Sfantul Andrei ne este asa aproape de suflet, noua romanilor, motiv pentru care urez azi La multi ani romanilor care il iubesc pe Sfantul Andrei. Am scris aici despre cum l-am descoperit eu.
La multi ani celor dragi: fiica mea Andrada, nepoata mea Andreea-Lia, noua mea prietena care imi trimite muzica psaltica Andreea-Georgiana!
La multi ani pentru Andrei, fratiorul Irinei!
La multi ani, Bogdan-Andrei!
La multi ani pentru toti cei de care nu imi amintesc in clipa asta.
La multi ani cu sanatate multa, cu vindecare deplina, copiilor greu incercati Andrei Bucur,Andreea Dumitran, Cosmina-Andreea
Pe fiul meu Andrei. Domnul sa-l odihneasca in pace! Asemenea pe Andrei, fiul Marilenei! Intre ingerii Tai, Doamne!
Si daca vreau si daca NU vreau, Doamne mantuieste-ma !!!
luni, 30 noiembrie 2009
duminică, 29 noiembrie 2009
Invitatie la teatru pentru bucuresteni - o radiografie a destinelor detinutilor politici
MIERCURI, 2 decembrie 2009
100 CROSSROADS
Calea Mosilor, Nr. 100
Miercuri 2 decembrie de la ora 20: "Intersectia de Teatru" un spectacol eveniment. "Un Altfel de Craciun" este o radiografie emotionanta a destinelor detinutilor politici din Romania comunista. Pe un scenariu cuprinzand texte ale scriitorilor Radu Gyr, Zahu Pana, Dumitru Oniga, Marcel Petrisor, Anatolie Panis etc., cateva din numele celor care au marcat aceasta perioada din spatele gratiilor, Jilava si Aiud, isi deschid portile pentru sinceritate si adevar. Craciunul detinutilor politici este o lectie despre toleranta, iertare, iubire. Intr-o atmosfera de penitenta se vorbeste despre lacrimi, tristete, speranta, intoarcere la valorile umane, la credinta, la oamenii de langa noi. Echipa spectacolului (Mona Gavrilas si Diana Giubernea) incearca o paralela cu Nasterea lui Iisus si invita la evadare in interior prin amintiri, intr-o alta viata - viata de dinainte de a fi inchisi. Din pacate toti avem o inchisoare in noi si doar prin iubire rupem lanturile.
Sa iubim si sa iertam dar sa nu uitam... ca sa nu se mai repete!
Bilet de intrare 10 lei.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
O zi altfel, mai simpla - fila de jurnal
O zi atat de simpla, de calda, de frumoasa... Mult spus o zi, vreo doua ore de ALTFEL... de rupere a ritmului, de spargere a goanei spre moarte... o mica pauza, o plimbare pe malul marii... atat, doar atat.
Nu am mai pasit pe plaja de cativa ani, desi pot sa vad marea in zare, de la fereastra biroului. Azi am ascultat valurile, am cules scoici, ne-am plimbat pe plaja. Bucurie simpla si adevarata. Prilej de a ne regasi, fiecare pe sine si fiecare pe celalalt. Mi-am amintit de jocul maicii Siluana, jocul pietrelor. Hai ca merge si cu scoici, nitel altfel, adaptat momentului. Am observat ca ne atrag scoici diferite. Pe mine cele mici, si pe cat posibil in culori pastelate, pe el cele mari si cele intregi, cu jumatatile lipite... Ia te uita, va sa zica alergam dupa refacerea intregului, Doamne ajuta! A inceput sa caute scoicile care imi placeau mie, galbene, roz... apoi am cautat si eu scoici care ii placeau lui, iata ce simplu. Doamne, ce scoici fumoase ai facut! Pentru cine oare? Ce culori fine, delicate, ce forme perfecte, cata armonie...
Slava Tie Doamne pentru bucuria lucrurilor simple, Slava Tie pentru frumusetea scoicilor si pentru muzica valurilor si pentru linistea din suflet si pentru a Ta imensa iubire pentru fapturile tale. Slava Tie pentru ce-am vazut, pentru ce am auzit si pentru simtire. Pentru redescoperirea copilului uitat, care nu vrea sa creasca si a ramas ascuns in adancul sufletului.
Nu am mai pasit pe plaja de cativa ani, desi pot sa vad marea in zare, de la fereastra biroului. Azi am ascultat valurile, am cules scoici, ne-am plimbat pe plaja. Bucurie simpla si adevarata. Prilej de a ne regasi, fiecare pe sine si fiecare pe celalalt. Mi-am amintit de jocul maicii Siluana, jocul pietrelor. Hai ca merge si cu scoici, nitel altfel, adaptat momentului. Am observat ca ne atrag scoici diferite. Pe mine cele mici, si pe cat posibil in culori pastelate, pe el cele mari si cele intregi, cu jumatatile lipite... Ia te uita, va sa zica alergam dupa refacerea intregului, Doamne ajuta! A inceput sa caute scoicile care imi placeau mie, galbene, roz... apoi am cautat si eu scoici care ii placeau lui, iata ce simplu. Doamne, ce scoici fumoase ai facut! Pentru cine oare? Ce culori fine, delicate, ce forme perfecte, cata armonie...
Slava Tie Doamne pentru bucuria lucrurilor simple, Slava Tie pentru frumusetea scoicilor si pentru muzica valurilor si pentru linistea din suflet si pentru a Ta imensa iubire pentru fapturile tale. Slava Tie pentru ce-am vazut, pentru ce am auzit si pentru simtire. Pentru redescoperirea copilului uitat, care nu vrea sa creasca si a ramas ascuns in adancul sufletului.
Clipa ca dar
Fiecare întâmplare din viata mea, fiecare întâlnire, fiecare cuvânt care mi se adreseaza este darul lui Dumnezeu, indiferent daca sunt placute sau nu, daca mângâie sau dor. Întelegând acest lucru fiecare respiratie chiar devine un dar al Lui pentru mine. Fiecare clipa pe care o traiesc devine un dar si atunci timpul nu mai curge lent si obositor. Timpul, clipa, respiratia sunt darul lui Dumnezeu pentru mine si atunci pot sa ma bucur de ele, pot sa ma bucur ca le primesc, oricâta durere s-ar ascunde în fiecare clipa si în fiecare respiratie. Atunci ma bucur pur si simplu ca exist! Atunci simt ca Dumnezu este în mine, este prezent continuu în viata mea cu Iubirea Sa protectoare si atunci viata devine bucurie. Atunci tot ceea ce întâlnesc pe cale devine un dar, ceva care mi se transmite direct de la Dumnezeu si este pentru mine, este special pentru mine, este ceea ce Iubirea Sa considera ca mi-e necesar în acel moment. Astfel fiecare clipa devine o martora a Iubirii Sale fata de mine.
La o astfel de purtare de grija nu poti sa raspunzi decât printr-un „DA” total, lipsit de orice urma de împotrivire sau regret, primind darul în deplina supunere si bucurie. Poate faptura sa stie de ce are nevoie mai bine decât Facatorul sau, decât Parintele sau care o iubeste cu o iubire nebuna, cu totala daruire? Dumnezeu mi se daruieste pe Sine în fiecare lucru si în fiecare clipa, în fiecare întâmplare si în fiecare cuvânt, fiindca ma iubeste enorm, dincolo de putinta omeneasca de întelegere. Eu trebuie doar sa ma încred în El si sa ma las fara nici un strop de teama în mâinile Sale. Astfel Dumnezeu este prezent în mine si în fiecare coltisor al vietii mele, iar eu ma odihnesc continuu în bratele Sale iubitoare.
maica D.
Sursa: site-ul Manastirii Sf. Ioan Botezatorul (Lipnita-Constanta), via Ramona
La o astfel de purtare de grija nu poti sa raspunzi decât printr-un „DA” total, lipsit de orice urma de împotrivire sau regret, primind darul în deplina supunere si bucurie. Poate faptura sa stie de ce are nevoie mai bine decât Facatorul sau, decât Parintele sau care o iubeste cu o iubire nebuna, cu totala daruire? Dumnezeu mi se daruieste pe Sine în fiecare lucru si în fiecare clipa, în fiecare întâmplare si în fiecare cuvânt, fiindca ma iubeste enorm, dincolo de putinta omeneasca de întelegere. Eu trebuie doar sa ma încred în El si sa ma las fara nici un strop de teama în mâinile Sale. Astfel Dumnezeu este prezent în mine si în fiecare coltisor al vietii mele, iar eu ma odihnesc continuu în bratele Sale iubitoare.
maica D.
Sursa: site-ul Manastirii Sf. Ioan Botezatorul (Lipnita-Constanta), via Ramona
vineri, 27 noiembrie 2009
Sfantul Nectarie a venit la Constanta mai devreme
Am auzit dimineata la Radio Dobrogea ca particele din moastele sfantului Nectarie au fost aduse de la Iasi, pentru a zabovi putin in Constanta, la Catedrala Sf. Apostoli Petru si Pavel si pentru a-l vizita apoi pe Sf Andrei de ziua lui, la pestera sa din localitatea Ion Corvin. In presa se anuntase ca moastele vor veni maine dimineata, dar iata ca sfantul, in marea lui dragoste pentru pacatosi, s-a grabit, a venit mai devreme... Bucurie multa, multa!
Imi pare rau ca n-am apucat sa fac poze... Am savurat intalnirea, ca n-as mai fi plecat de acolo, desi tare ma grabeam.
Informatii despre vizita sfantului, aici:http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/sfinte-moaste/1412-moastele-sfantului-nectarie-taumaturgul-in-constanta-apoi-in-procesiune-spre-pestera-sfantului-andrei-.html
joi, 26 noiembrie 2009
Sfantul Stelian ne-a salvat, in timpul unui accident
Cu cativa ani in urma, in biserica unde intram dimineata pentru ca imi era oarecum in drum, ma inchinam cu drag la icoana Sfantului Stelian, care mi-a atras atentia tocmai prin faptul ca este declarat ocrotitorul copiilor. Si cum orice mama isi doreste ocrotire pentru puii sai, Sfantul Stelian mi s-a lipit de inima.
Si credeti ca a fost degeaba?
In data de 26 noiembrie 2005 eram la volanul masinii, in spate fiind fiica mea cea mica si o colega a ei, pe care o duceam acasa. Ei bine, ne-am ciocnit cu un tramvai pe care nu-l observasem pentru ca venea cu luminile stinse. Masina s-a facut armonica, a fost irecuperabila, dar nici eu nici fetele nu aveam nici o zgarietura, spre mirarea calatorilor din tramvai. Sfantul Stelian, cu puternicele sale rugaciuni, ne-a ocrotit. Slava Tie, Doamne! Multumesc, Cuvioase Parinte Stelian!!!
“Cuvioase Parinte Stelian, sprijinitorul si calauzitorul in rugaciunile noastre, patimile trupesti biruind si impreuna cu ingerii locuind, privesti neincetat marirea cea gatita sfintilor, de lumina cereasca umplandu-te. Acum, in slava cereasca vietuind si inaintea imparatului Hristos stand, nu uita pe credinciosii care cu indrazneala inalta rugaciuni si cer sprijinul tau.
Cel ce de la sanul maicii tale ai fost sfintit, si vas ales al Duhului Sfant te-ai aratat, luand sub ocrotirea ta pe mame si pe copii, ferindu-i de intristare si de boala, arata-te grabnic vindecator al suferintelor si al bolilor sufletesti si trupesti ale celor ce te lauda pe tine.
Cel ce din pustiul Paflagoniei ai facut loc de preamarire a Sfintei Treimi, fa si din pustiul inimilor noastre tarina bineplacuta a harului dumnezeiesc, in care sa infloreasca crinii cei mantuitori ai credintei si sa se inmulteasca roadele sfintitoare ale faptelor bune; ocroteste cu rugaciunile tale familiile si pe copiii nostri, cerand de la Milostivul Dumnezeu iertare de pacate, sanatate si mantuire, ca prin tine si impreuna cu tine sa laudam numele cel sfant al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin”.
Acatistul poate fi citit aici: http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67186-acatistul-sfantului-stelian
Din viata Sfantului Stelian
“Acesta a fost sfinţit din pântecele maicii sale şi s-a făcut locaş Duhului Sfânt. Pentru aceasta împărţindu-şi bogăţia la săraci şi făcându-se monah, a covârşit pe toţi monahii cei de atunci prin nevoinţa obositoare şi vieţuire aspră. Apoi s-a dus în pustie, şi a intrat într-o peşteră în care primea hrana de la un dumnezeiesc înger.
Şi s-a făcut doctor de felurite nevindecate patimi. Căci când urma boala aducătoare de moarte şi mureau pruncii, şi părinţii rămâneau fără de copii, atunci câte maici chemau cu credinţă numele acelui sfânt Stelian şi zugrăveau sfânta lui icoană, iarăşi năşteau alţi prunci. Însă şi prunci bolnavi izbăvea de boală.
Deci aşa vieţuind pururea pomenitul şi vindecări şi minuni multe săvârşind, s-a mutat către Domnul“.
miercuri, 25 noiembrie 2009
Klaus Kenneth - inteviu in ziarul Lumina
Drumul de la minte la inimă, de la cunoştinţă la credinţă, nu este întotdeauna scurt. O mărturiseşte Klaus Kenneth, un ceh născut la finele celui de-al Doilea Război Mondial, stabilit astăzi în Elveţia. Trecut prin multe drame şi experienţe existenţiale limită, Klaus a fost şi este un căutător al adevărului, al vieţii autentice. A parcurs, după cum mărturiseşte în cartea sa, peste 2.000.000 de kilometri până când a fost aflat de Hristos, Dumnezeul Cel viu. De atunci ţine conferinţe în diferite ţări, vorbeşte la emisiuni de radio şi televiziune despre drumul întoarcerii spre Dumnezeu. În interviul de mai jos detaliază experienţa sa prin diferitele religii pe care le-a încercat şi explică de ce Ortodoxia este singura învăţătură conformă cu firea omului.
Cum aţi surprins România în timpul vizitei dumneavoastră prin ţară?
De când am venit în România, am trăit lucruri deosebite privind viaţa Bisericii. Am cunoscut părinţi deosebiţi, cum ar fi părintele Rafail Noica, dar am cunoscut şi superstiţia care a luat locul credinţei. Oamenii nu trebuie să devină funcţionari în credinţă. Mesajul este foarte important în vremea noastră. Tinerii creştini din ţara aceasta şi cei de pretutindeni au o misiune foarte importantă. Creştinii trăiesc permanent o moarte, o moarte faţă de omul cel vechi. Prima moarte a fost aceea a Botezului, când am fost scufundaţi în apă. Atunci, vechiul Adam şi vechea Evă au fost înecaţi.
„Să învăţăm să fim ultimii“
Dar Scriptura ne spune că avem nevoie de un al doilea botez, al pocăinţei, al faptelor bune şi, dacă nu ajungem la acela, dacă nu trecem prin el, nu ajungem în rai. Dacă nu trecem testul, nu o să mai fim aşa de veseli ca acum.
Pentru că dacă nu facem bine celor ce ne fac rău înseamnă că am căzut la proba Evangheliei. De fapt, drumul nostru de creştini duce în direcţia aceasta: să învăţăm să fim ultimii. Hristos a fost ultimul. Dar în lumea noastră toţi vor să fie primii. Am văzut că România este în campanie electorală. Toţi candidaţii vor să iasă învingători. Fiecare vrea să ajungă în vârf, să fie cel mai mare. Să fie director, să aibă cât mai mulţi bani. Părintele Sofronie de la Essex spunea că societatea în care trăim este construită asemenea unei piramide. În vârf sunt cei mai importanţi, iar la bază cei mai neînsemnaţi. Hristos însă a întors această piramidă cu vârful în jos. În consecinţă, dacă vrem să facem carieră trebuie să mergem jos, în piramidă. Dar acolo, în punctul cel mai de jos, fotoliul de director este deja ocupat. Acolo este Hristos. Dacă acest fapt nu constituie pentru noi o realitate, dacă nu mergem unde Hristos se află, atunci ne aflăm în afara realităţii creştine. Trecem pe lângă ţintă. În noi sunt mereu înclinaţii care ne fac să dorim a fi sus. Şi această putere, această energie se cheamă mândrie. Aceste gânduri ne vin de la cel rău, de la diavol. Dar este un loc la care demonii nu au acces. Atunci când te cobori, când te smereşti, demonii te părăsesc. Această zonă este urâtă de ei.
Hristos şi Confucius
Care este viziunea dumneavoastră vizavi de religiile prin care aţi trecut?
Când oamenii suferă, ei caută o ieşire. Întreaga lume suferă. Care este răspunsul la această suferinţă? Dacă luăm cele mai vechi filosofii, îi vom găsi pe Confucius şi Lao-Tze, care au întemeiat un sistem foarte inteligent de morală. Dar, mai bine să comparăm între ele cele mai mari religii ale lumii. Închipuiţi-vă o groapă mare, adâncă şi întunecoasă, în care omul nostru stă şi suferă. Trece Confucius şi spune: „Hei, ai citit învăţătura mea? Dacă ai fi cunoscut-o, n-ai fi ajuns aici“. Dar omul din adânc nu a auzit de învăţătura marelui filosof. Ascultăm noi întotdeauna de învăţător? Pe acolo se plimbă şi Buddha. Îi zice omului: „Dragul meu, care te afli acolo, jos, închide mai bine ochii şi meditează. Astfel nu o să mai ştii unde eşti“. Paradoxul este că noi nu putem ţine ochii închişi, ci îi avem întotdeauna deschişi, pentru a vedea unde suntem, unde ne aflăm. Omul rămâne neconsolat în groapă. Dar iată că vine Mahomed. El e un tip mai dur. Îi strigă omului: „Hei, ce te plângi acolo? Asta ţi-a fost sortit, îţi este dat să trăieşti aşa“. După care pleacă mai departe. Trece şi Hristos. El are o inimă care simte durerea faţă de cel ce stă acolo, jos, şi suferă. Nu spune nici un cuvânt. Doar se apleacă şi întinde mâna spre omul aflat în groapa întunecoasă. Îl ajută să iasă. După care pornesc amândoi mai departe la drum.
„Am căutat în toate religiile un fel de morală“
V-aţi născut într-o atmosferă familială ostilă, crâncenă. Mama vă bătea, între copii şi părinţi nu exista nici un fel de comunicare. Ce lipsea familiei Keneth să fie normală? Era ceva de ordin material sau spiritual acea lipsă?
La bază sunt probleme spirituale, nu materiale. Tatăl meu, un om egoist, a părăsit-o pe mama mea. A fost, desigur, şi o parte materială, fiind după ravagiile războiului; multe familii au trecut prin greutăţi, dar au rămas unite. Pierzând stâlpul familiei, mama s-a aplecat spre viaţa spirituală. Ea a devenit catolică, dar nu a primit nici consolare, nici ajutor spiritual, ci s-a raportat la credinţa catolică într-un mod superstiţios. Dacă ne depărtăm de Dumnezeul-Iubire, nu mai avem iubire. S-a petrecut atunci o dramă, prezentă şi în multe familii de astăzi: ea a pierdut mult din punct de vedere material, apoi s-a ataşat de copii şi i-a „acaparat“. Asta se întâmplă şi astăzi: dacă mama nu este mulţumită de copii, ea ajunge chiar să-i lovească. Această formă de „gelozie“ este contrariul iubirii.
Înainte de convertire, eraţi conştient de răul care exista în sufletul dumneavoastră? Doreaţi schimbarea în bine?
Nu mi-a trecut prin minte să schimb ceva în viaţa mea. Răul era în viaţa mea; eu m-am identificat cu el. Nu mi-am putut imagina că există altceva. Aşadar, eu am fost bătut şi, la rândul meu, am bătut pe alţii...
Eu am căutat sincer în toate religiile un fel de morală, ceva care să mă ghideze. Islamul nu m-a convins deloc, pentru că acolo nu este dragoste. În hinduism, am înţeles că legile reîncarnării sunt de fapt o condamnare, o pedeapsă pentru cei care fac răul; ne reîncarnăm după o viaţă în care am săvârşit fapte rele. Meditând asupra scrierilor hinduse, mi-am dat seama că ceva nu prea merge... Când am fost închis în Germania, nu îmi dădeam seama că am făcut ceva rău.
„Tot ceea ce lumea oferă ca substitut lui Dumnezeu este întotdeauna trecător“
Credeţi că un om egoist, suficient lui însuşi, poate să fie atras spre mântuire?
Eu cred că orice suflet aspiră spre Dumnezeu în mod firesc. Văd asta chiar şi în muzica pop şi rock, mai ales atunci când întâlnim versuri inspirate. Oricât de rău aş fi, tot simt ceva înălţător în sufletul meu. Dumnezeu poate să lucreze prin aceste lucruri, dar într-un mod limitat: când se termină muzica, revenim la viaţa rea de dinainte. Tot ceea ce lumea oferă ca substitut este întotdeauna trecător. Avem întru noi o dorinţă de veşnicie, iar când nu se manifestă, ne simţim frustraţi. De aceea, urmând dorinţelor, devenim sclavii patimilor. Oare ce mai putem face?
Povestiţi pe scurt o întâmplare sau două în care aţi dat mâna cu moartea, dar Cineva v-a salvat.
Eram odată într-un templu budist. Nu era lumină, fiind pe la ora trei dimineaţa; în faţa statuii lui Buddha ardeau câteva candele mici. Pentru a putea ajunge în templu am folosit o lanternă. De ce aş fi aprins lanterna în timpul unei meditaţii? Am luminat în jurul meu şi am văzut trei şerpi, o femelă şi doi pui. Erau o specie de şerpi numită „Banded-krait“, cu inele galbene şi negre, poate cel mai periculos şi veninos şarpe din Thailanda. Şerpii caută întotdeauna căldura. Eu stăteam jos, ei au simţit căldura şi s-au apropiat de mine. Dacă i-aş fi atins, aş fi murit pe loc. Acolo eram în junglă; nu exista medic... Am sărit şi-am ţipat. Toţi călugării s-au apropiat şi au încercat să-i prindă cu beţele. Eram uimit să văd cât de repede se mişcau acei şerpi. Dumnezeu a fost cu mine atunci când am aprins lanterna. Altă dată am fost luat prizonier de revoluţionarii columbieni din armata de eliberare. Ei au vrut să mă împuşte. Un grup de indieni a venit cu bicicletele, atrăgând atenţia soldaţilor. Totul s-a încurcat şi aşa am reuşit să scap.
„Când omul strâmbat de păcat este îndreptat, devine ipostas“
Aţi experimentat până la creştinism felurite religii şi exerciţii spirituale, meditaţie transcendentală, yoga. Spuneţi despre toate că erau un plasture cu miere pus deasupra unei răni canceroase nu ca să o vindece, ci ca să o acopere. Ce lipsea acelor religii de nu v-aţi oprit la ele?
Să luăm ca exemplu yoga. Când vorbesc despre plasture, spun că maladia, boala aduce suferinţă şi în consecinţă un dezechilibru. Care este cauza acestui dezechilibru? Prin căderea lui Adam, păcatul şi moartea au intrat în fiecare om. Un exemplu. Când ai mult de lucru în oraş şi circulaţia e intensă, devii stresat. Te aşezi şi faci câteva exerciţii pe care ţi le propune yoga sau 20 de minute de meditaţie transcendentală şi te poţi calma. Asta îţi dă pentru moment un echilibru, o linişte, pace. Când omul este cuprins de păcat, el falsifică realitatea, falsifică totul. În yoga, dacă faci exerciţiile acestea, poţi ajunge pe tărâmuri străine. În yoga sunt de parcurs opt etape. Când eu fac un exerciţiu asana, energiile divinităţilor hinduse intră în corpul meu şi, apoi, puţin câte puţin, îmi transformă sufletul, spiritul. Am putea ieşi din stres dacă ne-am opri la acest palier, dar lucrul rău, odată intrat în om, trece la un alt nivel. Fiecare practicant yoga trebuie să acceadă la o altă etapă, unde trebuie să liniştim spiritul. În acest moment are loc o paralizie a energiilor divine pe care Dumnezeu le-a sădit în noi. Energia divină care lucrează şi sălăşluieşte în fiecare făptură omenească face ca orice om să dorească pe Dumnezeu. Acest lucru a fost întrerupt de păcat. În momentul în care noi vedem păcatul şi plângem pentru el, dobândim iertarea dată prin Mântuitorul Iisus Hristos. Atunci, omul care a fost strâmbat de păcat este îndreptat şi devine ipostas. Energia pe care o dă păcatul, pe care o dă răul, îl face mizerabil, dezagreabil pe om. Când tu eşti practicant yoga, eşti curbat, eşti strâmb, energia divină este blocată, starea omului nu este normală şi, cu cât urci mai mult pe scara celor opt etape, cu atât mai mult se accentuează această stare. Energia care vine prin zeităţi te face să fii orb faţă de păcat. Acest lucru te îndepărtează foarte mult de Dumnezeu. Pentru asta am spus că yoga este ca un plasture de miere pus deasupra unei răni adânci, canceroase. Majoritatea celor care fac yoga sfârşesc în depresie. Or, asta este o trişare, o minciună, nu un adevăr.
„Pentru mine, Dumnezeu este imaginea tatălui perfect“
Cum a fost întâlnirea cu părintele Sofronie? Ce v-a impresionat mai mult la el?
Îmi aduc aminte de prima întâlnire, când m-a captivat umorul său. Eu nu eram un om foarte spiritual, foarte deschis. Eram un om obişnuit. Dar, foarte repede, a doua oară, am simţit dragostea lui. Am simţit că pentru a intra în legătură cu el, părintele s-a coborât la nivelul meu. Şi părintele Rafail mi-a dat acelaşi sentiment, că sunt la acelaşi nivel. Nu trebuie, ca preot, să stai departe, să rămâi sus, să zicem, dacă eşti acolo. Trebuie să cobori. Nu să strigi de sus către credincioşi: „Hei, grăbeşte-te, hai, repede, vino aici. Dacă nu, nu poţi intra în legătură cu mine“. Dacă lucrurile ar sta aşa în creştinism, Dumnezeu nu ar fi coborât la oameni, ci ar fi rămas în ceruri. Dar Hristos a coborât la nivelul fiecăruia. Şi la nivelul meu. Părintele Sofronie s-a coborât la nivelul meu. De aceea am fost atât de apropiaţi. Am petrecut 10 ani în această prietenie. Mergeam de două ori pe an la Essex şi atunci mă şi spovedeam. Mărturisirea la părintele Sofronie era un lucru foarte serios. Dura o jumătate de oră şi reprezenta un dialog în care tu, în calitate de creştin, îţi deschideai sufletul total. Lucrul acesta mă punea şi mă pune şi astăzi în responsabilitate faţă de Dumnezeu, că nu mă pot împărtăşi oricum, fără o pregătire sufletească adecvată. Rutina de a spune repede o rugăciune este un fel de liniştire a conştiinţei preotului sau a credinciosului că şi-a îndeplinit canonul, că şi-a făcut datoria. Omul trebuie responsabilizat să trăiască o viaţă creştină autentică.
Ce reprezintă acum pentru dumneavoastră Ortodoxia, implicit Hristos?
În protestantism, pentru mine, Hristos a fost un prieten. Acum am deplină, infinită încredere în Hristos. Cu cât mă apropii mai mult de El, cu atât mai mult simt frica lui Dumnezeu. Pentru mine, Dumnezeu este imaginea tatălui perfect. Încep acum să înţeleg ceea ce s-a întâmplat cu adevărat pe Golgota. Iar asta, datorită rugăciunilor părinţilor Bisericii cu care mă pregătesc la Împărtăşanie şi celor de la Sfânta Liturghie. O mare influenţă asupra modului în care eu Îl văd pe Dumnezeu l-a avut părintele Sofronie. El mi-a arătat cine este Hristos cu adevărat. Când îngenunchea înaintea sfintei mese, spunând rugăciunile, simţeam că intru în rai.
„Ce ştiam eu ce este o inimă?“
Care au fost experienţele nefericite prin care aţi trecut la începutul vieţii?
Am suferit într-un mod extrem. Nu am avut tată. A fost împuşcat în timpul războiului. A trebuit să simt foamea din cauza războiului. Mama mea era preocupată de forţele oculte. Nu am primit nici un fel de dragoste din partea familiei mele. Eram revoltat faţă de situaţia pe care o trăiam. La 3-4 ani am plecat de acasă. Pentru asta, am fost bătut până la sânge. Cel mai mare dar pe care l-a făcut oamenilor Dumnezeu, de la Adam şi Eva, a fost voinţa liberă. Pe partea cealaltă, cele mai rele lucruri sunt forţele demonice care ne leagă această voinţă. Întrebarea care se pune este cum de îngăduie Dumnezeu aşa ceva? Pentru că dragostea nu poate să oblige. Când Dumnezeu a făcut pe om şi-a asumat riscul ca acesta să se întoarcă împotriva Lui, să spună nu Lui. Chiar Adam a ascultat o altă voce decât cea a lui Dumnezeu. De aceea avem astăzi moarte, război, ucidere. Am supravieţuit mediului ostil în care am trăit doar pentru că gândul la ură şi răzbunare mi-a dat rezistenţă. Nu puteam suporta pe nimeni. Alături de mama trăiam iadul, pe profesorii de la şcoală nu îi aveam la inimă. Cu poliţia deja avusesem de-a face. Eram singur. Aceasta este cea mai grea boală a omului, singurătatea. Noi ştim că Dumnezeu ne-a făcut pe toţi ca pe un singur om, iar când a venit Satan, cu sfatul lui, totul s-a spart, s-a fragmentat. Am devenit mai mulţi cu voinţe diferite, chiar opuse. Pe de o parte, voiam să mă smulg din această singurătate, pe de altă parte aveam această dorinţă de ură, de răzbunare. Mi-am întemeiat o formaţie de muzică asemănătoare cu Beatles, cu care aveam succes. Dar eram tot singur. Am intrat într-o grupare rebelă pe plan politic care chiar a omorât oameni în Germania acelei perioade. Mottoul meu era „Distruge ceea ce te distruge“. Dar am observat că violenţa naşte întotdeauna violenţă. Mi-am dat seama că aceasta nu poate fi o soluţie pentru mine. Şi am început să caut. Am ajuns într-un club. Am cunoscut o fată care mi-a zis: „Klaus, ceea ce văd eu în tine este o uriaşă grămadă de gunoi. Dar mai văd că tu ai şi cea mai mare inimă dintre toţi câţi sunt aici“. Ce ştiam eu ce este o inimă? Eu aveam în piept o piatră. A fost primul om din viaţa mea care a avut pentru mine dragoste. Apoi au urmat diversele căutări, până ce Hristos m-a găsit.
(Interviu tradus de pr. conf. dr. Radu MUREŞAN şi realizat de Augustin PĂUNOIU), preluat din ziarul Lumina.
luni, 23 noiembrie 2009
Bratele mereu deschise ale iertarii divine
Dumnezeu se bucura enorm sa ne ierte. E unul din modurile în care îsi poate manifesta „iubirea Sa nebuna” pentru noi si cel mai desavârsit dintre toate. Strângându-ne în bratele Sale cu toata puterea Iubirii Lui, cea mai mare bucurie pe care o traieste este atunci când, de acolo, din bratele Sale, ne cerem iertare, chiar daca o facem poate fara lacrimi, poate chiar si fara sa constientizam grozavia pacatului, dar cu sinceritatea, cu deschiderea si cu încrederea unui copil care dupa ce a gresit nu se ascunde de tatal sau, nu încearca sa-si acopere pacatul, ci alearga imediat în bratele lui si cu încredere deplina în puterea dragostei acestuia îi spune un „IARTA-MA” curat si din toata inima. Un „IARTA-MA” care stie ca nu poate sa primeasca decât un raspuns: „Te iert, copilul Meu” si „Îti multumesc ca-Mi dai sansa sa te iert”.
Dumnezeu este iubire si atunci El este iertare. El nu numai ca iarta, El este Însusi Iertarea, o iertare deplina, deschisa permanent spre om si asteptând cu sufletul plin de emotie ca dupa orice greseala acesta sa se întoarca cu încredere deplina înapoi în îmbratisarea Lui cea dulce.
Pentru Dumnezeu cea mai mare bucurie este sa-I dai posibilitatea de a te ierta. El se bucura ca poate în acest fel sa-si manifeste „iubirea Sa nebuna” pentru om, iar omul se bucura ca a primit iertarea, ca a fost reînnoit prin iertare si i se naste în suflet credinta ca nimic n-ar putea sa-l smulga din bratele lui Dumnezeu. Astfel, prin iertare omul si Dumnezeu ramân vesnic împreuna, uniti în desavârsita iubire si bucurie.
Pacatul nu poate sa ne desparta de Dumnezeu decât cu voia noastra, altfel, oricât de întunecat si groaznic ar fi, nu are puterea de a ne smulge de la sânul iubirii si iertarii divine. Nu pacatul ne desparte de Dumnezeu, ci rusinea noastra de a ne recunoaste greseala si neîncrederea în iubirea si puterea de iertare a lui Dumnezeu, precum si neântelegerea nemasuratei Lui dorinte de a ne avea în bratele Sale, oricum am fi, de a ne lasa pur si simplu iubiti... fara ambitii, fara socoteli, fara teama...
Dumnezeu nu ne vrea sa fim „desavârsiti” departe de El, plângându-ne pacatele pe carari straine si alergând în „tara departata” pentru a aduna „aurul virtutilor”, ci ne vrea în bratele Sale, asa pacatosi si nedesavârsiti cum suntem. Când întelegem asta, viata devine un praznic continuu, iar caderile ramân simple accidente care ne fac doar sa ne lipim mai strâns si sa ne odihnim mai cu dor capul pe pieptul lui Dumnezeu si sa traim continuu în marea bucurie de a ne simti iertati. Atunci omul întelege ca desavârsirea lui nu sta de fapt în faptele sale, ci în desavârsita iubire a lui Dumnezeu, care se revarsa în râuri de lumina asupra lui si se reflecta în oglinda sufletului care se încrede deplin în El. Atunci omul întelege ca iubirea sa este o reflexie a Iubirii Lui, ca iertarea sa este o reflexie a Iertarii Lui si întreaga sa viata este o reflexie a Vietii Însasi.
Omul a fost creat „lumina din Lumina” si despartindu-se de flacara-mama încet-încet se acopera cu sine. Ascunzându-se de Dumnezeu, lumina se reflecta totusi în sufletul lui, dar într-un mod insesizabil, fiindca în tandretea Sa Dumnezeu stie ca în întunericul în care zace acel om, lumina Sa l-ar orbi... Si Dumnezeu iarta si iubeste si lucreaza de la distanta, asteptând clipa în care sufletul nu va mai zace sub muntele de pacate si nu-si va mai acoperi ochii ca sa nu-I vada lumina, ci va alerga sa se arunce împreuna cu toata durerea Sa în bratele mereu deschise ale Iertarii divine.
maica D.
Sursa: site-ul Manastirii Sf. Ioan Botezatorul (Lipnita-Constanta), via Ramona
Dumnezeu este iubire si atunci El este iertare. El nu numai ca iarta, El este Însusi Iertarea, o iertare deplina, deschisa permanent spre om si asteptând cu sufletul plin de emotie ca dupa orice greseala acesta sa se întoarca cu încredere deplina înapoi în îmbratisarea Lui cea dulce.
Pentru Dumnezeu cea mai mare bucurie este sa-I dai posibilitatea de a te ierta. El se bucura ca poate în acest fel sa-si manifeste „iubirea Sa nebuna” pentru om, iar omul se bucura ca a primit iertarea, ca a fost reînnoit prin iertare si i se naste în suflet credinta ca nimic n-ar putea sa-l smulga din bratele lui Dumnezeu. Astfel, prin iertare omul si Dumnezeu ramân vesnic împreuna, uniti în desavârsita iubire si bucurie.
Pacatul nu poate sa ne desparta de Dumnezeu decât cu voia noastra, altfel, oricât de întunecat si groaznic ar fi, nu are puterea de a ne smulge de la sânul iubirii si iertarii divine. Nu pacatul ne desparte de Dumnezeu, ci rusinea noastra de a ne recunoaste greseala si neîncrederea în iubirea si puterea de iertare a lui Dumnezeu, precum si neântelegerea nemasuratei Lui dorinte de a ne avea în bratele Sale, oricum am fi, de a ne lasa pur si simplu iubiti... fara ambitii, fara socoteli, fara teama...
Dumnezeu nu ne vrea sa fim „desavârsiti” departe de El, plângându-ne pacatele pe carari straine si alergând în „tara departata” pentru a aduna „aurul virtutilor”, ci ne vrea în bratele Sale, asa pacatosi si nedesavârsiti cum suntem. Când întelegem asta, viata devine un praznic continuu, iar caderile ramân simple accidente care ne fac doar sa ne lipim mai strâns si sa ne odihnim mai cu dor capul pe pieptul lui Dumnezeu si sa traim continuu în marea bucurie de a ne simti iertati. Atunci omul întelege ca desavârsirea lui nu sta de fapt în faptele sale, ci în desavârsita iubire a lui Dumnezeu, care se revarsa în râuri de lumina asupra lui si se reflecta în oglinda sufletului care se încrede deplin în El. Atunci omul întelege ca iubirea sa este o reflexie a Iubirii Lui, ca iertarea sa este o reflexie a Iertarii Lui si întreaga sa viata este o reflexie a Vietii Însasi.
Omul a fost creat „lumina din Lumina” si despartindu-se de flacara-mama încet-încet se acopera cu sine. Ascunzându-se de Dumnezeu, lumina se reflecta totusi în sufletul lui, dar într-un mod insesizabil, fiindca în tandretea Sa Dumnezeu stie ca în întunericul în care zace acel om, lumina Sa l-ar orbi... Si Dumnezeu iarta si iubeste si lucreaza de la distanta, asteptând clipa în care sufletul nu va mai zace sub muntele de pacate si nu-si va mai acoperi ochii ca sa nu-I vada lumina, ci va alerga sa se arunce împreuna cu toata durerea Sa în bratele mereu deschise ale Iertarii divine.
maica D.
Sursa: site-ul Manastirii Sf. Ioan Botezatorul (Lipnita-Constanta), via Ramona
vineri, 20 noiembrie 2009
Fericirea noastra e voia Domnului
"Dumnezeu nu ne-a zidit spre manie, ci spre fericire, ca sa ne bucuram de bunatatile Lui i sa ne aratam cu multumire si cu recunostinta fata de Binefacator. Dar negrija noastra in a cunoaste darurile Sale ne-a adus la trandavie. Iar aceasta ne-a dat pe mana uitarii, de la care a impartit peste noi nestiinta.
Iar de vrem sa punem inceputul, ca sa ne intoarcem de unde am cazut, avem nevoie de multa osteneala, fiindca nu vrem sa parasim voile noastre, ci socotim ca impreuna cu ale lui Dumnezeu le putem implini si pe ale noastre. Aceasta insa este cu neputinta. Caci insusi Domnul a zis: "Nu fac voia Mea, ci a Tatalui care M-a trimis", cu toate ca una este voia Tatalui, a Fiului si a Duhului, precum una este fiinta nedespartita. Dar pentru noi a zis acestea, si despre voia trupului. Caci daca nu e coplesit trupul si nu ajunge intreg omul purtat de Duhul lui Dumnezeu, nu face voia lui Dumnezeu decat cu sila. Dar cand impartaseste harul Duhului in noi, atunci nu mai avem voia noastra, ci tot ce se face e voia lui Dumnezeu. Atunci dobandim pacea. Iar unii ca acestia, fii lui Dumnezeu se vor chema. Caci voiesc voia Tatalui, ca si Fiul Lui Dumnezeu si Dumnezeu. Dar pe aceasta nu o poate afla cineva fara de pazirea poruncilor, prin care vine taierea oricarei placeri sau vointe proprii si rabdarea oricarei dureri ce se iveste din pricina aceasta."
Filocalia, vol.5 - Petru Damaschin, cartea Intai, pag 43-44
Iar de vrem sa punem inceputul, ca sa ne intoarcem de unde am cazut, avem nevoie de multa osteneala, fiindca nu vrem sa parasim voile noastre, ci socotim ca impreuna cu ale lui Dumnezeu le putem implini si pe ale noastre. Aceasta insa este cu neputinta. Caci insusi Domnul a zis: "Nu fac voia Mea, ci a Tatalui care M-a trimis", cu toate ca una este voia Tatalui, a Fiului si a Duhului, precum una este fiinta nedespartita. Dar pentru noi a zis acestea, si despre voia trupului. Caci daca nu e coplesit trupul si nu ajunge intreg omul purtat de Duhul lui Dumnezeu, nu face voia lui Dumnezeu decat cu sila. Dar cand impartaseste harul Duhului in noi, atunci nu mai avem voia noastra, ci tot ce se face e voia lui Dumnezeu. Atunci dobandim pacea. Iar unii ca acestia, fii lui Dumnezeu se vor chema. Caci voiesc voia Tatalui, ca si Fiul Lui Dumnezeu si Dumnezeu. Dar pe aceasta nu o poate afla cineva fara de pazirea poruncilor, prin care vine taierea oricarei placeri sau vointe proprii si rabdarea oricarei dureri ce se iveste din pricina aceasta."
Filocalia, vol.5 - Petru Damaschin, cartea Intai, pag 43-44
miercuri, 18 noiembrie 2009
Meniu de post pentru o saptamana
Dr Floarea Damaschin - conferinta "Alimentatia in post" - Constanta, 13 noiembrie
"Postul este manifestarea suprema a libertatii umane" - Savatie Bastovoi
Conferinta poate fi ascultata aici:http://www.radiodobrogea.ro/cuvinte/conferinta-doctor-floarea-damaschin-despre-alimentatie-in-post/
La rugamintea Nataliei, am sintetizat cateva sfaturi provenite din conferinta:
- Este bine sa se manance mai putin si de calitate, decat mult si prost (de exemplu un morman de cartofi prajiti).
- Este indicat sa mancam la ore fixe. Daca nu este posibil, vom manca mai des, cate putin.
- A se evita: painea alba, faina alba, zaharul rafinat, bauturile acidulate.
- Se prefera alimentele proaspete (este indicat sa gatim zilnic).
- Portiile sa fie mici, cat pumnul, in fiecare zi altceva. Satietatea apare la 15 minute dupa masa, nu imediat.
- Cat mai multe fructe si legume, crude, sucuri naturale consumate imediat(produse in casa).
- Fructele se consuma inainte de masa, sau la cateva ore dupa masa, nu ca desert.
- A se evita cascavalul de post, pateul de post (cu mici exceptii, pentru ca exista si pateuri fara conservanti, de exemplu produsele Inedit) .
Citez din precizarile dnei dr. Damaschin:
"Nu faceti ceea ce va spun decat daca simtiti ca doriti, ca puteti si ca facand, va este bine! Poate ca o sa vi se para costisitor, tocmai pentru ca este foarte variat. Faceti un bilant al cheltuielilor si veti vedea ca nu este asa. In plus, sanatatea va fi mult mai buna! E adevarat ca trebuie sa gatim zilnic. Va sfatuiesc sa va treziti la 5 dimineata pentru asta."
REGULA: Fiecare zi trebuie inceputa cu bucurie in suflet!
Model de meniu pentru o saptamana
Luni
un catel de usturoi
lapte de susan
1. paste cu legume, ulei de masline, verdeturi proaspete sau uscate
2. paine unsa cu usturoi frecat cu ulei
3. ardei umpluti cu ciuperci si verdeata
4. cartofi la cuptor, salata de varza alba
5. masline, mere,nuci
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Marti
un catel de usturoi
lapte de soia
1. suc de morcov cu telina, mar si ridiche neagra
2. paine unsa cu verdeturi in ulei de masline
3. fasole scazuta cu salata de morcov si telina
4. pilaf sarbesc cu salata de castraveti murati
5. alune, prune uscate, pere
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Miercuri
un catel de usturoi
apa de tarate
1. piure din linte
2. paine unsa cu pasta de masline
3. mancare de cartofi cu salata de ceapa coapta
4. pilaf din orez semidecorticat cu morcov si salata de varza rosie
5. clatite de post
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Joi
un catel de usturoi
1. morcov ras cu miere si lamaie
2. piure din mazare la borcan
3. mancare de maut, salata de ridiche neagra cu morcov si telina
4. mancare de fasole verde
5. nuci, mere, seminte de dovleac
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Vineri
un catel de usturoi
1. budinca de macaroane cu legume in foaie de aluat
2. paine cu zacusca
3. tocanita de ciuperci cu salata de varza alba
4. mancare de spanac
5. seminte crude de floarea soarelui
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Sambata
un catel de usturoi
telina si morcov cu mar (rase)
1. paine cu icre
2. bors de peste
3. varza la cuptor
4. prajitura de casa
5. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Duminica
Nu se mananca inainte de sfarsitul Sfintei Liturghii
1. saramura de peste cu mamaliga
2. sarmale de post
3. placinta cu mere, dovleac si nuca
4. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Pentru informatii ii multumesc Elenei, care a reusit sa ajunga la conferinta.
Update - sugestii meniu fara ulei de la o surioara:
- paste cu nuca (sau dulceata, sau pesmet)
- spaghete cu sos de rosii (pulpa rosii fiarta cinci minute cu sare, piper, oregano, cimbru si optional o lingurita de faina frecata in prealabil cu apa)
- pilaf cu putin patrunjel sau marar ori cu cateva granule de soia
- felii de dovleac la cuptor
- paine(preferabil neagra sau integrala)unsa cu miere si ornata cu felii de banane(e delicioasa)
- Se pot prepara biscuiti fara ulei bagati la cuptor pe hartie de copt.
"Postul este manifestarea suprema a libertatii umane" - Savatie Bastovoi
Conferinta poate fi ascultata aici:http://www.radiodobrogea.ro/cuvinte/conferinta-doctor-floarea-damaschin-despre-alimentatie-in-post/
La rugamintea Nataliei, am sintetizat cateva sfaturi provenite din conferinta:
- Este bine sa se manance mai putin si de calitate, decat mult si prost (de exemplu un morman de cartofi prajiti).
- Este indicat sa mancam la ore fixe. Daca nu este posibil, vom manca mai des, cate putin.
- A se evita: painea alba, faina alba, zaharul rafinat, bauturile acidulate.
- Se prefera alimentele proaspete (este indicat sa gatim zilnic).
- Portiile sa fie mici, cat pumnul, in fiecare zi altceva. Satietatea apare la 15 minute dupa masa, nu imediat.
- Cat mai multe fructe si legume, crude, sucuri naturale consumate imediat(produse in casa).
- Fructele se consuma inainte de masa, sau la cateva ore dupa masa, nu ca desert.
- A se evita cascavalul de post, pateul de post (cu mici exceptii, pentru ca exista si pateuri fara conservanti, de exemplu produsele Inedit) .
Citez din precizarile dnei dr. Damaschin:
"Nu faceti ceea ce va spun decat daca simtiti ca doriti, ca puteti si ca facand, va este bine! Poate ca o sa vi se para costisitor, tocmai pentru ca este foarte variat. Faceti un bilant al cheltuielilor si veti vedea ca nu este asa. In plus, sanatatea va fi mult mai buna! E adevarat ca trebuie sa gatim zilnic. Va sfatuiesc sa va treziti la 5 dimineata pentru asta."
REGULA: Fiecare zi trebuie inceputa cu bucurie in suflet!
Model de meniu pentru o saptamana
Luni
un catel de usturoi
lapte de susan
1. paste cu legume, ulei de masline, verdeturi proaspete sau uscate
2. paine unsa cu usturoi frecat cu ulei
3. ardei umpluti cu ciuperci si verdeata
4. cartofi la cuptor, salata de varza alba
5. masline, mere,nuci
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Marti
un catel de usturoi
lapte de soia
1. suc de morcov cu telina, mar si ridiche neagra
2. paine unsa cu verdeturi in ulei de masline
3. fasole scazuta cu salata de morcov si telina
4. pilaf sarbesc cu salata de castraveti murati
5. alune, prune uscate, pere
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Miercuri
un catel de usturoi
apa de tarate
1. piure din linte
2. paine unsa cu pasta de masline
3. mancare de cartofi cu salata de ceapa coapta
4. pilaf din orez semidecorticat cu morcov si salata de varza rosie
5. clatite de post
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Joi
un catel de usturoi
1. morcov ras cu miere si lamaie
2. piure din mazare la borcan
3. mancare de maut, salata de ridiche neagra cu morcov si telina
4. mancare de fasole verde
5. nuci, mere, seminte de dovleac
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Vineri
un catel de usturoi
1. budinca de macaroane cu legume in foaie de aluat
2. paine cu zacusca
3. tocanita de ciuperci cu salata de varza alba
4. mancare de spanac
5. seminte crude de floarea soarelui
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Sambata
un catel de usturoi
telina si morcov cu mar (rase)
1. paine cu icre
2. bors de peste
3. varza la cuptor
4. prajitura de casa
5. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Duminica
Nu se mananca inainte de sfarsitul Sfintei Liturghii
1. saramura de peste cu mamaliga
2. sarmale de post
3. placinta cu mere, dovleac si nuca
4. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi
Pentru informatii ii multumesc Elenei, care a reusit sa ajunga la conferinta.
Update - sugestii meniu fara ulei de la o surioara:
- paste cu nuca (sau dulceata, sau pesmet)
- spaghete cu sos de rosii (pulpa rosii fiarta cinci minute cu sare, piper, oregano, cimbru si optional o lingurita de faina frecata in prealabil cu apa)
- pilaf cu putin patrunjel sau marar ori cu cateva granule de soia
- felii de dovleac la cuptor
- paine(preferabil neagra sau integrala)unsa cu miere si ornata cu felii de banane(e delicioasa)
- Se pot prepara biscuiti fara ulei bagati la cuptor pe hartie de copt.
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Calatorind impreuna spre Betleem
Natalia ne invita sa parcurgem impreuna drumul spre nasterea Domnului.
Ce avem de facut ca impreuna-calatori?
- să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul
Pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, puteţi renunţa de exemplu în această perioadă la ceva care vă place foarte mult. Există multe alte feluri de a posti, vorbiţi cu duhovnicul şi stabiliţi împreună un canon.
- să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii găsiţi pe coloana din dreapta, sus a blogului Nataliei. Numele vor fi afişate pe coloana din stânga, in acelasi blog, http://daruindveidobandi.blogspot.com/.
- să reducem navigatul pe internet
Să nu cădem în „ispita lucrului folositor” risipindu-ne pe site-uri care ni se par (şi sunt) folositoare, dar care oferind atât de multă informaţie într-un timp scurt nu prea ne lasă nimic consistent în suflet. Măcar pe perioada postului, să citim mai mult din cărţi, se aşează mai bine în suflet…
- să zâmbim mult, să dăruim bucurie, să iertăm.
- să ne rugăm pentru „tot sufletul necăjit şi întristat” şi să ieşim în întâmpinarea lui cu ce putem. Un lucru, ceva de mâncare, sau măcar un zâmbet, o rugăciune şi o vorbă bună – asta putem face indiferent cât de săraci am fi.
- să nu răspundem la rău cu rău, ci cu tăcere şi binecuvântare a persoanei respective.
- să îi binecuvântăm mai des pe cei pe care îi întâlnim în fiecare zi, să mulţumim Domnului pentru toate lucrurile bune din viaţa noastră.
- Să ne curăţăm sufletul prin Spovedanie şi să îl împodobim cu gânduri bune, pentru a oferi căldură Celui Care va bate la uşa lui, pentru a Se naşte.
Toate acestea sunt recomandari. Singurul lucru obligatoriu ramane rugaciunea.
Rugăciunea făcută împreună, în acelaşi timp, este mai puternică. De aceea e important să nu ne rugăm doar unii pentru alţii şi pentru binele personal, ci şi pentru Biserică.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de soborniceasca şi apostolica Ta Biserică, pe care ai agonisit-o cu scump sângele Tău. Înnoieşte-o, întăreşte-o, răspândeşte-o, înmulţeşte-o, împac-o şi o păzeşte nebiruită de porţile iadului în veci, iar dezbinările ei le potoleşte.
Pomeneşte Doamne, pe toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi de pretutindeni, în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, îndelungaţi în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.
Cei care doresc sa calatoreasca impreuna cu noi spre Betleem sunt rugati sa dea un comment pe blogul Nataliei, care va alcatui pomelnicul.
vineri, 13 noiembrie 2009
Bucuria launtrica nu poate fi rapita
"Ceea ce ne trebuie, este ca ţinta tuturor faptelor noastre şi tot ceea ce ni se întâmplă, să fie iubirea de Dumnezeu.
Când vom avea adânc înfiptă această rădăcină în sufletul nostru, nu numai bunul trai, cinstirea, rangurile, luările în seamă, ci şi defăimările, vorbirile de rău, ocările asupririle, chinuirile, toate acestea, într-un cuvânt, vor purta pentru voi roade de bucurie.
După cum rădăcinile pomului înşile sunt amare şi cu toate acestea din ele ies roade care ne plac, tot aşa întristarea după voia lui Dumnezeu ne va aduce o mare bucurie.
Ştiu cei ce adesea s-au rugat şi-au vărsat lacrimi în suferinţă, câtă bucurie au cules, cum şi-au simţit conştiinţa curăţită şi de jos s-au ridicat cu o şi mai mare de nădejde.
Cum totdeauna am zis, nu din firea lucrurilor, ci din înclinările noastre se ivesc, necontenit, întristarea sau bucuria. Aşadar, de vom face ca ele să fie ceea ce se cade să fie, avem bun temei de bucurie neamestecată. Cât priveşte trupul, felul văzduhului şi înrâuririle dinafară îi pricinuiesc mai puţin rău sau mai puţin bine decât propria lui alcătuire. Tot asemenea este şi pentru suflet, ba încă mai limpede, căci asupra trupului vine de se năruie trebuinţa cea trupească, pe când, pentru suflet, totul este atârnător de voinţă.
Dacă râvniţi după mulţumire, nu urmăriţi bogăţia, nici sănătatea trupească, nici slavă, nici puterea, nici luxul, nici ospeţele desfătătoare, nici veşmintele de mătase, nici ogoarele mănoase, nici casele arătoase, nimic asemenea acestora.
Ci căutaţi înţelepciunea cea după Dumnezeu, şi alegeţi calea virtuţii. Şi nimic din ce este, nimic din ce poate fi, nu va avea tăria să vă mâhnească. Ce zic eu să vă mâhnească? Ceea ce mâhneşte pe alţii, vouă vă va spori bucuria…"
Sfantul Ioan Gura de Aur
Când vom avea adânc înfiptă această rădăcină în sufletul nostru, nu numai bunul trai, cinstirea, rangurile, luările în seamă, ci şi defăimările, vorbirile de rău, ocările asupririle, chinuirile, toate acestea, într-un cuvânt, vor purta pentru voi roade de bucurie.
După cum rădăcinile pomului înşile sunt amare şi cu toate acestea din ele ies roade care ne plac, tot aşa întristarea după voia lui Dumnezeu ne va aduce o mare bucurie.
Ştiu cei ce adesea s-au rugat şi-au vărsat lacrimi în suferinţă, câtă bucurie au cules, cum şi-au simţit conştiinţa curăţită şi de jos s-au ridicat cu o şi mai mare de nădejde.
Cum totdeauna am zis, nu din firea lucrurilor, ci din înclinările noastre se ivesc, necontenit, întristarea sau bucuria. Aşadar, de vom face ca ele să fie ceea ce se cade să fie, avem bun temei de bucurie neamestecată. Cât priveşte trupul, felul văzduhului şi înrâuririle dinafară îi pricinuiesc mai puţin rău sau mai puţin bine decât propria lui alcătuire. Tot asemenea este şi pentru suflet, ba încă mai limpede, căci asupra trupului vine de se năruie trebuinţa cea trupească, pe când, pentru suflet, totul este atârnător de voinţă.
Dacă râvniţi după mulţumire, nu urmăriţi bogăţia, nici sănătatea trupească, nici slavă, nici puterea, nici luxul, nici ospeţele desfătătoare, nici veşmintele de mătase, nici ogoarele mănoase, nici casele arătoase, nimic asemenea acestora.
Ci căutaţi înţelepciunea cea după Dumnezeu, şi alegeţi calea virtuţii. Şi nimic din ce este, nimic din ce poate fi, nu va avea tăria să vă mâhnească. Ce zic eu să vă mâhnească? Ceea ce mâhneşte pe alţii, vouă vă va spori bucuria…"
Sfantul Ioan Gura de Aur
Amintiri despre Nicolae Iorga
"Cu deosebit respect va facem cunoscut ca parohia noastra aduna de mai bine de 30 de ani amintiri despre Nicolae Iorga. S-au adunat de-a lungul anilor sute de pagini venite din tara sau din strainatate de la oameni care l-au cunoscut personal pe marele istoric si om de cultura roman. Sunt scoase la lumina lucruri, fapte, intamplari, pe care nu le putem gasi niciodata consemnate in documente. Ele contribuie la reliefarea personalitatii lui Nicolae Iorga, cât şi la reconstituirea unor fresce din realitatile romanesti din perioada interbelica si nu numai.
Aceste amintiri dorim sa le publicam anul viitor, cu prilejul implinirii a 7o de ani de la asasinarea miseleasca a lui N. Iorga.
Inainte de a incredinta tiparului tezaurul de amintiri inedite adunate prin vreme, consideram ca este bine ca sa facem o ultima incercare de a mai adauga cateva de astfel de nestemate colectiei noastre. Speram ca se mai afla printre noi oameni care l-au cunoscut, care i-au fost apropiati, elevi, studenti, admiratori. Suntem convinsi ca se afla oameni care au avut parinti si bunici, care le-au povestit despre felul cum l-au cunoscut pe Nicolae Iorga si poate chiar aspecte necunoscute din viata lui.
In acest sens ne adresam si Domniei-Voastre, rugandu-va sa nu ne-o luati in nume de rau si, daca va este cu putinta, sa ne dati o mana de ajutor pentru desavarsirea acestei lucrari. Ajutorul ce ati putea sa ni-l dati ar fi acesta:
- sa ne relatati amintirile Dumneavoastra personale, in cazul in care ati avut prilejul sa fiti contemporan cu marele savant. Ele vor fi publicate sub semnatura dumneavoastra;
- sa ne relatati amintirile bunicilor, parintilor si altor cunoscuti ai dumneavoastra, care i-au fost contemporani si v-au povestit despre el;
- sa popularizati solicitarea noastra in mediul dumneavoastra de cunoscuti si poate se vor gasi oameni care sa ne dea o mana de ajutor;
- sa ne incredintati, in original sau in copie, manuscrise cu astfel de amintiri, pe care poate le aveti de la inaintasii Dumneavoastra.
In speranta ca apelul nostru va fi inteles si nu va ramane fara ecou, actiunea in sine constituind atat un act de cultura, cat si de patriotism, va multumim respectuos si va rugam sa ne scuzati pentru deranj.
Sanatate, pace si bucurii sa va dea Dumnezeu!"
Pr. Al. Stanciulescu-Barda
Parohia Malovat, Mehedinti
Tel. O724.99.80.86
E-mail: stanciulescubarda@gmail.com
Aceste amintiri dorim sa le publicam anul viitor, cu prilejul implinirii a 7o de ani de la asasinarea miseleasca a lui N. Iorga.
Inainte de a incredinta tiparului tezaurul de amintiri inedite adunate prin vreme, consideram ca este bine ca sa facem o ultima incercare de a mai adauga cateva de astfel de nestemate colectiei noastre. Speram ca se mai afla printre noi oameni care l-au cunoscut, care i-au fost apropiati, elevi, studenti, admiratori. Suntem convinsi ca se afla oameni care au avut parinti si bunici, care le-au povestit despre felul cum l-au cunoscut pe Nicolae Iorga si poate chiar aspecte necunoscute din viata lui.
In acest sens ne adresam si Domniei-Voastre, rugandu-va sa nu ne-o luati in nume de rau si, daca va este cu putinta, sa ne dati o mana de ajutor pentru desavarsirea acestei lucrari. Ajutorul ce ati putea sa ni-l dati ar fi acesta:
- sa ne relatati amintirile Dumneavoastra personale, in cazul in care ati avut prilejul sa fiti contemporan cu marele savant. Ele vor fi publicate sub semnatura dumneavoastra;
- sa ne relatati amintirile bunicilor, parintilor si altor cunoscuti ai dumneavoastra, care i-au fost contemporani si v-au povestit despre el;
- sa popularizati solicitarea noastra in mediul dumneavoastra de cunoscuti si poate se vor gasi oameni care sa ne dea o mana de ajutor;
- sa ne incredintati, in original sau in copie, manuscrise cu astfel de amintiri, pe care poate le aveti de la inaintasii Dumneavoastra.
In speranta ca apelul nostru va fi inteles si nu va ramane fara ecou, actiunea in sine constituind atat un act de cultura, cat si de patriotism, va multumim respectuos si va rugam sa ne scuzati pentru deranj.
Sanatate, pace si bucurii sa va dea Dumnezeu!"
Pr. Al. Stanciulescu-Barda
Parohia Malovat, Mehedinti
Tel. O724.99.80.86
E-mail: stanciulescubarda@gmail.com
Conferinta "Alimentatia recomandata in post"
SCOALA BRANCOVENEASCA
ORGANIZEAZA VINERI 13 NOIEMBRIE 2009, ORA 17,
LA SEDIUL DIN STR VASILE LUPU NR.43-45, CONSTANTA (zona Capitol - Asirom)
Conferinta "ALIMENTATIA RECOMANDATA IN POST"
cu Dr.FLOAREA DAMASCHIN - CONF.UNIV.MEDIC PRIMAR IGIENA,
ALIMENTATIE SI MEDIU, DOCTOR IN STIINTE MEDICALE
IN DESCHIDERE VA AVEA LOC DECERNAREA PREMIILOR PENTRU CONCURSUL DE
FOTOGRAFII CU TEMA „DE BINE”
Intrarea libera
Arhiepiscopia Tomisului si Scoala Brancoveneasca
ORGANIZEAZA VINERI 13 NOIEMBRIE 2009, ORA 17,
LA SEDIUL DIN STR VASILE LUPU NR.43-45, CONSTANTA (zona Capitol - Asirom)
Conferinta "ALIMENTATIA RECOMANDATA IN POST"
cu Dr.FLOAREA DAMASCHIN - CONF.UNIV.MEDIC PRIMAR IGIENA,
ALIMENTATIE SI MEDIU, DOCTOR IN STIINTE MEDICALE
IN DESCHIDERE VA AVEA LOC DECERNAREA PREMIILOR PENTRU CONCURSUL DE
FOTOGRAFII CU TEMA „DE BINE”
Intrarea libera
Arhiepiscopia Tomisului si Scoala Brancoveneasca
joi, 12 noiembrie 2009
Klaus Kenneth
Sambata trecuta am avut bucuria de a-l intalni pe Klaus Kenneth, la conferinta pe care a tinut-o in Constanta. Slava Domnului ca am reusit totusi sa ajung, desi cu o ora intarziere. De pe net stiam ca incepe la ora 18, dar de fapt a inceput la 17. Nici un afis n-am vazut pe nicaieri, spre deosebire de alte conferinte. Oganizatorii locali (nu-i numesc aici pentru ca nu vreau sa fac antireclama) mai au multe de invatat. Sala, relativ mica, a fost pe jumatate goala. Dar poate ca asa a vrut Domnul...Poate ca prea putini dintre noi erau pregatiti sa primeasca "sutul in fund" dat cu dragoste de Klaus. Citez din memorie: "As da un sut in fund romanilor ce traiesc ordodoxia intr-un mod formalist, la suprafata, nerealizand ce comoara de nepretuit poseda". Se pare ca multa lume il acuza pe Klaus ca vrea sa ne deturneze spre protestantism. Nu pot decat sa fiu uimita de existenta unor asemenea pareri, pentru ca eu vad in Klaus un aparator al ortodoxiei, un apostol al acesteia in occident si un traitor in duhul sfintilor parinti.
Spunea recent un prieten ca i-ar fi placut sa se nasca in afara ortodoxiei pentru a putea sa o priveasca mai intai din afara, sa si-o doreasca si sa o poata pretui la adevarata ei valoare.
Klaus Kenneth, abuzat de parinti si de un preot catolic, a cautat adevarul peste tot...in droguri, in alcool, in miscarea hippie, in yoga,in hinduism, buddism, protestantism. A strabatut "2 milioane de km in cautarea adevarului", desi calea adevarata masoara doar 30 de cm (distanta de la minte la inima). Dar pentru ca Domnul a promis ca cel ce cauta va gasi, si pentru ca Domnul se tine de cuvant, Klaus a descoperit dreapta credinta. A devenit ucenicul parintelui Sofronie de la Essex (Domnul sa-l odihneasca intru sfintii sai). Parintele Sofronie fusese la randul lui ucenicul Sfantului Siluan.
"Atunci cand mi-e dat sa aud spunandu-se la amvoanele inalte ale functiilor ca gandirea ortodoxa si ascetica ii afecteaza distructiv pe oameni si pe crestini, imi vine sa plang din pricina intunericului care domneste in astfel de minti si inimi. asa ca poate parintele Sofronie avea dreptate. Durerea este indoita:pe de o parte , ma lupt si ma straduiesc astazi, prin cartile si prin traducerile mele in germana (de pilda Sfantul Sofronie, Iosif Isihastul, Kallistos Ware, Parintele Zaharia, Nil de la Sora, Staretul Paisie de la Neamt, Staretul Vasile de la Poiana Marului, Sfantul Serafim din Sarov...) sa aduc adevarata credinta (ortodoxia) mai aproape de apuseni, sa-i fac pe oameni sa se deschida pentru ea si sa-i insuflu - expunandu-ma astfel atacurilor lor; pe de alta parte incerc durerea drumului catre adancul inimii mele stricacioase, cea a 'vechiului Adam', cu necazurile de zi cu zi, mustrarea de sine pentru acestea, caderile si iarasi suirile prin harul lui Dumnezeu, toate adancurile firii mele cazute.
Doar cel ce ia in serios ortodoxia, nu ca pe un ritual, nu ca pe o cultura, nu ca pe un curent national sau o simpla traditie - asa cum este cazul, din nefericire, in multe din tarile traditional ortodoxe - isi urmeaza calea Crucii sale, care duce prin Golgota catre eliberare (de patimi)"
(Doua milioane de km in cautarea adevarului, Klaus Kenneth - Editura Agnos Sibiu, 2009)
Spunea recent un prieten ca i-ar fi placut sa se nasca in afara ortodoxiei pentru a putea sa o priveasca mai intai din afara, sa si-o doreasca si sa o poata pretui la adevarata ei valoare.
Klaus Kenneth, abuzat de parinti si de un preot catolic, a cautat adevarul peste tot...in droguri, in alcool, in miscarea hippie, in yoga,in hinduism, buddism, protestantism. A strabatut "2 milioane de km in cautarea adevarului", desi calea adevarata masoara doar 30 de cm (distanta de la minte la inima). Dar pentru ca Domnul a promis ca cel ce cauta va gasi, si pentru ca Domnul se tine de cuvant, Klaus a descoperit dreapta credinta. A devenit ucenicul parintelui Sofronie de la Essex (Domnul sa-l odihneasca intru sfintii sai). Parintele Sofronie fusese la randul lui ucenicul Sfantului Siluan.
"Atunci cand mi-e dat sa aud spunandu-se la amvoanele inalte ale functiilor ca gandirea ortodoxa si ascetica ii afecteaza distructiv pe oameni si pe crestini, imi vine sa plang din pricina intunericului care domneste in astfel de minti si inimi. asa ca poate parintele Sofronie avea dreptate. Durerea este indoita:pe de o parte , ma lupt si ma straduiesc astazi, prin cartile si prin traducerile mele in germana (de pilda Sfantul Sofronie, Iosif Isihastul, Kallistos Ware, Parintele Zaharia, Nil de la Sora, Staretul Paisie de la Neamt, Staretul Vasile de la Poiana Marului, Sfantul Serafim din Sarov...) sa aduc adevarata credinta (ortodoxia) mai aproape de apuseni, sa-i fac pe oameni sa se deschida pentru ea si sa-i insuflu - expunandu-ma astfel atacurilor lor; pe de alta parte incerc durerea drumului catre adancul inimii mele stricacioase, cea a 'vechiului Adam', cu necazurile de zi cu zi, mustrarea de sine pentru acestea, caderile si iarasi suirile prin harul lui Dumnezeu, toate adancurile firii mele cazute.
Doar cel ce ia in serios ortodoxia, nu ca pe un ritual, nu ca pe o cultura, nu ca pe un curent national sau o simpla traditie - asa cum este cazul, din nefericire, in multe din tarile traditional ortodoxe - isi urmeaza calea Crucii sale, care duce prin Golgota catre eliberare (de patimi)"
(Doua milioane de km in cautarea adevarului, Klaus Kenneth - Editura Agnos Sibiu, 2009)
miercuri, 11 noiembrie 2009
Sfantul Mare Mucenic Mina
In Constanta, pe malul lacului Tabacarie, este o frumoasa biserica de lemn, construita in stil maramuresean de catre mesteri maramureseni, inchinata Sfantului Mare Mucenic Mina.
Sfantul Mina este praznuit de ortodocsi pe 11 noiembrie, iar romano-catolicii il serbeaza pe 24 noiembrie. Este sfantul care ii ocroteste pe pagubiti, se arata grabnic ajutator celor nedreptatiti in procese si celor ce au pierdut ceva sau au fost inselati.
Sursa imagini: http://www.panoramio.com/user/96870/tags/Sfantul%20Mare%20Mucenic%20Mina
marți, 10 noiembrie 2009
Cuviosul Parinte Nonnos, pomenit pe 10 noiembrie
Mi-e tare drag parintele Non, care prin dragoste si nejudecare a reusit, din mila Domnului, sa o increstineze pe Sfânta Pelaghia, care anterior a fost o desfranata.
Privind la frumoasa Pelaghia, cuviosul Non a grait: "Cu adevarat, eu am invatat mult de la dansa, ca pe aceasta femeie Domnul o va pune la infricosata Sa judecata si o data cu dansa vom fi judecati si noi. Pentru ca ce socotiti? Cate ceasuri a zabovit acea femeie in camara sa, spalandu-se, imbracandu-se si imbodobindu-se in multe feluri, uitandu-se in oglinda si avand toata grija ca sa se arate mai frumoasa decat toate femeile inaintea ochilor vremelnicilor sai curtezani?! Iar noi, avand in ceruri pe Mirele cel fara de moarte, nu ne ingrijim sa ne impodobim sufletul nostru ticalos care este cu totul necurat, gol si plin de rusine, nu ne sarguim sa-l spalam cu lacrimile pocaintei si sa-l imbracam cu podoaba faptelor bune, ca sa se arate placut ochilor lui Dumnezeu si sa nu fie rusinat si lepadat in vremea nuntii Mirelui".
Si s-a rugat astfel: "Doamne Iisuse Hristoase, iarta-ma pe mine, pacatosul si nevrednicul, caci grija acelei femei pentru impodobirea trupului a intrecut toata grija mea pentru ticalosul meu suflet, pentru ca acea femeie, ca sa fie placuta curtezanilor ei celor pierzatori, a pus atata sarguinta spre a fi frumoasa, iar eu nu ma sarguiesc ca sa fiu placut Tie, Dumnezeul meu, ci petrec in lenevie si in neingrijire. Cu ce fata voi privi la Tine, sau cu ce cuvinte ma voi indrepta inaintea Ta? Vai mie, pacatosul! Pentru ca stand inaintea Sfantului Tau Altar, nu-ti aduc Tie podoabele sufletesti pe care Tu le ceri de la mine. Acea femeie s-a fagaduit oamenilor celor muritori, intru desertaciunea sa, ca sa se impodobeasca pentru placerea lor si aceasta face, ceea ce a fagaduit; iar eu m-am fagaduit sa-ti plac Tie, Dumnezeului meu, dar am mintit lenevindu-ma. Sarac sunt, nerespectand poruncile Tale, deci n-am nadejde de faptele mele, ci intru a Ta milostivire, prin care nadajduiesc sa ma mantuiesc".
Dupa ce si-a plans starea, a continuat:"Doamne, sa nu pierzi zidirea mainilor Tale, sa nu slujeasca diavolilor niste frumuseti ca acestea, ci intoarce-o pe ea la Tine, ca sa se mareasca prin ea numele Tau cel sfant, pentru ca Tie toate Iti sunt cu putinta".
Povestea intreaga a minunatei convertiri poate fi citita aici:
http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/10-08-cuv-pelaghia-si-taisia
Privind la frumoasa Pelaghia, cuviosul Non a grait: "Cu adevarat, eu am invatat mult de la dansa, ca pe aceasta femeie Domnul o va pune la infricosata Sa judecata si o data cu dansa vom fi judecati si noi. Pentru ca ce socotiti? Cate ceasuri a zabovit acea femeie in camara sa, spalandu-se, imbracandu-se si imbodobindu-se in multe feluri, uitandu-se in oglinda si avand toata grija ca sa se arate mai frumoasa decat toate femeile inaintea ochilor vremelnicilor sai curtezani?! Iar noi, avand in ceruri pe Mirele cel fara de moarte, nu ne ingrijim sa ne impodobim sufletul nostru ticalos care este cu totul necurat, gol si plin de rusine, nu ne sarguim sa-l spalam cu lacrimile pocaintei si sa-l imbracam cu podoaba faptelor bune, ca sa se arate placut ochilor lui Dumnezeu si sa nu fie rusinat si lepadat in vremea nuntii Mirelui".
Si s-a rugat astfel: "Doamne Iisuse Hristoase, iarta-ma pe mine, pacatosul si nevrednicul, caci grija acelei femei pentru impodobirea trupului a intrecut toata grija mea pentru ticalosul meu suflet, pentru ca acea femeie, ca sa fie placuta curtezanilor ei celor pierzatori, a pus atata sarguinta spre a fi frumoasa, iar eu nu ma sarguiesc ca sa fiu placut Tie, Dumnezeul meu, ci petrec in lenevie si in neingrijire. Cu ce fata voi privi la Tine, sau cu ce cuvinte ma voi indrepta inaintea Ta? Vai mie, pacatosul! Pentru ca stand inaintea Sfantului Tau Altar, nu-ti aduc Tie podoabele sufletesti pe care Tu le ceri de la mine. Acea femeie s-a fagaduit oamenilor celor muritori, intru desertaciunea sa, ca sa se impodobeasca pentru placerea lor si aceasta face, ceea ce a fagaduit; iar eu m-am fagaduit sa-ti plac Tie, Dumnezeului meu, dar am mintit lenevindu-ma. Sarac sunt, nerespectand poruncile Tale, deci n-am nadejde de faptele mele, ci intru a Ta milostivire, prin care nadajduiesc sa ma mantuiesc".
Dupa ce si-a plans starea, a continuat:"Doamne, sa nu pierzi zidirea mainilor Tale, sa nu slujeasca diavolilor niste frumuseti ca acestea, ci intoarce-o pe ea la Tine, ca sa se mareasca prin ea numele Tau cel sfant, pentru ca Tie toate Iti sunt cu putinta".
Povestea intreaga a minunatei convertiri poate fi citita aici:
http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/10-08-cuv-pelaghia-si-taisia
Scrisoarea unui medic catre parinti, despre gripa moderna
"Dragi parinti,
In fiecare zi vorbim despre noua gripa si ma intrebati daca este sigur sa vaccinam copiii.
Raspunsul meu este NU! Un "nu" motivat si echilibrat, fruct al cunostiintelor furnizate de catre literatura medicala internationala. Un "nu" impotriva curentului, pentru ca multe organisme publice, unele societati stiintifice si mijloace de comunicare transmit mesaje diferite: or avea motivele lor.
Gripa de sezon si gripa A/H1N1: cateva date la confruntare
Epidemia, inceputa in Mexic in 2009, este de gravitate modesta: virusul A/H1N1 s-a demonstrat mai putin agresiv decat gripa obisnuita de sezon. Se manifesta ca oricare forma gripala: febra, dureri de cap, dureri muscularegrata, diaree, tuse. Nu va fi singura patologie care va lovi copiii in aceasta iarna, si nu va fi usoara distingerea de cei circa 500 (intre tipuri si subtipuri) virusi capabili sa infecteze copiii. Testele rapide de identificare a virusului gripei A au putina sensibilitate (de la 10 la 60%), deci nu garanteaza in mod sigur daca este vorba de gripa A/H1N1.
Pare insa sa fie un virus foarte contagios si s-a declarat starea de epidemie. Si numai cuvantul "pandemie" provoaca frica. Dar aceasta definitie a fost in mod special modificata, facand sa dispara criteriul gravitatii, adica al mortalitatii pe care precedenta definitie il prevedea. Noua gripa poate lovi mai multe persoane, se pare, dar provoaca mai putini morti decat oricare alta gripa trecuta. In realitate mortalitatea ar putea fi chiar inferioara, deoarece in general cazurile cu simptome usoare scapa supravegherii (si deci contagiati pot fi mult mai multi), si unele decese pot sa se datoreze altor cauze si nu virusului (chiar daca lui ii vine atribuita responsabilitatea).Nu trebuie sa ne mire: din pacate, se poate muri de gripa, daca se sufera de o patologie cronica, de o malformatie organica, de o boala imunitara sau de batranete. Cifrele variaza in baza sursei de date. De exemplu in Marea Britanie au fost inregistrati 30 de morti din o suta de mii de cazuri si in USA numai 302 dintr-un milion de cazuri. In iarna australa (care coincide cu vara din Italia) in Argentina au murit circa 350 de persoane, in Chile 128 si in Noua Zeelanda 16. Aproape la sfarsitul iernii australe, pana acum in intreaga lume s-au inregistrat 2501 decese. Pentru a face o comparatie se calculeaza ca in Spania, in timpul iernii "normale" decesele din cauza gripei de sezon sunt circa 1500-3000.
Mortalitatea din cauza gripei A priveste cea mai mare parte a persoanelor de varsta inferioara a 65 de ani, deoarece cei cu varsta superioara par a avea un anumit grad de protectie in urma epidemiilor trecute datorate unor virusi asemanatori.90% din decesele din cauza gripei sezoniere priveste persoane cu peste 65 de ani; gripa A loveste mai cu seama persoane cu varsta inferioara (numai 10% din cazurile mortale se plaseaza in grupa de varsta deasupra a 65 de ani). Dar in numar absolut, gripa A provoaca putine decesuri in randul tinerilor; in USA in fiecare an mor din cauza gripei de sezon circa 3600 de persoane sub 65 de ani, in timp ce pana acum au murit 324 din aceeasi grupa de varsta din cauza gripei A.In Australia in fiecare an, din cauza gripei de sezon, mor circa 310 persoane sub 65 de ani. In iarna deja incheiata, au murit 132 din cauza influentei A, dintre care 119 sub 65 de ani.
De ce atunci panica?Ceea ce s-a intamplat in tarile Emisferei australe ne asigura: gripa A se limiteaza sa loveasca (usor) multe persoane. Si totusi, mijloacele de informatie au creat panica. Este un exemplu tipic de "Inventare a bolilor"(disease mongering). Nu este prima data. In 2005 OMS prevazuse pana la sapte milioane de morti din cauza gripei aviare. La sfarsit mortii au fost 262. A fost vorba de o grava eroare de prognoza? Potrivit uneia dintre cele mai mari banci de afaceri din lume (JP Morgan) actuala vanzare de medicamente antigripale si vaccinuri ar invarti peste 10 miliarde de dolari.
Medicamentele functioneaza?Nu exista niciun tratament preventiv: medicamentele antivirale, Oseltamivir (Tamiflu) si Zanamivir (Relenza), nu previn boala si, pe indivizi deja bolnavi, actiunea demonstrata de aceste medicamente este aceea de a putea sa scurteze cu aproximativ jumate de zi durata simptomelor gripei. Se uita insa ca antiviralele pot cauza efecte colaterale importante.18% dintre copiii de varsta scolara din Marea Britanie, carora li s-a administrat Oseltamovir impotriva A/H1N1, au prezentat simptome neuropsihiatrice si 40% simptome gastroenterice.
…Si vaccinurile?Vaccinurile impotriva noului virus A/H1N1 sunt inca in faza de experimentare. Nimeni nu este in masura sa spuna daca si cat vor fi eficiente si sigure, dar sunt publicizate cu mare zgomot. Este destul ca virusul sa se schimbe (prin mutatie, sau prin reasortarea cu alti virusi) pentru a determina ineficacitatea vaccinului deja pus la punct. Asupra sigurantei, atat OMS cat si Agentia Europeana a Medicamentului (EMEA) declara necesara o atenta supraveghere. Unele vaccinuri sunt pregatite cu tehnologii noi si vor fi testate pe putine sute de copii si adulti voluntari si numai pentru putine zile.
Vaccinul pe care il cunoastem cel mai bine, acela impotriva gripei de sezon, stim ca are o eficacitate de 33% in randul copiilor si adolescentilor si ca este absolut inutil in randul celor sub varsta de doi ani.Exista si dubii privind eficacitatea sa in randurile adultilor si ale batranilor. Nu cunoastem siguranta vaccinului pentru gripa A, dar ne amintim ca in 1976 in USA a fost produs un vaccin similar, si atunci cu o mare graba pentru in pericol de pandemie si rezultatul a fost o epidemie de reactii adverse grave (intre toate sindromul lui Guillain-Barre, o boala neurologica), si de aceea campania de vaccinare a fost imediat suspendata. Graba nu este niciodata folositoare, mai ales pentru a opri o gripa ca cea de tip A, a carei mortalitate este asa scazuta. Convine sa nu repetam eroarea din 1976.
O alta motivatie in favoarea vaccinarii este cautarea de a reduce circulatia virusului A/H1N1 pentru a diminua oportunitatile de recombinare cu alte subtipuri. Dar in momentul actual nu exista instrumente sau modele teoretice pentru a prevedea o eventuala evolutie periculoasa a virusului. Pe plan teoretic, chiar vaccinarea in masa ar putea sa induca virusul sa se transforme intr-o forma mai agresiva.
Cum ne ingrijim?Pentru a trata gripa A sunt necesare: odihna, o buna hidratare, o alimentatie adecvata, o igiena corecta. Nu trebuie sa se tuseasca in prezenta altora fara a se acoperi nasul, gura, este necesar sa se evite atingerea nasului, gurii, ochilor, care sunt cai usoare de acces al virusului, este necesara spalarea atenta a mainilor mai des, cu apa si sapun. Nu s-a demonstrat ca folosirea mastilor ar servi la limitarea propagarii epidemiei. Daca decideti oricum sa va vaccinati, vi se va cere sa semnati "consensul" informativ asupra riscurilor. Cititi-l bine inainte de a decide, cereti informatii scrise asupra beneficiilor si a riscurilor.
Cereti si cerem impreuna, pentru toti vaccinatii, sa fie activat un program de supraveghere activ, capabil cu adevarat sa inregistreze si trateze problemele grave de sanatate care se pot prezenta dupa vaccinare. Cereti si cerem sa fie prevazute resurse economice pentru despagubirea celor carora le provoaca daune. Cerem sa nu se speculeze pe seama sanatatii si a fricii.
Dott. Eugenio Serravalle,
Specialist in Pediatria Preventiva,
Puericultura - Patologia Neonatale
Pisa 6 septembrie 2009
Sursa:http://nuvaccinurilor.blogspot.com/2009/11/scrisoare-catre-parinti-despre-noua.html
In fiecare zi vorbim despre noua gripa si ma intrebati daca este sigur sa vaccinam copiii.
Raspunsul meu este NU! Un "nu" motivat si echilibrat, fruct al cunostiintelor furnizate de catre literatura medicala internationala. Un "nu" impotriva curentului, pentru ca multe organisme publice, unele societati stiintifice si mijloace de comunicare transmit mesaje diferite: or avea motivele lor.
Gripa de sezon si gripa A/H1N1: cateva date la confruntare
Epidemia, inceputa in Mexic in 2009, este de gravitate modesta: virusul A/H1N1 s-a demonstrat mai putin agresiv decat gripa obisnuita de sezon. Se manifesta ca oricare forma gripala: febra, dureri de cap, dureri muscularegrata, diaree, tuse. Nu va fi singura patologie care va lovi copiii in aceasta iarna, si nu va fi usoara distingerea de cei circa 500 (intre tipuri si subtipuri) virusi capabili sa infecteze copiii. Testele rapide de identificare a virusului gripei A au putina sensibilitate (de la 10 la 60%), deci nu garanteaza in mod sigur daca este vorba de gripa A/H1N1.
Pare insa sa fie un virus foarte contagios si s-a declarat starea de epidemie. Si numai cuvantul "pandemie" provoaca frica. Dar aceasta definitie a fost in mod special modificata, facand sa dispara criteriul gravitatii, adica al mortalitatii pe care precedenta definitie il prevedea. Noua gripa poate lovi mai multe persoane, se pare, dar provoaca mai putini morti decat oricare alta gripa trecuta. In realitate mortalitatea ar putea fi chiar inferioara, deoarece in general cazurile cu simptome usoare scapa supravegherii (si deci contagiati pot fi mult mai multi), si unele decese pot sa se datoreze altor cauze si nu virusului (chiar daca lui ii vine atribuita responsabilitatea).Nu trebuie sa ne mire: din pacate, se poate muri de gripa, daca se sufera de o patologie cronica, de o malformatie organica, de o boala imunitara sau de batranete. Cifrele variaza in baza sursei de date. De exemplu in Marea Britanie au fost inregistrati 30 de morti din o suta de mii de cazuri si in USA numai 302 dintr-un milion de cazuri. In iarna australa (care coincide cu vara din Italia) in Argentina au murit circa 350 de persoane, in Chile 128 si in Noua Zeelanda 16. Aproape la sfarsitul iernii australe, pana acum in intreaga lume s-au inregistrat 2501 decese. Pentru a face o comparatie se calculeaza ca in Spania, in timpul iernii "normale" decesele din cauza gripei de sezon sunt circa 1500-3000.
Mortalitatea din cauza gripei A priveste cea mai mare parte a persoanelor de varsta inferioara a 65 de ani, deoarece cei cu varsta superioara par a avea un anumit grad de protectie in urma epidemiilor trecute datorate unor virusi asemanatori.90% din decesele din cauza gripei sezoniere priveste persoane cu peste 65 de ani; gripa A loveste mai cu seama persoane cu varsta inferioara (numai 10% din cazurile mortale se plaseaza in grupa de varsta deasupra a 65 de ani). Dar in numar absolut, gripa A provoaca putine decesuri in randul tinerilor; in USA in fiecare an mor din cauza gripei de sezon circa 3600 de persoane sub 65 de ani, in timp ce pana acum au murit 324 din aceeasi grupa de varsta din cauza gripei A.In Australia in fiecare an, din cauza gripei de sezon, mor circa 310 persoane sub 65 de ani. In iarna deja incheiata, au murit 132 din cauza influentei A, dintre care 119 sub 65 de ani.
De ce atunci panica?Ceea ce s-a intamplat in tarile Emisferei australe ne asigura: gripa A se limiteaza sa loveasca (usor) multe persoane. Si totusi, mijloacele de informatie au creat panica. Este un exemplu tipic de "Inventare a bolilor"(disease mongering). Nu este prima data. In 2005 OMS prevazuse pana la sapte milioane de morti din cauza gripei aviare. La sfarsit mortii au fost 262. A fost vorba de o grava eroare de prognoza? Potrivit uneia dintre cele mai mari banci de afaceri din lume (JP Morgan) actuala vanzare de medicamente antigripale si vaccinuri ar invarti peste 10 miliarde de dolari.
Medicamentele functioneaza?Nu exista niciun tratament preventiv: medicamentele antivirale, Oseltamivir (Tamiflu) si Zanamivir (Relenza), nu previn boala si, pe indivizi deja bolnavi, actiunea demonstrata de aceste medicamente este aceea de a putea sa scurteze cu aproximativ jumate de zi durata simptomelor gripei. Se uita insa ca antiviralele pot cauza efecte colaterale importante.18% dintre copiii de varsta scolara din Marea Britanie, carora li s-a administrat Oseltamovir impotriva A/H1N1, au prezentat simptome neuropsihiatrice si 40% simptome gastroenterice.
…Si vaccinurile?Vaccinurile impotriva noului virus A/H1N1 sunt inca in faza de experimentare. Nimeni nu este in masura sa spuna daca si cat vor fi eficiente si sigure, dar sunt publicizate cu mare zgomot. Este destul ca virusul sa se schimbe (prin mutatie, sau prin reasortarea cu alti virusi) pentru a determina ineficacitatea vaccinului deja pus la punct. Asupra sigurantei, atat OMS cat si Agentia Europeana a Medicamentului (EMEA) declara necesara o atenta supraveghere. Unele vaccinuri sunt pregatite cu tehnologii noi si vor fi testate pe putine sute de copii si adulti voluntari si numai pentru putine zile.
Vaccinul pe care il cunoastem cel mai bine, acela impotriva gripei de sezon, stim ca are o eficacitate de 33% in randul copiilor si adolescentilor si ca este absolut inutil in randul celor sub varsta de doi ani.Exista si dubii privind eficacitatea sa in randurile adultilor si ale batranilor. Nu cunoastem siguranta vaccinului pentru gripa A, dar ne amintim ca in 1976 in USA a fost produs un vaccin similar, si atunci cu o mare graba pentru in pericol de pandemie si rezultatul a fost o epidemie de reactii adverse grave (intre toate sindromul lui Guillain-Barre, o boala neurologica), si de aceea campania de vaccinare a fost imediat suspendata. Graba nu este niciodata folositoare, mai ales pentru a opri o gripa ca cea de tip A, a carei mortalitate este asa scazuta. Convine sa nu repetam eroarea din 1976.
O alta motivatie in favoarea vaccinarii este cautarea de a reduce circulatia virusului A/H1N1 pentru a diminua oportunitatile de recombinare cu alte subtipuri. Dar in momentul actual nu exista instrumente sau modele teoretice pentru a prevedea o eventuala evolutie periculoasa a virusului. Pe plan teoretic, chiar vaccinarea in masa ar putea sa induca virusul sa se transforme intr-o forma mai agresiva.
Cum ne ingrijim?Pentru a trata gripa A sunt necesare: odihna, o buna hidratare, o alimentatie adecvata, o igiena corecta. Nu trebuie sa se tuseasca in prezenta altora fara a se acoperi nasul, gura, este necesar sa se evite atingerea nasului, gurii, ochilor, care sunt cai usoare de acces al virusului, este necesara spalarea atenta a mainilor mai des, cu apa si sapun. Nu s-a demonstrat ca folosirea mastilor ar servi la limitarea propagarii epidemiei. Daca decideti oricum sa va vaccinati, vi se va cere sa semnati "consensul" informativ asupra riscurilor. Cititi-l bine inainte de a decide, cereti informatii scrise asupra beneficiilor si a riscurilor.
Cereti si cerem impreuna, pentru toti vaccinatii, sa fie activat un program de supraveghere activ, capabil cu adevarat sa inregistreze si trateze problemele grave de sanatate care se pot prezenta dupa vaccinare. Cereti si cerem sa fie prevazute resurse economice pentru despagubirea celor carora le provoaca daune. Cerem sa nu se speculeze pe seama sanatatii si a fricii.
Dott. Eugenio Serravalle,
Specialist in Pediatria Preventiva,
Puericultura - Patologia Neonatale
Pisa 6 septembrie 2009
Sursa:http://nuvaccinurilor.blogspot.com/2009/11/scrisoare-catre-parinti-despre-noua.html
joi, 5 noiembrie 2009
Conferinte Klaus Kenneth
Conferintele lui Klaus Kenneth sunt pe sfarsite. Mai exact mai sunt doua:
- Azi,5 noiembrie, in Bucuresti Aula Magna a Facultăţii de Drept, la ora 18.00.
- Sambata, 7 noiembrie, in Constanta, la Casa de Cultura, sala mica, la ora 18.oo.
Cine este Klaus Kenneth? El se declara unul din cei mai fericiti oameni din Europa, in interviul de pe blogul lui Laurentiu Dumitru.
Inregistrari de la conferinta de la Cluj, aici: http://parohiacetateafetei-floresti-cluj.blogspot.com/2009/10/conferinta-klaus-kenneth-27102009-cluj.html
miercuri, 4 noiembrie 2009
Fericirea suferinda
"Când Victoriţa rosteşte fericirea suferindă, vocea parcă i se transformă în acadea. Ochii îi strălucesc ca două diamante. Poate de la lacrimi. Pe care nu le lasă să-şi iasă din matcă, pentru că nu e voie. Georgi nu o lasă pe mami să plângă. E ruşinos. Victoriţa o veghează pe Georgiana cu atenţie. Fetiţa respiră liniştit. O strânge în braţe pe Giri, girafa de jucărie. Georgi spune că şi Giri e bolnavă, are şi ea o branulă, prinsă de un picior. E mai uşor când e şi altcineva bolnav cu tine, că te plictiseşti mai puţin – spune Georgi zâmbind. Mai sunt câteva picături şi se termină şi cura asta de citostatice. Georgi nu mai scoate niciun sunet. Nu e frumos să se plângă, doar e fată mare. Are 6 ani.
Prea multe s-au întâmplat în ultimii doi ani, povesteşte Victoriţa. În timpul ăsta Georgi a făcut 3 operaţii pe creier, citostatice… deja le-am uitat numărul, radioterapie. De drumuri la spitale, ce să mai spun… Prea mult, pentru oricine. Pentru un copil este imens. A început cu un tremur uşor de mână. Eram acasă, la Buzău, şi am văzut cum îi tremura mânuţa dreaptă. Am fugit la doctor. Ne-au trimis mai departe, la Bucureşti. Tumoră cerebrală. Georgiana avea o tumoră mare cât un cartof. Au operat-o. Am sperat până în ultimul moment ca tumora să fie benignă. Nu am avut noroc. Analiza a indicat tumoră malignă. Georgi avea 3 ani şi 8 luni. Acum are 6 ani, i-a împlinit pe 25 iulie. Asta da, minune. Tot timpul ăsta am reuşit să rezistăm, eu şi soţul meu, datorită ei. Georgi, minunea noastră, a luptat ca un soldat. Nu s-a plâns, nu a plâns, ne-a încurajat, ne-a copleşit cu dragostea ei, cu dorinţa ei de viaţă, cu puterea ei. Poate că niciodată nu voi afla de unde atâta forţă într-un copil. Nu avea nici 4 ani când a fost operată prima dată şi ea a râs, ne-a încurajat ea pe noi. Cristi, soţul meu, o alintă Minuniţa – de la minune. Eu îi spun Fericirea suferindă. Cu toată suferinţa asta cumplită, Georgi ne arată zi de zi ce înseamnă fericirea cu adevărat: Fericirea de a trăi, chiar şi aşa, în suferinţă. De câte ori o strângem în braţe pe Georgi, ne gândim că poate cineva, acolo sus, ne iubeşte…
Georgiana Cosmina Dinu s-a născut pe 25 iulie 2003. Până pe 31 octombrie 2009, Georgi a suferit 3 intervenţii chirurgicale de extirpare a tumorii gigant pe creier, a făcut 13 cure de chimioterapie şi una de radioterapie. Prima intervenţie a avut loc pe 23 aprilie 2007. Diagnostic: tumoră cerebro-ventriculară-temporo-parieto-occipitală stânga. După opereraţie a urmat tratament medicamentos. Nu a fost indicat tratament chimio sau radioterapeutic. Pe 31 ianuarie 2008, Georgiana a fost internată de urgenţă la Spitalul Elias, cu cefalee şi tremur la piciorul drept. Pe 12 februarie 2008, Georgiana a suferit a doua intervenţie chirurgicală: ablaţia cvasitotală a tumorii. Atunci părinţii s-au gândit că ar fi mai bine să o ducă pe Georgiana la o clinică din Franţa, Hopital d’Enfants de la Timone Marseille, aflând că acolo se poate face tratamentul optim împotriva acestui tip de tumoră. Preţul cerut de clinica franceză a fost peste orice aşteptări: 280.000 de euro. Timp de două luni, părinţii au încercat să obţină finanţarea prin Formularul E 112. Cererea nu a fost aprobată. Un singur medic din comisie a semnat. Ceilalţi au spus tratamentul se putea face şi în ţară.
Părinţii au încercat să strângă bani prin acţiuni umanitare. Nu au reuşit. Pe 3 aprilie 2008, Georgiana era internată la Institutul Oncologic Bucureşti iar pe 8 aprilie 2008 a început primele două cure chimio. Din 3 iunie până pe 15 iulie 2008, a făcut radioterapie cranio-spinală. Au urmat alte 10 cure de chimioterapie, din 28 iulie 2008 până în 20 martie 2009. Pe 8 aprilie 2009, se practică gamma-knife pe resturile tumorale, la Spitalul Bagdasar Arseni. Pe 15 septembrie 2009, Georgiana s-a simţit din nou rău. Investigaţiile medicale au indicat hipertensiune intracraniană. Pe 22 septembrie 2009, Georgiana a suportat o nouă intervenţie chirurgicală – ablaţia parţială a tumorii cerebrale (recidivă tumorală voluminoasă fronto-parieto-temporal stâng). Examenul histopatologic indica diagnosticul de PNET supratentorial cu agresivitate deosebit de ridicată. Pe 30 septembrie 2009, Georgiana a început o nouă cură de citostatice. A urmat încă una, începând din 2 octombrie 2009. Ultimul diagnostic al Georgianei este Neuroblastom cerebral/PNET supratentorial recidivat, operat, radio-chimiotratat; Rest tumoral tratat radiochirurgical; Recidivă locală operată – în curs de chimioterapie.
Părinţii cred că tot ce se putea face în România, s-a făcut. Au primit recomandarea (verbală) de a duce copilul la o clinică din Germania sau Turcia, pentru tratament cu radioterapie numită Cyberknife, procedeul non invaziv care tratează tumori (canceroase şi necanceroase). Clinicile care au acest aparat, cum ar fi INI Hanovra sau John Hopkins (Anadolu) Istanbul la care părinţii au trimis documentele, nu au contract cu CAS România, deci nu poate fi cerut Formularul E 112. Preţul estimat este de cca 25.000 – 30.000 de euro."
Dacă puteţi şi vreţi să o ajutaţi pe Georgi:
Raiffeisen Bank – Sucursala Buzău
RON: RO 15 RZBR 0000 0600 1014 7293
EURO: RO 31 RZBR 0000 0600 1014 7296
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular Dinu Cristian (tatăl)
Telefon părinţi: 0724 335 993
E-mail: nicol5277@yahoo.com
Preluat de la Isabela
Abonați-vă la:
Postări (Atom)