Importanta iertarii

Raspund de obicei la intrebarile Marianei, pe blogul Psalm de dor. Dar saptamana aceasta, cand Mariana ne-a intrebat "Ce este iertarea?" n-am reusit sa raspund. Nu pentru ca nu m-ar interesa subiectul. Dimpotriva, este de o importanta capitala, si as fi avut atat de multe de spus si tot n-ar fi fost destul...Mai ales ca ma lupt sa invat temeinic iertarea, la seminarul Maicii Siluana (Saru-mana, maicuta!). N-am fost in stare sa dau un raspuns scurt si la obiect pentru ca mai am tare multe de invatat si mai ales stau prost cu practicarea celor invatate. Dar azi, am primit prin email un text ce mi-a atins inima adanc. Si nu puteam sa-l tin doar pentru mine. Domnul sa-l binecuvanteze pe cel care a trimis emailul. (Multumesc, Gabriel!).

DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT ÎN ÎNGER DE LUMINA

Smerenia este o faptă bună pe care nu o poate avea dracul. Noi postim, dar el nu mănâncă niciodată; noi ne ostenim, dar el nu stă degeaba; noi citim prin cărti, dar el este teolog mare, stie toată Scriptura pe de rost. Orice am face noi, face si el. Una nu face el; nu se smereste, nu poate zice "iartă-mă"!

Am să vă spun o istorioară sfântă din cartea Everghetinos. La o mănăstire de maici, o călugărită, săraca, era paraclisieră, în viata de obste. Paraclisierul se duce la ora 11 (23) noaptea, că Utrenia se face la miezul noptii, si scoală pe staretă. Asa am apucat si noi. Când eram paraclisier, aveam un clopotel în mână si un ciocan. Mă duceam si băteam de trei ori în usă si ziceam: "Pentru rugăciunile Sfintilor Părintilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!", iar cel din casă zicea: "Amin".

Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era rânduiala si asa am apucat noi. Asa era si această călugărită. Ea, ca să nu doarmă, ce făcea? Citea la Psaltire de cu seară si până la Utrenie, si când era ora 11(23) fuga la staretă să ia blagoslovenie ca să meargă să toace, să scoale maicile la rugăciune.

Diavolul avea mare ciudă pe ea, că-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gândit diavolul să-i facă, ca s-o ocărască stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i trăgea clopotele. Dar nu le trăgea când trebuie. De abia adormeau maicile si numai ce auzeai: "Bang, bang, bang...". O chema stareta:

- Nebună, hăi, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele?

Dar ea zicea:

- Iartă-mă, maică staretă, că am gresit!

Ea nu stia că-i dracul, credea că altă călugărită vrea să-i facă ei rău. Altă dată, de două ori le trăgea, si de cu seară si după miezul noptii, după ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le trăgea, ca să tulbure pe călugărita care citea la Psaltire.

Dar ea ce-a făcut? "Măi, am să mă duc în clopotnită! Tot nu dorm!" Si a luat Psaltirea, o cruce în mână si niste lumânări, că nu erau pe atunci becuri, ca să citească în clopotnită, să vadă care-i maica aceea, că de atâtea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, că sună clopotele înainte de vreme.

Când s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe celălalt si se agată cu mâna de funie ca să tragă clopotele. Dar ea, cum era cu crucea, când l-a văzut, a zis:

- În numele lui Iisus Hristos, stai! Să te lege puterea dumnezeirii!
- Văleu, roaba lui Dumnezeu, dă-mi drumul, că nu mai vin niciodată!
- Nu. Stai!
- Dă-mi drumul! Mă jur că nu mai vin la mănăstirea asta!
- Nu! Stai să vină maica staretă si maicile din consiliu, care de atâtea ori m-au pus la canon, că eu trag clopotele.
- Dă-mi drumul, roaba lui Dumnezeu!
- Nu. Să te lege puterea lui Dumnezeu si Sfânta Cruce! Stai asa, cu mâna pe funie!

Si ea săraca s-a dat jos din clopotnită si s-a dus la staretă.

- Maică staretă!
- Ce-i cu tine?
- Hai să vezi cine trage clopotele, că de atâtea ori m-ai pus la canon!

Maica staretă a luat câteva maici din consiliu si s-a dus să vadă cine trage clopotele. Ea a crezut că este o maică care trage clopotele, ca s-o supere. Când a ajuns si l-a văzut:

- Văleu! Maică, alungă-l de aici! Vai de noi, murim de frică! Îi urât tare!

Si, pe fugă, când a văzut că dracu-i clopotar!

- Nu! Lăsati-l! Nu poate să se ducă, că-i legat.

Dar el striga:

- Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, că nu mai vin la mănăstirea asta în veac!
- Nu! Stai aici să aduc tot soborul mănăstirii să-ti ceri iertare de la maici, că ai tulburat toate maicile, când sunai clopotele înainte de vreme!
- Asta n-o pot face!

Ai văzut răutatea diavolului? "Asta n-o pot face". Ei asa zic în iad: "Nu vom sluji Tie! Nu vom sluji Tie!" Tot împotriva lui Dumnezeu, căci au căzut din mândrie.

Si au tras clopotele să se adune maicile.

- Măi, dracul în clopotnită! Îl pune aceea să-si ceară iertare.

Când îl vedeau, tipau si fugeau care într-o parte, care în alta.

- Zi, iartă-mă! îi spuneau maicile.
- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!
- Asta vrem noi! Să vedem un drac că s-a făcut înger cum a fost înainte.

Vezi, dacă a căzut din mândrie, nu poate zice "iartă-mă". Asa si noi. Când vei vedea că cineva îti cere iertare, si tu, dacă nu zici: "Dumnezeu să te ierte!", esti asemenea cu dracul care nu poate zice "iartă-mă". Sau dacă ai gresit ceva, si nu ceri iertare, te asemeni cu el, că nu zici "iartă-mă". "Nu vreau să zic "iartă-mă"! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!"

- Nu zic "iartă-mă"!

Atunci a zis călugărita:

- Uite ce-i! Dacă nu zici "iartă-mă", să ne cânti o cântare, cum cântai tu când erai înger înainte.
- Dacă voi cânta, vă topiti ca ceara.
- Nu ne temem!
- Si ce cântare să cânt?
- Cântă Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule.

Când a început să cânte, plângea tot soborul mănăstirii. Cânta frumos tare. Dar stii cum cânta? Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, si gata. Până acolo! Miluieste-ne, nu voia să zică.

- Zi "miluieste-ne"!
- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!
- Asta vrem noi! Cântă miluieste-ne, că nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si mâine, să vină toate satele să te vadă aici clopotar! Puterea dumnezeirii să nu-ti dea drumul, până nu zici miluieste-ne.

Cânta frumos: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte si iar se oprea. Miluieste-ne nu zicea.

- Zi miluieste-ne!
- Nu pot!
- Să te ardă puterea Sfintei Cruci!
- Văleu! Dati-mi drumul, că nu mai vin în veac aici! Am să spun la tot iadul ce-am pătit aici.
- Nu! Zi: "Miluieste-ne pe noi"!

Când a văzut că-l arde puterea Sfintei Cruci, a cântat. Si când a cântat miluieste-ne pe noi, a strălucit ca soarele si a zburat la cer. S-a făcut înger. Si atunci maicile au început a face metanii:

- Multumim Domnului că am văzut un drac care s-a făcut înger înapoi, că a zis miluieste-ne pe noi!

De aceea, dacă cineva a gresit ceva, să zică imediat: "Iartă-mă, frate, că am gresit!"

Parintele Cleopa, sursa initiala a informatiei http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou11.htm

Sfantul Mare Mucenic Pantelimon

Primul sfant pe care l-am "intalnit" dupa redescoperirea credintei a fost Sfantul Pantelimon tamaduitorul, datorita moastelor sale din catedrala Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Constanta.Stiind ca e intotdeauna acolo, la indemana, te simti in siguranta, stii ca te poti inchina la moastele lui oricand, nu e nevoie sa stai la coada intr-o zi speciala, cand e foarte aglomerat. Si totusi...fiind in concediu, am fost azi la Sfanta Liturghie oficiata la catedrala. Cuvintele sunt sarace in a descrie starea cu totul speciala pe care o ai privind oamenii ingenuncheati printre ruinele parcului arheologic sau pe trotuar. Am stat cu mare drag la coada pentru a ma inchina la sfintele moaste si chiar daca n-as fi crezut, a fost altfel decat de obicei. Parca pentru prima oara dupa atatia ani de cand il stiu, sfantul m-a binecuvantat cu puternic miros de mir in timp ce ma inchinam. Liturghia a fost sublima, Preasfintitul a slujit jertfelnic si impresionant. La sfarsitul slujbei, inainte de cuvantul de invatatura, PS Teodosie a citit Molitfele Sf Vasile cel Mare, in cinstea tamaduitorului Pantelimon si spre folosul nostru.

Inaintea celui cu chip si nevinovatie ingereasca, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestramutata credinta s-a invrednicit a sta alaturi de scaunul nemuritorului imparat, Pantelimon, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu ca un doctor fara de arginti, sa ne cerceteze degrab si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti, ca izbaviti cu platosa bunatatii sale, in tresaltari de bucurie, sa-i cantam: Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Pe scurt, despre o viata frumoasa si simpla

A trait frumos. Si a murit frumos, ca o consecinta fireasca. Era un om blad, echilibrat si cu simtul umorului. A fost intai invatator, apoi profesor de muzica si director de scoala. La tara, intr-un sat ardelean. Nu l-am auzit vorbind despre Dumnezeu, dar traia ca si cand s-ar fi gandit la El in fiecare clipa. Astfel, era un model discret. Sigur ca n-am inteles asta la timp...Inteleg acum, amintindu-mi.

A fost cu siguranta sursa de putere si echilibru a copiilor lui. Fiul lui a trecut printr-o intamplare ciudata, cand era student, pe vremea comunistilor. Avea examen oral la filozofie si profesorul i-a cerut sa-si dea jos crucea de la gat, ca altfel pica. Varul meu a refuzat, preferand sa piarda examenul. Cu calm, linistit, asemenea tatalui lui.

Unchiului ii placea mult sa aiba in jur verdeata si umbra. Si liniste. Cand mergea la oras ii placea sa stea pe banca in parc, la umbra desigur. Si pentru ca a facut mult bine oamenilor, ei au cerut sa fie inmormantat in curtea bisericii. Loc cu verdeata, umbros,linistit. Odihneste-te-n pace, unchiule drag.

15 august – ziua florilor ce n-au răsărit

Asociatia ortodoxa ,, Acoperamantul Maicii Domnului “, vă propune :

15 august – ziua florilor ce n-au răsărit “

În memoria copiilor ce nu au apucat să se nască să pregătiţi un mic pachet cu o jucărie, o hainuţă, ceva dulce şi să daţi la un orfan , un copil bolnav. Daruiţi o bucurie unui copil , unei flori pretioase inaintea lui Dumnezeu!

Un mic ajutor îl daţi dvs cu mâna dvs cui doriţi dvs numai să fie un copil amărât! Nu contează cât de mare sau mic este pacheţelul. Contează să-l daţi cu inima buna şi cu bucurie!

Şi stânga dvs să nu ştie ce face dreapta, că aşa îi place Tatălui nostru ceresc ca nu cumva lăudându-ne să nu mai fie faptă bună ci deşertăciune.

Faceţi această bucurie unui pui inocent de om .Nu vă spune nimeni să ne daţi nouă ceva . Noi nu cerşim ! Noi rugăm inimile voastre de mame. Şi eu am copii nenăscuţi pe suflet ca multe alte femei. Şi ei saracii n-au vină dar nici fapte de mântuire

Vă rog, aveţi MILĂ !

Şi-n copii ce cerşesc să-i vedem pe cei ce brusc le-am tăiat calea spre viaţă.
O, cât ne-am fi bucurat de ei, o câte zâmbete am fi primit de la ei!

Maica Domnului să vă ocrotească !

Noi avem acţiunea noastră modestă cu oameni puţini dar inimoşi dacă doriţi să participaţi vă rugăm contactaţi-ne la : acopmaiciidomnului@yahoo.com

Am primit acest mesaj de la Cami (Viata si credinta dobrogeana)

Miecurea fara cuvinte

Alexia Toma are nevoie de noi! Urgent!

Alexia are doar 4 ani şi o tumoră cerebrală. Astrocitm pilocitic. În opinia medicilor, în toţi anii ăştia, Alexia a fost prea slăbuţă. Toate problemele ei de sănătate au avut „drept cauză” greutatea prea mică pentru vârsta ei. În realitate copilul era chinuit de o tumoră. Iar medicii au omis să îi facă un banal CT sau un RMN. Acum Alexia face chimioterapie la IOB Fundeni. În mai puţin de două săptămâni ar trebui să facă o operaţie la INI Hanovra. Doar dacă strânge 40.000 de euro.

Povestea Alexiei Toma spusă de mama ei, Andreea

Mi-e greu să uit orele nesfârşite pe care le petrecem împreună la masă. Uneori, ore întregi la o singură masă… Mi-e greu să uit de stresul pe care i-l produceam atunci când îi ziceam continuu „mestecă Alexia, înghite Alexia”, stres suplimentar faţă de simptomele atât de bine ascunse ale bolii ei. Îmi pare rău că nu i-am înţeles cu adevărat problema. Mi se rupe sufletul, acum, când desluşesc cu adevărat mesajul pe care vroia să mi-l transmită atunci când, la masă fiind, oftând ca o batranică, mi-a spus „Mami, tu nu mă înţelegi!”. Fetiţa mea avea probleme, o boală înşelătoare se manifesta. O rog pe Alexia să mă ierte şi pe Dumnezeu să-mi mai dea o şansă. Şansa de a fi împreună, de a o înţelege şi de a face pentru ea tot ceea ce n-am făcut până acum. Gândesc că suferinţa fetei şi a noastră implicit are un scop, pentru că altfel n-aş întelege de ce copilul meu trebuie să treacă prin aşa ceva. Îmi pare că este o lecţie din care trebuie să învăţăm ceva, pentru toţi cei care suntem zi de zi alături de ea şi pentru cei care, în cei 4 anişori ai ei, s-au perindat pe lângă ea…

Problemele Alexiei au început la vârsta de 8 luni. Deşi analizele i-au ieşit mereu bune, greutatea îi era mult mai mică decât cea corespunzătoare vârstei. fost consultată de mai mulţi medici iar la 1 an şi 3 luni era internată în Spitalul Grigore Alexandrescu – la secţia de Gastroenterologie – şi alimentată pe sondă nazogastrică. I s-au făcut toate analizele, de sânge, de digestie şi negăsindu-se clinic nimic deosebit, i s-a pus diagnosticul de anorexie psihogenă.Au omis însă o investigaţie, inclusă în procedura de investigaţii pentru anorexie, cea imagistică: CT (computerul tomograf) sau RMN-ul, care ar fi impiedicat ca Alex să ajungă în situaţia de acum. La 2 ani n-avea nici 7 kg. Apoi a început să ia în greutate. Încet, dar începutul era îmbucurător pentru noi. Mulţi doctori au văzut-o de atunci, dar niciunul nu s-a gândit la aşa ceva.Semne neurologice nu a avut, era isteaţă, mult mai inteligentă decât un copil de vârsta ei, deci n-a dat nimănui de bănuit. La 4 ani avea 11 kg. Era puţin pentru vârsta ei, foarte puţin, dar copilul era energic, prezent, inteligent.

Primele simptome vizibile ale suferinţei cerebrale au apărut la sfârşitul lunii aprile 2009.Au fost 3 episoade de vorbire puţin greoaie, la trezirea din somn, ce s-au succedat la intervale scurte de timp. Apoi a început calvarul. În fiecare zi parcă mai apărea ceva. Nu mai avea stabilitate pe picioare, se împiedica des, începuse să-i fie frică să se urce şi să se dea pe tobogan, îi era teamă să coboare singură treptele şi-mi arăta că o doare osul de la bazin şi genunchi. m fost la medicul de familie, am fost la neurologul de la policlinică, toţi ziceau că e prea slabă (slăbise destul de mult şi ajunsese la 10 kg) şi că din cauza asta nu se mai ţine pe picioare. Ziua în care ne-am hotărât să mergem la Spitalul Obregia a fost ziua în care Alexia, sculată din somn, nu şi-a mai controlat piciorul stâng, de parcă n-ar mai fi fost al ei… eurologul, aceeaşi poveste: „E slabă, musculatura s-a atrofiat şi nu-i mai susţine greutatea…” Ne-a indicat să mergem la Budimex ca să-i pună nişte perfuzii, s-o revigoreze, pentru că era foarte slabită şi deshidratată.Au început cu analizele, erau convinşi că anorexia ei are la bază ceva psihic.Au spus totuşi că trebuie să facem şi un CT pentru că intră în protocolul pentru anorexie… şi-n ziua de 1 iunie 2009 ne-a cazut ceru-n cap! Nmeni nu se aştepta ca tomograful să arate o tumoare mare, exact în mijlocul capului. Au fost foarte drăguţi cu Alexia şi cu noi, părinţii, şi s-au mobilizat cu toţii pentru a pune lucrurile cap la cap şi a stabili ce avem de făcut. n ziua de 3 iunie 2009 a făcut RMN-ul şi era pentru a doua oară când am simţit că mă prăbuşesc. Fetiţa mea avea o tumoare de 5 cm localizată supraselar (deasupra „şeii turceşti”) care îi producea o hidrocefalie importantă şi multiple metastaze pe toată lungimea coloanei. În data de 4 iunie 2009 s-a intervenit chirurgical pentru a diminua presiunea intracraniană, i s-a montat un „shunt” care să-i dreneze din lichidul cefalo-rahidian în exces şi i s-au prelevat fragmente tumorale pentru examinare anatomopatologică. Rezultatul a fost înspăimântător: Glioblastom (Gliom malign). Doctorii au spus că mai are de trăit între 4 – 6 săptămâni, fără nici o şansă de ameliorare. Suntem trimise totuşi la IOB pentru începerea terapiei. Alexia avea doar 9 kg. Doamna doctor ne sfătuieşte să dăm o probă din fragmentul tumoral şi la Institutul Victor Babeş…

Şi de aici lucrurile se schimbă, se iveşte o şansă, o şansă venită parcă de la Dumnezeu. Aceea că fetiţa mea să supravieţuiască. Diagnosticul se schimbă: Astrocitom pilocitic. I se pune o sondă nazogastrică (singurul loc pe unde este hrănită şi acum) şi în două săptămâni ajunge la 12 kg.Începem tratamentul şi ni se face prima cură de citostatice, pe care Alex o suportă bine. Însă starea ei neurologică, dată de compresia tumorii, se înrăutaţeşte. De când ne-am internat la Budimex nu s-a mai dat jos din pat. E atât de tristă şi de speriată de tot ce i se întâmplă, dar e atât de cuminte şi acceptă tot ceea ce medicii vin să-i facă şi asta pentru că i-am spus că are o bubiţă la cap şi trebuie să-i treacă! Cum poţi să-i explici unui copil de 4 ani chinul prin care trece? Cum poţi să-i justifici suferinţa şi stresul pe care i le-au provocat atâtea analize şi controale inutile pe care le-a făcut timp de 4 ani? Acum nu mai vorbeşte, se uită doar la noi şi probabil că ne vede mai greu deoarece câmpul ei vizual este limitat. Localizarea tumorii îi face pe medici să ridice din umeri.Nu au mai avut un astfel de caz, cu aşa istoric, zic cei de la Institutul Oncologic. Dar mâna buna a unui neurochirurg, echipamente ultra performante, tratamentul ulterior şi, în primul rând ajutorul lui Dumnezeu, în care-mi pun toată încrederea, alături de ajutorul dumneavoastră ar putea să ne salveze de la moarte fetiţa.

Am trimis mesaje de ajutor la clinicile şi spitalele de afară şi, în cele din urmă, am primit răspuns.Pot s-o opereze! Este a doua oară când am simţit că Cel de sus ne ajută!Tratamentul ei are mai multe faze. Operaţie, radioterapie (proton terapie) şi din nou chimioterapie. E de durată şi implică costuri mari, dat fiind şi faptul că ea, pe toată perioada tratamentului va fi internată. Suma pentru întregul tratament va fi imensă, ţinând cont că doar pentru analize şi pentru operaţie costul estimat la INI Hanovra este de 40.000 euro. L asta se adaugă şi costul drumului, ce trebuie făcut cu un avion dotat medical, pentru că starea ei de sănătate nu permite transportul pentru mai mult de 3 ore şi costul cazării pentru apărţinător pentru întreaga perioadă de terapie care se va întinde pe săptămâni întregi şi tratamentul de radioterapie ce trebuie facut ulterior intervenţiei şi chimioterapia… adică mult prea mult pentru posibilităţile noastre. La ora actuală avem doar estimarea celor de la Hanovra pentru analize şi operaţie (40.000 euro ce includ şi cazarea fetei estimată pe o perioada de 3 săptămâni) şi acceptul lor. Termenul e scurt.În mai puţin de 2 săptămâni, după ce termină cura a doua de citostatice, medicii au recomandat să facă operaţia. Până atunci, ne zbatem să obţinem informaţii legate de transportul aerian şi de centrele unde putem face, cu aparatură performantă şi la un cost mai scăzut, radioterapia. Cel mai probabil chimioterapia o vom face tot la Institutul Oncologic.

Am deschis următoarele conturi, în speranţa că ne veţi ajuta şi pe noi să-i dăm o şansă Alexiei. O şansă pe care o merită numai şi pentru faptul că, până la cei patru anişori şi jumătate, a suferit poate mult mai mult decât suferă alţii într-o viaţă, şi asta nu din vina ei… Vă mulţumim anticipat pentru gestul dumneavoastră.
BRD – Sucursala Victoria
Calea Victoriei nr 224, Bl D5, sector 1, Bucuresti, Romania
RON: RO 88 BRDE 445 SV 6320 5534 450
EURO: RO 84 BRDE 445 SV 6320 5614 450
USD: RO 31 BRDE 445 SV 6320 5704 450
Cod SWIFT: BRDEROBU
Titular: Toma Andreea
ING Bank N.V. Amsterdam – Sucursala Bucureşti
Banca corespondentă pentru Eur – ING Bank N.V. Amsterdam
RON: RO 14 INGB 0000 9999 0154 6063
EURO: RO 57 INGB 0000 9999 0154 6065
Cod SWIFT: INGBROBU
Titular: Toma Andreea
Telefon: 0729 889 944. E-mail: toma_andreea2801@yahoo.com

Preluare de aici: http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/07/21/salvati-stelutele-de-mare-alexia-toma-mami-tu-nu-ma-intelegi/

Vrei sa fii doar cum vrei tu

La multi ani, sotului meu!
La multi ani, Elena Valentina!

De multa vreme aveam de gand sa recomand melodia asta. In primul rand pentru ca m-a impresionat enorm cand am descoperit-o. Apoi pentru ca imi intareste convingerea ca Domnul ne cauta peste tot si prin orice mijloace, inclusiv prin genul asta de muzica...Si ar mai fi vorba aici de voia proprie, de manipulare, de rezistenta impotriva manipularii. De deschiderea inimii catre Domnul, de sansa de a te schimba si sau pierderea acestei sanse, din inertie. Click pe titlu pentru a asculta melodia.

Vrei sa fii doar cum vrei tu

Te trezesti, te trezesti intr-o dimineata,
Te uiti in oglinda, dar nu mai recunosti nimic.
Sufletul tau are 20 de ani,
Iar chipul, chipul tau de mult a imbatranit.
Te revolti, te revolti,
Si-ti vine sa urli de durere
Si ma intrebi, ma intrebi ce cauti tu pe acest pamant.
Dar raspunsul, raspunsul la toate intrebarile tale,
Raspunsul il ai doar tu,
E intr-un singur cuvant.

Vrei sa vezi doar ce vrei sa vezi,
Vrei sa simti doar ce vrei sa simti,
Vrei sa fii doar cum vrei sa fii,
Vrei sa iubesti doar cum vrei tu.
Iar daca tot n-ai inteles
De ce traiesti pe acest pamant
Ridica-ti ochii in sus spre cer si ai sa auzi,
Si ai sa auzi raspunsu-n gand.
Sau poate in stele,
Sau poate n-o sa-l stii nicicand.

Poate o sa te intorci la viata ta normala
Cu intamplarile tale banale,
Cu prietenii pe care ti i-a dat Domnul vrand nevrand
O sa deschizi de un million de ori aceasi usa,
Si o sa-ti aduci aminte de un million de ori
Ca au facut din tine o papusa,
Ca sa nu fii asa cum vrei,
Asa cum vrei defapt sa fii.

Vrei sa vezi doar ce vrei sa vezi,
Vrei sa simti doar ce vrei sa simti,
Vrei sa fii doar cum vrei sa fii,
Vrei sa iubesti doar cum vrei tu.
Iar daca tot n-ai inteles
De ce traiesti pe acest pamant
Ridica-ti ochii in sus spre cer si ai sa auzi,
Si ai sa auzi raspunsu-n gand.
Sau poate in stele,
Sau poate n-o sa-l stii nicicand.

Acum gata.
Totul s-a terminat
Nu mai am niciun raspuns, nu.
Pleaca.Invata din greselile mele
Si mergi pe drumul tau.

Vrei sa vezi doar ce vrei sa vezi,
Vrei sa simti doar ce vrei sa simti,
Vrei sa fii doar cum vrei sa fii,
Vrei sa iubesti doar cum vrei tu.
Iar daca tot n-ai inteles
De ce traiesti pe acest pamant
Ridica-ti ochii in sus spre cer si ai sa auzi,
Si ai sa auzi raspunsu-n gand.
Sau poate in stele,
Sau poate n-o sa-l stii nicicand.

Vrei sa vezi doar ce vrei sa vezi,
Vrei sa simti doar ce vrei sa simti,
Vrei sa fii doar cum vrei sa fii,
Vrei sa iubesti doar cum vrei tu.

Dedicatie pentru toti cei ce cauta ADEVARUL, pe orice cai

Liviana

Am primit azi acest email:

"Dragii mei,

Va scriu spunindu-va ca noi trecem printr-o perioada grea. Unii dintre voi poate ca stiti ca fetita noastra Liviana este bolnava de o forma de cancer numita neuroblastom. Credeam ca am invins boala dupa 1 an de tratamente si analize facute in tara si strainatate. Insa in luna iunie 2009 am descoperit o metastaza intraosoasa a neuroblastomului. Nu e de bine, dupa cum va puteti da seama. Am fost sfatuiti chiar de doctorita fetitei sa plecam in strainatate. Sumele implicate pentru tratamente insa ne depasesc puterile noastre. In State, de exemplu, una din clinicile cu care am luat legatura ne-a trimis formularul de inscriere in care se precizeaza ca suma care trebuie data in avans este de 350.000 USD cu posibilitatea de a mai trebui pe parcurs sa mai platim - daca tratamentul o va cere. In Europa - sumele implicate sunt mai mari de 150.000 Euro. Am inceput depunerea unui dosar pentru obtinerea finantarii de la statul roman, dar ni s-a spus ca ar putea dura chiar si 4-5 luni pentru a avea un raspuns la cererea noastra. Daca asteptam atit s-ar putea sa nu mai avem nevoie de finantare. Nu putem abandona lupta din cauza banilor, nu vrem sa credem ca viata copilului nostru nu ar putea fi salvata pentru ca nu exista banii necesari pentru plata tratamentelor. Astfel, ne-am dat seama ca avem nevoie de cei din jur, de prietenii, cunoscutii nostri sau cunoscutii cunoscutilor - de toti cei care ar dori si putea sa ne ajute. Am pregatit un site de prezentare a "povestii" noastre. Este accesibil la adresa www.liviana.ro

Prin ajutor nu intelegem neaparat sa ne donati bani ci fie chiar si popularizarea site-ului si implicit a povestii noastre catre cunoscutii, prietenii, sefii vostri sau orice sfat, informatie pe care ne-o puteti da si care ne-ar putea fi de folos in aflarea caii de vindecare a puiului nostru.

Eu va multumesc din suflet pentru ca ati citit mesajul meu si va doresc sa fiti sanatosi, voi si familiile voastre, ca sa va puteti bucura de ceea ce v-a daruit Dumnezeu!"

Liviu

Daca va hotarati sa ajutati sau aveti idei, va rog sa-mi cereti numarul de telefon.

Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca

Biserica din Draganescu
Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o incepand cu anul 1968, parintele a strecurat inexplicabil cateva imagini premonitorii, neobisnuite prin actualitatea lor: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery. Desi plasate vizibil pe cei doi pereti laterali de la intrare, scenele respective nu sunt usor de observat, parand a se dizolva pana la contopire in multitudinea altor scene biblice importante: Invierea, infatisarea iadului si a Cetei celor Drepti. Oricat te-ai stradui, din intregul picturii nu distingi nimic, in afara unor chipuri biblice, desenate pe cat de canonic, pe atat de aparte si de potrivit lirismului meditativ din arta parintelui. Biserica Draganescu nu e o sala de muzeu renumit, in care intri doar sa-ti domolesti orgoliul sau curiozitatea intelectuala. La Draganescu trebuie sa vii de mai multe ori si sa ai rabdare, cerandu-i parintelui Arsenie sa-ti "arate". Dupa o vreme, cu alti ochi si alta stare sufleteasca, incepi sa vezi. Mesajul si proorocia parintelui se afla chiar in fata ta. Cu litere de un rosu sangeriu, sta scris cuvantul: "Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant". Alaturi, intr-o completare tainica si complicat de simpla, apare desenul si toata prefigurarea evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea moderna: de la terorism la modificarea genetica; de la globalizarea mondiala la secularizarea new-age-ista a bisericii lui Hristos.

"Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua in cinci colturi o sa dispara"
Multe se spun despre minunile si profetiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinsi ca parintele putea intra si iesi prin orice usa zidita, asa cum putea calatori nestingherit prin aer, fiind prezent deopotriva in temnita de la Canal, dar si la inmormantarea mamei sale, din comuna Vata de Sus, aflata in apropiere de Apuseni. Altii se indoiesc, considerand ca toate acestea sunt exagerari venite din idolatrie si nalucire sentimentala; ca sfintenia parintelui nu mai avea nevoie de asemenea efuziuni patetice de admiratie si pietism. Nici acum, dupa 30 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, nu stim prea bine daca parintele a prefigurat cu adevarat ororile bolsevismului sau caderea lui Ceausescu, caruia i-a transmis printr-un om al Securitatii ca nu o sa mai apuce anul 1990. Ceea ce stim cu siguranta este ca parintele Arsenie avea darul "inainte-vederii", dar niciodata nu facea din asta prilej de uimire si de spectacol printre credinciosi. Dimpotriva - atatea cate erau, cuvintele lui profetice nu-ti vorbeau in clar, ci te chemau discret la cautarea sensului ratacit printre alte sensuri, asa cum s-a intamplat cand parintele a prezis marile cutremure ale secolului XX, spunand ca Bucurestiul "se va oua de doua ori", iar la a treia ouare, marele oras va fi sters de pe fata pamantului pentru pacatele lui. Tot asa, in ascunzisul tainei, parintele va rosti inca din 1940 o profetie legata de ascensiunea comunismului, dar si de inlocuirea lui cu o ispitire si mai mare: "Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua cu cinci colturi o sa dispara, dar va veni steaua cu sase colturi, anarhia, si va fi vai si amar de lume (...) Asta va fi peste multi ani, si noua, Dumnezeu nu ne va harazi sa vedem acele vremi (...) Mie nu-mi va fi dat sa vad, dupa sarbatoarea desarta a victoriei, cati dintre cei drepti au mai ramas. Caci dupa aceasta victorie desarta, putini dintre cei drepti vor fi in picioare si la sarbatoare. Peste tot vor fi naimiti (vanduti dusmanului) si abia atunci va incepe o noua lupta, fara jertfa de sange, dar la fel de lunga ca si cea pe care am inceput-o noi acum!". Apocrife greu de datat si, in acelasi timp, ciudat de actuale, cuvintele parintelui par sa ne certe. Degeaba ispitim viitorul in cautarea unor intamplari uimitoare. Degeaba cercetam amintirile fagarasenilor care l-au cunoscut si mergem in pelerinaj la Prislop, pentru a cere raspuns la crucea si tarana mormantului. Adevarul e mult mai aproape de noi. Marele si adancul sau discurs profetic se afla chiar sub ochii nostri, la doi pasi de Bucuresti, intr-o modesta bisericuta de tara. Acolo, in icoanele si chipurile de sfinti de la Draganescu, e raspunsul. Acolo trebuie sa gasim mesajul si cheia de intelegere a spuselor parintelui. Asa cum observa marele profesor de mistica teologica, Nichifor Crainic, parintele Arsenie a asternut pe varul bisericii - nu ipostaze si scene biblice, ci predici fierbinti, cugetari si ganduri mustind de intrebari si intelesuri. Pe zidurile de catedrala taraneasca de la Draganescu, parintele a pictat crezul sau, deopotriva cu taina unui mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de arta - nu au incercat pana acum sa-l cerceteze si sa-l inteleaga.

"Voi ati inceput sfarsitul lumii"
Sa ne imaginam o clipa locul si armonia culorilor. La orice ora din zi si din noapte, pe zidul din stanga bisericii troneaza regala si de nerepetat capodopera parintelui. In irizari unice si translucide, ca o adiere sau un suspin de om indragostit, parintele a pictat chiar fundamentul credintei noastre crestine: Invierea lui Hristos, biruirea mortii si triumful Luminii fara de sfarsit. In contrast, pe zidul opus, sta avertizarea - Scaunul de Judecata si glasul pictat al parintelui, cu gandurile si viziunile sale iluminate. Ascunse discret si cu o cheie mereu schimbata in linii si tonuri de culori, cuvintele parintelui Arsenie te indeamna insistent sa zabovesti asupra lor si sa iei aminte. Intr-un tarziu, intelegi si te cutremuri. Ceea ce in anii '70-'80 parea viziune subiectiv artistica si adaos indraznet la erminia bizantina, astazi, dupa aproape 30 de ani, ni se arata a fi un teribil strigat de trezire - o manie profetica, plina de repros si ingrijorare: imaginea apocaliptica a unor zgarie-nori incendiati, ca o prefigurare a zilei de 11 septembrie; imaginea unei navete cosmice, prefatand parca dezastrul misiunii Apollo 13; imaginea lui Nietzsche si Platon, conversand probabil despre adevar, despre genealogia moralei si "moartea" lui Dumnezeu, in timp ce fata cinic zambitoare a unui diavol sopteste la urechea umanitatii otrava spuselor lui paradoxale: "Eu nu exist", implinind astfel cea mai perfida si mai ucigatoare ispita a lumii moderne: ignorarea celui rau; acceptarea lui prin indiferenta, lene sau toleranta. Ca sa intelegi ceva din mesajul parintelui, trebuie sa te apropii atent si indelung de fiecare trasatura de penel. In parte, orice detaliu te uimeste prin ceva: faptul ca si diavolii au aura (una stricata, serpeasca, desigur); faptul ca in pictura parintelui nu exista nici o tusa pregnanta de negru, iadul fiind desenat doar in palalai incendiare de rosu sau caramiziu murdar; faptul ca, in una din scene, insusi Hristos o tine in brate pe Fecioara Maria ca pe o copila si nu invers, cum o consacra erminia bizantina; faptul ca cele doua mari biserici crestine (Sf. Sofia de la Constantinopol si Sf. Petru de la Roma) stau impreuna intr-un semicerc cu raze, dar intr-un loc nedecis inca - undeva intre Iad si Rai.

"Sfanta Liturghie mai tine lumea"
Dureaza ceva pana sa observi marile scene si dezvoltari ideatice; sa observi tulburatoarea tema a Calugarului rastignit (cu picioarele in iad si mintea in Rai) sau locul central oferit Nuntii din Cana Galileei, uimitoare prin interpretarea parintelui, care aduna la aceeasi masa fara sfarsit - nu numai mirii, dimpreuna cu cei 40 de mucenici de la Sevasta, in floarea varstei, dar si cortegiul menit sa-l petreaca pe staretul Zosima pe ultimul sau drum, sugerandu-ne astfel ca la bucuria nuntii ceresti exista doar trei cai de a ajunge: casatoria crestina, calugaria si mucenicia martirica.

Pe zidurile bisericii din Draganescu, semnificatiile se succed in straturi suprapuse. Nici un chip de sfant nu seamana cu altul. Chiar si in multime, in Ceata celor Drepti, privirile Cuviosilor exprima ganduri si vointa proprie. Pictura nu fixeaza gesturi anume si nu opreste din drum pasii vreunui Apostol, cum se intampla pe zidurile altor biserici. Pictura de la Draganescu se unduieste, tresare, palpaie, respira si se inalta din teluric, spre apoteoza Invierii pe Cruce si intarirea mesajului lasat de parintele, ca o ultima avertizare: "Sa nu credeti ca veti intra dupa moarte in Imparatia in care nu ati trait pe pamant". Sunt multe "indrazneli" si actualizari tulburatoare in pictura bisericii si toate par sa repete acelasi strigat de trambita apocaliptica, adresat omului: "Cu stiinta ati dezlantuit cataclismul stihiilor asupra voastra. Asa va trebuie. Ati inceput sfarsitul lumii!". O spune parintele Arsenie Boca, absolventul de medicina, teologie si bellearte - calugarul simplu si "omul imbracat in haine de in", care citea deopotriva Filocaliile si ultimele carti despre quasari sau unde cuantice, fara sa vada o contradictie intre crestinism si stiinta, intre iutimea cunoasterii intelectuale si miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Cu fiecare cadru pictural inscris pe perete, discursul parintelui pare sa devina tot mai clar si ultimativ - sa fugim de mandrie desarta, de neadevarul si minciuna zilelor noastre, care ne repeta mereu ca omul e stapanul deplin al lumii, care ne indeamna sa ne bucuram de placerile vietii si ne consoleaza perfid: "Fii pe pace. Ai destul timp sa te mantuiesti. La batranete ce ai sa faci?".

"Incepe timpul mucenicilor"
Neindoielnic, parintele isi cunostea sfarsitul. Ucenicul sau, Preasfintitul Daniil, episcopul ortodox din Varsetul Voivodinei, isi aminteste ca, in decembrie 1988, la ultima lor intalnire de la Prislop, parintele a plans pentru prima si ultima oara, in fata obstii adunate sa celebreze apropierea sfintelor sarbatori de Craciun. Anul urmator, in prag de iarna, parintele va cadea nemiscat la pat si se va stinge sfielnic si tacut, ca palpairea unei lumanari suflate de boarea unui vant. Nimeni nu poate sti cui anume ii erau adresate lacrimile de la Prislop. Cu siguranta, era un semn de despartire, dar si de intarire a ceea ce se spune ca profetise pentru ultima oara poporului roman, cu putin timp inainte de caderea comunismului: "Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol... Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti... Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum incepe timpul mucenicilor".

Previziunea viitorului
Parintele Arsenie trebuie sa se fi despartit de noi cu regret si amaraciune. Nu numai ca vedea in duh ce o sa ni se intample, dar ne iubea pe toti atat de mult, incat ar fi vrut sa-i puna pe fagaraseni, dimpreuna cu tot poporul credincios, intr-o icoana a neamului romanesc, intruchipata sub forma unui taran simplu si imbracat in in, ce sta in rugaciune cu bratele spre cer, ca Moise pe munte, avand deasupra culmile carpatine, pe care se ridica crucea de pe Caraiman, cu o ceata de cuviosi dincolo de zare, sub profilul celor trei mari lacasuri ale neamului: Cozia, Voronet, biserica de lemn a lui Horea.In cei aproape 80 de ani ai sai, parintele nu a mai avut timp sa ne lase decat niste insemnari si niste schite, desenate infrigurat in minuscula sa chilie de la Sinaia. Cercetandu-le cu atentie, vom descoperi cu uimire ca, in recluziunea meditativa de la Draganescu, parintele nici nu a profetit si nici nu a transpus dogmatic Scriptura in desene, ci a incercat, dupa cum singur recunoaste, sa picteze ceva mult mai important: zborul si tacerea. E limpede ca nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa I te apropii cu o catime macar, daca nu esti un pic vizionar si poet, daca nu repeti si nu crezi odata cu parintele ca prezentul nici nu ne domina si nici nu ne apartine. Atunci cand ne ocupam prea mult de el, prezentul e o iluzie si o capcana. Sa nu-l preamarim niciodata. "Prezentul", spunea cuviosul Arsenie Boca, "e doar viitorul trecutului".

Sorin Preda

Fotografiile pot fi vazute la sursa articolului, aici: http://www.formula-as.ro/2009/876/spiritualitate-39/profetia-pictata-a-parintelui-arsenie-boca-11332

Despre prieteni, cu parintele Paisie Aghioritul

Au trecut 15 de ani de la plecarea la Domnul a minunatului Parinte Paisie Aghioritul.Din bogatia de invataturi lasate mostenire noua, am ales un text despre prietenii nostri intru Domnul. Il dedic prietenilor stiuti si nestiuti, reali si virtuali. Roaga-te pentru noi toti, parinte Paisie!

"Crestinul care se nevoieste in lume se foloseste atunci cand are legaturi cu oamenii duhovnicesti. Oricat de duhovniceste ar trai cineva, are nevoie - mai ales in vremea in care traim - de prietenia cea buna. Contactul cu oamenii duhovnicesti ajuta mult - mai mult decat studiul duhovnicesc - deoarece aceasta bucurie a legaturii duhovnicesti ii da o mare dorinta sa se nevoiasca duhovniceste. Inca si la lucru, intr-o slujba obsteasca etc., este bine ca oamenii duhovnicesti sa se cunoasca intre ei ca sa se intrajutoreze. Se poate, sa presupunem, sa apara o problema intre colegi, sa trebuiasca sa se sprijine reciproc, dar unul sa sovaie sa vorbeasca celuilalt, daca nu se cunosc."

Inrudirea duhovniceasca

"- Parinte, ieri mi-ati spus ca pe toti oamenii pe care i-ati vazut zilele acestea, i-ati simtit ca pe niste frati. In ce fel este inrudirea duhovniceasca?

- Dupa trup, suntem frati cu toti oamenii. Toti suntem frati si robi ai lui Dumnezeu, insa noi, credinciosii, suntem pe deasupra si fii dupa har ai lui Dumnezeu, rascumparati cu Sangele cel dumnezeiesc al lui Hristos. In viata duhovniceasca, dupa trup ne inrudim prin Adam, iar dupa duh prin Hristos. Cei care traiesc duhovniceste simt aceasta inrudire duhovniceasca intre ei. Gandesc la fel, urmaresc acelasi lucru, au acelasi scop. Daca ai avea, de pilda, o sora dupa trup, care sa aiba programul ei, sa traiasca lumeste etc., n-ai simti cu ea nici o inrudire duhovniceasca.

- Inrudirea duhovniceasca se destrama vreodata?

- Cand unul inceteaza sa mai traiasca duhovniceste, inceteaza de a se mai inrudi duhovniceste cu celalalt, care traieste duhovniceste. Singur se desparte, nu-l indeparteaza celalalt. Precum cineva, cu cat traieste mai dupa Dumnezeu, cu atat se apropie de Dumnezeu, tot asa cu cat se departeaza de viata in Dumnezeu, cu atat merge mai departe de El. Nu-l alunga Dumnezeu. Omul pleaca singur departe de Dumnezeu. Si precum harul dumnezeiesc este o putere care lucreaza de departe si se transmite oamenilor, tot asa si lucrarea cea vicleana a diavolului este si ea o putere care lucreaza de departe si se transmite. De pilda, doua suflete, daca sunt intr-o stare duhovniceasca buna si se gandesc unul la altul, intre ele se face o legatura duhovniceasca si unul transmite putere dumnezeiasca celuilalt. Iar doua suflete, daca traiesc in pacat si au o oarecare legatura intre ele, de departe primeste unul de la celalalt o influenta diavoleasca: se duce telegrama de la unul la altul.

- Parinte, atunci cand exista o astfel de legatura diavoleasca intre doi oameni, daca unul se schimba spre bine, este ajutat si celalalt?

- Da, nu mai are legatura, pentru ca celalalt nu ridica…receptorul. Se intrerupe legatura si nu mai are cum sa comunice. In felul acesta poate isi face probleme si, daca vrea, se poate ajuta pe sine insusi.

- Cand avem legaturi cu un om cu patimi, dar fara sa ne vatamam de patimile lui, noi ii influentam caracterul?

- Daca avem stare duhovniceasca buna, sfintenie, influentam mult, deoarece lucreaza harul lui Dumnezeu si semenul nostru se foloseste. Atunci cand il rabdam pe fratele nostru din dragoste, acela pricepe. Precum si atunci cand exista inauntrul nostru rautate, fara sa se manifeste, iarasi o pricepe. Orice are un suflet, aceea si transmite. Patima va transmite patima, mania - manie, urgia - urgie. In timp ce daca in suflet exista harisme, harisma se va transmite ca harisma.

- Adica atunci cand cineva are legaturi cu oameni virtuosi, se foloseste?

- Sigur ca se foloseste. Daca vei merge la o chilie in care se tamaiaza mereu, cand vei iesi, vei mirosi a tamaie. Daca vei merge intr-un grajd, vei lua mirosul grajdului. Daca vei merge intr-o casa lumeasca, atunci cand vei pleca vei mirosi a parfum lumesc. In timpul ocupatiei germane aveam cinci prajini de pepeni diferiti: pepeni americani ai Scolii Agricole, care erau pepeni albi, foarte mari si foarte dulci, pepeni locali de Argos etc. Daca din intamplare dovlecii erau aproape de cei buni, de cei americani, dulceata din pepene se ducea la dovleac. Si dovleacul se facea mai dulce, iar pepenele mai searbad. Tot astfel se petrece si cu polenizarea pe care o fac albinele mergand dintr-o floare in alta. Daca vei vedea pepene cu buric mare sa stii ca rasadul de pepene a fost langa un dovleac. Daca cumva pepenele de Argos va fi aproape de un pepene bun, va lua dulceata de la cel bun. Pepenele bun va pierde din dulceata, dar cel putin dulceata va merge in celalalt pepene. Daca insa dovleacul va fi aproape de un pepene bun, dovleacul se va face mai dulce si, daca-l vei pregati, va trebui dupa aceea o mana de sare. Pepenele pierde, dar nici pe dovleac nu-l foloseste. In timp ce, de este pepene, pierde desigur pepenele cel bun, dar celalalt devine pepene mai dulce. Vreau sa spun ca, daca un crestin care nu este destul de sporit merge langa un om sporit duhovniceste, poate ca cel de-al doilea se va osteni, se va pagubi putin, dar primul se va folosi. Daca insa un om lumesc, care nu crede, merge langa un om duhovnicesc, osteneala si timpul ce-l depune omul duhovnicesc se vor pierde. Cel mult, cel lumesc se va misca de cateva lucruri duhovnicesti ce i le va spune celalalt si le va filozofa lumeste, adica le va interpreta in duh lumesc si nu se va folosi. Adica va deveni un… dovleac mai dulce."

Din "Trezire duhovniceasca", Cuviosul Paisie Aghioritul

In cautarea fericirii

"...Omul este in lume si tace, este in lume dar nu se bucura de ea. E nepasator de ceea ce aceasta ii ofera. Omul este in lume si uita, trecand cu vederea minunea si viata in sine.

E nepuntinta sau e nebunie? E nepasare sau e lipsa de tact? Cat de mult ne ucide pacatul, cat de mult ne taraste-n materie. Cat de mult nebuneste lucreaza, in structura umana. Privim in lume, in noi si vedem halucinanta atitudine. Plictisiti, lipsiti de sens, absolut dezorientati, cautand fericirea…

Cautand fericirea in tot. Cautand fericirea dedicandu-ne cu orice pret lucrurilor pentru care nu suntem pregatiti. Cautand fericirea in amagiri pacatoase. Cautand fericirea in adevarurile altora. Cautand fericirea in abandon. Cautand fericirea in betii triste, in patimi. Cautand fericirea in decadenta si renuntare. Cautand fericirea in tristeti. Cautand fericirea in lucruri de nimic, lipsite de sens, lipsite de scop. Cautand fericirea unde nu e, in locuri murdare… Cautam fericirea peste TOT, dar de cele mai multe ori in lucruri pierdute de mult.

Lipsiti de sens, lipsiti de tact, ne gasim neimpliniti, si alergam la pacat. Aici se pierde contactul cu realitatea, aici incepe grozavia. Aici se pierde sensul. Ne gasim neimpliniti, iscodim, cautam, ramanem deshisi… Cautam disperati o raza de lumina, o raza de fior dumnezeiesc. Cautam disperati dupa o oaza de firesc, un lucru marunt ce inca ar putea sa ne-nvie. Suntem cazuti in iuresul lumii, incarcati in lucruri prea mici, obositi peste masura."

Autorul acestor randuri ne indica si premizele pe baza carora avem posibilitatea, daca vrem, sa iesim din aceasta stare: "Avem in fire cautarea, avem in fire dorul de frumos, dorul de libertate, dorul de vesnicie."

Materialul din care am citat, aici: http://trandafirescu.wordpress.com/2009/07/05/ce-isi-vor-aminti-oamenii-de-tine/

Fara comentarii

HOTARÂRE nr. 756 din 24 iunie 2009 privind suplimentarea bugetului Ministerului Sanatatii din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut în bugetul de stat pe anul 2009, pentru finantarea unor masuri de implementare a Planului national de interventie în pandemia de gripa

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata, si al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.

Art. 1
Se aproba suplimentarea bugetului Ministerului Sanatatii pe anul 2009, la capitolul 66.01 "Sanatate", titlul 20 "Bunuri si servicii", Programul national privind bolile transmisibile, cu suma de 50.000 mii lei din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut în bugetul de stat pe anul 2009.

Art. 2
Suma prevazuta la art. 1 se utilizeaza pentru finantarea cheltuielilor ocazionate de producerea de catre Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie "Cantacuzino", producator national unic, a vaccinului pandemic, achizitionarea de substante dezinfectante si de echipamente de protectie pentru personalul medical si populatia generala.

Art. 3
Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa introduca, la propunerea ordonatorului de credite, modificarile corespunzatoare în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetului Ministerului Sanatatii pe anul 2009.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemneaza:

Ministrul sanatatii,

Ion Bazac

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea


Publicat în Monitorul Oficial cu numarul 459 din data de 2 iulie 2009

Ruga pentru grabnic ajutor

Dragii nostri prieteni,

Stiu ca va rugati pentru noi si va multumesc, dar va rog ca, o vreme, sa va rugati impreuna cu noi si pentru noi cu rugaciunea:

Doamne, miluieste si cerceteaza cu harul Tau pe cei ce ne iubesc si pe cei ce ne urasc!

Doamne, rasplateste cu mangaierea Ta si cu bunatati pamantesti si ceresti pe cei ce ne iubesc si ne ajuta pe Cale!

Doamne, pune degraba si cu temei iubire in inima noastra pentru toti cei care ne vrajmasesc si ne fac rau cu voie sau fara voie, cu stiinta sau fara stiinta, cu gandul, cuvantul sau cu fapta si revarsa harul Tau in inima lor spre dragoste si intelegere!

Doamne, invata-ne sa fim blanzi si smeriti cu inima, cum ne-ai cerut!

Doamne, multumim pentru tot si pentru toate si fie Slava Ta in veci!

Doamne, Preasfanta Treime, Tata, Fiule si Duhule Sfinte, miluieste-ne pe noi si pe toata lumea Ta!

Amin!

Cu recunostinta,

Maica Siluana cu familia sa in Domnul

http://www.sfintiiarhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

Nu va faceti iluzii despre om! Iubiti-l!

"Ce este omul? O fiinta creata din iubirea lui Dumnezeu, nemarginita, caruia i-a fost pusa in fata fericirea si moartea, lasat fiind liber sa aleaga. Dumnezeu il indeamna mereu sa aleaga fericirea prin smulgerea din pacat."



"In viata sociala oamenii se privesc si se judeca nu dupa ce sunt ei in fond, ci dupa ce par ei in forma. Nu va faceti iluzii despre om. Iubiti-l. Da! Iubiti-l!Dar nu va faceti iluzii despre el, caci cine isi face iluzii despre om sufera amar. Unul singur este desavarsit! Unul singur este Bun! Unul singur este curat! Hristos-Dumnezeu. Oamenii, toti sunt pacatosi. Ne-a fost dat un dar sfant, margaritar nepretuit: Iubirea. traiti iubirea."

Valeriu Gafencu

Rugaciunea unei adolescente

"Mi se pleacă genunchii la rugă...cu sfiala dar şi râvnă de ceresc. Parcă actul în sine mă copleşeşte. Azi...azi nu mă rog pentru mine. Azi Domnul mi-a cuprins inima în palmele sale de crin şi ţi-o dăruieşte ţie. Azi mă rog pentru tine. Şi parcă e un vis tainic şi smerit...şi cuvintele din rugă parcă nu sunt ale mele. Îmi vorbeşte inima. Murmurul ei se îmbie cu tremurul milenar al lumânării şi cuvinte neştiute până acum se desprind uşor...În liniştea asta covârşitoare Îi povestesc despre tine. Îi vorbesc Veşniciei, mă împrietenesc cu Ea, iar cuvintele se scrijelesc în eternitate.
Domnul îmi atinge ochii şi face să picure pe obraji rouă şi focul inimii se înteţeşte....Când zic iartă- mă, Domnul te iartă şi pe tine, când zic vindecă-mă, El te vindecă şi pe tine...pentru ca eu sunt de o fiinţă cu tine...pentru ca eşti aproapele meu...pentru că îmi eşti drag. Stau în faţa Lui şi plâng şi pentru tine, zâmbesc şi pentru tine...trăiesc şi pentru tine...dar toate astea numai prin El."

Pentru ca mi-a atins sufletul si pentru ca imi sunt tare dragi adolescentii, am preluat aceasta ruga minunata de aici:

http://firescdisparut.blogspot.com/2009/06/ruga.html

Snejana, multumesc pentru ca mi-ai aratat acest blog. Sufletul tau este asemenea celei care a scris aici.

Amintiri cu palmieri (miercurea fara cuvinte)

Pentru un adolescent caruia ii plac palmierii si cactusii.