O zi de Inaltare!

Multumesc Doamne pentru ziua de azi! Multumesc pentru mailul de la maica Siluana si apoi pentru cel de la Ivona. Multumesc Doamne pentru ca am reusit sa "fur" finalul liturghei...si daca in acest coltisor de liturghie atata bucurie mi-ai dat, Doamne, cum ar fi fost daca puteam fura o bucata mai mare? Multumesc Doamne pentru cantarea "Ridica-voi ochii mei la ceruri". Bucurie si incurajare. Spunea parintele ca toti suntem eroi in devenire, in lupta cu pacatul. Si cu atata fermitate si dragoste spunea fiecaruia la miruit Hristos a inviat!Doamne ajuta! Numai bine!Cuvintele acestea pot fi formale, de salut, sau pot fi cuvinte cu putere multa, rostite asa cum le-am auzit azi, de simteai ca se-mplinesc pe data si raman asa, implinite.

Doamne, iti multumesc ca azi nu m-am certat cu nimeni (mai sunt cateva minute doar din azi). Iti multumesc pentru conferinta despre "Dreapta socoteala" la care totusi m-am dus. Pentru cele invatate azi...ajuta-ma Doamne sa nu le uit si invata-ma sa incep sa le pun in practica. Ghideaza tu pasii mei, Doamne!

Poze cu inimioare pentru inimile copiilor

Pana pe 30 mai putem dona cate 2 euro cu un SMS la 858 este activ teledonul pentru infiintarea unei sectii de cardiochirurgie la spitalul de copii Marie Curie. Pentru detalii dand click pe bannerul cu inima, in stanga blogului.

Si in afara de asta, putem trimite poze cu inimioare gãsite de noi la inimioaregasite@inimacopiilor.ro si Aerotravel Lufthansa City Center va dona câte 2 euro pentru fiecare inimioara, Asociatiei "Inima copiilor" .





Eu am pozat doua desene vechi si un sapun de menta racoritor produs la Proplanta Cluj.

Voi aveti inimioare? Eu mai caut. Sper sa cautati si voi!

Vesti triste: liber la organisme modificate genetic

Au fost cu ceva vreme in urma campanii impotriva organismelor modificate genetic.(Am scris despre efectele OMG aici).Apoi s-a uitat de problema asta, fiind in actualitate alte tipuri de campanii. In timp ce societatea civila facea lobby impotriva pasapoartelor biometrice si evalua eficienta actiunilor pro-familie, adica pe 26 mai 2009, deputatii au aprobat, cu 182 voturi pentru, doua impotriva si 12 abtineri, proiectul de lege pentru aprobarea Ordonantei 43/2007 privind introducerea deliberata in mediu si introducerea pe piata a organismelor modificate genetic. Cu o zi inainte, in plen, reprezentantii tuturor partidelor parlamentare au recunoscut utilitatea Ordonantei. Unii au evidentiat contradictia dintre agricultura biologica si cea intensiva, care permite si utilizarea organismelor modificate genetic in unele cazuri. Altii au subliniat ca legea "este binevenita", in conditiile in care "e loc in aceasta tara sa facem si agricultura ecologica, si intensiva, si de subzistenta" si ca viitorul este al "marilor cuceriri ale stiintei". Camera Deputatilor este for decizional in cazul acestei legi, care a fost aprobata in 2007 de Senat. Si un mic detaliu din proiectul de lege: inscriptionarea produselor alimentare in legatura cu continutul OMG nu va fi obligatorie. Nici nu vom sti ce mancam. Si nu vom sti de la ce ni se trage.

jurnal de multumire: Rugaciune pentru aproapele

jurnal de multumire: Rugaciune pentru aproapele

Osciland intre fericire si durere

Doamne, ne-ai daruit o noua zi! In fiecare dimineata ar trebui sa constatam asta, cu mirare si cu recunostinta si cu multa bucurie! Slava tie Doamne! Putem sa ne amintim uneori sa incepem ziua asa, multumind lui Dumnezeu, la nivel rational, politicos! Dar uneori, din mila Domnului, chiar simtim asta. Uneori ne trezim cu sufletul plin de fericire, asa pur si simplu, aparent fara nici un motiv…Dar ce motiv adanc avem de fapt, ce motiv sublim…Dumnezeu ne-a daruit o noua zi, pentru ca ne iubeste! Si daca simtim asta, in adancul sufletului, nu putem fi decat fericiti, infinit fericiti!

Prima oara am simtit aceasta “de nedescris fericire” dupa prima spovedanie la varsta matura, dupa ce nu ma mai spovedisem din copilarie. A doua oara s-a intamplat brusc si inexplicabil, in timp ce eram intr-un autobuz, inconjurata de oameni. M-a cuprins o imensa iubire pentru toti cei din jur, pentru lumea intreaga, era ceva din afara mea care ma inghitise si totusi era ceva ce-mi apartinea intru totul, ceva personal si tainic. N-a durat prea mult, dar amintirea acelor momente este nepretuita.

Un alt moment, al treilea, mi-a fost daruit de Domnul dupa o sfestanie, urmata de Molitvele Sf Vasile. In dimineata urmatoare m-am trezit cuprinsa de o fericire de nedescris. Putine asemenea momente, de gratie divina…si scurte…pentru ca avem noi grija sa coboram inapoi in mocirla de indata ce Domnul ne-a scos (despre mine vorbesc aici). Si totusi, Domnul ne vrea fericiti … Nu fericirea aceea inconstienta a bolnavului psihic, ci mai degraba fericirea simpla si curata a copilului mic, care se bucura de prezenta mamei.

Dar facand o statistica grosolana, cat din viata noastra e bucurie si cat e durere? Sigur, ne vom grabi sa raspundem ca predomina durerea. Citeam , pe blogul unui prieten, despre rostul suferintei. Si ideea de baza era ca desi suferinta pare selectiva, de fapt nimeni nu e scutit, chiar daca nu toata lumea isi trimbiteaza suferinta. Aceasta nu poate fi masurata sau comparata. Minimizand suferinta aproapelui, explicandu-i ca altora le e mult mai greu, putem adauga poveri in plus la suferinta acestuia . De asemenea adaugam poveri daca incercam sa intelegem cauzele suferintei, cu gandirea noastra logica, recomandandu-i aproapelui diverse procedee standard de actiune. Sunt dureri în faţa cărora rămâi mut si atunci nu-ţi rămâne decât să-l încredinţezi lui Dumnezeu pe cel căzut sub povara Crucii. Asta nu-i deloc puţin, e chiar calea potrivită.

S-a scris mult despre suferinta dar ea ramane o taina. Biserica nu încurajează suferinţa, dar ne învaţă să o suportăm atunci când o întâlnim, să acceptăm partea noastră de suferinţă, să o primim pentru binele nostru. Să nu ne dorim suferinţa, dar să o acceptăm dacă vine. Iar dacă suferim, măcar să nu suferim în zadar. Cuvintele Scripturii ne mângâie, Domnul ne încredinţează: „Cine va răbda până în sfârşit, se va mântui”.

Sa ne amintim ca insusi Tatal hotaraste masura patimirii, si ca El cunoaste puterile noastre. Noi nu…adesea ni se pare ca nu mai putem. Si apoi, altele si altele se adauga. Arhimandritul Sofronie, clădit duhovniceşte sub îndrumarea Sfântului Siluan, mărturisea într-o epistolă către o doamnă suferindă din Cipru că întotdeauna a simţit în jurul său stări potrivnice, ameninţări şi piedici aproape de netrecut şi că nu a înţeles sensul acestor încercări nici după 75 de ani de călugărie. „Greu este nouă să învinovăţim pe Dumnezeu şi să ne îndreptăţim pe noi înşine, dar iarăşi, nu este uşor să facem nici invers, ca prietenii lui Iov, care doreau să se facă apărătorii dreptăţii lui Dumnezeu, uitând de înfricoşatele chinuri prin care a trecut Iov. Astfel, tace Dumnezeu, tacem şi noi”.

Articolul intreg despre suferinta, aici: Cel ce rabdă necazurile va ajunge şi la bucurii. Şi cel ce stăruie în cele neplăcute nu va fi lipsit nici de cele plăcute” (Evagrie Ponticul)
Fiti fericiti!

Pareri personale despre clima

E la mare moda tema schimbarilor climatice. E foarte greu, daca lucrezi in cercetare in domeniul mediului, sa obti finantare daca tema ta nu are o legatura cu schimbarile climatice. Este clar ca e ceva in neregula cu clima. Dar, are oare omul puterea de a da peste cap clima planetei? Sa fim seriosi! Sigur ca exista poluare, si sigur ca poluarea ne afecteaza teribil, mai ales in marile orase, in timp ce pur si simplu trecem pe strada sau deschidem geamul. Chiar daca, simplist spus, oamenii au murdarit fizic pamantul, acesta are propriile lui sisteme de protectie, cu care a fost creat. Facem afirmatii despre modul in care emisiile poluante duc la schimbarea climei, dar inca nu avem un model fizic al dinamicii Terrei. Exista modele descriptive ale unor parti din structura planetei (atmosfera, hidrosfera, litosfera) si exista modele fizice ale unor fenomene ce pot fi prevazute intr-o masura mai mare sau mai mica(precipitatii, uragane, cutremure). Exista chiar modele descriptive ale structurii in placi a litosferei. Dar nu exista o intelegere profunda a fenomenelor ce ar putea sa stea la baza unui model cat de cat realist pentru schimbarile climatice globale sau pentru fenomenele de tipul hazard natural. S-au adunat multe date experimentale din monitorizarea parametrilor de structura a planetei, dar acestea nu au putut fi transformate intr-un model predictiv viabil. Si atunci, pe ce informatii stiintifice sau studii de durata si corect argumentate se bazeaza aceasta moda a schimbarilor climatice?

Pamnatul a fost „proiectat” si creat ca un sistem in echilibru stabil. Parametrii cinematici, dinamici si termodinamici ai Terrei sunt bine cunoscuti si stabili. Printre parametrii termodinamici se numara si compozitia atmosferei, respectiv azot 78.o8 % oxigen 20.94 % argon 0.93%, CO2 0.033% si alte gaze (CO, O3, NOX, H2O, etc.) o.o17 %. Drept urmare, chiar daca emisiile de CO2 au crescut, corelarea acestor cresteri cu o influenta reala a lor nu se poate face fara a demonstra modificarea procentului de CO2 in atmosfera. Facand o comparatie simplista si grosiera, este ca si cum as arunca in Marea Neagra un pahar de lichid si m-as plange ca astfel s-a modificat compozitia apei marii. Sigur, daca lichidul acela contine o substanta toxica si eu il vars in mare in timp ce stau cu picioarele in apa imi poate face rau si poate afecta si vietuitoarele din apropiere (fitoplancton, pestisori, etc). Dar compozitia apei marii va ramane practic neschimbata.

Spuneam ca pamantul are sisteme de protectie, care nu permit modificarea parametrilor pamantului. Este vorba de cele trei scuturi ale Terrei: scutul termic, cu rol de stopare a radiatiilor penetrante, scutul electromagnetic, format din centurile de radiatie Van Allen si scutul chimic (stratul de ozon), care absoarbe componenta radiatiei ultraviolete daunatoare viului.

Nu neg existenta schimbarilor climatice. Dar ele au legatura cu ciclul de evolutie al pamantului, chiar daca noi inventariem toate emisiile poluante produse. Ca mic exemplu, nu scapa inventarierii emisiile rezultate din fermentatia enterica a bovinelor (gazele din stomacul vacilor). Iar mai nou, sunt oficiali UE care tin cont de CO2-ul emis de nou-nascuti, recomandand evitarea nasterilor. Aberatii peste aberatii... Mai nou exista tentatia de a transforma ecologia intr-o noua religie, modificand prioritatile in natura...Preferam sa protejam natura prin reducerea numarului de locuitori. Doamne pazeste! E nevoie de echilibru si de corelarea protectiei mediului cu protectia sanatatii umane, ca altfel uitam de unde am plecat si unde vrem sa ajungem.

Nu ne ucideti viitorul!

Marşul pentru familie.
Păstraţi valorile tradiţionale! Nu ne ucideţi viitorul!

Mai multe organizaţii nonguvernamentale, între care Federaţia Pro-Vita, Alianţa Familiilor din România şi Forul Ortodox Român organizează vineri 22 mai, ora 17, în Piaţa George Enescu (lângă Ateneul Român) un Marş pentru Familie. Scopul acestuia este de a afirma valorile tradiţionale ale familiei, de a trage un semnal de alarmă referitor la presiunile tot mai puternice la care sunt supuse familiile şi copiii lor, de a spune NU libertinajului, încurajării avorturilor şi propagandei homosexualităţii.

Pentru noi, oamenii, familia şi copiii sunt dintotdeauna elemente esenţiale ale vieţii sociale. Ele conferă stabilitate socială, un sistem de raportare în care ne-am găsit mereu echilibrul şi singura posibilitate de a ne continua existenţa ca fiinţe omeneşti. În ultimii ani însă, sub pretextul unor „valori alternative”, suntem asaltaţi de tendinţele sinucigaşe ale speciei.Nu ne recunoaştem în ele, nu ne regăsim în ele, sunt străine de spiritul românesc, sunt împotriva firii şi militează pentru dispariţia omenirii. Propaganda împotriva vieţii duce la pervertirea deprinderilor, la disoluţia reperelor noastre, la anarhie şi beznă.Mineriadele avorturilor, ale homosexualilor şi ale libertinajului nu plantează panseluţe în viaţa noastră! Veniţi, aveţi curaj, militaţi pentru viaţă. E timpul să proclamăm împreună firescul, normalitatea, viaţa. E marşul împotriva morţii. E marşul pentru familie. E marşul pentru copii. E marşul pentru nepoţi şi strănepoţi.
Pentru ca ei să apuce să mai existe.

Nu lăsa lumea să se termine odată cu tine!
Vă invităm să participaţi la un eveniment pentru afirmarea valorilor în care credem, care ne-au făcut posibili până aici şi de aici încolo: familia formată din bărbat şi femeie, familia în firescul ei, familia zămislitoare de copii, dreptul la viaţă al fiecărui copil, din prima clipa a concepţiei. Pentru că suntem prea mulţi cei care stăm deoparte, pentru că propaganda morţii e din ce în ce mai puternică, vă invităm vineri, 22 mai, ora 17:00, în faţa Ateneului Român, din Piaţa George Enescu să spunem DA vieţii, împreună! Împreună la „Marşul pentru familie”.

Persoane de contact:
Claudiu Târziu
tel. 0740.103.621
http://c-tarziu.blogspot.com/
Rafael Udrişte
tel. 0748.034.951
http://rafaeludriste.blogspot.com/

Sa traiesti, Doamne!

"Am intalnit azi dimineata un roman fericit. Cu adevarat, fericit. Striga de fericire. Si nu pe strada. Ci in Biserica. In Biserica in care, dis de dimineata, mai erau doi oameni. Lumanareasa. Si subsemnatul.

- A plouat! A plouat, Doamne! A plouat, in sfarsit! Iti multumesc, Doamne! Sa traiesti, Doamne! Sa traiesti, Doamne! Sa traiesti, Doamne!

Si din agoniseala sa, omul, nici prea tanar, nici prea batran, om in putere, cu un manunchi de lumanari in mana, cauta in jur un foc, sa le aprinda.

- Aveti un chibrit? O bricheta?

M-am gandit ca am avut fericirea – in plina criza nationala, si mondiala - atat de rara, atat de invidiata, sa intalnesc un roman fericit. Mai mult decat atat, fericirea lui era molipsitoare: lanurile de grau strigau odata cu el: Sa traiesti, Doamne!, cele de porumb: Sa traiesti, Doamne!, si o lume marunta de gaze si necuvantatoare care duc pana in supermarketurile si pe mesele noastre noastre cele de fiecare zi hrana fara de care, fara de care… striga si ea, cu glasul unui roman fericit: Sa traiesti, Doamne!

Nu stiu ce va fi fost omul. Unde va fi lucrand.Ce va fi arat, si ce va fi semanand.
Ce salariu va fi primind.Ce va fi secerand.Cred doar ca omul lucra pe cuvintele Ecleziastului: Dar un Domn cu adevărat înţelept, este cel care se ocupă cu munca câmpului…

M-am gandit ca asa striga un inger, pe pamant, dupa ploaie: Sa traiesti, Doamne! Sa traiesti, Doamne! Sa traiesti, Doamne!”

6 mai 2009, Liviu Jianu

Autojustificarea prin religie

Bogdan Mateciuc, 22 iunie 2008

Ana lucrează la o firmă privatizată recent. Noul management este străin si implementează un alt stil de lucru, mai eficient. Vechile deprinderi ale angajatilor trebuie să se schimbe. Ca si în alte domenii ale vietii, cine nu se adaptează, trebuie să părăsească sistemul, într-un fel sau altul.

Pe lângă problemele de adaptare, Ana mai are o problemă. Cu putin timp înainte de privatizare, a luat acasă un copiator care părea să nu mai fie necesar în birou.

Noua conducere a luat notă de disparitia copiatorului si, pe lângă problemele de adaptare la schimbare, i-a pus în vedere Anei să îl aducă înapoi. Ana însă l-a vândut unui vecin.

Acum ea este foarte stresată. Este constientă de incapacitatea ei de adaptare si îi este teamă că îsi va pierde locul de muncă. Dar... ea este crestină si se încredere în Dumnezeu. De când cu privatizarea si cu noua conducere, a început să se roage fervent Domnului, pentru pază si protectie. În mintea ei, noii sefi sunt niste răi fără de Dumnezeu, iar ea îsi pune nădejdea în El, că va iesi cu bine din aceste încercări.

Cristi este căsătorit de cinci ani. El este o fire mai molatică, iar sotia lui o fire mai energică. De-a lungul timpului, au reusit să-si facă un rost si să-si asigure un anumit nivel de trai. Aceasta datorită mai ales eforturilor ei. Potrivit planurilor făcute de ei la începutul mariajului, mai au de realizat câteva deziderate. Cristi este însă rupt de eforturile care ar trebui să fie comune. Se simte incapabil să tină pasul cu sotia. De altfel, întreaga viziune de viată a sotiei, cândva agreată împreună, reprezintă un stres pentru Cristi care, desi simte că trebuie să iasă din comoditatea lui traditională, refuză să facă si cea mai mică schimbare în ceea ce-l priveste.

În schimb, Cristi a devenit în ultima vreme un bun crestin. A început să urmărească frecvent Trinitas TV, îi citeste pe Sfintii Părinti si participă pe internet la discutii duhovnicesti. Sotia lui nu face toate acestea... sau le face la o scară mult mai mică. Pentru Cristi, aceasta este dovada imbatabilă că el are dreptate în divergentele dintre ei - legate de implicare în familie si trasul împreună - si nu sotia lui.

Ce au în comun Ana si Cristi?

Fuga de realitate si ascunderea în spatele unor îndeletniciri religioase. Refuzul lor de a se adapta la realităti si lenea lor sunt mascate în spatele religiei.

Care ar trebui să fie însă rolul credintei religioase?

În Sfânta Scriptură, psalmistul David spune într-un loc: "Dumnezeu întăreste bratul care întinde arcul". Desigur, bratul care nu face nimic rămâne moale si nu propăseste. Asemenea Anei si lui Cristi.

Sursa: Odaia de sus, pagina personala a lui Bogdan Mateciuc

In amintirea mamei mele

Duminica, pe 3 mai, s-au implinit 15 ani de cand mamica mea iubita a plecat la Domnul. Ce repede trece timpul. Imi amintesc cu drag chipul ei bland si vorbele mereu calde. Nu cred ca m-a certat vreodata, desi as fi meritat. Si eu, inca de mica imi doream din toata inima sa nu o supar, si parca traiam cu spaima ca la un moment dat voi frange inima ei, inima draga a mamei. Cu siguranta ca am facut asta de nenumarate ori...

Dupa ce-am plecat la 700 km distanta, prin casatorie si repartitie guvernamentala la terminarea facultatii, sanatatea ambilor parinti s-a degradat. Parca i-ar fi tinut Domnul in putere cata vreme s-au simtit strict necesari. Material vorbind. Ca sufleteste, parintii ne sunt necesari oricand.

Si mama mea era tare, tare bolnava. Se chinuia mult. Iar pe mine ma mustra constiinta ca nu puteam sa o ajut cu nimic. Avand doi copii foarte mici o vizitam doar de doua ori pe an. Si l-am intrebat pe parintele Arsenie de la Techighiol: "Parinte, de ce ma pune Dumnezeu sa aleg intre mama si copii?" Intrebarea mea a fost desigur aberanta, ca parintele s-a suparat. Dar apoi mi-a explicat cu rabdare ca treaba mea e sa-mi cresc copiii. Dumnezeu nu ne pune sa alegem intre parinti si copii, ordinea prioritatilor e clara. Mai intai Domnul, apoi sotul apoi copii. Dar pe vremea aceea nu stiam nimic despre prioritati, traiam alandala, la intamplare. De abia incepusem sa invat mersul la biserica, insa aveam elanul si entuziasmul incepatorului. As fi facut orice pentru ca mama mea sa se vindece. N-a fost sa fie...In 1994, in a treia zi de Pasti, draga mea mamica a plecat. Cu toata durerea pierderii, am avut puterea sa spun, in fata icoanei, Slava Tie Doamne! Imi amintesc ca la priveghi am vorbit cu verii mei, al caror tata murise recent, despre relatiile uneori ciudate dintre copii si parinti si despre cartea "Vindecarea arborelui genealogic", care oferea solutiile necesare. Slujba de inmormantare a fost in ziua de Izvorul Tamaduirii si a inceput cu Hristos a inviat! A fost o slujba asa speciala, de parca nici nu era prohod...era Bucuria Invierii! Mi-e dor tare de mamica mea, dar parca impreuna ne bucuram cand auzim Hristos a inviat!

Deja au trecut doi ani?

In memoriam Octavian Paler

Maestrul nu s-a considerat pe sine un om religios. Si totusi, in mod paradoxal, in multe din scrierile sale a dezvaluit Adevarul. Ca aici:

“Intr-un fel e mai rau ca pe front…la noi, acum, e imposibil sa-ti sapi o transee. Unde s-o sapi? Nici macar una circulara nu te ajuta deoarece, cand ai terminat-o, ai surpriza sa descoperi ca dusmanul se afla inlauntrul tau” (Don Quijote in Est).

Si-a analizat obiectiv si sincer fricile 'de mangusta'. Si asteptarile inutile...

A definit surprinzator negatiile. Adica usile inchise. Adica daca cineva ma refuza, sau imi intoarce spatele, sau mi se impotriveste, o face nu pentru ca are ceva cu mine ci pentru ca ascune rani adanci (de care poate a uitat).

"E o rană în scândura uşii
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi uşa cu grijă,
să nu loviţi rana cu cheia." (Definitia usilor inchise)

Doamne, iti multumesc pentru Octavian Paler!

Odihneste-l Doamne, la loc luminat, la loc cu verdeata, unde nu este durere, nici intristare nici suspin!

Ruga comuna, la intiativa Nicoletei

Preiau initiativa Nicoletei, pentru rugaciunea comuna saptamanala.

Si adaug la lista Nicoletei pe cei amagitii de propriul pastor (parohia ortodoxa din Mosuni, detalii aici) Domnul sa-i lumineze, pe parlamentarii romani si europeni, ca sa voteze pentru binele crestinilor nu impotriva acestora, pe Mircea (bolnav si tulburat), pe cei foarte grav bolnavi despre care am scris pe blog, sau catre a caror bloguri am pus linkuri: Florentina, Emanuela, Alexandra, Iustin, Corina, Andrei Laurentiu, Diana, Andrada, Cosmin.

Pentru adormiti, Maria Lucia, Leontina, Grigore, Iuliana, precum si pe cei dragi ai Marilenei aici: Madalin-Valentin, Ecaterina-Gina, Stefan

Apel umanitar

Un om plin de viaţă pe care Dumnezeu îl pune la încercare. Emanuela Fâciu, o mămică tânără, de 36 de ani a fost diagnosticată în ianuarie 2007 cu cancer la sânul drept. Pentru un părinte care îşi creşte singur fetiţa de cinci ani vestea înfricoşătoare pe care medicii i-au dat-o a căzut ca un fulger asupra sa.
Mama şi cumnata sa au decedat tot în urma unei lungi suferinţe cu această boală cruntă. Singurul ajutor care i-a rămas este mama fostului soţ, un om deosebit, cu suflet mare, o a doua mamă pentru Manuela. Şi prietenii care i-au fost alături, au ajutat-o în greaua încercare prin care trece. Iar Maria, fiica sa de cinci ani, un copil inteligent, maturizat mult prea devreme, este singurul motiv pentru care Manuela are nevoie să se facă bine.

După aflarea veştii, în ianuarie 2007, au urmat patru şedinţe de chimioterapie la Institutul Oncologic din Capitală. În mai 2007 s-a recurs la extirparea sânului afectat, această intervenţie chirurgicală fiind precedată de două şedinţe de citostatice. Ceea ce a fost rău a fost înlăturat din corp însă, din nefericire, în septembrie 2008, simptomele din ianuarie 2007 i-au apărut din nou. În urma investigaţiilor s-a descoperit o tumoră la celălalt sân, pleurezie (în limbaj popular apă la plămâni) şi pericardită (lichid la inimă). Durerile puternice au determinat-o să recurgă la o altă intervenţie chirurgicală, la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta" din Bucureşti, pentru a-i fi eliminat lichidul. Durerile au continuat şi s-a decis continuarea investigaţiilor în urma ultimului diagnostic pus la Centrul de Diagnostic şi Tratament Anadolu din Turcia, cu sprijinul financiar al prietenilor şi a unor oameni cu sufletul mare. La centrul medical din Istambul au urmat şase şedinţe de citostatice, în urma cărora tumoarea de la sânul stâng a dispărut iar problema pe care o avea la plămânii s-a rezolvat în totalitate. În urma examinării markerilor tumorali medicii din Turcia nu i-au mai găsit celule canceroase în corp. La o lună de când a fost ultima dată în Turcia, durerile au început din nou, de data aceasta la oase, la cap şi la ochiul drept. S-au făcut din nou investigaţii la „Euromedica", Bucureşti. În urma scintigrafiei s-a descoperit faptul că mai multe vertebre au fost afectate. Referitor la durerea de cap... medicii nu i-au descoperit cauza nici după o săptămână de la analizele pe care medicii de la Spitalul Elias i le-au făcut. Marea problemă acum sunt aceste dureri. Medicul oncolog i-a oferit drept alternativă prelevarea de măduvă şi examinarea acesteia în vederea găsirii unei explicaţii. Însă neurologul ia recomandat că o asemenea măsură nu i-ar face bine pentru că astfel i-ar putea creşte tensiunea arterială.

Tânăra n-a mai putut aştepta. A reuşit, din ultimele resurse, să mai strângă 5.000 de euro şi să plece înapoi în Turcia. Medicii de la Centrul Medical Anadolu au examinat-o şi i-au spus că bănuiesc existenţa unei tumori. Pentru că nu îşi permitea să rămână internată în clinică, doctorii i-au recomandat să se întoarcă în ţară şi să facă o tomografie, să continue radioterapia pe care o începuse şi să facă un RMN, pe care să-l trimită în Turcia. „După investigaţii, i-au spus că are un nerv blocat la ochi, de aceea nu mai vede bine şi nu se poate concentra.

În aproximativ 13 zile, Manuela trebuie să se întoarcă în Turcia. Odată depistată tumoarea, va trebui să facă minim 10 şedinţe de terapie cu CyberKnife, în funcţie de mărimea tumorii. O singură şedinţă costă, la Clinica Anadolu, 1.000 de euro.

Maria, fetiţa de cinci ani are nevoie de mama sa pentru a creşte. Iar noi de ajutorul vostru pentru ca să-i oferim Mariei această bucurie, pentru tot restul vieţii sale.

Dacă vreţi şi puteţi să ajutaţi o mamă să rămână lângă copilul ei, faceţi o donaţie, cât de mică, în conturile deschise:

RO15ING0000999900251677
sucursala Floreasca, pe numele Emanuela Fâciu, sau

RO 04BRDE 441SV 53616314410
cont în euro deschis pe numele FÂCIU MARIANA - sucursala Mihai Bravu

Sursa:http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/umanitar/dati-i-manuelei-posibilitatea-de-a-si-creste-copilul-galerie-foto.html