Cum sa ne rugam - parintele Paisie Aghioritul

"La inceput sa ne rugam pentru ca rugaciunea noastra sa aiba drept rezultat venirea tuturor celor ce traiesc si a celor care vor trai la evlavie fata de Dumnezeu. Eu spun in rugaciunea mea: "Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine". Si mai spun: "Doamne, mantuieste pe cei necredinciosi". Cand preotul spune "Pentru cei ce ne-au cerut noua nevrednicilor sa ne rugam pentru dansii", adaug si "pentru cei ce nu ne-au cerut". Pentru ca trebuie sa ne rugam si pentru care ne-au cerut-o, cat si pentru cei ce nu ne-au cerut, si pentru cunoscuti si pentru necunoscuti. Exista atatea mii de oameni care au mai mare nevoie si probleme mai serioase decat acei care ne-au cerut sa ne rugam. Sa facem rugaciune si pentru cei ce au fost nedreptatiti, ca sa se arate adevarul; sa li se dea libertate celor inchisi si sa-i foloseasca duhovniceste necazul prin care au trecut. (...)

Sa te rogi in general [decat sa adresezi cereri concrete] si sa spui: "Doamne Iisuse Hristoase miluieste pe cei ce sufera trupeste si sufleteste." In aceasta rugaciune sunt cuprinsi si cei adormiti. Daca-ti vine in minte o ruda, spune si pentru ea o rugaciune: "...miluieste pe robulTau cutare", si treci imediat la rugaciunea generala pentru toata lumea, "...miluieste toata lumea Ta." Poti sa-ti aduci amine de o persoana care are nevoie si sa te rogi putin pentru ea, dupa care spune: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi" si sa te doara pentru toti, ca sa nu plece... trenul doar cu un calator. Sa nu ne agatam numai de o problema si dupa aceea sa nu putem ajuta cu rugaciunea nici pe ceilalti, nici pe noi insine. Cand, de pilda, te rogi pentru un bolnav de cancer, sa te rogi pentru toti bolnavii de cancer si sa pui o rugaciune si pentru cei adormiti. Sau vezi un nefericit. Mintea ta sa mearga imediat la toti nefericitii si sa te rogi pentru ei. (...)

Atunci cand merge cineva la subiecte speciale si se gandeste cat sufera semenii nostri, se foloseste pentru ca i se brodeaza inima. Astfel, cu inima indurerata, de la subiectele speciale merge la cele generale si ajuta tot mai mult prin rugaciunea inimii. "

Parintele Paisie Aghioritul - "Azi traim anii Apocalipsei"

Asa cum spune parintele Paisie, asa se roaga si maicuta Siluana, dupa rugaciunile incepatoare. Recomand cu drag sa o ascultam aici: http://ramurainflorita.blogspot.com/2009/10/rugaciunea-de-la-ora-22-cu-maica.html

Bucurie Mare!

Astazi s-a nascut Hristos, Mesia chip luminos!
Laudati...!

Cuvintele mele nu-s in stare sa exprime mai nimic. Slava si multumire, pentru smerenia Ta, Doamne!

Fie ca Nasterea Domnului Iisus Hristos sa ne aduca tuturor bucurie sfanta, pacea Lui, iubire, intelegere si dor de mantuire !



Pe podele de nuiele, Classic style
Asculta mai multe audio Muzica »


O, ce veste minunata, Classic Style
Asculta mai multe audio Muzica »


Linu-i lin, Classic Style
Asculta mai multe audio Muzica »


Classic Style - Leganelul lui Iisus
Asculta mai multe audio Muzica »


Classic style - In ieslea din Vitleem
Asculta mai multe audio Muzica »


Classic Style Mare Minune
Asculta mai multe audio Muzica »

Dupa 20 de ani (3) - Update pentru (2) - Sarbatorim Craciunul!

Postarea anterioara a fost scrisa pe fuga, incomplet. Lipsea esentialul. Lipsea mirarea de a descoperi ca imposibilul e devenit posibil si pentru omul cuminte si banal, pentru omul simplu.

Comentariile primite mi-au confirmat ca m-am grabit sa trag concluzii. Si in afara de comentarii, culmea e ca s-a stricat CET-ul si mi-am amintit "cu nostalgie" si de frigul indurat in anii aceia.

Datorita scolii, fiind o eleva ascultatoare, devenisem atee convinsa. Am scris despre asta aici. Asa ca, in decembrie 1989 nu puteam sa pricep instantaneu nepretuitul dar al Domnului. Puteam doar sa ma bucur pentru ca adulmecam un nou inceput. Recunosc ca am fost socata sa vad la TV oameni care au ingenunchiat pe strada spunand crezul. M-am mirat sa aud vorbindu-se la TV despre Dumnezeu... nu puteam pricepe cum se poate asa ceva. Pentru mine idealul de libertate nu era legat de nimic altceva decat de ideea de individ. Habar nu aveam de temnitele comuniste, desi ma nascusem in Gherla, in anul in care Nicolae Steinhardt iesea din inchisoare. Si totusi, in zilele acelea, la TV si in ziare, principalul titlu devenise: "Sarbatorim Craciunul!"

A mai trecut ceva vreme pana sa incep sa pricep existenta Domnului in inima mea nedumerita si indurerata. El fusese acolo intotdeauna, doar ca eu nu stiam. Oare daca nu ar fi fost revolutia, m-as fi putut dumiri vreodata? Poate ca nu... Dar bine ca a fost. Nu am contestat in postarea anterioara inutilitatea schimbarii. Nu regret ca s-a schimbat ceva, ci regret ca anumite lucruri nu s-au schimbat. Si mai ramane intrebarea necesitatii macelului. Acesta putea fi evitat. Dar fara jertfa nu se poate ... Eroilor martiri, sa le cinstim memoria cu drag si cu recunostinta, mereu.

Dupa 20 de ani(2), Amintiri - Usile Catedralei din Timisoara au ramas inchise

Plutea agitatia in aer. Fiica mea cea mica, avand patru luni, nu dormea noaptea, parca ar fi simtit si stiut ceva ce noi nu stiam. In seara zilei de 17 decembrie ne-am trezit cu bubuituri la usa. Era un curier militar. Sotul meu a fost chemat la serviciu, pentru ca se declansase alarma. Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile, se foloseau curieri. Cand a plecat, credeam ca se va intoarce a doua zi, pentru ca de obicei erau alarme de exercitiu. Dar nu a fost asa. Nu am mai aflat nimic despre el pana dupa Craciun, moment in care a putut sa treaca pe acasa pentru doua ore. S-a intors abia in luna ianuarie, dar s-a intors, Slava Domnului...

In data de 22 socrul meu a venit speriat, sa ne ia la el, pe mine si pe fetita, ca sa fim toti impreuna. Am dat drumul la televizor. Ceausescu fugise. Doamne, ce bucurie am simtit! Nu intelegeam ingrijorarea socrului meu, eu nu puteam decat sa ma bucur. Simteam ca va fi bine.

A fost bine? Este bine? Este ... o noua etapa. Am scapat de unele si am dat se altele. Suntem liberi? Depinde de fiecare, cat de liber poate fi. Libertatea e o optiune personala. Martirii aveau sufletul liber in fundul inchisorilor. Noi?

Am o prietena in Timisoara, Doina. Cu 20 de ani in urma, fiul ei avea 4 ani. Si ea a iesit in strada. A stat zi si noapte pe treptele Catedralei. A fost gata sa-si dea viata pentru ca fiul ei, cu mama sau fara mama, sa aiba o viata mai buna. O are oare?Si nu e singura intrebare care i-a ramas fara raspuns. Se intreaba daca avea dreptul sa-si primejduiasca viata, riscand sa-si lase copilul orfan. Si se mai intreaba de ce nu s-au deschis usile Catedralei in zilele acelea, cand tinerii frumosi care isi riscau viata pentru schimbare, voiau sa intre sa se roage. S-au rugat si au murit pe scarile Catedralei, dar usile au ramas inchise. Oare de ce?

Doamne, pomeneste eroii martiri! Si miluieste poporul roman, pentru jertfa lor!

Dupa 20 de ani(1) - amintiri despre Calin Nemes

Anumite lucruri le intelegem foarte tarziu sau niciodata. Unii le inteleg mai devreme. De exemplu Calin Nemes. In nici un caz nu intentionez sa fac apologia sinuciderii. Si nici nu intentionez sa laud gestul lui final. Vreau doar sa spun ca el a inteles mai devreme decat altii ca nu toate acele lucruri care puteau sa se schimbe dupa decembrie 1989 s-au schimbat intr-adevar. Sigur, iesi dintr-o capcana si te bucuri, rasufli usurat, dar indata intri in alta capcana, mai perfida, mai periculoasa. Si Calin Nemes a inteles si a vrut sa ne traga de maneca. Sa ne trezeasca. Cu riscul de a-si lasa singure sotia si fetita. Cu riscul de a-si pierde sufletul. Calin Nemes a iubit poporul roman. Nu il aprob, dar l-am inteles. Am avut privilegiul sa-l cunosc, in vremea studentiei. Si in perioada acesta a anului, este una din persoanele la care ma gandesc cu drag.

Cine a fost Calin Nemes? "Un actor şi revoluţionar român din Cluj-Napoca. A terminat Facultatea de Teatru din Cluj-Napoca, în clasa profesoarei Melania Ursu. Până în 1989 a primit doar roluri mici, de figuraţie. În viaţa particulară, era animator de manifestări culturale, recitând poezii, monologuri şi organizând audiţii muzicale cu Beatles. În 1989 Nemeş era actor la Teatrul de Păpuşi din Cluj. Pe 21 decembrie 1989, în jurul orei 15:30, Călin Nemeş şi alţi circa 40 de tineri au ajuns în Piaţa Libertăţii din Cluj-Napoca, unde se aflau forţele Armatei pentru „interzicerea căilor de acces spre zona centrală, în scopul protecţiei lucrărilor de artă, clădirilor instituţiilor administrative şi a obiectivelor comerciale, împotriva acţiunii posibile a unor grupuri de cercetare-diversiune sau teroriste străine ori provocatori la acte de vandalism”.

Grupul de tineri a început să scandeze lozinci de simpatie pentru situaţia din Timişoara şi altele împotriva regimului comunist şi a lui Ceauşescu. Valeriu Burtea a dat ordin militarilor: „Împuşcaţi-i, că nu-s oameni!”.

Călin Nemeş a strigat atunci acestora, cu pieptul gol: „Trageţi, am o singură inimă!”, apoi s-a îndreptat către căpitanul Dando Carp, iscându-se o altercaţie. Militarii au deschis focul fără somaţie, bilanţul fiind de 13 morţi şi 28 de răniţi (între care şi Nemeş). Ulterior, actorul a fost acuzat de către cadrele militare că se face responsabil pentru masacrul din ziua de 21 decembrie.

Refăcut după două luni de spitalizare, Călin Nemeş a contestat noua conducere a ţării, pe care o considera un regim comunisto-securist, şi a activat pentru aflarea adevărului despre Revoluţia din Decembrie 1989.

În 1991 a colaborat la albumul „Lanţurile” al formaţiei Krypton, care conţine compoziţii dedicate Revoluţiei. Călin Nemeş a realizat 14 recitative, intercalate între aceste piese.

Scârbit de situaţia politică postdecembristă, precum şi de apatia societăţii civile, actorul s-a spânzurat în podul casei sale în ziua de 8 iulie 1993. A fost declarat cetăţean de onoare post-mortem al municipiului Cluj-Napoca."

Sursa citatului:http://www.badpolitics.ro/calin-nemes/

Dar sa-l citam acum direct pe Calin Nemes:

„ [...] Pletoşii care au fost condamnaţi să supravieţuiască gloanţelor glorioasei armate române din 21 decembrie sunt condamnaţi din nou la nepăsarea voastră dispreţuitoare. Disperaţi, s-au adunat în centrele marilor oraşe şi-au încercat de atâtea ori să vă vorbească.

Sau să vă cânte. Sau să vă aplaude când îi înjuraţi. Sau să se aşeze în genunchi când îi atacaţi alături de mineri şi scutieri. Nu i-aţi iertat că au supravieţuit.

Revoluţia pe care ei au câştigat-o, pierzându-şi fraţii, sângele, părţi din trup, Revoluţia pe care v-au adus-o vouă cadou, ca nişte copii cuminţi ce erau, Revoluţia în care v-au arătat, chiar prin televizor, cum se poate muri pentru ţara asta frumoasă şi săracă, Revoluţia le-aţi confiscat-o părinteşte şi aţi dat-o primilor veniţi din mlaştinile marxism-leninismului ceauşist. Iar pe ei, pe copiii îmbătrâniţi prematur lângă mormintele din Cimitirul Eroilor, i-aţi trimis la noile cozi, i-aţi certat şi dat afară din casă pentru că vă contraziceau argumentele îngurgitate în 45 de ani de laşitate părintească.

Şi acum, când banii nu vă mai ajung nici măcar pentru a cumpăra singura şi marea voastră realizare, salamul cu soia, delicatesa cu care ne-aţi crescut pe noi, azi aţi început din nou să cârtiţi, să vă îndoiţi de voi înşivă. Să ieşiţi în stradă.

Deocamdată puţini, pentru că încă vă e ruşine să recunoaşteţi că iar ne-aţi vândut. Dar curând veţi trece şi peste ruşinea asta şi veţi căpăta curajul de a spune „NU!”

Vedeţi, în 21 decembrie nu aţi avut acest curaj când vă mureau copiii în stradă. În iunie 1990, când aceiaşi copii erau bestial bătuţi pentru vina de a avea o carte în mână, aţi fost la fel de pasivi. De-abia acum, când nu copiii, ci salamul cu soia vă cade în primejdie, aţi hotărât să luptaţi. Ca şi când copiii împuşcaţi sau maltrataţi v-au fost vitregi. Copilul vostru adevărat pare a fi salamul cu soia. [...]

Circulaţi. Totuşi, gândiţi-vă că într-o bună zi se va încheia şi viaţa voastră supusă stomacului. Iertaţi-mi că vă reamintesc, dar vă dau cuvântul meu de om că într-o zi, în care soarele va răsări la fel ca astăzi, veţi muri. Şi dumneavoastră, şi eu. Mai devreme sau mai târziu.

Şi ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieţii noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii şi adolescenţi ai lui decembrie 1989. Şi, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor? Ştiu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?”
(Călin Nemeş, articol apărut în România liberă pe 25 aprilie 1991)

Sigur, suna acuzator aceste cuvinte. Dar sunt sincere si vin dintr-un suflet care nu a mai avut rabdare cu semenii lui rau intentionati, semeni care distrugeau inocenta. Calin, pentru jertfa ta de la revolutie, pentru suferinta ta adanca si pentru suferinta familiei tale, pentru socul pe care ni l-ai provocat incercand sa ne trezesti, eu iti multumesc si ma rog pentru tine.

Azi, colinde la sala Rapsodia. Inclusiv online

Concertul “Linu-i, Doamne, Dalbe flori în Ţara Colindelor” va avea loc la Sala Rapsodia, joi 17 decembrie de la ora 19:00 și va aduce în faţa publicului corul Psaltic Horevma al Mănăstiriea Turnu – Prahova, și corul Psaltic de maici de la Mănăstirea Diaconeşti – Bacău.

Alături de colinde tradiţionale, un moment important îl va constitui prezentarea albumului „Icoana Noilor Martiri ai Pământului Românesc” prin cele două dimensiuni esențiale pentru cultura noastră: unicitatea esteticii iconografice bizantine și paginile de istorie recentă a României de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Evenimentul va fi transmis live pe www.rostonline.org și va fi prezentat de Dan Puric și Răzvan Codrescu.

Nu stiu daca la ora asta se mai gasesc bilete, la Casa de bilete Sala Rapsodia, str. Lipscani 53. Telefon 021 315 89 80, 0734 540 593

Adresa de contact: pr@passe-partoutdp.ro
Website: http://www.passe-partoutdp.ro/

Orice pacat este o sageata impotriva lui Dumnezeu. Actiunea fizica a moralei

"Dumnezeu este ultima tinta a tuturor pacatelor.
Cand minti, minti pe Dumnezeu.
Cand furi, furi pe Dumnezeu.
Cand te mandresti, te mandresti inaintea lui Dumnezeu.
Cand urasti, urasti pe Dumnezeu.
Cand faci un juramant, drept sau nedrept, il faci lui Dumnezeu.
Cand desfranezi, te arunci cu necuratie asupra lui Dumnezeu.
Cand nu-ti iubesti parintii, nu-l cinstesti pe Dumnezeu.
Cand invidiezi, invidiezi pe Dumnezeu.
Cand esti zgarcit fata de cei saraci, esti zgarcit fata de Dumnezeu.
Cand cugeti raul, il cugeti impotriva lui Dumnezeu.
Cand vorbesti de rau, vorbesti de rau impotriva lui Dumnezeu.
Cand savarsesti raul, il savarsesti impotriva lui Dumnezeu.
Cand negi adevarul, il negi pe Dumnezeu.
Cand negi binele, il negi pe Dumnezeu.
Cand negi viata, il negi pe Dumnezeu.
Cand negi dragostea, il negi pe Dumnezeu.

Orice pacat este un atentat impotriva lui Dumnezeu.Toate sagetile pe care le indrepti asupra vietii oamenilor sau asupra vietii tale proprii cad asupra lui Dumnezeu.Precum sageata trece prin ceata si se opreste in pom, tot asa sagetile tale strabat toate corpurile, toate sufletele, intregul univers, ca prin ceata, si se opresc in Pomul Vietii, in Dumnezeu.
Sageata ramane in Dumnezeu, dar rana in inima ta. Si pana cand nu se scoate sageata din Dumnezeu, pana atunci nici rana nu se poate vindeca in inima ta.
Acela care poate sa scoata sageata din Dumnezeu, acela poate sa vindece si rana din inima ta. Insa cine poate face aceasta? Iata ca tu nu poti nici macar sa cugeti la facerea acestui lucru, deoarece sageata a si zburat; nu mai este in puterea ta sa o prinzi; nu poti sa o afli, nici sa o smulgi. Ea sta infipta in adancul fiintei lui Dumnezeu. Nici o suta de ani de post din partea ta, nici rugaciunile, curatirile si virtutile si nici nimicirea dorintei de viata nu pot smulge sageata si vindeca rana.
Iata cat de necugetata este actiunea pacatului.Intr-adevar, pacatul omenesc strabate mai departe decat gandul omenesc." Nicolae Velimirovici

Grele cuvinte. Si totusi, Domnul ne iarta, iar si iar... prin jertfa marelui imigrant.

Si tot Sfantul Nicolae Velimirovici ne spune care sunt efectele evitarii pacatului.

"Morala are actiune fizica.

Acest lucru l-au observat medicii in timpul tratarii bolnavului si taranii in timpul secerisului. Daca secerisul este slab, taranii tuturor satelor pamantului cauta si cerceteaza pacatul din acel an al satelor.

Sfintenia este cea mai mare stapanire asupra naturii. De aceea Hristos a putut rosti cuvintele, pe care nimeni nu le-a spus vreodata: "Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu..."(Matei 11, 27). Prin sfintenia desavarsita a sufletului, fiarele salbatice si otravurile devin neprimejdioase (Luca 10, 19).

Hristos a aratat pe omul desavarsit in puterea sa de la inceput stapanitoare asupra naturii. Insa a aratat si pricina acestei puteri si marimi a omului. Iar pricina este lipsa de pacat. Si lipsa de pacat izvoraste din ascultarea deplina si de bunavoie a vointei lui Dumnezeu.

O suta de civilizatii sunt mai putin puternice in fata naturii decat un singur om lipsit de pacat."

De-ale bancomatelor - o altfel de postare

Uneori, cate un bugetar nesimtit asteapta cu nerabdare ziua de salariu redus. Acum nu mai e obligatoriu sa se dea banii pe card, dar daca n-a avut vreme sa treaca pe la banca sa il anuleze a ramas cu el pe cap.. Si da fuga la bancomatul care-i este in drum. E aproape de biserica. Dar biserica e inchisa si apare un sentiment de usoara teama... Hmmm... Se inchina si se intreaba: In cine imi pun eu nadejdea? In preotul duhovnic care nu e acum in biserica sau in Domnul care e peste tot? Langa bancomat e o bezna teribila si sunt niste oameni ciudati in apropiere... Ei si? De cine mi-e teama? Si pentru ce mi-e teama? Atat de mult imi pasa de banii astia? Daaaa....Da. Sunt toti pentru dentist. Cardul intra, sta cam mult inauntru si iese... doar el. Nu bani, nu chitanta, nu mesaj de eroare... nimic. Hmmm... Iese o doamna din banca si se mira:
-Merge?
-Cred ca nu.
-Haideti inauntru si asteptati sa-si revina.
Dupa putin timp, cineva anunta ca bancomatul si-a revenit. Iese si bugetarul nesimtit si scoate niste bani, nu pe toti deodata sa nu se supere domnul bancomat.Cativa, de proba...Si surpriza apare pe chitanta... Prima solicitare de bani, aceea de cand nu mergea bancomatul, a fost operata... Banii au disparut. Bugetarul nesimtit intra in banca si povesteste ce-a patit.Personalul se agita, verifica extrasul de cont, da telefoane, cauta formulare, spune vorbe dragute si listitoare... Bine, bine, dar banii mei? Pana la urma apare promisiunea: vor veni inapoi pe card, cel mai probabil la sfarsitul zilei. Eh... bugetarului nesimtit ii trebuiau banii azi. Dar de ce sa nu fie pus in postura de a se agita, de a se umili, daca are nasucul prea mare si se mandreste si crede ca e cineva si ca are ceva si ca merita acei bani ... pentru ca trebuiau dati, cu totii, in acea zi... Si ce daca? Agitatie, tulburare, nelasare in voia Domnului.Asa ca de-aia.

Hristos este un imigrant in istorie

"Hristos este un imigrant in istoria omenirii.El nu este rezultatul nici unei evolutii, ci a imigrat in focul vietii pamantesti, asa cum este din vesnicie. A imigrat pe pamant Hristos-Dumnezeu impuns de sagetile tuturor pacatelor omenirii de la Adam, ca sa implineasca trei lucrari:

- sa arate oamenilor ca toate sagetile pacatelor lor au lovit in plin pe Dumnezeu si ca Dumnezeu, dupa nespusa Sa bunatate, le-a luat asupra Sa chiar dintru inceput;

- sa ierte pacatele, adica sa-si smulga sagetile din inima si sa le nimiceasca;

- sa nimiceasca si moartea prin nimicirea pacatelor.

Pamantul n-a fost in stare sa dea un viteaz pentru o astfel de raspundere. Nu numai neamul omenesc, dar nici intregul univers nu au o astfel de putere. Pentru astfel de insarcinari a fost nevoie de un imigrant, si anume de imigrantul sub picioarele caruia intregul univers se indoaie moale ca si lutul sub picioarele olarului."

Nicolae Velimirovici

Mara

E atât de micuţă şi frumoasă! Ochişorii ei mari-mari nu trădează suferinţa ce se ascunde în trupuşorul ei de luni de zile.

*Mara a împlinit un an pe 7 octombrie. Într-un singur an de viaţă, fetiţa a făcut deja o operaţie, înghite în fiecare zi medicamente, în fiecare lună stă internată câte 7 zile în spital şi bate drumul din Constanţa la Bucureşti şi înapoi acasă. Cam mult pentru acest îngeraş.

*S-a născut la maternitatea din Constanţa. Când avea doar trei săptămâni, medicii au fost ingrijoraţi că icterul nu scădea în intensitate şi au trimis copilul la Bucureşti, la Spitalul Fundeni, unde a primit primul diagnostic: atrezie de căi biliare extrahepatice. Apoi a urmat şi cel de ciroză hepatică.

Părinţii au fost devastaţi de veste, dar au început lupta cu boala.

*Nu împlinise 3 luni când Mara a suferit intervenţia chirurgicală - operaţie corectoare prin Metoda Kasai, pe 7 ianuarie 2009, la Spitalul "Grigore Alexandrescu" din Bucureşti. Operaţia, care a durat 5 ore, a fost considerată un succes de către medici.

Din păcate, doar o lună mai târziu, Mara a început să se simtă şi mai rău .

* Părinţii Marei au scris la redacţia Click!: "Această operaţie doar i-a prelungit viaţa Marei, dar nu a vindecat-o, deoarece diagnosticul principal a rămas acelaşi: Ciroză biliară avansată şi, pe lângă acesta, şi Colangită recurentă (infecţia căilor biliare). Tratamente zilnice, un regim alimentar foarte strict şi internări lunare la Bucureşti. Şansa ei la viaţă este doar un transplant de ficat ce este posibil doar în Belgia, la clinica Saint Luc (pentru vârsta ei)".

*Din actele medicale reiese că Mara are nevoie de 85.000 de euro pentru transplant. Suma e enormă pentru familia Gîţu, care mai are o fetiţă de 6 ani şi o situaţie financiară modestă. Mai toţi banii din salariul tatălui se duc pe drumuri şi medicamente.

La fiecare 20-30 de zile, Mara trebuie adusă la control şi tratament la Bucureşti. Încercaţi să aduceţi o rază de speranţă în viaţa acestei fetiţe, donând orice sumă vă permiteţi!

Fii bun, ajută!

Cont Lei: RO88 PIRB 2501 7244 0500 3000

Cont Euro: RO25 PIRB 2501 7244 0500 2000

Cod swift: PIRB ROBU; Banca Piraeus, sucursala Pipera.

CUI R18990288

Conturile aparţin Fundaţiei COSMIR a trustului Adevărul Holding.

Sursa: ziarul Click

Am descoperit-o pe Mara pe blogul Izabellei.

Controlul nasterilor si emisiile de gaze cu efect de sera

Coaliţia ONG-urilor pentru mediu din România organizează pe 12 decembrie 2009, începând cu ora 18:30, o seară de veghe pentru a transmite mesajul "THE WORLD WANTS A REAL DEAL" către decidenţii şi negociatorii care participă la Conferinţa Părţilor în cadrul Convenţiei Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, la Copenhaga, în perioada 7-18 decembrie. În urma apelului mondial lansat de Comunitatea AVAAZ.org, reprezentanţii Coaliţiei ONG-urilor pentru mediu din România şi susţinătorii lor vor aprinde lumănări în 14 oraşe din ţară, la aceeaşi oră cu alte sute de organizaţii non-guvernamentale şi cetăţeni de pe glob. Scopul acestui eveniment mondial este cel de a sublinia importanţa summit-ului de la Copenhaga cât şi de a-i încuraja pe delegaţi să ajungă la un acord ambiţios şi durabil. "The world wants a real deal!"-http://www.avaaz.org/en/real_deal_hosts/

Dar oare delegatii chiar nu stiu ce vor? Sau oare noi stim ce cerem? Culmea... cu lumanari in mana. Daca e sa comentam in limbajul lor, organizarea evenimentului a produs deja o crestere a emisiilor de gaze cu efect de sera. In ceea ce priveste acordul durabil pe care il cer ONG-urile, tarile bogate intentioneaza sa compenseze emisiile de CO2 prin controlul nasterilor in tarile in curs de dezvoltare.

"Analiza cost-beneficiu realizata pentru reducerea emisiilor sustine ca planificarea familiala este cel mai ieftin mod de a reduce emisiile de carbon. Este pe cale sa li se ofere consumatorilor din tarile dezvoltate, o metoda radicala de a compensa emisiile lor de carbon prin plata pentru masuri de contraceptie in tarile mai sarace pentru a reduce populatia mondiala ce se afla in crestere rapida. Planul – infiintat de catre o organizatie infiintata de Sir David Attenborough, de Sir Crispin Tickell fost diplomat si de niste verzi (ecologisti), cum ar fi Jonathon Porritt si James Lovelock – sustine ca planificarea familiala este cea mai eficienta cale de a reduce riscul incalzirii globale catastrofale. Trustul pentru populatie optimia (Optimum Population Trust – OPT) subliniaza faptul ca controlul nasterilor va fi furnizat numai pentru cei care nu au acces la el, si numai nasterile nedorite vor fi evitate. OPT estimeaza ca in fiecare an 80 milioane de sarcini sunt sarcini nedorite. Prin fiecare 4 £ cheltuite pe contraceptie se economiseste o tona de CO2 care se adauga la incalzirea globala, dar o reducere similara a emisiilor ar necesita o investitie de £ 8 plantarea de copaci, £ 15 in energia eoliana, £ 31 in energie solara si £ 56 in tehnologia vehiculelor hibride. Calculele bazate pe cifrele trustului arata ca 10 tone emise de un zbor de la Londra la Sydney s-ar putea compensa prin evitarea unei nasteri nedorite intr-o tara, cum ar fi Kenya. Se afirma ca astfel de actiuni ar reduce nu numai emisiile, ci si numarul de persoane care vor cadea victime la schimbarile climatice." Am citat de aici: http://www.guardian.co.uk/environment/2009/dec/03/carbon-offset-projects-climate-change

Va sa zica decizia ferma pe care o asteptam zilele acestea de la Copenhaga si pentru care ONG-urile de mediu aprind lumanari ar putea sa fie legata de controlul nasterilor, respectiv promovarea avorturilor, pentru ca este mai usor sa impiedici un copil sa se nasca decat sa plantezi un copac. Este incredibila modalitatea in care avem tupeul sa exprimam in bani negarea dreptului la viata a unui copil.

Valeriu Gafencu, sfant si model

O emisiune despre Valeriu Gafencu la Radio Actualitati,din 10.12.2009 poate fi ascultata aici.

Ascultand-o am aflat ca si Valeriu Gafencu a facut politica, de la 16 ani. E un model demn de urmat, inclusiv pentru politicienii romani.

Tie, Doamne! ... Nicolae Velimirovici

La sfarsitul fiecarei ectenii, preotul cheama poporul sa se dea in chip deplin Domnului Hristos, zicand: "Pe noi insine, si unii pe altii, si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" La care poporul raspunde: "Tie Doamne!". Acestea sunt niste cuvinte foarte importante, si pot fi aplicate in multe imprejurari din viata omeneasca,

Cand ai sanatate si spor la treaba, inalta-ti inima si zi: "Tie, Doamne!"

Cand oamenii te cinstesc si te lauda, spune-ti in sinea ta: "Nu eu merit asta, asta nu se cuvine mie, ci Tie, Doamne!"

Cand iti trimiti copiii la munca ori la scoala ori in armata, binecuvinteza-i din pragul casei tale si zi: "Ii dau in grija Ta, Tie, Doamne!"

Cand te lovesc invidia omeneasca si necredinta prietenilor, nu cadea cu duhul si nu tine amaraciune in inima ta, ci zi: "Toate acestea le dau spre judecata si dreptate - Tie, Doamne!"

Cand mergi in urma sicriului ce poarta tot ce ai mai drag, paseste cu vitejie ca atunci cand duci un dar celui mai mare Prieten, si zi: "Acest suflet drag ti-l aduc in dar - Tie, Doamne!"

Cand se vor aduna asupra ta chipurile intunecate ale ispitelor dracesti, si suferintelor, si bolilor, nu deznadajdui, ci spune: "Ajutor si mila cer - Tie, Doamne!"

Cand ingerul mortii va veni la patul, nu te speria - prieten este -, ci iarta-te cu aceasta lume si spune: "Sufletul meu pocait il dau in maini - Tie, Doamne!".


- Epistola trimisa muncitoarei de fabrica Stanka K., care intreaba ce inseamna cuvintele: "Tie, Doamne!" -

Challenge

"Sfaturi practice date (în deplină cunoștință de cauză), după o convorbire cu părintele Traian Pop, celor loviți de un viciu capital, de un păcat cronic grav.

În primul rând, nu mai săvârși păcatul. (Asupra acestui dintâi sfat suntem ispitiți a trece repede pentru a ne pierde în lamentații și analize. Și totuși este pe cât de simplu pe atât de esențial. Nu este de ajuns să ai conștiința păcatului... E mare lucru, dar se mai cere înfrânarea.)

Apoi, nu te lăsa atras de ispita exhibiționismului, de plăcerea – și morbidă și indiscretă – de a ferici pe toți oamenii cu amănunte tehnice și confidențe intempestive. Păcătoșii care procedează astfel se aseamănă cu bolnavii care socotesc necesar să dea informații din cele mai puțin apetisante și mai lipsite de interes pentru alții.

Alt pericol este al tendinței de tragedizare. Nu orice om atins de un mare viciu este, necesarmente, un erou tragic. Se poate să fie un ins foarte banal și un spirit foarte mediocru. Gravitatea viciului nu implică măreția caracterului, ascuțimea minții, tăria personalității.

Sfatul al patrulea: nu strică puțină îngăduință față de tine însuți, oarecare zâmbet și modestie. Nu te lua prea în serios și în sublim. Nu te grăbi să admiți că ești o făptură cu totul excepțională, a iadului și a Răului. E o belea, firește, și mare, dar n-o preface în Blestem, ci mai degrabă în provocare; challenge.

În sfârșit: caracterul dramatic al viciului, ca și al bolii, nu te îndreptățește a nesocoti remediile de bun simț.

Domnul a grăit limpede: Pe cine vine la Mine nu-l voi scoate afară. Nici o restricție."


NICOLAE STEINHARDT - Jurnalul fericirii

Via Maica Siluana

Pe urmele parintelui ARSENIE BOCA: Adolescentul din gradina cu flori

"Suntem la mijlocul anilor '20 ai secolului trecut. Intr-un sat din Ardeal, romanilor li se pregateste, nestiuta, o minune... Retras intre flori, ascuns sub ramuri de peri si de nuci batrani, un tanar licean gandeste la sfinti si proroci, invatand Biblia pe de rost. Adolescentul are o memorie fenomenala, o memorie a pioseniei si rugaciunii! Culcat toata ziua pe un tol in gradina casei, tanarul citeste fara oprire. Citeste si picteaza cu frenezie si cu indarjire, cu ochii deschisi, un singur vis: sa-L slujeasca pana la capat, cu toata fiinta sa, pe Iisus. Putini au intrezarit atunci in baiatul tacut si sfios, frumos ca un zeu, dar dedicat intru totul credintei, pe cel ce avea sa fie marele Arsenie Boca, unul din cei mai mari duhovnici ai secolului XX...

Nestiute si minunate, din vremurile de-atunci au ramas pana azi putine dovezi. Totusi, poate prin bunavointa cereasca, doua din ele ne-au iesit in cale toamna aceasta, daruindu-ne bucurie adanca: o icoana necunoscuta pictata de parintele Boca in anii adolescentei si o alta "icoana", dar vie, a anilor de atunci - Zoe Daian, o distinsa doamna psiholog din Timisoara, ruda apropiata a parintelui Boca si, mai presus decat toate, martora a adolescentei lui. Icoana se numeste "Iisus in gradina Ghetsimani" si Il infatiseaza pe Mantuitor rugandu-se aprins la Dumnezeu Tatal, putin inainte de Martiriul Sau, caci Iisus stia de Patimile ce urmau sa vie si avea sa le indure pentru oameni. Si poate ca si viitorul Parinte Arsenie va fi intuit patimile si inaltarea ce-l asteptau la randu-i si pe el, pe cand isi picta tabloul acolo, in gradina unei case dintr-un sat transilvanean de demult..."

Articolul intreg, al carui autor este Valentin Iacob, poate fi citit aici: http://www.formula-as.ro/2009/886/spiritualitate-39/pe-urmele-parintelui-arsenie-boca-adolescentul-din-gradina-cu-flori-11617

Documentar despre ultimii partizani anticomunisti de la Nucsoara

Luni, 7 decembrie 2009, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român
(Aleea Alexandru 38) va fi proiectat documentarul Partizanii
libertãtii (2009), produs de Televiziunea Românã în
colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în
România (IICCR).

Filmul reconstituie viata, lupta si moartea ultimilor partizani
din Grupul de rezistentã de la Nucsoara. Cei 16, ofiteri,
învãtãtori, preoti, tãrani au fost executati la Jilava, în Valea Piersicilor în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959. Maria Plop a murit în ianuarie 1962, dupã ce fiica de doi ani i-a fost luatã din închisoarea de la Miercurea Ciuc.

Proiectia va fi urmatã de o dezbatere la care vor participa realizatoarea Lucia Hossu Longin, Stejãrel Olaru (narator) si Sorin Chivulescu (regie si imagine), Silvia Colfescu, director al Editurii Vremea si Ioana Voicu Arnãutoiu, violonistã,
conferentiar universitar doctor la Universitatea Nationalã de Muzicã din Bucuresti, fiica nãscutã în munti a Mariei Plop si a lui Toma Arnãutoiu, arestatã odatã cu mama ei si împãrtãsind de la vârsta de doi ani conditia de detinut politic.

Accesul publicului este liber.

Sf Nicolae si punctualitatea

Sursa imaginii:http://www.sfantulnicolae.info/moaste.php

Sfântul Ierarh Nicolae care, dimpreună cu Sfântul Cassian Romanul, se îndreaptă degrabă şi-nveşmântat în straie strălucitoare spre locul unde au laolaltă întâlnire cu Dumnezeu. Pe drum căruţa unui ţăran, adânc înţepenită în glod. Sfântul Nicolae parcă ar dori să se oprească şi să dea celui necăjit o mână de ajutor. Il ceartă însă Cassian: se poate, să întârziem, ferească sfântul, la întâlnire şi să ne înfăţişăm înaintea Domnului cu haine mânjite de noroi sau, mai ştii minune, sfâşiate? Aşa o fi, aşa este, încuviinţează Sf. Nicolae, dar nici pe năpăstuitul ăsta nu-l putem lasa la voia întâmplării şi trece pe lângă el ca preotul şi levitul din parabola samarineanului milostiv. Şi nici una, nici două, îşi sumecă poalele hlamidei, îşi suflecă mânecile stiharului şi coboară alături de ţăran, punând voiniceşte umărul sub codârlă. Se zbate, se opinteşte, asudă, se umple de mâzgă, răsuflă din greu, iar încearcă, i se fac veşmintele harcea-parcea… Dar până la urmă căruţa e scoasă la drum drept şi omul vesel şi bucuros, blagoslovindu-şi binefăcătorul, îşi poate urma calea. Sf. Cassian, in acest timp, privind cele ce se întâmplă, dă nedumerit din umeri şi pleacă zorit nevoie mare. Sosesc amândoi la întâlnire. Sf. Cassian adastă (pe jăratic) de multă vreme când, în sfârşit, apare şi bietul Nicolae, gâfâind, abia trăgându-şi sufletul şi într-un hal de murdărie şi neorânduială de neînchipuit. Sfântul Cassian e uimit şi niţel scandalizat. Atotputernicul, atunci, ce face? Pe Sfantul Cassian îl primeşte cu glacială politeţe, pe Sf. Nicolae cu mare prietenie. Şi le grăieşte astfel: numele tău, imaculatule şi neîntârziatule, respectuosule şi mult protocolarule, va fi purtat doar de unul din zece mii de oameni – şi încă! Şi vei fi prăznuit numai o dată la patru ani. Iar al tău, o mult mânjitule, nepunctualule, neparolistule, dar vrednicule iubitor de aproapele tău şi adevărat ucenic al mult compătimitorului Meu Fiu, va fi printre cele mai populare din lumea toată.

Talcul istorisirii este că Sf. Nicolae nu a întârziat. Mai mult decât atât. A sosit înainte de Cassian. Căci în clipa chiar când şi-a suflecat mânecile şi şi-a sumes hlamida, el a stat în faţa lui Dumnezeu. Aşa ne apropiem de Dumnezeu, făcând binele; atunci ne acordă El audienţă (aude rugăciunile noastre). N-a fost nevoie de prezenţa fizică a ierarhului pentru că, prin fapta sa, a luat-o înaintea celuilalt şi a străbătut distanţele cu iuţeala gândului. Pe acest pământ, cel mai sigur mijloc de a intra în comunicare (comuniune) cu Atotputernicul, mijlocul fără greş şi instantaneu este săvârşirea binelui, ajutorarea aproapelui aflat în necaz“.

Sursa text http://www.razbointrucuvant.ro/2008/03/02/fratele-meu-este-viata-mea/

Klaus Kenneth, un urmas al Sfantului Nicolae

Am avut azi bucuria sa vad o emisiune cu Klaus Kenneth la TV Trinitas (multumesc, Elena, pentru ca m-ai sunat sa ma anunti). Si am aflat ceva nou... Interlocutorul l-a intrebat pe Klaus daca e casatorit si apoi l-a intrebat cum de nu are copii. La recomandarea duhovnicului, Klaus si sotia lui traiesc ca frate si sora, pentru a putea sa-si foloseasca banii facand daruri celor in nevoie. Klaus a mentionat: "A fost doar o recomandare, nu ne-a obligat nimeni, dar asta ne aduce multa bucurie... Si doar numele meu e Klaus... e normal sa fac daruri."

Si tot astazi, am gasit pe blogul lui Sorin impresiile lui Romeo Petrasciuc, editorul cartii "Doua milioane de km in cautarea adevarului", despre Klaus. Citez:

"Klaus Kenneth a fost, pentru trei săptămâni, în România. L-am însoţit, în mare parte, toată această perioadă, în locurile în care şi-a dus mărturisirea. Un om de-a dreptul fascinant! Ceea ce m-a frapat de-a dreptul, în toată această perioadă, a fost bucuria cu care îşi duce crucea, modul în care şi-a înţeles mărturisirea. O lumină şi seninătate cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Şi, peste toate, o covârşitoare dragoste pentru toţi oamenii. L-am întrebat, la un moment dat, ce fel de oameni nu îi plac. Mi-a răspuns că nu există oameni care să nu îi placă. Diferenţa o face doar gradul de intensitate cu care îi iubeşte. Oricât de decăzută ar fi firea umană, el, Klaus, o ştie poate mai bine decât oricine altcineva, că această stare de decădere i se datorează doar diavolului, adică celui căruia îi slujise vreme de 40 de ani, cu cea mai mare fidelitate.

În toată această vreme, nu de puţine ori l-am surprins răpus de rugăciune, adumbrind a Cer. Şi, totodată, mereu bucuros, vioi, dinamic, de un vitalism exuberant. La cei 65 de ani ai săi, Kenneth e mereu neliniştit. Acea nelinişte ruptă din Dumnezeu, care nu te mai lasă în comoditatea ta, în indiferenţa ta, în conformismul tău.

Un convertit elveţian, plecat iniţial din inima catolicismului, trecut prin vămile groaznice ale hinduismului, islamismului, budhismului, ocultismului, ajuns în ţările ortodoxe pentru a mărturisi Ortodoxia. „Dumnezeul nostru nu e oricine…”, ne repeta adesea Klaus o vorbă de-a Părintelui Rafail Noica, la care zăbovise câteva zile, la venirea în România. Da, Dumnezeul nostru are căi de o gingăşie debordantă pentru a ne reactiva din zacerea noastră într-o Ortodoxie a certificatelor de botez, a inimilor depărtate de Hristos.

Iar astfel de mărturii sunt mai mult decât necesare, în vremuri de restrişte spirituală. Iar roadele unor asemenea lucrări nu încetează niciodată să apară. Şi vremea petrecută cu Klaus, între credincioşi şi necredincioşii acestei ţări, mi-a confirmat foarte bine aceasta…"

Articolul intreg, aici.

Serile filocalice la Constanta

Arhiepiscopia Tomisului, prin Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Români (ASCOR),filiala Constanţa, organizează, în perioada 7 - 10 decembrie, Festivalul de conferinţe duhovniceşti „Serile Filocalice”. Evenimentul se va desfăşura în Sala Mică a Casei de Cultură a Sindicatelor.

Din program fac parte următoarele prelegeri:

- luni, 7 decembrie, ora 18.00, „Primejdioasele stereotipii ale modernităţii” - prof. univ. dr. Răzvan Ionescu;

- marţi, 8 decembrie, ora 18.00, „Despre purul plictis de a trăi”, pr. Nicodim Petre;

- miercuri, 9 decembrie, ora 18.00, „Riscul de a fi ortodox” - dr. Costion Nicolescu, etnolog şi director al Muzeului Ţăranului Român;

- joi, 10 decembrie, la ora 18.00 - „Despre dreapta socoteală a creştinului”- Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Manastirea dintre lac si mare

ARHIEPISCOPIA TOMISULUI ne invita la hramul Manastirii sfintilor Ierarhi Nicolae si Bretanion, Adormirea Maicii Domului din localitatea 23 August, judetul Constanta.

Slujbele se vor desfasura dupa urmatorul program:
Sambata 5 decembrie ora 19 – Privegherea in cinstea Sfantului ierarh Nicolae urmata de Sfantul maslu la care va fi prezent I.P.S. Teodosie Arhiepiscop al Tomisului.
Duminica 6 decembrie ora 9 – Sfanta Liturghie care va fi oficiata de un sobor de preoti si diaconi.

Informatii suplimentare se pot obtine de la Parintele Staret Ieromonah Martinian, tel. 0747 - 303173

CONFERINTA "CRESTINISM SI EDUCATIE"

CURTEA BRANCOVENEASCA

ORGANIZEAZA JOI 03 DECEMBRIE 2009, ORA 17, LA SEDIUL SAU DIN STR VASILE
LUPU NR.43-45, CONSTANTA (zona Capitol - Asirom):

CONFERINTA "CRESTINISM SI EDUCATIE"

cu Pr. Valentin Berechet - Radio Dobrogea

Intrarea libera
Arhiepiscopia Tomisului si Scoala Brancoveneasca