pacatosii am capatat nadejde la Dumnezeu, cu pacatele noastre, cu trecutul nostru si am cunoscut mila lui Dumnezeu asupra noastra, ca ne-a chemat si ne poate ierta si a semanat, a nascut in noi nadejdea, de ce sa credem ca pe celalalt Dumnezeu nu-l asteapta, ca nu-l va intoarce, ca nu-l iubeste la fel ca pe noi. Sa nu judecam. Din cauza judecatii avem aceasta suferinta nedreapta. Lasati-l!Are Dumnezeu lucrul si cu el. Rugati-va ca si cum n-ati vedea pacatele lui, dar nu ca si cum, sa nu le vedeti si sa nu le socotiti pacate. Ca sta cu desfranatii, ca-i betiv, ca nu vrea sa se roage, ca nu asculta.L-am judecat. Nu ganditi asa! Pentru noi sa socotim aceste pacate si sa nu le facem, dar pentru altii, spuneti: "Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac". Asta-i rugaciunea pe care ne-a invatat-o Hristos pe cruce, sa o urmam!
Rugati-va asa pentru el, cu dragoste, cu nadejde in Cel care are putere sa inalte cele surpate si socotiti-va ca nu sunteti cu nimic mai bun decat el.Si atunci rugaciunea voastra va avea putere si-l va ridica. Dar niciodata sa nu dati sfat unui om pe care-l socotiti mai mic si mai pacatos decat voi, pentru ca sfatul vostru niciodata nu va lucra, ci va ucide. Smerindu-ne putem ridica si pe altii, dar inaltandu-ne, ne stricam nu numai pe noi, dar totul in jur si tot ce atingem. Cu rugaciune, cu smerenie si cu dragoste toate sunt cu putinta.
Sursa: Puterea duhovniceasca a deznadejdii, Ed.Reintregirea , Alba-Iulia, 2005
Leapsa de la Ramona
Am primit de la Ramona o leapsa care ma cam incomodeaza, pentru ca ma obliga sa recunosc niste lucruri care nu-mi convin in ceea ce priveste casuta mea (apartament de bloc modernizat). Dar pentru ca Ramona mi-a trimis-o asa de frumos, spunand, "copiii se mai si joaca", am acceptat cu drag provocarea.
Va sa zica, intrebarea de la leapsa:"Care sunt lucrurile pe care nu ti-ai dori in veci sa le vezi la tine in casa (in materie de amenajari si decoratiuni interioare)? :
1.Bibelouri
2.Obiecte decorative din plastic
3.Prea multa mobila in spatii stramte.
Daca de primele doua puncte am scapat usor, in ceea ce priveste aruncarea unor obiecte de mobilier mai duc tratative prin casa. In ceea ce priveste aspectul general al casei, acesta a fost adaptat la prezenta a trei pisicute si a unui caine semi-locatar (nu sta doar in casa, vine si pleaca dupa bunul lui plac). Adaptarea de care spuneam include multa gresie si ici colo cate putin parchet laminat, dar nici urma de covoare (imi lipsesc si mi-e dor de ele) . Am acceptat animalutele in casa pentru confortul psihic al fetelor mele. Mai avem doua broscute testoase, dar ele nu ridica prea mari probleme cu amenajarea, stau cumintele intr-un acvariu.Cam atat pe subiectul asta, nu ca l-as fi epuizat...dar nu vreau deocamdata sa-mi amintesc ca imi doresc casa cu curte, pentru ca animalele sa poata sta afara...imi doresc un petec de iarba si macar unu-doi pomi fructiferi si o bolta de vita de vie...
Sa mai chinuim si pe altii acum...trimit leapsa la Nicol si la Cristina.
Va sa zica, intrebarea de la leapsa:"Care sunt lucrurile pe care nu ti-ai dori in veci sa le vezi la tine in casa (in materie de amenajari si decoratiuni interioare)? :
1.Bibelouri
2.Obiecte decorative din plastic
3.Prea multa mobila in spatii stramte.
Daca de primele doua puncte am scapat usor, in ceea ce priveste aruncarea unor obiecte de mobilier mai duc tratative prin casa. In ceea ce priveste aspectul general al casei, acesta a fost adaptat la prezenta a trei pisicute si a unui caine semi-locatar (nu sta doar in casa, vine si pleaca dupa bunul lui plac). Adaptarea de care spuneam include multa gresie si ici colo cate putin parchet laminat, dar nici urma de covoare (imi lipsesc si mi-e dor de ele) . Am acceptat animalutele in casa pentru confortul psihic al fetelor mele. Mai avem doua broscute testoase, dar ele nu ridica prea mari probleme cu amenajarea, stau cumintele intr-un acvariu.Cam atat pe subiectul asta, nu ca l-as fi epuizat...dar nu vreau deocamdata sa-mi amintesc ca imi doresc casa cu curte, pentru ca animalele sa poata sta afara...imi doresc un petec de iarba si macar unu-doi pomi fructiferi si o bolta de vita de vie...
Sa mai chinuim si pe altii acum...trimit leapsa la Nicol si la Cristina.
Anunt
Centrul de Formare si Consiliere Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil doreste sa organizeze o întâlnire cu medicii psihiatri si psihologi ortodocsi din Iasi pentru stabilirea unei strategii de unire, sub binecuvântarea Bisericii, a tuturor preocuparilor de practicare a unei psihoterapii ortodoxe.
Cu respect, invitam si pe parintii teologi sau duhovnici preocupati de formularea antropologiei ortodoxe într-un limbaj accesibil celor care se straduiesc sa raspunda problemelor omului în duh ortodox.
Doritorii sunt rugati sa se înscrie online pâna la data de 10 februarie 2009 pe mail-ul Centrului sfarhangheli@gmail.com.
Anuntul a fost preluat de aici : http://www.sfintiiarhangheli.ro
Cu respect, invitam si pe parintii teologi sau duhovnici preocupati de formularea antropologiei ortodoxe într-un limbaj accesibil celor care se straduiesc sa raspunda problemelor omului în duh ortodox.
Doritorii sunt rugati sa se înscrie online pâna la data de 10 februarie 2009 pe mail-ul Centrului sfarhangheli@gmail.com.
Anuntul a fost preluat de aici : http://www.sfintiiarhangheli.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)