Fii fericit, e intaia indatorire!

Rugaciune pentru Romania

2012-01-15T22:42:00.002+02:00

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit in lume sa ne mantuiesti pe toti, cu sufletele pline cu evlavie, Tie astfel ne rugam: “Indura-te, Doamne, de tara noastra si neamul nostru si ajuta sa-si gaseasca, in sfarsit, calea cea dreapta. Coboara Duhul Tau cel Mangaietor sa le curateasca intinaciunea si sa le intoarca blandetea si frica de Tine, Doamne. Lumineaza, Doamne, mintile celor care din pricina amaraciunilor si umilintelor nu vad calea cea dreapta. Incalzeste, Doamne, mintile celor care din pricina amaraciunilor si umilintelor nu vad calea cea dreapta. Incalzeste, Doamne, inimile celor care, invrajbiti de diavol, au uitat sa-si iubeasca aproapele si sa ierte vrajmasilor. Sadeste, Doamne, in sufletele lor mandria muncii cinstite, bucuria de a-si agonisi painea cu sudoarea fruntii. Slobozeste, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului. Invata-i, Doamne, sa se rabde unii pe altii asa cum Tu ne rabzi pe noi toti. Stinge pofta celor care pentru binele lor isi asupresc semenii. Incalzeste-le, Doamne, inimile, tamaduieste-le ranile si imbratiseaza-i in nestramutata Ta dragoste. Odihneste, Dumnezeule, sufletele celor care si-au dat bunul cel mai de prêt pentru credinta si dreptate. Cu capetele plecate, genunchii indoiti si inimile frante, ridicam aceasta rugaciune catre Tine, Doamne, Bunule, si Tie iti strigam: Auzi-ne, Doamne, si trimite Mila Ta pentru neamul nostru romanesc. Ca numai a Ta este puterea si marirea si numai Tu vei intoarce raurile neamului nostru la matca strabuna, ca sa se laude numele Tau in veac, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

(Rugaciune cuprinsa in slujbele duminicale ale Bisericii Ortodoxe Romane “Buna Vestire” din Sydney)

Eminescu, un jurnalist mereu actual

2012-01-15T18:46:00.005+02:00

“Peste noapte şi prin surprindere s-au introdus codici, traduşi rău din franţuzeşte, o organizare comunală tradusă, regulamente traduse; toate formele esterioare ale unei civilizaţii străine s-au introdus la noi: scumpe, sterpe, ultraliberale, neavând alt rezultat decât favorizarea străinilor în toate afacerile lor din România. Astfel statul român nu este un produs al geniului rasei române, ei un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege şi nu-l va înţelege niciodată. Unitatea ideală ce exista între români se nimiceşte zi cu zi; în loc de-a sămăna în toate cele, începem a ne deosebi. Nu mai vorbim de nepăsarea noastră naţională, care-a făcut cu putinţă ca o promiscuitate etnică din cele mai curioase să formeze clasele culte şi consumatoare din România. Destul numai că limba e gonită de păsăreasca gazetelor, muzica de-o admirabilă adâncime e gonită de cântece nemţeşti şi franţuzeşti sau trasă pe calapodul celei străine, încât îşi pierde caracterul şi naivitatea; literatura — o reproducere rea a celor străine; legile — o traducere; organizaţia — o maimuţare. (…)

Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc(…)” „Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii”.

Cititi mai mult aici:

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/01/15/la-aniversara-mihai-eminescu-profetic-si-incredibil-de-actual-reformele-ce-se-opereaza-acum-constituie-inceputul-dictaturii-miselia-inlauntru-umilirea-in-afara-%E2%80%93-iata-care-va-fi-caracteru/

De-ale actualitatii, vorbe scurte

2012-01-12T15:52:00.004+02:00

Lumea vorbeste despre noua lege a sanatatii, obiectiv sau nu, vrute si nevrute. Cineva a facut ceva. Mult mai mult decat altii. Mi s-a intamplat si mie sa sun la 112. Si am fost multumita de promptitudinea raspunsului. Admir misiunea nobila a medicilor si a personalului sanitar. Am tot respectul pentru cei care mai sunt in tara in ciuda conditiilor pe care le au si cu atat mai mult am o consideratie deosebita pentru cineva care a reusit sa miste lucrurile, sa inceapa si sa dezvolte ceva.

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/medicina/dr-raed-arafat

Se organizeaza manifestatii de sustinere. Nu stiu care este rostul si efectul acestora, nu sunt adepta miscarilor de strada dar intr-un fel e nevoie sa ne exprimam. Sa aratam ca ne pasa. Ca existam, ca suntem fiinte libere, ca suntem vii. Sau poate ma insel. Poate nu mai suntem...

Ursii, lupii si iarba caprei

2012-01-02T20:40:00.007+02:00

Serafim de Sarov trait multi ani in padure, in nesfarsita Siberie, printre brazi grosi de cativa metri si inalti precum catargele celor mai mari corabii. Cum scrie carturarul bisericesc si biograful sau, prof. Serghei Nil, Sfantul Il gasea pe Dumnezeu in simplitatea florilor, in animalele si in pasaretul padurii, cu care stia sa discute in limba lor. Bland si rabdator, imblanzea lupi si ursi, serpi si jivine, iepuri si vulpi, toate adunate in jurul colibei, ca in vremurile cele adamice, dupa cum dau marturie cei care l-au vizitat pe anahoret. “La miezul noptii”, povesteste parintele Iosif, “vedeai la usa lui tot felul de ursi si alte animale. Terminandu-si rugaciunile, nevoitorul iesea din chilie si incepea sa le hraneasca.” Parintele Alexandru, un alt martor ocular, l-a intrebat din curiozitate cum se poate ca acea bucata de paine uscata, ce se afla mereu in traista parintelui Serafim, sa sature atata multime de animale. Zambind, parintele i-a raspuns ca tot ce e de pret e putin si tot ce e putin e mult, moment in care s-a apropiat de el, ca o confirmare, un urs imens care tinea in labe un fagure cu miere. Parintele i-a multumit, dupa care a intins fagurele musafirului, asa cum cere legea ospitalitatii taranesti. Ca Isaac Sirul, Sfantul Serafim credea cu toata forta lui ca dragostea nu poate fi randuita si masurata. “O inima adevarata se aprinde de dragoste pentru toata faptura, pentru oameni, pentru pasari, pentru animale si chiar pentru demoni. Cu alte cuvinte, pentru toate fapturile.” Ca orice sfant, nimic rau nu-l atingea. Nici viperele care dadeau ocol casei, nici coltii salbaticiunilor.

Mare postitor, Sfantul Serafim se hranea doar cu paine uscata. Cu timpul, a renuntat si la ea, cultivand in gradina din spatele chiliei sfecla si cartofi pentru animale, iar pentru sine o iarba numita iarba-caprei. O culeg si o pun intr-o oala mica, zice el zambind, adaug putina apa si o asez pe plita. Dintr-insa se face ciorbita buna. O usuc apoi si iarna ma hranesc cu ea, iar fratii se intreaba ce bunatati mananc. Eu imi bucur trupul cu iarba caprei, dar nu spun nimanui de mancarea mea.

Am preluat un mic fragment de aici.

Si la aceste randuri de mai sus, datatoare de buna dispozitie, merge sa alaturam un citat despre veselie:

‎''Oricine a invins patimile a invins si deprimarea. Veselia nu e pacat. Ea alunga plictiseala; si din plictiseala vine intristarea (acedia) si nimic nu e mai rea ca aceasta. Ea aduce cu sine totul. A spune sau a face raul este pacat. Dar a spune un cuvant bun, prietenos sau plin de veselie asa incat toata lumea sa se simta in buna dispozitie in prezenta lui Dumnezeu si nu intr-o stare de intristare, nu este deloc un pacat.''

Sf. Serafim de Sarov

Sinceritatea bucuriei

2012-01-01T21:31:00.007+02:00

M-a surprins azi o atitudine cu totul speciala a unei tinere in biserica. Era langa mine, asa ca am observat-o vrand-nevrand. Din cand in cand spunea "La multi ani! Sa traiti!" celor din jurul ei. Adauga, daca i se permitea, o imbratisare si o sarutare. Mamelor cu copii in brate le spunea: "Sa va traiasca! E un inger." Dar cel mai impresionant era sa ii vezi fata continuu zambitoare, sa ii vezi ochii luminosi si umezi ca de caprioara, ce priveau mereu in sus. Intreaga ei fiinta emana bucurie, si era imposibil sa stai langa ea si sa te nu molipsesti. La un moment dat a spus unei doamne triste, preocupate : "Fiti fericita! "Aceasta a ripostat: "Dar de unde stii ca nu sunt? Sunt..." Raspunsul a venit promt, pe ton dulce: "Atunci zambiti, ca sunteti in Casa Domnului."

Un domn din comitet se agita sa regleze instalatia de incalzit si Ana i-a spus, cu voce mangaietoare: "Nu va faceti griji, totul este foarte bine."

Dupa liturghie, cand s-au citit Moliftele Sfantului Vasile, Ana a imbratisat-o duios pe doamna trista si a prins-o de mana, a tinut-o asa pana la finalul rugaciunii.

Desi in timpul slujbei Ana a stat destul de in fata, la miruit s-a dus in spate de tot si pe masura ce mai venea cineva la coada ea trecea din nou in spate ca sa ramana mereu ultima. M-am dus sa vorbesc cu ea, am sarutat-o si am imbratisat-o strans. Urmare unui mic interogatoriu am aflat ca se numeste Ana si ca are 19 ani, ca locuieste intr-o alta zona a orasului si era pentru prima oara in biserica noastra. Multumesc Domnului pentru ca mi-a scos-o in cale pe Ana, un om frumos, la care am vazut si m-a miscat adanc, sinceritatea bucuriei.

Ai grija de tine!

2012-01-01T21:12:00.005+02:00

Fiecare animal are, prin fire, de la Dumnezeu, Creatorul lumii, instinctul conservarii fiintei sale. De cercetezi temeinic totul, vei vedea ca cele mai multe animale se feresc instinctiv de tot ce le vatama si, iarasi, printr-o pornire naturala, se indreapta sa manance numai ce le este folositor. Noua, insa, Dumnezeu, invatatorul nostru, ne-a dat aceasta mare porunca: sa facem cu ajutorul ratiunii ceea ce animalele fac din instinct; ne-a poruncit ca pe cele savarsite de animale instinctiv, pe acelea noi sa le facem cu luare-aminte si cu o continua supraveghere a gandurilor, ca sa putem pazi cu strasnicie darurile date noua de Dumnezeu: sa fugim de pacat, dupa cum animalele fug de ierburile otravitoare, sa urmarim dreptatea, dupa cum ele cauta iarba cea hranitoare. "Ia aminte de tine insuti", ca sa poti deosebi ce-i vatamator de ce-i mantuitor.

Luarea-aminte este dubla: una, prin care privim lumea inconjuratoare cu ochii trupului; alta, prin care contemplam pe cele nemateriale cu puterea rationala a sufletului. Daca am spune ca porunca "Ia aminte de tine insuti" se refera la functiunea vizuala a ochilor, ne vom convinge indata ca e cu neputinta, intr-adevar, cum ar putea omul sa se cuprinda cu ochiul cu totul pe sine? Ochiul nu poate sa se vada nici pe sine; nu ajunge sa vada crestetul capului, nu vede spatele, fata si nici cum sunt asezate maruntaiele inlauntru. Si ar fi necucernic sa spui ca poruncile Domnului sunt cu neputinta de indeplinit!

Ramane, deci, sa raportam aceasta porunca la functiunea mintii. "Ia aminte de tine insuti", adica: analizeaza-te pe tine insuti in toate privintele! Sa ai neadormit ochiul sufletului pentru paza ta, pentru ca "prin mijlocul laturilor treci"; in multe locuri sunt infipte de dusmanul tau curse ascunse; uita-te la toate cele din juru-ti "ca sa scapi din cursa ca o caprioara si din lat ca o pasare". Caprioara nu cade in curse pentru ca are vederea patrunzatoare. De aceea si numele ei, de caprioara, si 1-a capatat de la vederea ei patrunzatoare. Pasarea, la randul ei, daca e atenta, cu ajutorul aripilor ei usoare zboara mai presus de viclesugurile vanatorilor. Vezi, dar, sa nu pari mai nepriceput decat animalele cand e vorba de propria-ti paza! Pazeste-te sa, nu cazi in curse si sa ajungi prada diavolului, "vanat de el spre a face voia lui".

........

Fii treaz, sfatuieste-te, pazeste cele prezente, poarta grija de cele viitoare! Nu parasi, din pricina lenei, cele de fata si nici nu-ti inchipui ca ai in mana cele ce nu sunt si poate nici nu vor fi. Nu este oare o greseala fireasca la tineri, din pricina usuratatii mintii lor, de a socoti ca au tot ce nadajduiesc? In linistea noptii sau cand au ragaz isi fac planuri irealizabile si cu usuratatea mintii lor, sunt purtati de co1o-colo; isi imagineaza viata stralucita, casatorie bogata, copii multi, batraneti adanci, cinste de la toti oamenii. Apoi, pentru ca nimic nu le poate opri nadejdile, se inalta cu mintea la cele mai marete situatii pe care le pot avea oamenii: isi inchipuie ca au sa aiba case frumoase si mari, pline cu tot felul de obiecte de pret; le inconjoara cu atata pamant cat imaginatia lor desarta poate sa-1 taie din tot pamantul lumii, iar recoltele bogate ale acestor intinse domenii le strang in hambare imaginare. La acestea mai adauga cirezi de vite, multime nenumarata de slugi, demnitati politice, stapanire peste popoare, conducere de ostiri, razboaie, trofee si chiar demnitatea de imparat. Terminand toate acestea, prin plasmuirile goale ale mintii lor, in nebunia lor mare, par ca se si desfata de cele nadajduite, ca si cum ar si fi prezente si le-ar sta la picioare. Acelasi cusur il au si lenesii cand viseaza, desi le este treaz trupul. Potolind dar aceasta ingamfare a mintii si inflacarare a gandurilor, si oprind ca prin frau nestatornicia mintii, Scriptura da aceasta mare si inteleapta porunca: "Ia aminte de tine insuti"! Nu-ti imagina cele ce nu exista, ci intrebuinteaza spre folosul tau cele ce sunt!

Cred insa ca Legiuitorul a dat acest indemn si ca sa smulga un alt cusur omenesc, in adevar, fiecaruia ii place sa se intereseze mai mult de treburile altuia decat de propriile lui griji. Si, ca sa scapam de acest cusur, porunca spune: inceteaza de a te jnteresa de pacatele altuia. Nu mai da ragaz gandurilor sa se ocupe de cusururile altora, ci "Ia aminte de tine insuti", adica: intoarce-ti ochiul sufletului spre cercetarea propriilor tale cusururi. Da, multi oameni, dupa cuvantul Domnului, vad paiul din ochiul fratelui, dar nu vad barna din ochiul lor. Nu inceta deci de a te cerceta pe tine insuti, ca sa vezi daca viata ta merge dupa poruncile Domnului; dar nici nu te uita in jur la ceilalti oameni, ca sa vezi daca ai putea gasi vreo pata la cineva, asa cum a facut fariseul acela nesuferit si ingamfat, care statea si-si dadea dreptate, iar pe vames il defaima, ci cerceteaza-te necontenit pe tine insuti sa vezi daca nu cumva ai pacatuit cu gandul, daca nu cumva limba a alunecat, luand-o inaintea mintii, daca nu cumva ai savarsit cu mainile ceva nesocotit. De vei gasi in viata ta multe pacate - si vei gasi negresit, ca esti om -, spune ca vamesul: "Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul". Asadar, "Ia aminte de tine insuti"!

DIN OMILII SI CUVANTARI, SF VASILE CEL MARE
Editura Institutului Biblic , 2004

OMILIA A III-A
La cuvintele: "Ia aminte de tine insuti" , poate fi citita intreaga aici.

In memoriam arhimandrit Arsenie Papacioc - updated

2011-12-13T13:01:00.002+02:00

Sub genericul „In memoriam – Arhim. Arsenie Papacioc”, astazi, 13 decembrie, de la ora 18.00, sala mica din cadrul Casei de Cultura a Sindicatelor Constanta va gazdui vizionarea filmului documentar „Parintele Arsenie – Bogatia vietii crestine”. Momentul este urmat de conferinta cu titlul „De dragul Parintelui Arsenie”, susţinută de Înaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. De asemenea, cu acest prilej, va avea loc si vernisajul expozitiei fotografice cu tema „Parintele bucuriei”. Evenimentul face parte din cadrul Festivalului duhovnicesc intitulat „Serile filocalice”, organizat de ASCOR Constanta. Intrarea la eveniment este libera.

Conferinta poate fi ascultata aici.

Umila marturie despre ierarhul nostru

2011-12-06T14:45:00.007+02:00

Este oare greu sa nu te tulburi cand auzi rautati despre oameni? Este cu siguranta posibil, mai ales cand ai certitudinea ca ceea ce auzi este numai si numai minciuna. Din pacate minciunile suna interesant pentru multe urechi. Nu scriu aceste randuri ca sa apar pe cineva, pentru ca nu are nevoie IPS Teodosie sa il apar eu. Asa cum nu are nevoie credinta noastra apostolica sa o aparam. De fapt ea, credinta, ne apara pe noi.

Nu sunt in general impresionata de functii si de persoane cu rang inalt. Nu urmaresc viata acestora, nu sunt interesata de aspectele publice ale vietii lor. Dar ma simt datoare acum sa marturisesc ca imi este drag ierarhul nostru. Din multe motive, desi bine este ca iubirea sa isi fie ea siesi suficienta si sa nu aiba nevoie de motive. Dar nu sunt eu la acel nivel... asa ca voi mentiona cateva motive. Unul si cel mai temeinic este legatura ierarhului nostru cu parintele Arsenie Papacioc. Singura conferinta a parintelui Arsenie a fost organizata in Constanta de catre IPS Teodosie. A fost un moment extraordinar, un dar pentru toti constantenii care erau de fata, precum si pentru cei care au ascultat conferinta ulterior .

La acea conferinta parintele Arsenie a spus ca un asa ierarh (precum Teodosie) asteapta Tomisul de 2000 de ani. Si cu siguranta ca stia parintele Arsenie ce spune.

Cu vreo trei ani in urma l-am vazut prima oara pe IPS Teodosie slujind. Era de Sfantul Pantelimon. Intreaga zona dintre catedrala si mare era plina de oameni, iar predica a fost lunga, explicita, miscatoare de inimi impietrite. Mesajul razbatea de dincolo de timp, era actual, totul era acum si aici. Si dupa predica, desi nu era zi de post, era parca joi, IPS a citit Molitfele Sfantului Vasile. Oamenii au ingenunchiat care pe unde erau, pe trotuare, pe strada... parca nu puteai sa pleci. Vibratia delicata dar puternica a rugaciunii te tinea pe loc. Mai apoi am aflat ca ii sta in obicei IPS sa citeasca Molitfele Sfantului Vasile la fiecare mare sarbatoare si sa oficieze slujbe de noapte atunci cand sunt aduse spre inchinare moastele unor sfinti. O asemenea persoana este clar ca se lupta cu fortele raului cu toate puterile sale.

Tot IPS Teodosie a fost cel care a adus in Constanta, spre inchinare, repetat, Braul Maicii Domnului. Cu mare bucurie am povestit momentul aici. Nu ii pot multumi indeajuns pentru asta.

Detalii despre relatia speciala dintre parintele Arsenie Papacioc si IPS Teodosie am aflat la inmormantarea dragului parinte. Atunci IPS a povestit, cu multa dragoste si sinceritate, despre incurajarile si sfaturile primite de la parintele Arsenie, al carui fiu duhovnicesc a fost. Predica merita sa fie ascultata, aici.

Am simtit nevoia sa scriu aceste cateva randuri in ziua Sfantului Nicolae, care iubea dreptatea.

Despre acuzatiile care i s-au adus IPS Teodosie a vorbit senin, cu intelegere si cu mila la adresa acuzatorului, la TV Neptun.

You need to install or upgrade Flash Player to view this content, install or upgrade by clicking here.

Nihil sine Deo: SA FIE UNIRE SI UNITATE!

2011-11-30T22:35:00.001+02:00

"Azi este unirea, iar unirea înseamnă îmbinare, împletire, alipire. Pentru a fi desăvârşiţi însă, ne mai trebuie ceva alături de unire. Ne trebuie UNITATE, deoarece unitatea reprezintă unirea omogenă, fraternă şi indivizibilă bazată pe iubire, aşa cum găsim în Sfânta Treime. Dacă unirea românilor s-ar transforma în unitate, am fi indestructibili în gândire şi manifestare. Unitatea ne-ar oferi posibilitatea de a ne apropia unii de alţii, de a ne apropia de Dumnezeu. Unitatea este liantul care ne-a ţinut aproape pe noi românii în timpurile în care nu exista unirea. Unirea a fost un act administrativ, ce a consfinţit dorinţa românilor de a fi în unire, şi obligă moral pe români să tindă spre unitate. Nu trebuie să ne arătăm unitatea doar în vremuri de restrişte şi calamităţi ci continuu, ca o curgere firească a unui râu ancestral.

Sunt mândru că sunt român creştin ortodox, că am primit Evanghelia lui Hristos de la apostolul Andrei. Sunt fericit când văd cum la noi vin oameni de pe meleaguri unde civilizaţia asfaltului şi a artificialului este in floare şi vin să se bucure de naturalul sărbătorilor şi mâncărurilor româneşti, de munţii şi apele acestei ţări, de credinţa şi simplitatea oamenilor încercaţi de soartă de 2000 de ani."

Nihil sine Deo: SA FIE UNIRE SI UNITATE!

Colindul Sfantului Apostol Andrei

2011-11-30T15:23:00.001+02:00

Corala Armonia, Constanta

Moastele Sf Andrei Criteanul la Constanta

2011-11-27T19:28:00.003+02:00

Cu prilejul prăznuirii Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, duminica 27 noiembrie, la ora 22.20, sosesc la Constanţa părticele din moaştele Sfântului Andrei Criteanul. Sfintele moaşte sunt aduse din Grecia de o delegaţie clericală condusă de Înaltpreasfinţitul Iakovos, mitropolit de Mitilyne, şi întâmpinate la Catedrala Arhiepiscopală. „Credincioşii îl vor putea cinsti pe Sfântul Andrei Criteanul prin slujbele neîncetate ce se vor oficia la Catedrala Arhiepiscopală începând din noaptea de 27 spre 28 noiembrie, cu Sfânta Liturghie de la miezul nopţii, continuând până marţi seara, 29 noiembrie, ora 16.00, când sfintele moaşte vor fi duse în procesiune spre Peştera Sfântului Apostol Andrei. Aici vor putea fi cinstite până în seara zilei de 30 noiembrie, când se vor reîntoarce la Catedrala Arhiepiscopală, la ora 17.00, unde vor sta până sâmbătă, 3 decembrie“. Pe 29 noiembrie, la ora 18.30, la mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei se va oficia slujba Privegherii; pe 30 noiembrie, la ora 8.30, va fi sfinţit Agheasmatarul ridicat deasupra izvorului în care boteza Sfântul Apostol Andrei, iar la ora 9.30, va fi săvârşită Sfânta Liturghie Arhierească de către un sobor de arhierei, pe esplanada amenajată în partea de miazăzi a bisericii mari a mănăstirii Peştera Sf. Ap. Andrei.

Sursa informatiei, cautata dupa anuntul de la biserica.

Despre vocatie, pentru tineri

2011-11-25T18:02:00.005+02:00

Via Cadelnita, via Doxologia, o foarte frumoasa si utila conferinta a parintelui Constantin Necula, din care am extras cateva citate.

"Să ştiţi că toţi avem o vocaţie de la Dumnezeu, dar de cele mai multe ori nu o descoperim. Însă, când o descoperim, vocaţia devine har al Duhului Sfânt, pururea lucrător în viaţa noastră. Ne-am obişnuit să credem că cea mai importantă vocaţie, pe care o avem pe pământ, este să avem funcţii (înalte), după ce avem funcţii să facem cariere, facem orice ca să ajungem cât mai sus, iar sus descoperim "marea vocaţie" a însingurării. Acolo eşti singur, răstignit, muşcat din toate părţile de cei care, la rândul lor, cred că vocaţia este să stai deasupra. Vocaţia este să înţelegi că a munci dedesubt nu este nici o ruşine. Între a săpa un şanţ şi a finaliza o licenţă la care nu ţii, este de preferat să sapi şanţul, dacă acesta scoate apa din cort."

"Vocaţia întotdeauna vizează discursul de adâncime. Putem să cosmetizăm unele păreri, însă vreau să vă spun că, Biserica nu este un spaţiu unde să ne putem împlini plăcerile şi dorinţele. Biserica nu este spaţiul împlinirii plăcerilor. Vocaţia nu înseamnă că îţi împlineşti o plăcere în permanenţă. Vocaţia, uneori, este o greutate pe care trebuie să o porţi cu destindere. Vocaţia devine cu adevărat dătătoare de mântuire, pentru că vocaţia noastră finală este să devenim Sfinţi, precum şi Tatăl nostru Cel din ceruri Sfânt este, aşadar să devenim Sfinţi prin împlinirea profesională a micilor noastre vocaţii."

"Primul dar al Mântuitorului Iisus Hristos către mica Lui comunitate apostolică a fost oferirea iertării. Atunci când vorbiţi de vocaţie, gândiţi-vă ce capacitate aveţi de a ierta. Nu să iertaţi cu inima îndoită, căci atunci nu aţi înţeles nimic din această iertare. Iertarea profundă ne face să fim oameni adevăraţi şi ne menţine de fiecare dată în cea mai impresionantă dintre structurile pe care le avem, de oameni integri nu doar fizic, ci şi sufleteşte. Exerciţiul acesta al iertării ne arată ce vocaţie putem să avem."

"Credinţă nu există până la mormânt. Adevărata credinţă se manifestă exact după ce se aşează piatra mormântului. Adevărata iubire se împlineşte în momentul când, celălalt, mort fiind, te aude pe tine de pe lumea aceasta spunându-i: "Tu nu ai să mori niciodată. Tu continui să trăieşti pentru că iubirea mea pentru tine continuă să existe"."

"Senzaţia adulţilor este că vocaţia lor este să dea sfaturi tinerilor. A forma un om înseamnă a-i identifica sursele de informare, nu a-l opri din învăţare prin folosirea tehnicii actuale, în speranţa că profesorul este din ce în ce mai bun, ca profesor şi va induce teamă în elevi, teamă care atinge punctul culminant în momentul în care el este scos la tablă şi probabil va şti foarte multe lucruri, care nu îi vor folosi niciodată în viaţă."

"Observaţi ce distincţie trebuie să-ţi îngăduie Dumnezeu în sufletul tău, ca să înţelegi că vocaţia personală nu este să pierzi timpul, că vocaţia nu înseamnă să râzi de propria persoană doar pentru că cei din jur te ghidează într-o direcţie în care nu crezi (şi de care nu eşti atras). Sunt mii de oameni care puteau să îşi rateze vocaţiile, dacă urmau anumite sfaturi ale părinţilor. Sunt sute de mii de oameni care, în momentul în care nu ar fi fost un singur om, atent în viaţa lor, să-i întâlnească şi să le cultive iertatea aceasta în raport cu sine, fără de care nu ar fi reuşit niciodată, poate, să ducă până la capăt misiunea aceasta pentru care Dumnezeu i-a trimis pe pământ. Sunt foarte multe lucruri pe care, (voi tinerii) trebuie să le învăţaţi aşa cum sunt. Dar sunt şi multe lucruri care trebuie să ne învăţaţi pe noi ceilalţi (adulţii), cum le vedeţi voi."

"Mântuitorul Iisus Hristos ne vrea părtaşi la mântuire, nu doar spectatori ai propriei noastre mântuiri, nu comentatori ai mântuirii altora şi nici cârtitori ai propriei noastre mântuiri."

Dincolo de orice fel de vocaţie funcţională pe care noi o avem ca oameni în noi rămâne şi vocaţia ludicului, mai dezvoltată sau mai involuată, în funcţie de capacitatea şi de locul în care ne-a aşezat Dumnezeu. Într-o altă ordine de idei, vocaţia prioritară a unui copil este să înveţe, nu să-şi dovedească învăţătura. În această vocaţie a copilului, acesta uneori mai greşeşte şi nu îi poate proteja de greşeli pe adulţi. Rolul şcolii este acela de a-i răspunde elevului la intrebarea: "Ce vrei să fii în viaţă?". Prioritară este rezolvarea ecuaţiei propriei vieţi, stabilirea rostului în viaţă, şi nu trimiterea într-un liceu unde nu îşi găseşte chemarea, fără să înţeleagă nimic din ceea ce se petrece în viaţa lui."

"Mântuitorul Iisus Hristos spune că "Nu am venit să aduc pace, ci sabie" şi de aceea a fost socotit de majoritatea oamenilor timpului său deranjant. Ori, Mântuitorul Iisus Hristos pentru acest lucru a venit: să atenţioneze de fiecare dată că lumea nu este făcută doar din şefi şi roboţi, ci din oameni care îşi împlinesc propria vocaţie, iertându-se pe sine pentru a putea merge de fiecare dată mai departe cu demnitate."

Conferinta, video si transcrisa integral, poate fi urmarita aici.

Cum gatim sanatos in post? Retete rapide

2011-11-24T14:28:00.004+02:00

Impreuna-calatorie spre Betleem

2011-11-15T15:46:00.007+02:00

"Principiile impreuna calatoriei:

- să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul (Pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, puteţi renunţa de exemplu în această perioadă la ceva care vă place foarte mult. Există multe alte feluri de a posti, vorbiţi cu duhovnicul şi stabiliţi împreună un canon.)

- să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22

- să reducem navigatul pe internet; Să nu cădem în „ispita lucrului folositor” risipindu-ne pe site-uri care ni se par (şi sunt) folositoare, dar care oferind atât de multă informaţie într-un timp scurt nu prea ne lasă nimic consistent în suflet. Măcar pe perioada postului, să citim mai mult din cărţi, se aşează mai bine în suflet…

- să zâmbim mult, să dăruim bucurie, să iertăm.

- să ne rugăm pentru „tot sufletul necăjit şi întristat” şi să ieşim în întâmpinarea lui cu ce putem. Un lucru, ceva de mâncare, sau măcar un zâmbet, o rugăciune şi o vorbă bună – asta putem face indiferent cât de săraci am fi.

- să nu răspundem la rău cu rău, ci cu tăcere şi binecuvântare a persoanei respective.

- să îi binecuvântăm mai des pe cei pe care îi întâlnim în fiecare zi, să mulţumim Domnului pentru toate lucrurile bune din viaţa noastră.

- Să ne curăţăm sufletul prin Spovedanie şi să îl împodobim cu gânduri bune, pentru a oferi căldură Celui Care va bate la uşa lui, pentru a Se naşte."

Rugaciunea comuna de la ora 22, de pe blogul prezbiterei Natalia, dragul nostru ghid in aceasta calatorie.

Rugăciunea împreună-călătorilor prin Postul Naşterii Domnului

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şidătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori) Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duhşi acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime miluieşte-ne pe noi, Doamne, curăţeşte păcatele noastre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre, Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău. Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă…Şi acum...

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer asa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi şi pe toată lumea ta! (de 10 ori)

Adu-Ţi aminte, Doamne, de soborniceascaşi apostolica Ta Biserică, pe care ai agonisit-o cu scump sângele Tău. Înnoieşte-o, întăreşte-o, răspândeşte-o, înmulţeşte-o, împac-o şi opăzeşte nebiruită de porţile iadului în veci, iar dezbinările ei le potoleşte.

Pomeneşte Doamne, pe toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe Româneşi de pretutindeni, în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, îndelungaţi în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noişi pe cei ce se roagă acum împreună cu noi. Pomeneşte Doamne, pe……… (pomelnicul personal al fiecăruia)

Pomeneşte, Doamne,şi pe toţi cei care călătoresc împreună cu noi în acest Post.

Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.

Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău.

Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine. Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunătatea Ta.

Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează. Milostivirii Tale toate îi sunt cu putinţă. Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.

Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată, una binecuvântată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin

Toamna la munte

2011-11-10T23:57:00.010+02:00

La provocarea Adrianei, care isi doreste o colectie de toamna, sub titlul "Doamne, ce zile frumoase de toamna ai facut", postez si eu cu bucurie o picatura din atmosfera de final de toamna de la Sinaia, 8-9 noiembrie 2011.

Imbratisarea delicata a diminetii

Lumina lina a serii
In asteptarea trenului

Din goana trenului

Sfinte Nectarie, multumim pentru vizita!

2011-11-09T20:19:00.006+02:00

Am fost plecata trei zile in delegatie si nu stiam noutatile din Constanta, aveam de gand sa ma opresc la intoarcere pe fuga la Radu-Voda in Bucuresti. Azi, neaparat azi. Dar am primit un email de la Cami cu vestea cea buna despre musafirul de seama din Constanta. Multumesc, Cami.

Constantenii care nu au ajuns azi sa se inchine la moastele Sfantului Ierarh Nectarie Taumaturgul, mai au o sansa pana pe data de 13 noiembrie, ora 14, la Biserica Sf Nectarie de langa fostul Meconst (linia 102, statia facultativa de dincolo de podul de la butelii, inspre CET, pe stanga). Sfintele moaste sunt scoase afara spre inchinare, iar biserica este deschisa si noaptea.

Alaturi de moastele Sfantului Nectarie, aduse de la Mitropolia Modovei si Bucovinei, sunt moastele Sf Mucenic Teodor Tiron, ale Sf Trifon Romanul si vesmantul Sf Cuvioase Parascheva.

Bucurie!

Predica la slujba nocturna a Sf. Nectarie, IPS Teodosie.

Din spusele Sf Ierarh Nectarie:
"Cautati dragostea. Cereti in fiecare zi de la Dumnezeu dragostea. Impreuna cu dragostea vine tot binele si vin toate virtutile. Iubiti, ca si voi sa fiti iubiti de ceilalti. Dati-I lui Dumnezeu toata inima voastra, ca sa ramaneti in dragoste. « Cel ce ramane In iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el » ( I Ioan 4.16).
Aveti datoria sa fiti cu multa luare-aminte la relatiile dintre voi, sa va cinstiti unul pe altul ca niste chipuri sfinte, ca icoane ale lui Dumnezeu. Sa nu cautati niciodata la trup si la frumusetea lui, ci la suflet. Luati aminte la simtamantul dragostei, caci atunci cand inima nu este incalzita de rugaciune curata, dragostea este in primejdie de a deveni trupeasca si nefireasca, este in primejdie sa intunece mintea si sa arda inima.
Trebuie sa cercetam in fiecare zi daca nu cumva dragostea noastra nu izvoraste din plinatatea dragostei noastre pentru Hristos. Cel care privegheaza ca sa-si pastreze curata dragostea, va fi pazit de cursele vicleanului, care incearca incet-incet sa prefaca dragostea crestineasca in dragoste lumeasca."

Sursa text si imagine: www.sfantulnectarie.ro

Omul - hazna

2011-11-06T22:50:00.001+02:00

Via Blogul lui HarrDelos

Sfantul Gherasim

2011-10-20T21:33:00.002+03:00

Despre Sfantul Gherasim din Kefalonia, vindecator al bolilor psihice, puteti citi aici:

Sfanta noastra draga cea cu mainile calde

2011-10-14T21:31:00.004+03:00

Sfanta Cuvioasa Parascheva pictata de parintele Arsenie Boca

Rugaciunea din acatistul Cuvioasei
Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut toată făptura, nu întoarce faţa Ta de la noi păcătoşii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumarate, cu nesocotinţă le săvârşim. Noi suntem păcătoşi, netrebnici şi plini de răutate; iar Tu eşti îzvorul vieţii şi al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoşilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câştiga milostivirea prin sârguinţa cea de toate zilele, dăruieşte-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul tău cel stăpânitor, ca din adâncul înimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele tău în veci. Amin.

Cristi Blog: Schimb de Carte Ortodoxa

2011-10-12T11:42:00.002+03:00

Cristi Blog: Schimb de Carte Ortodoxa

Asociatia Tinerilor Ortodocsi Orthograffiti, ne invita intr-o atmosfera relaxanta, sa ne impartasim impresiile despre Ultima Carte Ortodoxa Citita, sau una care ne-a placut in mod deosebit.Si cei mai timizi, sunt asteptati sa participe, daca nu sa prezinte o carte, macar sa se infrupte din cuvantul duhovnicesc al invitatilor speciali!

Duminica ora 16, la Liceul Decebal

Pr.Protos.Asist.Univ.Dr - Maxim Vlad - (de la Catedrala Arhiepiscopala din Constanta)
Pr.Bogdan Papacostea - ( cunoscut din emisiunile despre carti de la Postul Local Neptun TV, si de la Radio Dobrogea)
Pr. Daniel Ivan - (din cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, blog Agora Ideilor)

Avem si bucuria, ca in aceasta editie, sa lansam ultimul volum de poezii al Maicii Filofteia de la Ramnicu Valcea!

Participarea la prima editie a evenimentului mi-a adus multa, multa bucurie si de asemenea mult folos.

Staretul Ambrozie de la Optina, model de iubire desavarsita

2011-10-11T12:56:00.003+03:00

"A-i iubi pe cei din jur dorindu-le toata fericirea binecuvantata de Dumnezeu si a se stradui sa le ofere aceasta bucurie – aceasta a fost viata si respiratia sa. Si in acest torent al dragostei, pe care parintele Ambrozie il revarsa asupra fiecaruia dintre cei care veneau la el, se facea simtita o mare putere, dincolo de cuvinte si fapte. Era suficient sa te apropii de parintele Ambrozie pentru a simti cat de mult iubeste el, si in acelasi timp, drept raspuns la simtamantul lui, inima celui venit se deschidea, nascandu-se o incredere deplina si cea mai stransa apropiere. In ce chip aparea o astfel de relatie? Este taina parintelui Ambrozie.
...
La parintele Ambrozie puteai gasi raspuns lamuritor tuturor intrebarilor. Lui ii erau incredintate atat tainele cele mai ascunse ale vietii launtrice, cat si cele privitoare la afaceri financiare, la actiuni comerciale, si in general la orice intentie din viata. Oamenii care nu intelegeau nici staretia, nici pe parintele Ambrozie, nici pe fiii lui duhovnicesti, indrazneau sa-l judece pe staret spunand: „Treaba lui trebuie sa fie sufletul, si nu diverse actiuni. Cel care vorbeste cu el despre astfel de lucruri, nu respecta religia”Insa parintele Ambrozie intelegea foarte bine ca acolo unde se moare de foame, mai inainte de a vorbi de dreptate, trebuie sa oferi paine, daca iti este cu putinta.
...
Oamenii tematori de Dumnezeu si care cautau mantuirea, urmareau cu atentie fiecare gest al parintelui, stiind ca acesta va avea nenumarate consecinte pentru viata lor interioara. Ei cautau ca fiecare pas al lor sa fie binecuvantat de catre duhovnicul caruia isi incredintasera viata lor.

In urma unei astfel de binecuvantari ei aveau constiinta ca aceasta fapta e buna si folositoare, si ca urmare a acestei convingeri faptele lor erau insufletite de curaj, tarie si perseverenta, si in general, se savarseau in linistea sufletului.

Crestinismul are o arie de actiune foarte vasta, cuprinzand toata diversitatea lucrarilor omenesti. Prin aceasta si este mare crestinismul si se demonstreaza poporului lui dumnezeiesc, prin faptul ca e atotcuprinzator. Crestinismul, prin aria sa larga de actiune, binecuvanteaza munca invatatorului, ostasului, medicului, savantului, judecatorului, negustorului, scriitorului, slugii, functionarului, mestesugarului, avocatului, simplului muncitor, pictorului. El proclama drept sfanta orice munca cinstita si invata cum poate fi aceasta implinita mai bine, dupa cuviinta. Acelasi lucru il invata si parintele Ambrozie.

In mijlocul racelii si indiferentei unanime si in general in mijlocul lipsei de interes a oamenilor pentru a vedea si a simti mai departe de propria persoana, viata multora este grea. Simti nevoia de un om caruia ai putea sa-i spui tot ceea ce-ti nelinisteste si-ti impovareaza sufletul, caruia ai putea sa-i descoperi toate gandurile si sperantele, sa-i incredintezi orice taina, pentru ca sa-ti fie mai usor si sa fii mai fericit. Si e de trebuinta ca acest simtamant sa fie impartasit… E nevoie sa ai parte in viata de o privire compatimitoare, de un cuvant bland, e necesar sa constientizezi faptul ca esti iubit si ti se da crezare, simti nevoia de ceea ce se gaseste foarte rar in lume, si anume o inima atenta.

O astfel de inima se zbatea in parintele Ambrozie. El stia ca totul in viata are un pret si urmari. N-a existat nici o intrebare la care el sa nu fi raspuns cu sentimentul neschimbat al binelui si compatimirii.

Textul intreg la Razboi intru Cuvant: Staretul Ambrozie de la Optina, intruparea iubirii desavarsite

Tristetea

2011-10-10T15:34:00.003+03:00

"Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre." Cuviosul Ambrozie de la Optina.

Despre Cuviosul Ambrozie, pomenit azi 10 octombrie, mai multe articole pe site-ul Parohiei Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.

Leapsa de sambata seara

2011-10-08T21:45:00.004+03:00

De la Liliana, care m-a pus la treaba.

Filmul pe care l-aţi vizionat de cele mai multe ori:
Glissando, ca sa-l pricep mai bine. Pe scurt: intalnirea sinelui cu ipostazele sale trecute si viitoare, zbaterea sinelui intre real si ideal, intre puritate si fundul iadului, suprarealism.

Anotimpul preferat
Toamna mai ales la Cluj, unde-i nebun de frumoasa. Toamna, pentru varsta intelepciunii. Iarna, pentru vestea cea buna si pentru puritatea zapezii. Primavara, pentru invierea a tot si toate.

Unde mergeţi vara asta?
Am fost la priveghiul si inmormantarea parintelui Arsenie Papacioc, nu pot sa nu mentionez asta, pentru ca au fost momente cu totul speciale. Am trecut pe fuga prin Cluj, Prislop(in sfarsit la mormantul parintelui Arsenie Boca), Targu-Jiu pentru o scurta privire spre infinitul din afara, Lainici - la Maicuta Domnului grabnic ajutatoare si Sf Irodion , manastirea Bistrita - la Sf Grigorie Decapolitul. Am zabovit nitel la Polovragi. Vara viitoare, vom merge unde va ingadui Domnul.

Cartea pe care o iubiţi cel mai mult
Doar una? E greu de spus. Cred ca ar trebui sa iubim cel mai mult Sfanta Scriptura. Apoi iubesc jurnalul fericitului monah Nicolae, prima carte crestina pe care am citit-o si care m-a trezit. Si Pelerinul Rus, catre care m-a trimis Jurnalul Fericirii. Si cartile parintelui Siluan. Si Nebunul parintelui Savatie Bastovoi. Si cartile parintelui Simeon Kraiopoulos. Si multe altele, dar ma opresc.

Serialul la care vă uitaţi cu plăcere
Doua seriale urmaresc cu mare drag, ambele cu medici, desi asta nu are nici o legatura cu profesia mea. Anatomia lui Grey si Dr House.

Aveţi ticuri verbale?
Sigur am. O sa le caut, sa le descopar. Am tendinta de a repeta anumite idei, cand vorbesc.

Dacă ar fi să vă descrieţi în 3 cuvinte…
Greu, sunt vorba lunga. Sa incercam: Sunt in cautarea sinelui, nadajduiesc sa ma gasesc. Sau mai pe scurt:"Pe mine, mie reda-ma"

Oraşul în care v-ar plăcea să locuiţi
La munte neaparat. Busteni.

La ce oră v-aţi trezit azi şi de ce?
La ora opt, ca e sambata, ca sa gatesc, dar nu inainte de prima cafeluta.

Ce gen de muzică preferaţi?
Clasica, psaltica, folk

Formaţii pe care le recomandaţi
Tudor Gheorghe cu orchestra simfonica sau cu ce alt acompaniament isi alege.

Ufff... vrea cineva o leapsa? E gratis, serviti va rog, daca doriti.
M-as gandi sa o si arunc si pe aici pe aproape, prin Constanta, pe la Aurelia, daca o avea timp sa scormoneasca prin lada ei cu minuni. Daca nu, nu-i cu suparare.

O picatura de atitudine si una de adevar

2011-10-07T13:26:00.003+03:00

Maestrul filozof a fost intrebat:
"- Credeţi în viitorul acestei ţări?
- CRED. Păi de-aia am şi suferit. Păi acu' dacă mă scoateţi şi mă pune la zid pentru poporul român, strig: EXCELSIOR !"

Recomandare blog http://www.filozofianuantelor.org

In ceea ce priveste pozitia omului in univers, e important sa pricepem si sa retinem ca adevarul nu poate fi cunoscut decat prin revelatie, nu prin ratiune.

Cartea, cale spre cunoastere

2011-10-05T14:32:00.006+03:00

Anca, prietena Ramonei, a avut o idee minunata, care poate aduce roade bogate in sufletelul micilor viitori cititori de la scoala in care preda. Sa o ajutam sa isi puna in practica ideea. O actiune de genul acesta nu ar trebui sa fie imposibila. Intentia ei este nobila, entuziasmul mare si de nedaramat, iar aportul nostru nu ar fi foarte greu de pus in practica, doar sa ne pese si sa vrem.

Sigur, nu ne pricepem la strategii de marketing, dar sa folosim ce avem la indemana, bloguri, mailuri, telefoane, discutii cu prietenii si apoi posta romana. Sau alta cale...

Ne este alaturi si Marcel Iures, chiar daca el vorbeste despre un alt proiect, similar, mai vechi. Ascultati-l, dar nu duceti cartile unde zice el (ca poate proiectul acela e finalizat), ci Ancai, care preda matematica la scoala generala din satul Fericea, comuna Valea Chioarului, judetul Maramures, mail ceterasanca@yahoo.com

Lectia de ... politica

2011-10-04T00:08:00.004+03:00

Cu bucurie si cu uimire am descoperit aceasta inregistrare. Politica poate fi si asa, nu doar cum o stim noi in ziua de azi.

Bucura-te, bucuria noastra!

2011-10-01T22:36:00.003+03:00

...
Bucura-te grabnica ajutatoare a celor obositi de mahnire si de intristare;
...
Bucura-te ceea ce in ceasul nedumeririlor ne pui in minte gandul cel bun;
Bucura-te, ceea ce ne opresti de la deprinderile cele vatamatoare si de la faptele cele rele;

Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant!

Am citat din frumosul acatist al Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului.

Despre momentul minunat cand am fost in preajma braului Maicii am scris aici.

Sursa imaginii: http://dositeea.blogspot.com/2011/08/braul-maicii-domnului.html

Dar din dar...

2011-10-01T21:49:00.005+03:00

Matuska Eufemia si-a propus sa daruiasca o minunata icoana. Ca sa aflati cum o puteti primi, cititi aici:Dar din dar se face Raiul...

Cine oare nu si-ar dori sa calce pe urmele Sfantului Ioan Teologul, in insula Patmos, acolo unde a fost scrisa Apocalipsa? Cei care ne-am nascut pe vremea cand nu se facea educatie religioasa si am descoperit credinta foarte tarziu, din marea mila a Domnului, cand am luat prima oara o Biblie in mana, oare nu am inceput prin a citi Apocalipsa, text "primit" de sfantul Ioan Teologul in insula Patmos? In ceea ce ma priveste, asa a fost... Imagini din Insula Patmos si din pestera Apocalipsei.

Un strop de sfintenie?

2011-09-21T15:03:00.002+03:00

Parintele ne-a spus la un moment dat, intr-o predica, pentru incurajare, ca si in ziua de azi mai sunt sfinti. Ei traiesc printre noi, trecem pe langa ei, nu-i stim si nici ei nu stiu ca sunt sfinti (ca daca ar sti, n-ar mai fi). Cand auzi asa ceva e greu sa nu te intrebi totusi, cine ar putea fi ei... Ca doar ai nevoie de modele.

Cu ceva vreme in urma m-am intalnit din nou cu minunea de fata numita Nicoleta. Am scris putin despre ea aici. Parintii adoptivi ai Nicoletei au aflat inca inainte de a se finaliza adoptia, ca fetita este purtatoare a virusului HIV. Si totusi au continuat procedura de adoptie. Ca doar nu era sa renunte la ea, ca la o masea stricata (citat din spusele mamei). Nicoleta a fost colega de clasa cu Andrada, in scoala generala. Mare scandal mare a fost in clasa si in scoala atunci cand s-a aflat despre boala Nicoletei. Si s-a aflat tocmai datorita altruismului fetitei. La un moment dat, in clasa, in timpul orei, i-a curs sange din nas. Invatatoarea a sarit sa o ajute, dar Nicoleta s-a opus strigand: "Nu ma atingeti! Ma descurc singura, am la mine tot ce-mi trebuie." Apoi a urmat sedinta cu parintii, care s-au revoltat in masa si au cerut ca Nicoleta sa plece. Ce-o fi fost oare atunci in sufletul parintilor ei si in sufletul fetitei? Doar Domnul stie. Mama Nicoletei a rezistat eroic tuturor presiunilor si si-a aparat puiul, care nu gresise cu nimic. Nicoleta a ramas opt ani in aceeasi clasa, sub privirile uneori fals binevoitoare, alteori suspicioase ale tuturor. A fost nelipsita la toate actiunile de socializare ale clasei (programe artistice, spectacole, excursii). Ea se purta frumos si demn, cu toata retinerea pe care parintii copiilor o aveau fata de ea. Nu o deranja ca statea singura in banca. Era mereu vesela si zambitoare, desi uneori ii era rau.

Impotriva oricarei prognoze medicale, Nicoleta traieste si se simte bine. S-a implicat in multe proiecte sociale, a facut voluntariat. Acum are 22 de ani si e studenta la psihologie. Dar nu asta conteaza, sau nu numai asta. Este o fiinta atat de placuta, atat de surazatoare, incat n-ai mai pleca de langa ea. Eu sunt pentru ea doar mama unei foste colege, care a avut fata de ea avut suspiciuni si nelinisti, la fel ca toti ceilalti parinti. Si totusi, de cate ori ne intalnim, este atata bucurie si pace la mijloc incat nu pot sa ma intreb care e taina ascunsa. Si mi-am exprimat mirarea. Iar mama ei, care se oglindeste toata in ochii si sufletul fiicei si care o insoteste ca un inger pazitor mi-a spus ca au si ei probleme dar nu considera ca are rost ca acestea sa fie discutate, sau macar tradate de expresia fetei, pentru ca oricum nu le rezolva altcineva. Din ton am priceput clar ca nu era oarece mandrie ascunsa in aceasta atitudine. Mai degraba acceptare si nadejde. Si un strop de sfintenie???

Un sufletel cald alaturi de tine

2011-09-21T13:55:00.002+03:00

Sunt o pisicuta nazdravana si jucausa. Am fost abandonata de stapanii mamei mele, alaturi de fratiori. Andrada m-a cules de pe strada si m-a ingrijit, mi-a dat laptic cu seringa si apoi cu biberonul. Acum sunt mare, stiu ce are de facut o pisica in casa omului. Si daca vrei, mai invat si altceva, ca sunt desteapta. Pot sa invat sa te trezesc atunci cad vrei, o clipa inaintea ceasului. Pot sa stau langa tine cand te doare ceva si sa te alint. Pot sa te inveselesc cand esti trist.Sunt si eu un sufletel cald in cautarea unor noi prieteni.

O parte dintre fratiorii mei au plecat in casele unor oameni buni. Casa in care am fost salvata are propriile pisici, veterane, cu personalitate. Cu Diego ma inteleg, e mare si bun, dar Tzza ma alunga de cate ori trec pe langa ea. Ia-ma la tine, suflet bun!

Daca ma vrei, sun-o pe Andrada, 0722586182.

Rebelul intelept

2011-09-20T15:57:00.003+03:00

Am avut aseara bucuria sa vad o emisiune reusita pe TVR1,in reluare, cu un mare roman care tocmai a pasit in lumea cea vesnica. O recomand cu mare drag, alaturi de o ruga pentru sufletul sau frumos.

Johnny Raducanu la emisiunea Nocturne a Marinei Constantinescu

Model de urmat

2011-09-20T14:09:00.001+03:00

Via Ramona

O.G. cauta colaboratori

2011-09-20T11:04:00.002+03:00

OCTOMBRIE 2011

Căutăm colaboratori pentru promovarea revistei – profesori de religie (clasele VII-XII), dar și preoți inimoși implicați în activități cu tinerii (pentru toate județele).

Pentru aplicare şi detalii scrieţi mail la adresa orthograffiti@yahoo.com sau sunați la numerele de telefon 0748.851.336 sau 0764.665.249

Vă rugăm, daţi mai departe acest anunţ cunoştinţelor Dvs. care ar putea fi interesate de colaborare.

[ Mai multe informații despre revistă găsiți aici: Ce este OrthoGraffiti ]

Doamne, ajută!

Laurenţiu Dumitru
Coordonatorul Proiectului OrthoGraffiti

Beneficiile transportului in comun, sau bucuria unei dimineti

2011-09-19T13:52:00.004+03:00

Nu este un titlu ironic. Si nici nu are legatura cu ecologia sau cu reducerea emisiilor din trafic. Este pur si simplu despre o intamplare simpla dar minunata, primita cu bucurie, in dimineata acestei aglomerate zile de luni.

Vrei nu vrei, in autobuz esti foarte aproape de ceilalti calatori si ii observi, vezi ce fac, vezi cum reactioneaza. Azi, la un moment dat o doamna a fost vizibil deranjata de un domn care s-a strecurat cu greu pe langa dansa. Deranjul la care ma refer i s-a citit pe fata, nu s-a exprimat vocal. In momentul imediat urmator, suparata pe sine, a spus in mod firesc, "Doamne, ajuta!", insemnandu-se cu semnul sfintei cruci. Si fata ei s-a inseninat brusc. Cel care o deranjase, a reusit sa se aseze pe un scaun si a scos un metanier, pe care a inceput sa-l invarta cu viteza destul de mare, miscand buzele cu aceeasi viteza. Ambii au actionat absolut firesc, fara sa conteze pentru ei nimic din afara lor. Nimic in afara relatiei lor continue si reale cu Dumnezeu. Domnul cu metanierul mi-a observat privirea si apoi m-a cuprins o stare speciala, ca si cum as fi participat la rugaciunea lui. Parca intreg autobuzul era sub binecuvantare. De fapt, cei care se roaga in mod continuu chiar se roaga pentru noi toti. Rugaciunea inimii, "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!" este in acelasi timp personala si universala, ca efect.

Doamne, ce minunata e faptura Ta, omul care devine OM.

Sfantul Grigorie Decapolitul

2011-09-17T01:36:00.001+03:00

O ultima bucurie a miniconcediului din vara aceasta a ramas nepovestita. Oare de ce? Am trecut pe acolo pe fuga, dar timpul s-a oprit o clipa in loc...

Veneam dinspre Polovragi, ne-am oprit putin in Targu-Jiu pentru simti infinitul unei clipe. Era planificat apoi doar un mic popas la Horezu, manastirea fiind aproape de sosea. Aveam o anumita ora la care trebuia sa ajungem in Bucuresti, iar manastirile Bistrita si Arnota stiam ca sunt nu tocmai in drum. Nu mai trecusem prin zona de ani buni iar harta era neclara. Si totusi, mi-am amintit ceva, la momentul potrivit. Intotdeauna m-a uimit modul in care sfintii ne indreapta pasii, de la unul catre celalalt, ca sa intelegem ca una suntem sau vom deveni.

In seara de dinaintea inmormantarii parintelui Arsenie Papacioc, pe drumul de intoarcere de la Techirghiol, o colega mi-a povestit despre un concediu petrecut la manastirea Bistrita. Sfantul Grigorie Decapolitul o trezea mereu inainte de miezonoptica si inainte de liturghie atingand-o delicat cu mana pe umar. Am simtit bucurie auzind povestea, dar si o urma de tristete pentru ca atunci cand vizitasem noi manastirea Bistrita, cu aproximativ 15 ani in urma, moastele Sfantului Grigorie erau in pestera, iar pestera nu era in acel moment vizitabila.

Si pentru ca mi-am amintit de seara aceea frumoasa cand ne intorceam de la priveghiul parintelui Arsenie, am stiut ca e suficient sa imi doresc si sa cer. Am privit cu atentie in jur ca sa nu imi scape vreun indicator si cand l-am zarit l-am rugat pe sotul meu sa ma duca si la manastirea Bistrita. Nu aveam timp sa urcam la pestera, dar din fericire Sfantul Grigorie Decapolitul, vindecator de boli grele,ne astepta in biserica.

Multumesc, Doamne, ca mi-ai ingaduit sa ajung acolo! Multumesc, Sfinte Grigorie! Multumesc, parinte Arsenie! Multumesc Ioana, pentru ce mi-ai povestit. Multumesc si dragului meu sot pentru ca a acceptat un mic ocol desi ne grabeam.

Stiu ca multumirile astea poate suna ciudat. Poate ar trebui sa multumesc in inima mea si asa as fi mai sincera. Dar, iertati-ma, acesta e intr-un fel un blog-jurnal, iar mie imi face bine acest tratament, acest exercitiu al multumirii pe care ma straduiesc sa il deprind.

Schitul Strunga

2011-09-15T23:32:00.008+03:00

La rugamintea Nicoletei reiau aici un apel al Maicii Filareta, stareta schitului Strunga.Maicile de la Strunga se straduiesc sa faca sfintirea in toamna asta si de aceea acum au nevoie de candele si policandre.

Mai multe informatii, inclusiv numarul de telefon al maicii Filareta, aici.

Un reportaj despre schit aici.

Citeste si da mai departe! Din cate spun cei care au ajuns pe acolo, este un loc cu oameni de o rara bunatate si o deosebita caldura sufleteasca. Cine poate sa ajute, Dumnezeu sa-i rasplateasca.

O minunata pilda despre iubire si nejudecare

2011-08-24T21:36:00.002+03:00

Pana nu vom fi asemenea copiilor, nimic nu vom pricepe. Desi ravna nu ramane nerasplatita, daca nu iubim neconditionat nu vom avea mila fata de aproapele si vom ramane orbi.

Sfantul Mucenic Hristofor

2011-08-24T17:44:00.006+03:00

Am indragit aceasta icoana de pe peretele camerei in care am dormit la manastirea Polovragi. Multumesc celor care m-au ajutat sa il identific in ea pe Sfantul Hristofor. Am citit despre viata sa si tare mi-a placut. Reiau aici o predica a Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotis în Sfânta Biserică a Sfântului Pantelimon de Florina, 9 mai 1970.

"A trăit în epoca lui Deciu (249-251 d.Hr.). Era originar dintr-un ţinut barbar. Strămoşii lui erau canibali, iar el era barbar cu obiceiurile. Era, cum este descris, gigant la trup, cu o putere uriaşă, iar la înfăţişare schimonosit, foarte urât. De aceea şi în icoane unii îl zugrăvesc cu cap de câine, ca şi cum ar fi fost câine. Asta nu e corect. Pentru că nu a avut cap de câine; pictorii au făcut lucrul acesta, ca să arate cât de urât şi diform era.

În jurul vieţii lui există două tradiţii: răsăriteană şi apuseană. Conform tradiţiei răsăritene, într-un război, Sfântul Hristosfor a fost arestat şi luat rob, şi a mărturisit că crede în Hristos. L-au trimis atunci în Antiohia cu o gardă de 200 de soldaţi. Acolo, toţi aceştia s-au botezat de către Sfântul Sfinţit Mucenic Vavila. Apoi l-au adus în faţa împăratului. Acesta s-a înspăimântat de urâţenia feţei lui şi se gândea la modul în care ar putea să-l atragă spre închinarea la idoli. Aşadar, a pus două femei păcătoase, două desfrânate, pe Kallinika şi pe Akilina, să-l atragă. Dar în loc să fie atras de ele, el le-a atras pe ele cu învăţătura lui la credinţa lui Hristos. Desigur, aceste două femei au fost martirizate, fiind străpunse cu frigări pentru Domnul, şi sunt sărbătorite împreună cu el în aceeaşi zi. După acestea, împăratul, mânios din cale afară, a poruncit să-l închidă pe Sfântul Hristofor într-un vas de plumb şi să aprindă pe dedesupt un foc. Dar el a rămas nevătămat. Apoi l-au aruncat într-o fântână. La sfârşit, l-au decapitat şi astfel a luat cununa muceniciei.
***
Conform tradiţiei apusene, pentru că era foarte puternic, toţi se temeau de el. Şi avea un capriciu; spunea că vrea să-l slujească pe cel mai puternic om din lume.

Odată, a trecut prin părţile sale un împărat. Avea putere şi oşti multe. Când l-a văzut Reprovos (acesta era primul lui nume, de barbar), a făcut ochii mari şi şi-a spus în sine: Acesta este cel mai puternic om din lume, voi intra în slujba lui. Astfel, a intrat în garda lui de corp. Unde era împăratul, acolo era şi el.

Într-o zi însă, trecând printr-o peşteră, pe împărat l-a cuprins frica. Tremura ca un copil mic. Reprovos îi zice:

- Ce ai, împărate? Eu sunt aici.

Ce se întâmplase?! În peşteră era un vrăjitor care făcea magie. Şi ceilalţi, care erau în gardă, au zis:

- Vezi? Vrăjitorul este mai puternic decât împăratul, dacă îl face şi pe el să tremure.
- A, a zis Reprovos, adică vrăjitorul are o putere mai mare decât împăratul?
- Desigur, îi zic. Satana guvernează lumea, ridică şi coboară pe împăraţi, este domnitorul lumii. Cine se închină la diavol, devine om mare.
- Ce zici, năucule! Şi eu până acum am avut impresia că împăratul este cel mai puternic.

Îl lasă deci pe împărat, se duce în peştera vrăjitorului şi îi zice:

- Te voi sluji pe tine; eşti cel mai puternic.
- Foarte bine, îi răspunde vrăjitorul. Vino cu mine şi îşi voi arăta toate secretele.

Apoi, Reprovos l-a urmat.

Dar într-o zi, în timp ce treceau printr-un loc, îl vede pe vrăjitor că tremură, cade la pământ, se crispează şi face spume.

- Ce-ai păţit? îi zice.

Unul care se afla acolo îi răspunde:

- Aici este o biserică şi în curtea ei este o chilie, iar în chilie este un pustnic, care are cu el o cruce. Dacă diavolul vede crucea, cade şi se loveşte. De aceea, vrăjitorul se teme de crucea lui Hristos. Hristos guvernează lumea.
- Ce spui? - întreabă Reprovos. Hristos este mai puternic decât împăratul şi decât vrăjitorul?

Pleacă de la vrăjitor şi se duce la pustnic. Îi face o metanie şi îi zice:

- Am venit să mă înveţi religia în care crezi.

Pustnicul s-a aşezat lângă el şi i-a vorbit despre Hristos.

- Lângă tine voi rămâne, zice Reprovos.
- Nu eşti tu de călugăr aici. Te vei boteza să devii creştin, iar apoi te voi trimite să-L slujeşti pe Hristos în societate.
- Şi ce voi face acolo unde voi merge?
- Vei posti.
- Nu pot să postesc. Eu nu mă satur nici cu patru pâini.
- Vei face metanii, vei face rugăciune, vei citi Evanghelia.
- Eu nu ştiu carte.

Atunci pustnicul i-a făcut un semn şi i-a spus:

- Vezi acel râu?
- Da, zice, de multe ori l-am trecut.
- Acolo, pe timp de iarnă, mulţi copilaşi şi bătrâni se îneacă. Aşadar, vei merge acolo şi pe toţi care nu pot să treacă îi vei pune pe umerii tăi şi îi vei trece tu.
- Asta e uşor pentru mine.
- Vei rămâne acolo trei ani şi îi vei ajuta pe cei care sunt în primejdie.

S-a dus la râu şi în toate zilele îşi făcea trupul punte şi îi trecea pe toţi.

Într-o zi, a văzut pe mal un copilaş.

- Ce vrei? îl întreabă.
- Poţi să mă treci dincolo?

Îl ia pe umeri. Dar cu cât străbătea râul, copilul se îngreuia mai mult! Ca şi cum avea o tonă pe el. A asudat şi a pătimit ca să treacă râul.

Atunci a auzit un glas, care-i zicea:

- Cel pe care-L ai pe umerii tăi nu este un copil mic; este Iisus Hristos, Care ţine asupra Sa întreaga lume...

Şi Copilaşul s-a făcut nevăzut.

De atunci, Reprovos şi-a schimbat numele, s-a numit Hristofor (adică purtător de Hristos). Deoarece a purtat, a ridicat pe umerii săi pe Hristos.
***
Iubiţii mei, ce ne învaţă această istorie?

- Că Hristos nu izgoneşte pe nimeni de lângă El, chiar dacă este grosolan şi necivilizat. A luat acest barbar şi l-a făcut sfânt.
- Şi altceva ne învaţă viaţa Sfântului Hristofor. L-aţi văzut pe vrăjitor? Când a văzut crucea, a căzut jos de frică. Şi tu Îl ai pe Hristos? Nu te teme de nimic. Mai presus de toţi este Hristos.
- Mai învăţăm că Biserica noastră nu măsoară valoarea omului în bani. Cât primeşte ăsta salariu? Zic: Primeşte mulţi bani? A, e cineva. Primeşte puţini? E un nimic... „Câţi-primelnici" sunt oamenii astăzi. Ce primea Reprovos? Nimic. Gratuit îi slujea pe ceilalţi.
- De aceea, astăzi sărbătoresc toţi câţi slujesc comunitatea în transporturile în comun, şoferii, conducătorii auto, care îl au ocrotitor în maşini pe Sfântul Hristofor. Toţi aceia care sunt hamali, care ridică în spate greutăţi, câţi sunt măturători de stradă şi gunoieri. Îl consideri un nimic pe gunoier? Însă dacă nu era el, ar fi căzut holera peste oraş.

Credeţi-mă, fraţii mei, am un capriciu. Când vin oameni mari şi tari să mă viziteze, din cauza poziţiei mele, eu stau la birou. Când vin cei smeriţi ai pământului, ţărani, ciobani, muncitori, mă ridic drept, îi invit să ia loc şi discut cu ei. Da, îi iubesc şi îi respect, deoarece se ostenesc. Mâinile lor bătătorite sunt binecuvântate.

Creştinismul nu preţuieşte pe oameni după bani şi după funcţii. În altă parte se află valoarea omului şi această valoare i-a dat-o Hristos.

Vedeţi ce face creştinismul? Ia un barbar, ia un sălbatic şi îl face sfânt, creştin, slujitor al lui Dumnezeu, slujitor al aproapelui. Ia o pietricică şi o face diamant.
Acestea sunt măreţiile lui Dumnezeu. Aceste învăţături ni le dă astăzi Sfântul Hristofor."

Sursa: O viata frumoasa

O gura de aer la Manastirea Polovragi

2011-08-23T20:52:00.014+03:00

Dupa vizita la Manastirea Prislop am cautat o manastire unde se poate ramane peste noapte, fara anuntare prealabila. Am trecut pe la Lainici, unde ne-a intampinat Icoana Maicii Domnului adusa de la Muntele Athos, numita "grabnic ajutatoare", alaturi de moastele Sfantului Irodion. Parintele Staret era plecat si nu am indraznit sa il asteptam, ne era teama ca se intuneca inainte de a gasi cazare pe buzunarul si gustul nostru. Parca simteam ca altul e locul care ne asteapta.

La manastirea Polovragi am ajuns abia pe la ora opt seara. Am intrebat de cazare si maicuta stareta ne-a spus ca obstea e ocupata cu pregatirea pentru hram (Adormirea Maicii Domnului}, dar daca asteptam ne va pregati dansa o camera. Ce binecuvantare! Maicuta Domnului ne-a primit cu bratele deschise.

Icoana Maicii Domnului de pe peretele exterior al bisericii este facatoare de minuni ("ca orice icoana la care te rogi cu credinta", dupa cum atrage atentia maica ghid}. Pe vremea razboiului cu turcii, un ostas roman urmarit de un ostas turc s-a ascuns intre zidurile manastirii, cerand ocrotirea Maicii Domnului. Urmaritorul nu l-a gasit si de suparare a tras cu arma in icoana Maicii Domnului. La iesire pe poarta manastirii, calul s-a impiedicat si urmaritorul a cazut la pamant, murind pe loc.

In camera extrem de primitoare si parca prea confortabila in care am dormit erau multe icoane pe pereti, dar pe aceasta nu am recunoscut-o. Sa fie oare Sf. Iosif cu Pruncul Iisus? Daca stie cineva rog sa imi spuna.

Zilele astea am descoperit pe net o legatura intre parintele Arsenie Boca si Manastirea Polovragi. Si m-am bucurat, gandindu-ma ca parintele ne-a indreptat pasii spre listitea si pacea de la Polovragi.Legatura descoperita: amintirile maicutei Marta:

Arsenie Boca - Pictura de la Draganescu, video

2011-08-21T16:20:00.004+03:00

Explicarea, pe indelete, a picturii de la Biserica Sf. Nicolae de la Draganescu de catre parintele care i-a fost alaturi pictorului, timp de 15 ani cat a durat realizarea acesteia. Filmul reprezinta o adevarata lectie de religie.

Prislop, august 2011

2011-08-19T16:48:00.021+03:00

Mi-e greu sa vorbesc despre coltisorul de rai de la Prislop. Cuvintele nu pot descrie mare lucru. Impresii despre acest loc de la cei care au putut sa si le exprime pot fi citite aici.

In biserica ne-au intampinat icoane pictate de parintele Arsenie Boca, atat de diferite de alte icoane, speciale si minunate. In biserica fotografierea era interzisa. Sper sa le regasesc pe CD-ul cumparat de la manastire, momentan ratacit.

Desi era o zi obisnuita din dimpul saptamanii, respectiv marti, era foarte multa lume in incinta manastirii, iar la mormantul parintelui se statea la coada.

Linistea locului mi-a ramas oarecum in suflet, adesea simt nevoia sa tac, imi e greu sa mai scriu pe blog. A fost o pauza necesara si binevenita.

Razboiul Stelelor si mecanismul minciunii

2011-08-02T21:58:00.001+03:00

Pe vremea cand eram in liceu si ma credeam buricul pamantului nu am inteles nimic din filmul "Razboiul stelelor". Recunosc, nici nu n-am straduit, l-am catalogat din start pe baza prejudecatilor proprii si l-am privit doar ca pe ceva spectaculos din punct de vedere al tehnicii de realizare (pe vremea aceea era).

In studentie am cunoscut o persoana tare simpatica, Adina, de mare calitate umana, dar paradoxala de multe ori. Am surprins-o pe Adina plictisindu-se la un spectacol de teatru pe care ma straduiam (probabil din snobism) sa il savurez (Ion si Ioana, de Marin Sorescu). In schimb, cand vorbeam de Razboiul stelelor si eu am afirmat ca filmul nu spune nimic si nu are nici un sens sa il privesti, mi-a spus scurt si moale, dar ferm, fara alte explicatii, ca si in acest film se ascund niste sensuri. La ora aceea eu nu stiam despre Adina ca il vizita frecvent pe parintele Steinhardt la Rohia. La ora aceea (prin 1984-1985) habar nu aveam ca exista parintele Nicolae (l-am descoperit de-abia dupa 1989, dupa adormirea sa).

Duminica trecuta a fost la televizor Razboiul stelelor, nu mai stiu pe ce canal, dar oricum nu conteaza. Mi-am amintit de Adina si m-am uitat la film. Intr-adevar, fazele care dezvaluie ceva dincolo de actiune sunt scurte ca intindere, ca timp. Dar am descoperit in ele foarte mult sens. Am vazut cat de usor cineva care este sau se crede bun poate sa devina rau. Am vazut cum raul, odata ce te-a prins in mreje, te invaluie treptat, te inlantuie si te depersonalizeaza, te transforma in marioneta, in masa de manevra, in instrument.

Am vazut foarte clar mecanismul de declansare al celei mai puternice si perfide ispite. Mecanismul minciunii. Ti se strecoara la ureche o minciuna aparent credibila si daca pui botul ai incurcat-o. Esti mintit de exemplu in legatura cu fiinta care iti este cea mai draga pe lume. Si daca amagirea te cuprinde ajungi sa pierzi tocmai fiinta pe care incercai sa o protejezi trecand de cealalta parte a baricadei. De fapt, nu ti-a spus nimeni ca vei trece de cealalta parte a baricadei. La minciuna de baza despre fiinta iubita se adauga, drept solutie a falsei probleme, ispita cunoasterii.

Adica, Skywalker este mintit cand i se spune ca sotia lui va muri si doar cel care reprezenta raul va putea "eventual" sa o salveze. In sinele lui Skywalker se da o scurta lupta, dar din pacate balanta se inclina de partea raului,datorita acceptarii minciunii drept adevar.

Din pacate, in viata noastra de toate zilele, la tot pasul ne sunt soptite sau sugerate ganduri mincinoase. Acestea pot sa fie despre altii sau despre noi. Ele par extrem de credibile si de "personale" pentru ca se muleaza pe personalitatea noastra, pe temerile noastre, pe preocuparile noastre sau chiar pe dorinta noastra de mai bine. Mi s-a intamplat sa descopar (Slava Domnului ca am descoperit pana la urma), felul in care mi s-a sugerat si am inghitit, am asimilat o minciuna, cu 20 de ani in urma. Cate oare n-or mai fi, inca nedescoperite... Descifrarea mecanismului prin care ne ies in fata aceste "cuceritoare" minciuni e tare utila. Nu degeaba parintele Arsenie Papacioc ne recomanda o stare de continua prezenta. O asemenea stare ne-ar feri de acceptarea minciunilor ce ne sunt varate pe sub piele.

Credinta ca panaceu totalitar

2011-07-30T21:14:00.006+03:00

"Varatec, 1970

Există o ciudată ispită – de dreapta, conform Părintelui Cleopa – aş numi-o ispita credinţei considerată ca panaceu totalitar al grijilor şi înlocuitor general al virtuţilor omeneşti, care-i o împătrită ipostază a trufiei combinată cu naivitatea:

a) convingerea că prin credinţă scăpăm de boli, că nu se poate să mai fim bolnavi; sau, dacă ne îmbolnăvim, că nu avem nevoie de medici şi medicamente, de vreme ce ne putem oricînd tămădui prin rugăciuni.

Convingerea aceasta care aduce întrucîtva cu observaţia făcută de Gide lui Maritain (Il chemi pe Hristos la telefon), e tot una cu ispitirea lui Dumnezeu prin exigenţa unei minuni. Cel care o încearcă se pune în situaţia reclamantului care în loc de a se adresa tribunalului competent de gradul întîi ar trece de-a dreptul la calea extraordinară a recursului.

E totodată lipsă de modestie; medicii şi medicamentele sunt şi ele de la Dumnezeu, iar credinciosul care se îmbolnăveşte întocmai ca toată lumea se vindecă întocmai ca toată lumea, nu altfel – cu ajutorul medicilor şi al medicamentelor (fireşte, dacă îi este dat să se tămăduiască).

Dumnezeu desigur face minuni, dar cînd binevoieşte – şi istoria bisericii ne arată că nu sunt nici foarte dese şi nici obţinute prin somaţii. (Este drept că Sadhu Sundar Singh l-a somat pe Domnul să i se arate şi a fost ascultat, dar el n-a cerut o vindecare trupească, ci a mers pe calea evanghelică a violenţei – în sensul de la Matei 11, 12 – către credinţă.)

Sfîntul apostol Pavel a rămas cu vechea lui boală (de ochi?) şi după dobîndirea harului: „Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz“.(Ce face, atunci, credinciosul? Se roagă pentru ca Dumnezeu să-l ajute şi să binecuvînteze tratamentul.)

b) Convingerea că prin credinţă scăpăm de viforul ispitelor. Nu. Oarecum dimpotrivă.Patericul: la intrarea unui sat de ticăloşi stau doi draci. în jurul mînăstirii de cuvioşi călugări nevoitori întru desăvîrşire stau două mii.

c) Convingerea că nu mai este trebuinţă de virtuţile obişnuite ale omului de rînd: înţelepciunea, judecata sănătoasă, iscusinţa, strădania… Credinciosul are nevoie de ele întocmai ca toţi semenii săi.

Credinţa ne ajută, ne întăreşte, ne înalţă, ne bucură, dar nu ţine locul însuşirilor şi calităţilor omeneşti. (Ea, în general, – şi asta-i regula – nu conferă un statut excepţional. Ne dă fericirea, dar în raport cu lumea şi cu oamenii nu numai că nu ne acordă privilegii, ci ne creează îndatoriri în plus.)

Dacă credinciosul comite o greşeală, o imprudenţă, o nesăbuinţă, el va trage toate consecinţele normale – şi nu se poate plînge sau mira. Nu beneficiază de extrateritorialitate.

d) Convingerea că putem oricînd obţine orice fără nici un efort; nu, putem obţine prin rugăciune darurile duhovniceşti cele suprafireşti. Pe ale firii, şi care ţin de slabele noastre puteri, trebuie să le dobîndim prin mijloacele comune. Acesta e şi tîlcul proverbului: Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi bagă în traistă, care nu este decît conspectul metaforic al unui pasaj din Fapte (12, 7). Ingerul îi deschide lui Petru porţile temniţei şi îl descătuşează pentru că acestea nu le-ar fi putut face singur. Dar îi porunceşte: încinge-te… încalţă-te cu sandalele… pune haina pe tine, fiindcă stă în puterea lui s-o facă şi se cuvine, aşadar, să o şi facă numai cu mîinile sale.

Poate că şi nenorocitul de Cromwell a înţeles cum devine cazul cînd a spus: încrede-te în Dumnezeu şi ţine-ţi praful de puşcă la adăpost de umezeală (Put your failh in God and keep your powder dry)”."

Jurnalul Fericirii, Nicolae Steinhardt

Sfantul Pantelimon si boala invidiei

2011-07-27T13:36:00.004+03:00

"Sfântul Pantelimon a trăit şi s-a nevoit în epoca prigoanelor, când la Roma era împărat Diocleţian. S-a născut în Nicomidia, din Asia Mică. Tatăl său era idolatru, iar mama lui era dintre femeile care sădeau adânc în inima copiilor lor credinţa în Hristos. Aşadar, Sfântul Pantelimon a fost învăţat adevărurile credinţei de mama lui.

Era inteligent, binecrescut. Avea înclinaţie spre studiu. A studiat medicina lângă distinşi oameni de ştiinţă. S-a dovedit un medic excepţional. Mulţi medici existau atunci, după cum există şi astăzi. Însă rar se întâmplă să găseşti un medic creştin. Majoritatea sunt necredincioşi, materialişti. Şi măcar de-ar fi valoroşi?… Dumnezeu să vă păzească să nu ajungeţi pe mâinile lor. Sfântul Pantelimon era diferit. Prin ce era diferit? Era diferit în trei puncte.

Mai întâi, în ceea ce priveşte banul. Ceilalţi erau iubitori de arginţi. Profitau de pe urma bolnavilor şi adunau comori. Sfântul Pantelimon era dezinteresat, ideolog. El îşi exercita ştiinţa ca pe o misiune. Îl vedeau noaptea, vizitând colibele ca un înger. Dacă ceilalţi mergeau doar la casele celor mari, el mergea în cartierele sărace şi îi slujea pe cei bolnavi.

Al doilea lucru prin care se deosebea de ceilalţi: Precum a spus un renumit profesor universitar elen, medicii, adeseori, exercită medicina ca pe o medicină veterinară; sunt mai degrabă medici veterinari, decât medici. Nu văd nimic altceva decât vene, oase, carne, ţesuturi, inimi, plămâni. Omul este şi asta, cu siguranţă. Dar, în spatele acestora, există ceva nevăzut. Există un “motoraş”, care mişcă existenţa biologico-somatică a omului. Şi doctorul, când nu “vede” acest “motoraş”, este orb, nu este în stare să-şi exercite lucrarea. Acest “motoraş” este un factor sufletesc, sufletul omului. O mulţime de experienţe şi observaţii au demonstrat că sufletul cu patimile, vinovăţia şi anxietatea lui acţionează mult asupra trupului. Există o influenţă reciprocă între trup şi suflet. Ceea ce cântă Biserica noastră în Postul Adormirii este un adevăr şi din punct de vedere ştiinţific: “Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăveşte trupul şi slăbeşte sufletul meu” (Paraclisul Mic). Ambele sunt bolnave. Dar izvorul-rădăcină a răului este păcatul. Aşadar, Sfântul Pantelimon avea o diagnoză corectă. A înţeles că atunci când sufletul se izbăveşte de vinovăţie, trupul se revigorează, omul respiră. Multe boli (apoplexii, obstrucţii, canceruri) îşi au cauza în lumea psihică, sufletească; vreo amărăciune din remuşcări sau din calomnie, învrăjbire, nedreptate sau înlăturare adapă trupul cu otravă.

Aşadar, s-a deosebit mai întâi pentru că nu se uita la bani. În al doilea rând, pentru că vedea omul ca pe un tot psiho-somatic, iar în al treilea rând, pentru că, în afara celorlalte medicamente, pe care le aveau şi ceilalţi medici, Sfântul Pantelimon dispunea de un medicament rar şi unic, iar acesta era credinţa. Credea profund. De aceea, împreună cu medicamentele din plantele pământului, pe care le dăruia, îngenunchea lângă căpătâiul bolnavului, se ruga şi – să nu creadă necredincioşii, noi credem! – bolnavul se vindeca. Şi astăzi vedem semnul crucii în clinici, bolniţe şi spitale. Şi, într-adevăr, e uriaşă puterea credinţei, un medicament de vindecare pentru bolile trupeşti şi sufleteşti.

Acesta a fost Sfântul Pantelimon. La spitalul său, bolnavii formau în fiecare zi o coadă, în vreme ce la ceilalţi medici din Nicomidia nu se mai ducea nimeni. Însă această preferinţă a aprins în inimile confraţilor săi flacăra galbenă a invidiei. Îl invidiau, îl urau. Îşi dădeau seama că atât cât va fi el medic în Nicomidia, ei ar trebui să-şi schimbe meseria; toţi alergau la Sfântul Pantelimon. Şi bolnavi, pe care ei îi aruncaseră în deznădejde, îşi aflau vindecarea lângă el. Iată, deci, pricina invidiei. De aceea, l-au prigonit. L-au denunţat autorităţilor. Cu ce acuzaţie, ca ce? Ca iubitor de arginţi? Ca lacom de bani? Ca desfrânat? Ca adulter? Ca puşchiu? Ca şi criminal? Nimic din toate acestea. Dacă l-ar fi acuzat de aceste lucruri, în sistemul decăzut de atunci, l-ar fi scăpat. L-au învinuit cu acuzaţii care prindeau. Aşa este, pentru cei credincioşi acuzaţiile se schimbă, după epocă; se foloseşte, uneori, “x”, alteori, “y”, alteori, “z” acuzaţii. Nu mă voi extinde de aici, ca să vă prezint cum, din vremea în care am creat un regat, prin diferite acuzaţii false, prin cozile pe care le lipesc cei invidioşi pe spatele oamenilor vrednici, îi nimicesc – deşi în esenţă ei nu cred acuzaţiile – şi cum îi judecă pe oameni prin criterii neîntemeiate (moral), ci variabile (politic).

Aşadar, l-au denunţat cu acuzaţia, gravă atunci, că este creştin. Şi această acuzaţie era suficientă să-l conducă pe om spre plutonul de execuţie. A fost arestat. A fost dus înaintea autorităţilor, şi-a mărturisit cu îndrăzneală credinţa, a fost supus la tot feluri de chinuri şi, astfel, sfântul lui suflet, ca un porumbel cu totul alb, a zburat în corturile cele cereşti, ca să se bucure împreună cu sfinţii îngeri şi arhangheli.
***
Iată, iubiţii mei, pricina prigonirii şi a muceniciei Sfântului Pantelimon: invidia. O, invidia, mare, abisală patimă! Este viermele şi vipera care mănâncă cele dinlăuntru ale invidiosului, dar este şi mormântul marilor bărbaţi. Urmările ei sunt groaznice. Dacă vom deschide sfânta istorie, vom vedea că aceasta a fost începutul distrugerii neamului omenesc. “Prin invidia diavolului”, zice Solomon, “moartea a intrat în lume” (Înţelepciunea lui Solomon 2, 24). A invidiat satana măreţia omului şi o invidiază. Pentru primul sânge care a fost vărsat pe pământ, pricină a fost invidia. Cain l-a invidiat pe fratele său, Abel, şi l-a ucis “în câmpie”(Facere 3, 8). Din invidie, Esau l-a prigonit pe Iacov (Facere 27, 41), cei unsprezece copii ai lui Iacov l-au prigonit pe Iosif cel preafrumos (Facere 37), regele Saul l-a prigonit pe David (I Împăraţi 19, 10) şi un lung şir de oameni sfinţi au fost nimiciţi.

Exemple avem şi în istoria noastră naţională (a Greciei, n.m). Mari bărbaţi au fost nimiciţi, precum dreptul Aristidis în antichitate, Socrate, care a băut cucută, iar în vremurile mai recente, Harilaos Trikupis şi alţii.

Ce ne trebuie alte exemple? Aruncaţi o privire spre Pretoriu şi Golgota. “Pe care din cei doi vreţi să vi-l eliberez?” – întreabă Pillat – “pe Baraba sau pe Iisus?”. Toţi strigă: “Pe Baraba!”. Şi evanghelistul consemnează profund psihologic: Pilat ştia că, “din invidie L-au dat lui” (Matei 27, 18). Invidia cărturarilor şi fariseilor – care ca nişte licurici s-au stins înaintea soarelui-Hristos – a condus pe Domnul nostru spre Golgota.

De atunci, fraţii mei, este o regulă generală. Dacă va apare vreo statură, vreo persoană capabilă, care îşi face datoria, provoacă invidie şi atrage prigoană. Cei neimportanţi nu deranjează; sunt prigoniţi cei care aduc vreun folos şi dau viaţă în jurul lor. A spus-o şi apostolul Pavel: “Toţi cei ce voiesc să trăiască cucernic întru Hristos Iisus vor fi prigoniţi”(II Timotei 3,12). Vor fi izgoniţi toţi cei care cred în Hristos şi care caută să trăiască potrivit poruncilor Lui. Este soarta lor.

Toţi câţi sunt creştini, fie prin cuvânt, fie prin pildă, provoacă un cutremur. Însă acest cutremur este mântuitor. Fericite societăţile care au astfel de bărbaţi, fie în ştiinţă, fie în armată, fie în politică, fie în sfântul cler, pentru că aceştia constituie factorii educaţiei corecte.

Rugaţi-vă, fraţilor, ca boala invidiei să fie vindecată, să dispară. Şi fie ca Domnul, cu mijlocirile Sfântului Pantelimon, să izbăvească de această boală inimile noastre, ale tuturor, ca să petrecem în virtute şi în dragoste spre slava lui Dumnezeu. Amin."

† Episcopul Augustin

(Sfânta Biserică a Sfântului Pantelimon din Florina, 27-7-1976)

Rugaciune catre Sfantul Pantelimon

2011-07-26T20:40:00.002+03:00

O Mare Mucenice si Tamaduitorule Pantelimon! Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi si nu lasa sa ramana in noi bolile trupesti si sufletesti de care suferim. Vindeca bolile pricinuite de patimile si pacatele noastre.

Bolnavi suntem noi de lene, de slabiciune trupeasca si sufleteasca - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon...Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mantuirii, pentru pacatele, neputintele si pentru datoriile noastre - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de tinerea in mintea noastra a raului, de manie, de ura, de tulburare - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Tamaduitorule a Sfantului Athos si a intregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mandrie, ingamfare, preamarire, de rand cu nemernicia si netrebnicia noastra - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de multele si feluritele caderi in poftele trupului: in desfranare, in mancarea cea fara de sat, in neretinere, in desfatare - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multa vorbire, de vorbire desarta si de cea savarsita cu judecata - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochii nostri de privirile pacatoase... Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor desarte, a cuvintelor rele, defaimatoare. Ne dor mainile noastre neintinse spre savarsirea rugaciunii si spre fapta cea de milostenie - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care usor se indreapta spre cai ratacite si spre locuintele acestei lumi - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Dar cel mai mult ne dor limba si buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, desarte, urate, de nerostirea cuvintelor de rugaciune, de lauda sau de rostirea acestora cu nepasare, cu neluare aminte si fara de pricepere - tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Tot trupul nostru este bolnav. Bolnava este mintea noastra si lipsita de intelegere, intelepciune si de cugetare. Bolnava este vointa noastra care se intoarce de la lucrurile sfinte si se indreapta spre lucruri pacatoase, daunatoare noua si neplacute lui Dumnezeu. Bolnava este inchipuirea noastra, care nu doreste si nu este in masura sa constientizeze atat moartea si suferinta vesnica a pacatosilor cat si Fericirile Imparatiei Ceresti, mania Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, rastignirea Lui.O Sfinte Pantelimon, tamaduieste-ne.

Ne doare totul in noi. In neputinta este sufletul nostru cu toate puterile si priceperile lui. In neputinta este trupul nostru cu toate madularele lui. Tamaduieste-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tamaduitorul cel fara de arginti, Doctorul cel mult iubitor si sluga Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Nu ne lasa pe noi in urgia bolilor si neputintelor, ci tamaduieste-ne cu puterea harului tau si vom lauda Preasfanta Treime: pre Tatal, pre Fiul si pre Sfantul Duh, pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor si vom multumi harului tau purtator de vindecari in veci. Amin

Eremei schimnicul

Pisici pentru adoptie

2011-07-23T22:40:00.004+03:00

Astia mici au fost aruncati de stapanii mamei lor, au fost recuperati si crescuti mai intai cu biberonul, apoi cu mancare gatita. S-au facut marisori, sunt sanatosi, deparazitati intern si extern. Daca vreti sa adoptati un pisic dragalas si afectuos, sau daca stiti pe cineva care si-ar dori sa faca asta, va astept cu drag. Nu va costa nimic. Pisicii sunt in Constanta, dar la nevoie pot fi dusi si mai departe. Unul din fratiorii lor a plecat la Bucuresti. Mai multe poze si povesti despre ei gasiti pe facebook, pe "peretele" Andradei.

Campania UN PAHAR DE APA se prelungeste

2011-07-23T21:32:00.001+03:00

Mulţumim din inimă tuturor celor care au contribuit până acum la strângerea sumei de 1500 de euro. Este dovada ca povestea celor 40 de copii din Comuna Glodeanu nu a trecut pe lângă noi, am reuşit împreună să ne mobilizăm şi să strângem o parte din suma necesară forarii pentru fântâna de care nu vor beneficia doar copiii ci şi oamenii din sat şi împrejurimi.
Campania "Un pahar de apă pentru Adrian" se prelungeşte până la data de 1 noiembrie 2011 pentru a reuşi să strângem toate fondurile necesare punerii în practică a acestui proiect.
Bogăţia darului se vede în timp, prin donaţiile voastre veţi îmbunătăţi viaţa cotidiană a oamenilor din zonă pentru multe generaţii de acum înainte.
Vă reamintim faptul că în comuna Glodeanu este necesară forarea unui puţ de adâncime deoarece pânza freatică de suprafaţă este afectată, apa nefiind potabilă. Această situaţie există atât în comuna Glodeanu cât şi în satele din împrejurimi iar în prezent se încearcă acoperirea necesarului de apă cu ajutorul unei cisterne care vine la câteva zile.Oamenii işi drămuiesc apa astfel încât să le ajungă până cand cisterna soseşte iarăşi.
Donaţiile se pot face în contul: RO35CECEBZ0130RON0786067 deschis la CEC Buzău, cod SWIFT: CECEROBU, Titular Cont: Parohia Glodeanu Cârlig cu menţiunea “sponsorizare fântână”.

Vă rugăm, ajutaţi-ne cu promovarea acestei campanii pentru ca informaţia să ajungă la cât mai mulţi oameni.

Domnul să vă răsplătească efortul şi generozitate!

Echipa Asociaţiei Orthograffiti

Amintiri dragi despre parintele Arsenie

2011-07-23T11:50:00.011+03:00

Era prin anul 1994. Tatal meu murise iar mama era foarte bolnava si nu puteam sa o vizitez decat de doua ori pe an. Intre noi erau 700 km si aveam 2 fetite mititele. Era o mare dilema in capul meu, mi-as fi dorit mult de tot sa ii stau mamei alaturi mereu, dar nu stiam cum sa fac asta. Ma simteam vinovata pentru multe, pentru faptul ca nu i-am fost alaturi tatalui in perioadele lui de suferinta (avand la vremea aceea o fetita de un an si ceva si inca una in burtica). Pentru ca in prezent imi neglijam mama, pentru ca plecasem, prin casatorie, atat de departe de casa parinteasca, parca fugind spre o viata mai usoara. Ai mei parinti mi-au fost alaturi cata vreme am avut nevoie de ei, iar acum, cand eram bine, se prabusisera in boala. Spiritual vorbind eram complet pierduta in spatiu, nu ma mai spovedisem din copilarie iar pe Domnul de-abia ce incepusem sa il descopar.

Acesta a fost contextul in care o buna prietena mi-a oferit un minunat cadou, respectiv o plimbare pana la Techirghiol. (Multumesc din suflet, scumpa mea Eva). Auzisem de parintele Arsenie si voiam sa il intreb despre dilemele si fricile mele.

Am ajuns in curtea manastirii si am intrebat de chilia parintelui. Era un moment de liniste deplina, nimeni la coada, nimeni in curte. Stateam in fata chiliei si nu aveam curaj sa intru. Parintele ne-a simtit, a iesit sa ne intampine si ne-a invitat inauntru. Nu m-am spovedit atunci... n-am cerut asta si nu mi s-a oferit decat ceea ce am cerut: o discutie. Pentru ca imi era teama de blestemele pe care le auzisem rostite asupra familiei mele, parintele mi-a spus: "Dumnezeu nu asculta vorbele dobitocesti ale oamenilor."

Apoi am pus intrebarea care ma framanta adanc: "De ce ma pune Dumnezeu sa aleg intre parinti si copii?". Intrebarea mea l-a suparat pe parintele, sau l-a intristat faptul ca nu stiam nimic despre ordinea fireasca a lucrurilor, despre prioritatile fiecarui om in viata si despre importanta care e necesar a fi acordata celor dragi.Mi-a spus sa am grija de copii, ca asta este treaba mea mea acum, si sa imi vizitez mama cat de des pot. Finalul intalnirii a fost cu totul altfel decat restul discutiei, parintele ne-a facut sa radem, mi-a insuflat incredere si mi-a readus zambetul pe buze.

Urmatoarele intalniri cu parintele au fost pentru spovedanie. Nu mergeam singura, duceam cu mine prietene dragi, asa cum si eu fusesem dusa la randul meu la dansul. Ultima oara cand l-am vazut, dupa o foarte lunga pauza, a fost din nou la initiativa unei dragi si tinere prietene, Adina. Asta s-a intamplat cu doi ani in urma, parintele era bolnav si maicuta care il avea in grija incerca sa mai tempereze multimea vizitatorilor. Am primit atunci din partea parintelui o rugaciune de binecuvantare, toti ce care eram pe acolo. Inca mai simt uneori mana calda si ocrotitoare a parintelui pe capul meu.

Ultimele zile au fost paradoxale. Durere imbracata in bucurie.Multumesc Domnului ca in seara dinaintea inmormantarii mi-a oferit din nou o plimbare la Techirghiol. Multumesc Domnului ca mi-a dat nelinistea cea buna si m-a impins de la spate sa merg si la slujba de inmormantare. Cum sa renunti la atata binecuvantare?

Cum sa fie mort parintele? E viu, e mai viu decat noi toti, pentru ca avea de mult in sine si are in continuare viata cea adevarata, bucuria, raiul. Cum sa aruncam noi tarana peste sicriul parintelui? Noi, care suntem tarana, sa aruncam tarana peste omul lui Dumnezeu? Noi sa ne rugam sa fie iertat cel ce era deja demult sfant? Am simtit ca parintele ne poarta de grija in continuare, pana la nivel de detaliu, pentru ca sa pricepem ca Domnul are grija de noi in toate ale noastre... Poate ca par lucruri normale sau simple, dar mie mi s-a parut extraordinar sa gust coliva facuta pentru parintele si sa beau apa rece oferita de pomana pentru parintele.

In timp ce se citea din cuvantul patriarhului despre dragostea parintelui pentru Maica Domnului mi-am imaginat cum l-a intampinat Maicuta, acolo sus, pe parintele Arsenie.

Parintele Arsenie a fost un mare dar si o mare binecuvantare de la Domnul pentru poporul roman.

Am incercat sa primesc si sa pastrez in inima mea toata comoara cuvintelor rostite de parintii care au slujit. Parintele Teofan a explicat cum e cu starea de prezenta, ce era ceruta drept canon de catre parintele Arsenie. Stare de prezenta fata de Domnul, fata de aproapele, fata de lume si fata de propria constiinta.

" - Prezenta in fata lui Dumnezeu, caci El te-a creat.
- Prezenta in fata aproapelui, caci esti destinat sa-l iubesti si sa te rogi pentru el.
- Prezenta in fata lumii, caci lumea intreaga esti chemat sa o porti in rugaciunile tale catre Dumnezeu.
- Prezenta in fata propriei tale constiinte, care nu trebuie sa fie niciodata adormita."

"Dumnezeu, spunea Parintele, mantuieste doar pe cei vii, pe cei care pulseaza de viata, pe cei care traiesc cu adevarat in fiecare clipa, pe cei care daruiesc viata celor din jurul lor."

Predica IPS Teofan rostita la slujba de inmormantare, poate fi ascultata sau citita aici.

A plecat la Domnul!

2011-07-19T14:56:00.005+03:00

"Dacă te temi de moarte, nu poţi apăra şi nu poţi să dai cuvînt bun. Trebuie să trăim cu conştiinţa morţii; nu putem ocoli moartea şi toată viaţa ne pregătim pentru ea. Dar dincolo de moarte ne aşteaptă fericirea veşnică, dacă îl urmăm pe Hristos. Aşdar, orice preot, ca şi orice creştin, trebuie să mărturisească Adevărul cu orice preţ. Căci, pînă la urmă, nici nu avem ce pierde. În cel mai rău caz ne omoară, dar pentru asta nu trebuie să ne îndulcim poziţia. Sînt duhovnici buni la noi, însă e nevoie de eroism să împlineşti cunoştinţele."

parintele Arsenie Papacioc

Azi, in ziua aflarii mostelor sfantului bucuriei, Serafim de Sarov, s-a mutat la Domnul parintele Arsenie Papacioc. Dar parintele e si cu noi, si pentru noi, nimic nu pierdem. Lacrimile sunt un castig. Sarut-mana, parinte drag!

Parinti si copii - II - responsabilizarea

2011-07-14T14:42:00.003+03:00

Resposabilitatea este un element esential al unui om sanatos din punct de vedere emotional. Dar cand devenim responsabili? Dintr-odata la implinirea unei anumite varste? Nici vorba. Parintele Filothei Faros subliniaza in cartea "Mitul bolii psihice" faptul ca de multe ori ceea ce consideram a fi afectiune psihica grava se poate trata nu prin incursiuni in trecut pentru intelegerea acestuia ci prin terapie de responsabilizare. Cu alte cuvinte, daca un copil nu a avut alaturi de el un parinte responsabil de la care sa se "molipseasca", acesta poate fi ajutat sa invete sa devina responsabil de catre un terapeut, consilier sau preot, cu conditia ca indrumatorul sa fie intr-adevar un model de resoponsabilitate.

Cum ne responsabilizam copiii? Gasim informatii teoretice si sfaturi practice in Revista Meki, in zona dedicata parintilor, mai exact aici.

Citez:
"PONT: Copiii, cu cat sunt mai mici, cu atat doresc mai mult sa va intre in gratii, sa va impresioneze, sa va ajute. Putini adulti isi dau seama de efectul miraculos pe care il au, pentru copil, cuvintele: Tu ai putea sa ma ajuti! sau Am nevoie de ajutorul tau! Profitand de acest lucru, este foarte usor pentru parinte sa stabileasca, mai intai cu titlu de ajutor, sarcinile zilnice sau saptamanale al copiilor.

Indicatii utile
- Sarcinile trebuie sa fie rostite ca negocieri, nu ca ordine. In caz contrar copilul se va simti constrans, sau pur si simplu nu va realiza sarcina.
- Evitati sa implorati sau sa va recompensati material copilul pentru aceste sarcini.
- Puteti conditiona unele dintre avantajele pe care le primeste, sau utiliza consecintele logice: (Daca nu vii la masa acum, vei manca mancarea rece sau vei lua numai masa urmatoare! Daca nu iti aduni hainele / jucariile, le vom da altcuiva sa aiba grija de ele.)
- Totodata, il puteti recompensa, utilizand pentru asta varianta "Dupa ce vei face..., vei avea voie sa..." (Dupa ce iti faci temele, vom juca impreuna jocul tau preferat).
- Evitati sa faceti abateri de la ceea ce ati stabilit initial!"

Vrei sa afli mai multe? Afla unde gasesti revista sau Aboneaza-te la Revista Meki.

Un pahar de apa

2011-07-12T21:47:00.003+03:00

Adrian este unul dintre cei 40 de copii din Comuna Glodeanu. El așteaptă la fiecare câteva zile cisterna care îi aduce apă de baut. Și asta pentru că satul său nu are apă potabilă pe care noi o obținem cu o simplă deschidere a robinetului. Costurile necesare pentru forarea unui puț de adâncime nu pot fi suportate de oamenii comunei, deja greu încercați de sărăcie, suma necesară ridicându-se la peste 10.000 de euro. Unindu-ne însă forțele și oferind fiecare dintre noi câte puțin, îl putem ajuta pe Adrian să aibă zilnic apă proaspătă.

Via asociatiaorthograffiti

Sfantul Spiridon si benzile desenate

2011-07-12T13:51:00.003+03:00

Sfantul Spiridon este unul din sfintii mei favoriti pentru ca este plimbaret si are chiar si in prezent obiceiul sa plece sa-i ajute pe cei ce-l cheama. Astfel isi uzeaza incaltamintea, aceasta fiind schimbata periodic. Incaltamintea uzata a sfantului este donata la solicitare bisericilor care au hramul Sfantul Spiridon. Nadajduiesc ca si biserica din Constanta cu acest hram, situata in cartierul Inel II va primi in curand un papuc de-al sfantului Spiridon. Despre minunile sfantului calator am postat aici.

Leon Magdan a scris o foarte frumoasa poveste despre o minune facuta de Domnul prin Sfantul Spiridon, iar povestea a fost transpusa in formatul benzilor desenate de catre cei de la revista Meki .

"Cu sute de ani in urma in insula Cipru era foamete mare si toti, tineri si copii erau in pericol. Tocmai atunci un negustor bogat a venit cu o corabie plina de grau. Insa, vazand marea disperare ce curpinsese pe locuitori, se lacomeste si vrea sa vanda sacul de grau mult prea scump. Sfantul Spiridon, episcopul Ciprului, le intareste oamenilor credinta in Dumnezeu, aratandu-le ca El nu ramane indiferent in fata nedreptatii, ci vegheaza mereu asupra noastra."

Daca as preda religia la clasele mici as folosi cu mare drag benzile desenate dedicate religiei. Povestea, in benzi desenate, este accesibila integral cu un clik dat pe imaginea mare din dreapta de la linkul http://www.meki.ro/Benzi-desenate/Religie.html. Paginile pot fi vizualizate FULL SCREEN si apoi marite cu suplimentar cu lupa. Lectura placuta celor mici, si nu numai lor. Invatamintele povestii sunt actuale datorita crizei si sunt utile si celor mari (ca varsta dar si ca functie si responsabilitate).

Apel la rugaciune pentru micutul Emanuel

2011-07-11T19:51:00.002+03:00

"Baietelul nostru s-a nascut sambata, 2 iulie, cu probleme la picioruse, ceva asemanator sindromului bart… (adica de la glezne in jos sunt mai putin dezvoltate, sunt fara tesutul exterior si din aceasta cauza ii apar si anumite basici atat pe corp cat si in interior…) Doctorii ne-au dat niste diagnosticuri nu prea pozitive, dar stim ca Domnul este mare si la El nimic nu este imposibil. Avem nevoie de rugaciunile voastre. Fiti binecuvantati! ”
Multumesc mult si Domnul sa va binecuvanteze!"

Gabriel şi Elisa Bontaş – Bucuresti

Sursa: email-Provita

De ce postez apeluri la rugaciune? Nu prea stiam nici eu de ce, o fac oarecum instinctiv, oarecum din autoconservare, pentru ca una suntem cu totii ca madulare ale bisericii. De ce este indicat sa ne rugam unii pentru altii ne spune parintele Daniel Ivan aici.

Schimb de carte ortodoxa - 9 iulie 2011 - impresii

2011-07-09T19:42:00.005+03:00

Incep prin a-i felicita pe organizatori, respectiv pe tinerii de la Asociatia Orthograffiti filiala Constanta. Au facut multa reclama, atat pe net cat si in presa scrisa si au asigurat prezenta unor invitati deosebiti.Datorita invitatilor, parintele Maxim Vlad si parintele Daniel Ivan, intalnirea a fost o adevarata lectie de traire a crestinismului viu, mai degraba decat o lectie teoretica de religie.

Dupa prezentarea de catre unul dintre tineri a cartii lui CS Lewis "Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar", parintele Daniel Ivan ne-a povestit despre viata autorului, esenta descrierii fiind aceea ca a avut o minte logica. Apoi ne-a recomandat sa citim cartea aceluiasi autor,"Crestinism pur si simplu"(in alta varianta de traducere, "Crestinismul redus la esente").

Citeste cartea online C. S. Lewis - Crestinismul Redus La Esente

Daca preferati sa ascultati in loc sa cititi, se poate, aici.

S-a citit un frumos pasaj despre iertare, din... Nelson Mandela. Dar decat sa va povestesc, mai bine va dau un link catre ce a scris parintele pe tema asta, aici.

S-a vorbit si despre/din biblie. Mesajul a fost viu si atmosfera antrenanta.Nu voi povesti mai mult deocamdata, astept inregistrarea pentru a va lasa sa va bucurati de ceea ce a fost acolo, chiar daca nu ati putut fi de fata.

Participantii au primit cateva numere din revista Orthograffiti si cartea "Privelistea lumii. Stalpnicii in spiritualitatea monahala", cu dedicatie si autograf de la autor, parintele Maxim Vlad.

Zilele de sambata

2011-07-08T10:17:00.005+03:00

De obicei sambata este rezervata curateniei saptamanale si gatitului, activitati care consuma destul de mult timp. De aceea, cand apare un eveniment mai special sambata, care ar rupe din timpul destinat activitatilor domestice pe care le cam lasam balta in timpul saptamanii,apare impotrivirea, fiind tentati sa credem ca nu e momentul potrivit pentru acel eveniment, oricat de interesant sau util ar parea.

Cu doua sambete in urma mi s-a cerut de catre conducerea institutiei sa particip la un eveniment in Mangalia, organizat pentru membrii Yacht Club Regal Roman. Nu aveam nici o tragere de inima si am incercat sa ma eschivez. Meditand asupra subiectului mi-am dat seama ca poate totusi este un motiv, este o utilitate ascunsa in orice ascultare. M-am dus. Si mi-a placut enorm. Erau adunati intr-o sala oameni de varsta a treia. Doamnele ocupau randurile din fata, iar domnii randurile din spate. Evenimentul a inclus prezentari realizate de institutiile care au legatura cu Marea Neagra (Apele Romane, Institutul de Cercetari Marine, Politia de Frontiera, Delfinariu, ONG-uri, etc). Prezentarile au fost tehnice si relativ multe. Credeti ca s-a plictisit cineva? Frumoasele doamne si frumosii domni au manifestat atentie, au priceput despre ce este vorba si au pus intrebari pertinente. Daca sala ar fi fost mai "tanara" cred ca ar fi aparut saturatia. Ii priveam si nu-mi venea sa cred. Apoi a venit pauza. Si atunci am inteles... In pauza mi-am indreptat atentia asupra doamnelor din institutiile de mediu, pe care le cunosteam. Dar, surpriza... Cateva doamne din sala, extrem de comunicative, ne-au acaparat. Nu doar cu intrebari... A fost o discutie extrem de condesata si intensa despre viata, despre spiritualitate, despre anii "implementarii" comunismului si istoria ascunsa. Am avut bucuria sa aflu (nu stiam, spre rusinea mea) ca si tatarii au fost implicati in miscarea de rezistenta anticomunista. Drept urmare, au fost si tatari in inchisorile comuniste. Am aflat aceste lucruri de la o doamna fosta profesoara, actualmente scriitoare, implicata in tot ceea ce tine de Fenomenul Pitesti.

Iata ce puteam pierde, daca alegeam sa ma ocup doar de curatenia saptamanala in sambata respectiva.

Maine e iar sambata. Si e si un eveniment deosebit, pentru prima oara in Constanta. La ora 16, la Liceul Decebal. Schimb de carte ortodoxa. Invitat: parintele Maxim Vlad de la Catedrala Sfintii Apostoli Petre si Pavel. Ne vedem? Sa nadajduim ca da.

Parinti si copii (I)

2011-07-07T15:31:00.004+03:00

Din pacate meseria de parinte nu se invata la scoala. Poate ca unele lucruri nu ar fi cazul sa le invatam ci doar sa le simtim (sa le primim de la Domnul) atunci cand avem nevoie de ele. Dar asta se poate intampla doar daca avem inima curata si putem primi (intelege) ceea ce ni se da.

Imi amintesc ca mi-am crescut fetele dupa moda vremii. Totul a inceput cu alimentatia la cerere, nu la ore fixe, pe care mi-am insusit-o inca din spital, la indicatiile pretioase ale cadrelor de specialitate. Apoi, tot ce a urmat a fost la cerere... pentru a nu afecta personalitatea copiilor. Mult mai tarziu am aflat ca e utila impunerea unor limite, de care copilul are nevoie pentru a se simti in siguranta. Am aflat abia cand "moda" din domeniul psihologiei copilului s-a schimbat.(e drept ca la noi informatiile au ajuns cu mare intarziere in acest domeniu).

Acum exista carti bune pe aceasta tema, totul e sa avem timp si sa vrem sa invatam sa fim parinti buni. De mare ajutor si la indemana este revista Meki, prin pagina dedicata parintilor. Gasim aici multe informatii concrete si usor de pus in practica, filme inspirationale despre educatie si idei de activitati care se pot derula impreuna cu copii.

Stiati ca jocul e pe cale de disparitie? Sigur, nu ma refer la jocul pe calculator sau la jocul cu diverse obiecte electronice, ci la jocul acela clasic, de care ar fi bine sa ne amintim din copilaria noastra. De ce au nevoie copii sa se joace? Pentru ca jocul dezvolta:
- Capacitatea de intelegere a realitatii
- Capacitatea de rationare logica
- Capacitatea de socializare si inteligenta emotionala
- Capacitatea de comunicare si dezvoltarea limbajului
- Capacitatile motrice si de manipulare a obiectelor
- Capacitatea de creatie si imaginatie
Am extras doar cateva idei de baza din articolul pe care il gasiti detaliat dar usor de citit aici: http://www.meki.ro/articole/jocul-e-totul-in-lumea-copiilor.php.

Pentru mi-a placut tare mult pagina parintilor o voi studia in continuare mai pe indelete si voi reveni cu impresii pe acest subiect. Deocamdata am acces doar la anumite informatii (nu putine), dar dupa ce le termin de studiat ar fi o idee buna sa ma abonez, pentru a afla mai multe. Cu doar 1 euro pe luna, este asigurat accesul integral la continutul site-ului www.meki.ro (echivalentul interactiv a peste 120 de pagini tiparite).

Coctail de bucurie si tristete

2011-07-07T14:55:00.007+03:00

Ieri dupa-amiaza am trecut pe la biserica. Nu voiam decat sa intru sa ma inchin si sa vorbesc cu parintele duhovnic, daca l-as fi gasit. Nu aveam timp sa stau la slujba de vecernie. Ce aiurea suna: "Nu aveam timp". Era in biserica un parinte pe care mi s-a intamplat ca uneori sa il judec oarecum (Doamne iarta-ma). Mai era si dascalul. Si un om sarac, care e tot timpul pe acolo. Atat. Am intrat in biserica, m-am inchinat la sfintele icoane si ma pregateam sa plec. Si atunci a inceput slujba de seara... in biserica practic goala. M-am bucurat tare ca are cine sa-i slujeasca Domnului, chiar si in lipsa credinciosilor. Auzisem ca parintele face asta, dar a fost altceva sa vad cu ochii mei. In acelasi timp m-am intristat ca nu puteam (sau nu voiam) sa raman. Am plecat cu inima plangand si mi-am amintit de "Moartea caprioarei". Ceea ce am simtit parea a fi o stare similara cu cea sugerata de versurile:"Mananc si plang. Mananc." Da, plang, dar important e ca mananc... ca plec.

Da, am plecat, dar am plecat cu Domnul in suflet si cu bucuria de a fi vazut ca are cine sa-I slujeasca in orice conditii. Si cu un gand frumos la adresa parintelui. Imi va fi mai drag de acum incolo si asta se intampla tot din mila Domnului, prin lectia pe care am primit-o ieri.

Despre gandurile noastre cu privire la preoti, Sfantul Ioan Gura de aur spunea: "Daca ar urma sa cercetam viata mai-marilor nostri, atunci noi ar trebui sa fim hirotonitorii învatatorilor, si atunci toate s-ar rasturna pe dos picioarele sunt sus, iar capul jos. Deci, daca nu se cuvine a judeca pe frate, cu atât mai mult pe învatator. Daca tu faci ceea ce a poruncit Dumnezeu, bine faci, iar de nu faci asa, pacatuiesti. Nu cuteza deci si nici sa-ti iesi din marginile bunei-cuviinte...”

“Asadar, fiecare sa se îngrijeasca de ale sale. Daca preotul are o credinta stricata [gresita] chiar înger din cer de ar fi, tu nu te supune; iar daca învata drept, nu te uita la viata, ci la cuvintele lui. Acestea m-am vazut silit a le spune si a le cerceta cu de-amanuntul, nu doar pentru ca ma interesez atât de mult de aceia, ci fiindca ma tem pentru voi, ca nu cumva sa va pierdeti pe voi însiva prin asemenea îngâmfare, prin asemenea învinovatire”.

Am citat de aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2011/07/07/sfantul-ioan-gura-de-aur-cel-ce-se-invata-a-l-dispretui-pe-preot-cu-timpul-il-va-dispretui-si-pe-dumnezeu-multe-se-judeca-numai-din-banuiala/

O revista care starneste amintiri

2011-07-06T14:53:00.007+03:00

Cu mare drag imi amintesc despre obiceiul complet nesanatos pe care il aveam in copilarie de a citi cu lanterna sub plapuma sau uneori chiar la lumina lunii pline, vara, in curte. Poate de aceea, sau poate din cu totul alte cauze, la un moment dat am avut nevoie de ochelari pentru miopie. Nu imi pare rau, farmecul cititului pe ascuns s-a pastrat in sufletul meu. De ce pe ascuns? Citeam si ziua, fara sa ma ascund, dar seara eram copil aparent cuminte si stingeam lumina la ora la care mi se cerea sa fac asta. Ideea e ca nu ma puteam opri din citit, asa ca ma prefaceam ca dorm si continuam sa citesc pe ascuns. Citeam orice cu mare drag, chiar si revistele Arici-Pogonici, Luminita, Cutezatorii. Se impletea armonios farmecul copilariei fara griji cu acela al imaginatiei starnite de benzile desenate.

Cand fiicele mele aveau varsta potrivita pentru asemenea reviste, nu tin minte sa le fi gasit la chioscurile de ziare sau in librarii. Am gasit carticele frumoase cu animale, dar nu reviste. In ziua de azi, oare mai citeste cineva? Ce sa le oferim copiilor spre lectura, pentru a fi atractiv si instructiv in acelasi timp? Fara capcane ale pseudo-educatiei moderne? Fara sa ne fie teama ca le sar in ochi, printre altele, aspecte indecente sau imorale. Cum sa facem sa nu ii atraga "eroii" negativi prezentati sub aura unor personaje simpatice?

Dar iata ca am primit o veste buna. Am aflat ca a aparut revista Meki . Daca aruncati o privire pe site, sigur va starneste interesul. In functie de varsta copiilor sau de interesul pe care il aveti, puteti opta pentru "Meki benzi desenate" sau pentru "Meki junior povesti ilustrate", accesibila chiar si copiilor sub 8 ani. Si stiti care este culmea? Nici parintii nu sunt lasati mai prejos. Dar despre parinti si despre posibilitatile ne a ne imbunatati relatiile cu proprii nostri copii va voi povesti in curand.

Deocamdata va mai spun de ce recomand cu mare drag revista Meki. Pentru ca am aflat pe pagina de prezentare www.meki.ro cam care sunt scopurile si valorile celor care editeaza si vand revista. Citez:" Suntem crestini ortodocsi. Suntem deschisi spre comunicare. Ne motiveaza proiectele mari si avem convingerea ca lucrurile cu adevarat importante se fac in echipa. Credem ca e mult mai usor sa previi greselile decat sa le indrepti. De aceea, mesajele transmise copiilor merita o atentie deosebita."

Cum puteti sa va bucurati online de toate facilitatile oferite de revista Meki? Sper sa va spun maine despre asta. Daca v-am starnit curiozitatea, mai treceti pe aici.

Hram la Catedrala Arhiepiscopala Constanta

2011-06-28T16:06:00.005+03:00

Marţi, 28 iunie, la ora 17.00, Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia slujba Privegherii la Catedrala arhiepiscopală din Constanţa.

Miercuri, 29 iunie, cu prilejul prăznuirii hramului Catedralei Arhiepiscopale „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Înaltpreasfinţitul Teodosie, va săvârşi Sfânta Liturghie, începând cu ora 9.00.

Cu acest prilej, începând cu ora 8.00 va fi adusă icoana Sfântului Serafim de Sarov ce conţine părticele din sfintele sale moaşte, icoană ce va fi dăruită viitoarei mănăstiri „Sfântul Serafim de Sarov” (loc. Ion Corvin, Constanţa) de către Pr. Victor Cereseu, preot slujitor la biserica Universităţii de Stat din Moldova, Chişinău.

Zidită între anii 1883-1885, Catedrala Arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a suferit deteriorări în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind restaurată între anii 1946-1950, în timpul Episcopului Chesarie Păunescu şi al Patriarhului Iustinian Marina. A fost repictată în stil neobizantin cu decoraţiuni şi motive naţionale româneşti de pictorul profesor Gheorghe Popescu şi de Niculina Dona din Vrancea. Mobilierul a fost executat după desenele arhitectului Ioan Mincu, la Paris, de către casa André Doré.

Catedrala adăposteşte preţioase moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, aduse din Orientul Apropiat de către Preotul Dimitrie Popescu în anul 1931, moaştele sfinţilor Epictet şi Astion, descoperite la Halmyris în anul 2001, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului (pictată la mănăstirea Durău, în timpul Episcopului Tomisului Gherontie Nicolau, după icoana făcătoare de minuni Prodromiţa, aflată la schitul românesc din Sfântul Munte).

Catedrala are statut şi regim de mănăstire din anul 2002.

După slujbă, absolvenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă vor depune Jurământul de credinţă.

Totodată, va fi lansată lucrarea „Starea religioasă a Dobrogei în decursul vremurilor”, scrisă de primul preot paroh al Catedralei, părintele Gheorghe Rădulescu. Redactată în anul 1904, lucrarea apare în colecţia „Dobrogea creştină”, într-un format revizuit şi reeditat.

Sursa: site Arhiepiscopia Tomisului

Apel la rugaciune pentru Cristina-Maria

2011-06-26T18:05:00.003+03:00

Reiau apelul facut anterior aici. Am vorbit cu Andrei, prietenul Cristinei pe messenger. Mi-a povestit cat de grava este situatia, dar a specificat ca totusi Cristina se simte mai bine de cand foloseste ulei din candela Sfantului Nectarie. Andrei se roaga zilnic pentru ea, citind acatistul Sfantului Nectarie si asta il ajuta si pe el sa se simta mai linistit. Dar din pacate problemele de sanatate ale Cristinei nu sunt singurele lor probleme. Durerea lor este imensa. Au amandoi mare nevoie de curaj, de rabdare si de intarire de la Domnul si au mare nevoie de rugaciunile noastre, ca sa nu treaca singuri prin greutati ce le stau in cale.

Din suflet va rog, pomeniti-i si pe ei, dupa putere, adaugandu-i pe pomelnicul propriu sau rugandu-va personal pentru ei. Si un gand bun poate ajuta, daca il inaltati la Domnul pentru ei. Multumesc.

Prieteni dragi, care ne cheama

2011-06-25T21:03:00.006+03:00

In ziua de praznuire a nasterii celui mai smerit om de pe pamant, Inaintemergatorul Domnului, vizitand biserica cu acest hram am avut o minunata surpriza. Erau aduse spre inchinare moaste dragi, capul Sfantului Haralambie, vindecatorul de boli si parti din moastele Sfantului Procopie, ocrotitorul casatoriei si al familiei(praznuit azi, 25 iunie). M-am simtit intampinata cu mare drag de cei doi sfinti. Sfantul Haralambie a trait pana la 113 ani, varsta la care a devenit mucenic. La moartea sa i-a cerut Domnului ca locurile unde se vor gasi moastele sale sa fie ferite de molime si de foame. Mare dragoste pentru oameni a avut si are in continuare Sfantul Haralambie. Particele din moastele sale se gasesc si in Constanta la biserica Sf Haralambie.

Imi pare rau ca nu am stiut din timp de aducerea spre inchinare a capului Sfantului Haralambie, ca sa anunt ca sa anunt si pe altii.Alta data nadajduiesc ca voi afla la timp, pentru ca voi urmari blogul parohiei Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, pe care vi-l recomand. Gasiti acolo poze si filmulete de la hram, cu sfintele moaste.

Frumosul acatist al Sfantului Haralambie (10 febuarie)l-am postat aici.

Schimb de carte ortodoxa la Constanta si Bucuresti

2011-06-25T19:34:00.005+03:00

Ideea de “Schimb de Carte Ortodoxă” îi aparţine colegului nostru, Laurenţiu Dumitru, care a lansat acest proiect în anul 2008. Ediţiile care au avut loc în mai multe oraşe ale ţarii s-au bucurat de succes în rândul participanţilor. În ultimul an însă n-am mai avut ocazia să ne întâlnim în această formulă, dar odată cu înfiinţarea Asociaţiei Orthograffiti, ne-am hotărât, cu acordul iniţiatorului şi bucurându-ne de sprijinul vechilor organizatori locali şi a mai noilor colaboratori, să reluăm acest proiect.

Proiectul presupune organizarea unor întâlniri între cititorii de carte ortodoxă, în prezenţa unui moderator şi într-o ambianţă plăcută, caldă, apropiată, întâlniri în cadrul cărora, să putem schimba liber impresii şi păreri despre cărţile pe care le-am citit în ultimul timp sau care ne-au plăcut în mod deosebit. Fiecare participant este invitat să aducă cu el cartea despre care doreşte să împărtăşească impresii şi celorlalţi, iar la sfârşitul întâlnirii, cei ce doresc îşi pot împrumuta reciproc cărţile, pentru a avea astfel ocazia să citim cu toţii cuvinte folositoare. Dorinţa noastră este ca tinerii participanţi să se cunoască, să se împrietenească, să schimbe idei şi gânduri de folos într-un mediu prietenos şi să-şi împrumute cărţi, să facă schimb de contacte şi să păstreze legătura, facilitând astfel poate chiar crearea unui grup de prieteni cu valori si repere morale ortodoxe.

Principalele argumente în privinţa necesităţii şi utilităţii unei astfel de acţiuni sunt legate de faptul că puţini sunt cei care îşi pot permite să-şi cumpere toate cărţile care apar în librăriile ortodoxe, iar prezentarea unor titluri de carte în cadrul întâlnirii, împărtăşirea bucuriei lecturii cu ceilalţi, discuţiile libere, schimbul de carte, nu pot fi decât benefice şi întăritoare pe cale.

Tinerii noştri ortodocşi nu se prea cunosc între ei. În lumea noastră aflată în derivă socotim că ortodocşii ar trebui să strângă rândurile, pentru a se întări unii pe alţii, întru dragostea lui Hristos. Mai ales cei aflaţi la început de drum pe “calea Bisericii”, fiind înconjuraţi de prieteni “lumeşti”, se simt deseori atraşi înapoi, spre vechile obiceiuri. Demersul acesta îi poate ajuta să cunoască tineri ca şi ei, iubitori de Dumnezeu, să împărtăşească din propriile trăiri, să lege prietenii.

Cine poate organiza “Schimbul de Carte Ortodoxă” în oraşul lui?

Orice tânăr energic, trăitor în Biserică, iubitor de Ortodoxie şi de carte ortodoxă care crede din tot sufletul în folosul unui astfel de proiect. Este necesar ca organizatorul să găsească un preot sau un teolog, bun moderator, bun vorbitor, plăcut de tineri, care să modereze întâlnirea şi discuţiile în condiţii optime şi de asemenea, o locaţie unde evenimentul se poate desfăşura (nu este nevoie de un spaţiu foarte mare sau cu multe pretenţii, ci de un loc plăcut şi accesibil).

Cine poate veni la “Schimbul de Carte Ortodoxă”?

Toţi cei interesaţi de cartea ortodoxă, dornici de a schimba impresii şi a împrumuta cărţi. Organizatorul poate invita preoţi, profesori de religie, editori, autori de carte sau alte persoane care pot adresa un cuvânt de folos şi îmbogăţii întâlnirea, atunci când, desigur, se iveşte ocazia şi au această posibilitate.

Asociaţia Orthograffiti va coordona aceste Schimburi de carte şi va ţine legătura permanent cu organizatorii.

Sf Ioan Botezatorul si falsul patriotism

2011-06-24T18:44:00.002+03:00

“Sfantul Ioan Botezatorul avea destula dragoste si destula sfintenie ca sa-i trateze pe cei din poporul lui ca “pui de naparca”... Eu n-am nici dragostea, nici sfintenia lui si n-as indrazni sa zic asa ceva, dar vreau sa zic ca… gandul meu este, esential, cam pe aceleasi linii… Noi nu trebuie sa ne falim cu ce avem, ci sa ne socotim cu ce nu avem, ca sa nu cadem de la Pronia noastra. Cu ajutorul lui Dumnezeu, daca ne vedem pacatul, intunericul neamului nostru, importanta este nu uraciunea pacatului pe care-o vedem, ci important este ca… o vedem! Si asta vreau sa v-o spun ca sa ajut sa se trezeasca o insuflare in neamul nostru. Imnului acesta, “Desteapta-te, române” as putea sa-i fac o parafraza minunata, duhovniceasca, ca sa iesim din ieftinismul acestei eroistici patriotarde, inspre ceva duhovnicesc… Poate ca a venit vremea ca sa ne desteptam, fie si ca o Cenusareasa, oarecum prea tarziu. Domnul sa miluiasca, asa cum stie El!”.

Parintele Rafail Noica

Dialogul eului cu sinele

2011-06-21T12:45:00.009+03:00

"- Unde este Mangaietorul?
- In mine.
- Eu, daca nu-i simt mangaierea, unde sunt?
- In afara mea."

Am citat dintr-o conferinta audio a Maicii Siluana.

Romania

2011-06-17T22:50:00.004+03:00

Mai are oare valoare patriotismul pentru copiii nostri? Totusi da, chiar daca asta nu ne sare in ochi la tot pasul. Abia azi am descoperit aceasta superba melodie, numita Romania, compusa de Adrian Daminescu si cantata de Iulian Selea la Mamaia Copiilor in 2010. Dar culmea este ca am descoperit-o pe facebook. Asa cum firul de iarba isi face loc prin asfalt, asa ajung si multe lucruri bune si frumoase sa devina cunoscute prin mult blamata retea "facebook". Stiu ca suna patetic, dar m-a impresionat tare melodia asta. Le-o dedic politicienilor romani, poate se va inmuia putin si sufletul lor, ca nu e inca prea tarziu.

Noutati despre manastirea Caraiman

2011-06-14T20:44:00.003+03:00

Nu am fost recent pe la manastirea Caraiman, dar am aflat noutatile din ziarul Lumina, din care citez:

"Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vizitat duminică Mănăstirea "Înălţarea Sfintei Cruci" - Caraiman, unde a fost întâmpinat de obştea mănăstirii. Patriarhul României l-a felicitat pe părintele exarh David Petrovici, stareţul mănăstirii, şi pe părintele Gherontie Puiu pentru lucrările desfăşurate la complexul monahal şi în special pentru reînceperea lucrărilor de edificare a noului centru de conferinţe în care se vor desfăşura întrunirile preoţilor şi sinaxele monahale ale stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Bucureştilor, dar şi conferinţe ale mirenilor din diverse domenii de activitate profesională.

Patriarhul României a subliniat că acest centru era necesar deoarece Arhiepiscopia Bucureştilor nu are nici un centru de conferinţe, ci doar o sală provizorie de întruniri, amenajată în clădirea fostului seminar teologic de la Mănăstirea Cernica. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit pentru biblioteca Mănăstirii Caraiman cele trei volume dedicate autocefalie Bisericii Ortodoxe Române: "Autocefalia: libertate şi demnitate", "Autocefalie şi responsabilitate", "Autocefalie şi comuniune", felicitând totodată pe reprezentanţii Primăriei Buşteni pentru ajutorul dat mănăstirii prin realizarea drumului asfaltat, care facilitează accesul pelerinilor la complexul monahal."

Din minunile Sfantului Luca, medic chirurg

2011-06-11T19:40:00.004+03:00

Azi il praznuim pe Sfantul Luca, al Crimeii, medic chirurg, care a trecut in Imparatia cea Vesnica in urma cu 50 de ani.

"Monahia Teodora A., de la Manastirea „Nasterea Maicii Domnului” Panorama din Tesalonic, ne-a relatat urmatoarea minune despre vindecarea unui copil din Tesalonic. Micutul Eustathios, in varsta de doar un an, a fost lovit de nemilosul cancer. Afectiunea a fost depistata la nivelul gatului. Acest lucru, pe langa durerile de nesuportat, ii crea probleme la mancare si la respiratie. Starea lui, din cauza varstei fragede, s-a agravat foarte repede.

Parintii vedeau cum se stinge micutul lor vlastar pe zi ce trece, neputand sa-i ofere nici cel mai mic ajutor. Durerea lor era de nesuportat si doar cei care au trecut prin situatii asemanatoare pot sa o inteleaga. Disperati de evolutia sanatatii lui, la indemnul medicilor, s-au hotarat sa-si transfere copilul in Germania, sperand ca acolo vor putea sa-l ajute mai mult.

Exact atunci maica Teodora, care cunostea familia indurerata, le-a vorbit parintilor despre Sfantul doctor Luca (despre care ei nu auzisera) si despre multele minuni pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le facuse si le face zilnic pentru toti cei care ii cer cu credinta ajutorul. Le-a propus sa vina la manastirea noastra, pentru a se inchina la moastele pline de har ale Sfantului Luca.

Intr-adevar, parintii au venit cu multa credinta si cu nadejde in Sfantul sa se inchine la sfintele moaste. Au citit impreuna cu parintii manastirii Paraclisul Sfantului si au luat ulei de la candela care arde langa sfintele moaste. Au plecat de la manastire, lasand sanatatea copilului lor la mila Domnului si a Sfantului. In inima li s-a reaprins speranta... Acum nu se mai simteau singuri, caci aveau alaturi un medic sfant, care stia ce inseamna durerea umana si care, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu pierduse niciodata nici un bolnav sperantele lor nu au fost inselate.

Parintii micutului Eustathios citeau zilnic Paraclisul Sfantului si ii ungeau cu ulei sfintit de la candela gatul afectat. Aceasta, pana cand a venit vremea sa plece in Germania. In spitalul unde a fost internat copilul, i-au facut imediat analize pentru a vedea starea generala a sanatatii lui. Exact atunci a intervenit puterea facatoare de minuni a Sfantului. Analizele erau bune! Copilul nu avea nimic care sa aminteasca sau sa semene cu cancerul! In locul unde se ivise nemiloasa boala, a fost identificata o simpla viroza, care ii afectase gatul. Aceasta ii fu tratata imediat cu o medicamentatie corespunzatoare. Va inchipuiti mirarea medicilor germani in momentul compararii rezultatelor analizelor facute de ei cu cele aduse din Grecia de parintii copilului. I-a cuprins un sentiment de piosenie, neputand sa dea o explicatie logica schimbarii starii sanatatii copilului. Unii dintre ei nu s-au ferit sa-L slaveasca pe Dumnezeu pentru minunata vindecare. Bineinteles ca parintii nu aveau nevoie de interpretari si explicate stiintifice. Erau siguri ca in spatele vindecarii minunate a copilului lor era Sfantul Luca. De atunci, nu au incetat niciodata sa-i multumeasca acestuia.

***

Maica Teodora A., amintita mai sus, este implicata si in alta minune a Sfantului Luca.

Nepotul Gheorghiei A., din Tesalonic, politist de meserie, s-a imbolnavit de cancer la cap. Tumoarea maligna ii provoca dureri chinuitoare si cei care stiu despre astfel de lucruri cunosc faptul ca, dincolo de durerile de cap, acest tip de cancer provoaca tulburari psihice sau chiar instabilitate comportamentala, in cazurile cele mai grave. Nu este deci greu sa intelegem in ce situate ajunsese domnul Gheorghios. Analizele, ale caror rezultate se dovedisera deja ingrijoratoare, trebuiau sa fie continuate si in etapele urmatoare. Atunci, la insistentele maicii Teodora, au hotarat ca intreaga familie sa viziteze manastirea noastra pentru a se inchina la moastele Sfantului si a-i cere ajutorul.

La manastire ii asteptau Inaltpreasfintitul si Parintele Staret, care cunosteau familia A. inca de pe vremea cand Inaltpreasfintitul era diacon in Tesalonic. Au cantat cu totii Paraclisul Sfantului Luca si, dupa ce s-au inchinat la sfintele moaste, au luat putin ulei de la candela Sfantului. S-au rugat cu multa durere si credinta la Sfantul doctor si au plecat cu speranta in ajutorul sau. Aceasta credinta si reinvierea nadejdii in Dumnezeu era ceea ce astepta Sfantul pentru a „intra in actiune” si a oferi vindecarea incercatului bolnav si familiei lui.

Cand s-au intors in Tesalonic pentru a continua analizele care indicau evolutia cancerului, au constatat, spre surprinderea tuturor, disparitia totala a tumorii. Sfantul daruise inca o data bucuria si zambetul pe buzele unui om indurerat, dupa cum facuse si in timpul vietii cu toti acei fericiti pacienti care s-au invrednicit sa primeasca din mainile lui tamaduitoare ajutor si vindecare.

***

Un lucru asemanator i s-a intamplat si domnului Antonios M. din regiunea noastra, tata a cinci copii, caruia de ani buni ii aparuse o tumoarea la ceafa. Durerile provocate de tumoare erau foarte mari si a fost nevoit sa se adreseze multor medici. Parerile lor insa erau impartite. Unii medici il sfatuiau sa apeleze la interventia chirurgicala, pentru a i se extirpa tumoarea. El se temea sa o deranjeze, pentru a nu i se inrautati situatia si mai mult, stiind ca, intr-adevar, tumori asemanatoare au provocat reactii neasteptate si au evoluat imprevizibil, ducand chiar la pierderea vietii. Altii, in schimb, l-au sfatuit sa faca o serie de analize generale si sa se supuna unui tratament medicamentos.

Neputandu-se hotari ce sa faca, domnul Antonios, chiar daca suferea din cauza durerilor, refuza de ani de zile interventia chirurgicala, multumindu-se cu faptul ca de la un moment dat tumoarea parea ca nu mai creste. S-a alarmat insa atunci cand a observat ca o tumoare asemanatoare i-a aparut sub brat. Este un simptom foarte grav, care indica disfunctionalitatea ganglionilor limfatici si, prin urmare, de cele mai multe ori, aparitia cancerului. Medicii au insistat de aceasta data pentru interventia chirurgicala urgenta, mai intai la tumoarea de la ceafa, care se marise periculos de mult.

Frica enorma resimtita de domnul Antonios si de familia sa in aceasta situatie era absolut justificata. Intamplarea facea ca, din cauza serviciului sau, acesta sa fie un vechi colaborator al Bisericii, sprijinind cu dragoste lucrarea filantropica si pastorala a Sfintei Mitropolii. In felul acesta, din fericire, traiul printre preoti l-a facut sa-si cultive credinta. Participa la slujbe si avea duhovnic. Cand lucrurile au luat o intorsatura periculoasa, a cerut ajutorul duhovnicului. Acesta l-a sfatuit sa nu se teama, ci sa aiba nadejde in Dumnezeu. I-a vorbit si despre Sfantul Luca, a carui putere vindecatoare o cunostea, si au hotarat sa mearga impreuna la Inaltpreasfintitul pentru a-i cere binecuvantarea de a se inchina la sfintele moaste (era perioada imediat urmatoare aducerii moastelor Sfantului Luca si, intrucat inca nu se facuse o racla corespunzatoare, acestea nu erau scoase in mod sistematic spre inchinare). Inaltpreasfintitul a raspuns cu multa dragoste la cererea colaboratorului si protejatului parintelui Antonios si le-a fixat o intalnire in dupa-amiaza aceleiasi zile, la manastirea noastra.

Intr-adevar, dupa-amiaza, domnul Antonios si duhovnicul sau au venit la manastire. Parintele Staret ii astepta cu moastele Sfantului Luca in biserica. Au asezat racla din lemn, care adapostea provizoriu sfintele moaste, in fata icoanei Panaghia Dovra. Dupa ce au cantat cu multa evlavie Paraclisul Sfantului, au insemnat in semnul crucii cu sfintele moaste cele doua tumori.

Dupa cum s-a vazut ulterior, atunci au primit harul lui Dumnezeu de la Sfantul, pe masura credintei lor. La zece zile dupa vizita d.lui Antonios la „cabinetul” Sfantului, s-a petrecut urmatorul fapt minunat: intr-o noapte in timp ce domnul Antonios dormea alaturi de sotia sa, a simtit ca perna ii era foarte umeda. S-a ridicat putin si a vazut-o plina de sange. Si-a dus in mod automat mana la ceafa si a realizat ca sangele provenea de la locul tumorii, care disparuse! Si-a trezit sotia si aceasta, dupa ce mai intai s-a mirat de disparitia tumorii, a observat spre si mai marea ei uimire ca in locul tumorii nu ramasese nimic altceva decat cicatricea unei incizii chirurgicale de aproximativ trei centimetri! Era clar ca Sfantul le ascultase rugaciunile si – ca si in alte cazuri cand a facut minuni - l-a operat pe domnul Antonios in timpul somnului, lasand cicatricea sa-i aminteasca de interventia sa. A doua tumoare de sub brat a disparut fara nici o urma care sa aminteasca de existenta ei!

In ziua urmatoare, cineva ne-a sunat la manastire pentru a ne face partasi bucuriei celui pana atunci bolnav. La telefon era duhovnicul domnului Antonios, care l-a informat pe staret despre cele intamplate si cum disparusera cele doua tumori, ca prin minune! Si, cu adevarat, era o minune. Inca o minune a credintei noastre ortodoxe, care nu a incetat si nici nu va inceta sa arate pe de o parte oameni credinciosi, care cer cu multa incredere mangaiere de la Dumnezeu si pe de alta, sfinti minunati care vin in ajutorul oricarui frate de-al lor indurerat, ca adevarati „semeni” pomeniti in Evanghelie.

Minunile facute bolnavilor de cancer nu au incetat si se pare ca nici nu vor inceta sa existe.

***

Vineri, 10 iunie 2005, la amiaza, cu putin timp inainte de a se inchide birourile de la Sfanta Mitropolie, l-a vizitat pe Inaltpreasfintitul o doamna din Veria care, cu mare emotie, i-a povestit despre minunea pe care o facuse Sfantul Luca in familia ei, si mai exact sotului.

Cu cateva luni in urma, sotul acesteia, Ioannis E., a observat marirea volumului ganglionilor limfatici in zona gatului, lucru care ii provoca mari dureri, chiar si la cele mai mici miscari sau la o simpla inclinare a capului. Cancerul evolua fulgerator si in curand analizele au aratat existenta a inca unei tumori la gat, precum si a alteia, in regiunea abdominala. Pentru familie, lovitura era foarte mare. Viata ei s-a schimbat radical. O neagra deznadejde si o stare de nervozitate puternica a inceput sa puna stapanire pe toate. Buna sotie, indurerata de starea sotului ei, care suferea din ce in ce mai mult, a inceput sa se roage Sfantului Rafail (despre ale carui minuni auzise) sa-i fie mila de tovarasul ei de viata si sa-l vindece. Intr-o noapte, s-a visat intr-un loc plin cu flori, cu o bisericuta, prin fata careia, trecea un drum. Dupa putin timp, l-a vazut coborand pe un cleric in varsta destul de robust, cu parul alb si cu infatisarea putin aspra. S-a apropiat de sotul ei, l-a privit si dupa ce l-a mangaiat pe cap, i-a spus cu dragoste sa nu se nelinisteasca, pentru ca totul va fi bine. Aceasta femeie evlavioasa a crezut ca preotul care ii ascultase rugaciunile si se grabise sa-l mangaie pe sotul ei era Sfantul Rafail (chiar daca observase ca nu-i seamana deloc).

In acele zile, o prietena care stia despre problemele de sanatate ale sotului ei a vizitat-o si i-a propus sa vina la manastirea noastra unde, auzise ea, se aflau moastele unui sfant rus care facea multe minuni. Femeia a ascultat sfatul bunei sale prietene, dar ii venea greu sa-i spuna sotului, de frica sa nu-l cuprinda deznadejdea, dar si pentru ca nu cumva el sa afle cat de grava era situatia. Cauta o ocazie potrivita pentru a-si indeplini scopul.

Astfel, intr-o zi cand trebuia sa mearga in satul ei, Raha (situat pe un mic versant muntos la sud de Veria), i-a cerut sa treaca si pe la manastire, pentru a se inchina si a aprinde o lumanare. Sotul ei a refuzat, enervat ca, in timp ce el avea dureri, ea dorea sa se plimbe. Cand au ajuns in locul unde trebuiau sa coteasca la stanga, catre Rahi, acela, fara sa spuna nimic, a luat-o cu masina la dreapta, spre Manastirea Panaghia Dovra.

Imediat ce au ajuns la manastire si au coborat din masina, s-au indreptat spre biserica. Femeia a inceput sa se simta ciudat. Si-a amintit de visul ei. Locul era exact cum il visase ea. S-a mirat, dar nu i-a spus nimic sotului. Cand au intrat in biserica, a observat cu surpriza micul iconostas care se gasea in partea dreapta. In icoana de pe el a recunoscut chipul clericului pe care il vazuse si un strigat necontrolat de uimire a iesit din gura ei. Dar cine era acest sfant? Nu-l cunostea. S-a apropiat cu evlavie si a citit urmatoarele cuvinte: „Sfantul Luca doctorul”. Abia atunci i-a descoperit sotului ei totul si cum acel sfant necunoscut a vizitat-o si a asigurat-o ca toate vor merge bine.

Au sarutat icoana Sfantului cu frica de Dumnezeu si cu evlavie si au cerut sa se inchine la moastele lui. Au facut semnul crucii cu racla deasupra tumorii de la gat si, cu nadejde in Sfantul, au plecat spre satul lor. Vedeti, fratilor, cat de mare si de rapida a fost interventia Sfantului nostru facator de minuni! Distanta de la manastire pana in Rahi poate fi strabatuta in douazeci, cel mult douazeci si cinci de minute. In acest interval de timp toate s-au schimbat.

Cand au ajuns la casa parinteasca a femeii, afara ii astepta mama ei. In timp ce-i saluta, aceasta a observat ca tumoarea de la gatul ginerelui se micsorase. I-a spus imediat:„Bre, copilul meu, parca a mai dat un pic inapoi umflatura!”.

Atunci el si-a dus mana la tumoare (lucru de neinchipuit pana atunci, intrucat, dupa cum am mai spus, orice atingere ii provoca durere) si a constatat, intr-adevar, nu numai ca se micsorase, ci si ca nici macar nu-l mai durea! S-a intors plin de bucurie si de evlavie catre sotia sa si, impreuna, i-au explicat soacrei lui ce se intamplase si cu totii L-au slavit pe Dumnezeu pentru grabnicul Lui ajutor.

Seara a trecut in liniste, fara nici o problema, lucru ce nu se mai intamplase de multa vreme. Nu au mai fost necesare calmantele puternice care-i fusesera prescrise. Pe tot cuprinsul noptii mintea si rugaciunea lor au fost orientate spre salvatorul pelerinaj pe care il facusera in dupa-amiaza zilei precedente la sfanta noastra manastire, unde s-au invrednicit de vindecarea miraculoasa de boala nemiloasa care ii necajise atat de mult.

In ziua urmatoare – in care urma sa inceapa chimioterapia – au mers la medicul lor, la spitalul Papagheorghiu din Tesalonic, care a constatat ameliorarea situatiei. A intrebat, curios, ce se intamplase. Pacientul i-a raspuns cu recunostinta ca singurul lucru pe care il facuse a fost invocarea ajutorului colegului sau, a Sfantului Luca Doctorul. Cu toate acestea, au stabilit ca este bine sa inceapa procedurile de chimioterapie. Spre surprinderea tuturor, chiar dupa a doua sedinta de chimioterapie, rezultatele tomografiei computerizate indicau retragerea suta la suta a tumorii! Cu alte cuvinte, cancerul disparuse!

Mare este numele lui Dumnezeu, a Celui slavit prin lucrarile sfintilor Sai care, cu ajutorul Sau, nu au incetat si nu vor inceta sa vina grabnic in intampinarea tuturor celor indurerati si a celor aflati in tot felul de nevoi!

***

Familia domnului Nikolaos A., medic din Veria, are de relatat o minune infaptuita in cadrul ei.

Copilul cel mai mic al domnului Nikolaos A., care poarta acelasi nume, in varsta de opt ani pe cand avea loc intamplarea de mai jos, si-a fracturat mana in timpul unui accident. Fractura nu era simpla. Osul bratului se rupsese in lungime aproape total, cu exceptia catorva milimetri de la capat. Copilul suferea dureri ingrozitoare care, din cauza varstei lui fragede, deveneau inca si mai mari, pentru ca un copil de opt ani isi controleaza mai greu miscarile.

Marea problema insa nu era asta. Reabilitarea mainii parea un lucru nu dificil, ci aproape imposibil. Medicii, dupa ce au examinat radiografiile, i-au pus lui Nikolakis o atela care sa-l ajute cat de cat. Stiau din experienta ca acest gen de fracturi nu se vindeca de la sine, ci necesita interventie chirurgicala pentru ca, in locul fragmentelor rupte, sa fie fixate tije metalice de legatura. Ca urmare a acestui lucru, mana copilului nu se mai putea dezvolta normal, odata cu cealalta (tijele fixate ar fi facut ca mana sa ramana la lungimea de atunci). Astfel, copilul ar fi prezentat, pe toata perioada cresterii, o malformatie la mana accidentata si ar fi avut de suportat multe dureri.

Asa gandeau medicii cand i-au fixat, dupa cum am mai spus, atela – fara sa se astepte la nimic deosebit – si au lasat sa se scurga cateva zile pana sa reexamineze manuta suferinda, pentru ca mai apoi sa recurga la interventia chirurgicala. Familia micutului Nikolakis era suparata, nu atat din cauza accidentului in sine, cat din cauza evolutiei sanatatii si a viitorului copilului lor. Cu siguranta, o mana deformata (aproape pana la infirmitate) nu este chiar cel mai bun lucru pentru un copil, apoi adolescent, tanar etc. Si nu vorbim numai din punctul de vedere al sanatatii. Va imaginati problemele legate de miscare, studiu, munca, familie… Nimeni nu poate realiza ce traume poate lasa un asemenea eveniment in mintea unui adolescent sau a unui tanar. In multe astfel de cazuri apar complexele de inferioritate, care determina, la randul lor, un comportament greu de prevazut si de controlat.

Aceasta situatie deplorabila ii preocupa pe toti, mai putin pe micutul Nikolakis care, copil fiind, nu parea sa fie partas la gandurile negre ale celor mari. Poate ca in sufletelul lui de copil exista „informatia” ca, in cele din urma, totul va fi bine. Asa a si fost. Cateva rude care auzisera de Sfantul Luca au vorbit cu parintii si i-au sfatuit sa viziteze manastirea, pentru a se inchina la moastele Sfantului si pentru a-i cere ajutorul. Cu toate ca in vremurile noastre dominate de ratiune, asemenea sfaturi ar putea parea daca nu hilare, cel putin depasite, parintii lui Nikolakis au hotarat sa le puna in aplicare. Astfel, au mers la manastire, unde au cerut sa se inchine Sfantului. Au sarutat sfintele moaste cu emotie si s-au rugat cu credinta sa fie ajutati.

In clipa in care micutul Nikolakis se inchina la sfintele moaste, a simtit ca se intampla ceva cu mana sa, sub atela. A simtit o miscare puternica, de parea i s-ar fi pus ceva la loc, cu un usor zgomot chiar. Imediat le-a spus parintilor. Acestia s-au mirat, fara sa dea insa prea multa importanta, nu din lipsa de nadejde in ajutorul Sfantului, ci pentru ca nu-si puteau inchipui ca ar putea veni atat de repede in ajutor, fara sa fie nevoie de o interventie medicala.

Dupa cateva zile, au mers iarasi la doctor, pentru a vedea ce se va intampla cu fisura care credeau ei ca mai persista. Rezultatele analizelor si ale radiografiilor au aratat ca mana copilului s-a reabilitat total! Osul se prinsese pe toata lungimea lui si nu mai era nevoie de nici o interventie sau tratament. Ciudatul eveniment a provocat multa mirare si nedumerire. Dar pentru familia lui Nikolakis totul era clar. Era vorba despre interventia minunata a Sfantului, care a luat parte la durerea si la nelinistile lor si, transcendand legile firii si limitele umane, a daruit sanatate copilului lor”.

(Arhimandrit DIONISIOS ANTHOPOULOS, “Povesteste ce a facut Sfantul pentru tine… Viata si minunile Sfantului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului“, Editura Doxologia, 2009)

Mai multe minuni ale Sfantului Luca se pot citi online aici. Despre viata Sfantului Luca, aici. Cuvinte de mangaiere de la Sfantul Luca si acatistul, aici.

Maria-Sa, Taranul Roman

2011-05-31T21:19:00.007+03:00

Existenţa milenară a ţăranului român este Istoria noastră. Astăzi, din păcate, lumea ţărănească se stinge. Dacă nu vom zădărnici acest proces tragic, considerat de mulţi ireversibil, vom fi răspunzători de suferinţa urmaşilor şi de tot ce se va întâmpla atunci când nu se va mai şti de unde venim şi cine suntem. Pentru că popoarele care îşi neglijează trecutul îşi pierd identitatea şi îşi riscă viitorul.

Nechibzuinţa omenească a făcut ca în Germania să existe încă din anii ’80 ai secolului trecut „Statuia ultimului lup”. Dacă vom continua să rămânem indiferenţi la drama lumii rurale, într-un timp mai scurt ca o generaţie, vom avea şi noi o statuie tragică - „Statuia ultimului ţăran”.

„Pe vremea lui Pericle, grecii se ocupau de artă chiar când nu ştiau dacă vor avea ce mânca a doua zi." Să fim greci!” Aşa îi scria cândva Gustave Flaubert lui George Sand. Astăzi, în plina criză economică mondială, şi noi vă propunem acelaşi lucru: „Să fim greci!” Oricât ne-ar fi de greu, pentru ca lumea ţărănească autentică să nu devină doar o amintire, ci să dăinuie peste veacuri.

Aşezat sub egida Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani” – de la care am împrumutat titulatura şi emblema, cu acceptul preşedintelui acesteia, scriitorul Dinu Săraru, care este şi preşedintele de (mare) onoare al festivalului nostru – acest proiect educaţional îşi propune unirea într-o competiţie cultural - artistică a iubitorilor de teatru din şcolile României, care (mai) cred în propăşirea prin spirit şi cultură a neamului românesc, în forţa regeneratoare a culturii şi spiritualităţii româneşti, în necesitatea întoarcerii perpetue la rădăcinile neamului ca la un izvor de apă vie, tămăduitoare.

Am citat dintr-o invitatie la teatru, o invitatie extrem de speciala. In data de 4 iunie 2011 se va desfasura a sasea editie a Festivalului Naţional de Teatru Şcolar „Nişte ţărani”, în sala de spectacole a Căminului Cultural din Văleni - Olt, în organizarea liceului din localitate, cu sprijinul Primăriei, Consiliului Local Văleni şi al altor sponsori. M-am bucurat tare mult sa aflu ca exista un asemenea festival. Oare de ce n-am stiut pana acum? Oare de ce nu este mai mult promovat? Exista la TVR emisiuni pentru copii si tineret, in care ar fi potrivit sa apara si asemenea activitati, care inca mai exista datorita unor oameni minunati, cu suflet mare, care nu tin cont de minusculul lor salariu de cadru didactic si nu muncesc doar atat cat sunt platiti (adica foarte putin) ci vor sa lase ceva in urma.

Organizatorii sunt dornici sa-si gaseasca noi colaboratori, pentru a atrage participanti din cat mai multe zone ale tarii, si chiar si din zone locuite de romani situate in afara granitelor. Invitam pe cei cu idei, pe cei ce iubesc neamul fara sa considere ca patriotismul e demodat si eventual si pe cei care au descifrat noua limba a "scrierii propunerilor de proiecte", sa ni se alature in acest demers.

Scriitorul Dinu Sararu va participa la editia de anul acesta a festivalului. Anul trecut, din juriu a facut parte si Anca Sigartau.

Datele de contact ale organizatorilor:
Liceul Valeni, jud Olt, Tel/fax:0249.487717, 0249.487.361 sau 0747.015.727

Multumesc pentru informatii si pentru poze dlui Ilie Belu, profesor de religie la Liceul Valeni

Pentru iubitorii de animale din Constanta

2011-05-30T12:20:00.002+03:00

CONSTANTA - Luni, 30 mai, IUBITORI DE ANIMALE, va imploram, faceti-va timp, sa iesim la un miting spontan!!! O intalnire in care sa fim multi, multi, multi, sa le aratam ca Noi iubim si cainii vagabonzi SI LE DORIM LA TOTI O VIATA NORMALA si sa nu fie brutalizati,schingiuiti,eutanasiati! Veniti cu un prieten, cu o ruda, cu un patruped, cu un vecin, veniti cu mainile in buzunare... dar cu o INIMA MARE!! Intalnirea va fi la ora 18:00, in Piata Ovidiu ! SUNTEM VOCEA LOR!!!!!!!

ANDRADA SERBAN

Doamne, daruieste-mi si mie sa ma vad asa cum sunt!

2011-05-28T14:01:00.008+03:00

"„Doamne, sa vad” poate insemna, pe langa vointa recastigarii simplei capacitati vizuale (care se confunda cu defaimarea si condamnarea celor din jur) si altceva: putinta de a vedea, observa (mai bine zis), retine, sesiza nu numai defectele, greselile si ticurile (ori trasaturile) specifice altora (cu alte cuvinte nu numai un soi de cumplit si incapatanat antropomorfism), ci si natura cu podoabele ei, produsele artei, insusirile ei imbietoare si faptele bune ale semenilor nostri, actele lor de sfintenie si eroism (rare, insa nu inexistente, nu excluse), scurt spus splendorile lumii acesteia. „Sa vad” poate semnifica si zdruncinarea fixatiei hidoseniilor (efective, presupuse ori transmutate din launtrul nostru la ceilalti), largirea campului vizual (care sa nu se margineasca la depistarea intru denuntare a erorilor sau slabiciunilor altora ci sa imbratiseze si tot ceea ce in aceasta lume inrobita pacatului certifica totusi lucrarea duhului: arta, bunatatea, jertfa, bunavoirea, compatimirea, slujirea, curajul, devotamentul, frumusetea, fidelitatea), trezirea noastra din cosmarul urii si intolerantei.

„Sa vad” poate, asadar, insemna si nadejdea accesului la o cale „stramta” care apropie de Domnul. Exclamatiei „Doamne, sa vad” e plauzibil sa i se atribuie si un al doilea inteles, de taina. Acest inteles ultim si criptic este poate cel adevarat si principal deoarece nu implica doar o categorie restransa de infirmi, ci intregul neam al oamenilor. In aceasta semantica a vedea vrea sa zica mai presus de orice a ne vedea pe noi. Ce-i daruieste mai de pret Hristos celui care crede in El? Care anume extraordinara facultate i-o pune la indemana? Aceea de a se vedea pe sine asa cum il vad ceilalti din preajma sa, cum il socotesc si-l califica rauvoitorii sai cei mai indarjiti. Deodata, prin harul lui Hristos, ne vedem in realitatea, nimicnicia, ticalosia si jalnica noastra josnicie. Iesim din noi. Ne parasim. Ne insusim o forta psihica anti-gravitationala. Hristos ne deschide ochii tuturora, nu numai orbilor, asupra noastra chiar. Si declanseaza in memoria noastra un proces anamnezic de neasemuita intensitate, aducandu-i constiintei aminte de toate, riguros toate relele ce a faptuit candva. Aceasta-i, probabil, esenta actului de convertire, acesta-i primul, cel mai surprinzator si mai aprig efect al intalnirii cu Mantuitorul, cu Descoperitorul. Devin, cum graieste Apostolul, o faptura noua. Dar in prealabil ni se releva ca intr-o strafulgerare faptura veche, inlantuita in faradelegile ei nenumarate. Si oarecare vreme (trei zile a fost fara vedere) nu vad, adica nu ma vad decat pe mine, fantoma obsesiva si spaimantatoare a fiintei ce am fost pana a nu ma fi fulgerat si invaluit lumina milostivirii imparatesti.

Dintr-o data valul cade – si vedem. Ce vedem? Pe noi, mai intai. Ma vad pe mine, complet, nesulemenit, neamagit, si nu din launtru. Intre fiinta si sine e acum o distanta uriasa, o prapastie. Si ma cutremur si ma infior, ca la Judecata de Apoi. Nu mai am pe ce ma rezema, unde ma voi adaposti, pe cine chema in ajutor. Se adevereste remarca lui Marcel Jouhandeau: nu de Dumnezeu ma tem, fiindca e atotbun, ci de mine insumi; liber si rau fiind pot sa nu-I deschid usa. Judecata de Apoi crestinul si-o face el insusi, de vrea si poate, zilnic, mai degraba acuzator decat aparator al sau. Examenul de constiinta, la sfarsitul fiecarei zile, recomandat atat de morala cat si de psihanaliza, ce-i in adevar de nu o Judecata de Apoi efectuata reflexiv si individual de crestin? Psihanalitic si eshatologic, crestinul se vede la acest examen si se pretuieste intocmai ca Dreptul Judecator, din afara, neindulgent, ca pe un oarecare strain, ca pe un oarecare altul. Si e in masura – in ciuda legii Michelson-Morley – a se judeca pe sine la fel de rece, de nepartinitor, de absolut, ca pe semenul sau. Crestinul, prin aceasta, scapa de sub ingradirile relativitatii generale, dezminte experienta Michelson-Morley si se supune marelui indemn al invatatorului sau; izbuteste a iesi din sine.

Iata darul cel mare al lui Hristos: ne binecuvinteaza cu aceasta minunata, supranaturala putinta de a rasturna principiile termodinamicii, ipseitatea, ecuatia personala; ne vedem asa cum suntem (si fara a fi nevoie sa recurgem la ipoteza unui corp astral), nu cum ne placea a ne socoti (la fereala de orice posibila invinuire); inzestrati numai cu drepturi si calitati, neprihaniti, stapani ai lumii, superiori tuturor imbecililor, raufacatorilor si neintelegatorilor de pe glob si indeosebi celor din campul energetic al imperialei noastre persoane. Incantatoarea iluzie inceteaza. Crestinului incepe – sub actiunea darului – a-i fi sila si groaza de el (asa cum, foarte probabil, le este si altora). El nu se mai considera drept si indreptatit, avand neincetat dreptate si indurand necazuri si nevoi numai din culpa celorlati si exclusiv datorita urii lor neimpacate, nu mai crede ca-i este ingaduit orice, revenindu-le celorlalti numai sarcina de a-l admira si ridica in slavi.

Sa vad. Sa ma vad, adica. Sa ma pot osandi eu, acum, inainte de obsteasca judecata, la fel de fara partinire ca atunci. De nu si mai sever, pentru ca Dreptul Judecator va fi, oricum, bland si milostiv; asa-I este firea. Judecata de Apoi prealabila si pregatitoare o putem cugeta a fi suprema harisma acordata crestinului, caci este cea mai utila si de priinta prezentarii noastre la Judecata in conditii cat mai usuratoare mandatului incredintat ingerilor celor buni.

Sa vad. Sa vad cu ochii trupesti. Mai larg: sa-mi fie intreg trupul sanatos si sa functioneze fara gres, informat de cele cinci simturi nestirbite. Si mai larg; sa vad slobod, neferecat in stransura abjecta a concentrarii privirii mele asupra paielor (ori si barnelor) din ochii vecinilor mei. Sa desprind toate splendorile lumii; sa ma bucur, sa ma delectez, sa ma curatesc, sa ma inalt, sa ma consolez prin ele. Sa-mi fie izvor de exaltare si fericire, de punere sub obroc a ticalosilor si smintelilor care-mi dau concentric asalt. Sa ma vad pe mine precum sunt: din exterior, cu ochi straini, descotorosit de mila. Sa-mi tin ochii neclintit deschisi (cu pleoapele impiedicate in clipsuri ca eroul Portocalei mecanice atunci cand i se face reeducarea) si indreptati mai vartos asupra-mi. Hristos ne transmite ceva din lumina Lui; s-ar zice ca putem manui o facla, o lanterna, un laser si inca de pe acest taram putem cunoaste neasemuita senzatie a descoperirii noastre totale. Experientele relatate de doctorul Moody, crestinul le poate realiza fara a fi nevoie de moarte clinica. El se poate parasi, strabate carapacea oarba a sinelui – parca plutind, asisderea pacientilor doctorului Moody, pe deasupra chipului sau trupesc – se poate invoi unei cercetari de unde sa lipseasca orice complezenta, induiosare sau orice alt subterfugiu al eului vechi incapabil a vedea clar si la rece.

Fie ca aceasta insusire data de Hristos fiecarui om (Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul care vine in lume) sa ne pricepem a o pune in practica, multumind Celui Care ne-a incredintat-o, spre desferecarea noastra din catusele intunecimii. „Eu sunt lumina lumii“. Biruitorule al beznei, scoate-ne din ingusta, neagra puscarie unde singuri, de prosti si rai ce suntem, ne-am inzidit! “"

preluat din Daruind vei dobandi, Nicolae Steinhardt

Intreaga predica "Doamne, sa vad!" a monahului Nicolae poate fi citita aici si ascultata aici.

Imparatul Constantin si spiritul legilor sale

2011-05-21T19:41:00.008+03:00

Am spicuit ceea ce m-a impresionat din predica de azi, pentru ca este prima oara cand, datorita acestei predici, m-am simtit aproape de marii imparati intocmai cu apostolii.

Imparatul Constantin spunea:

Sa dobanditi cunoasterea adevaratului Dumnezeu!
As vrea ca nimeni sa nu mai fie infricosat!
In orice clipa voi multumi lui Dumnezeu!
Stapanirea nu este a mea ci a Lui Dumnezeu cel viu!

Sa fiti bucurosi, sa fiti fericiti. Si daca cineva nu este fericit, nu este vina lui Dumnezeu.El pe toti ne iubeste si tuturor ne da darurile Sale.Si pe toti ne asteapta sa fim cu El si la El venind sa nu ne lipseasca bucuria si lumina sufletului. Tristetea vine din pricina necredintei, a lipsei de rugaciune, a lipsei dragostei.Ca cine nu iubeste pe Dumnezeu si nu-si iubeste semenii n-are pace si bucurie in suflet.Numai acela care crede in Dumnezeu si Il iubeste si vede pe semeni ca pe fratii sai, acela se bucura pururea de Dragostea Lui Dumnezeu, de prezenta Lui, de imbratisarea Lui.

As fi foarte intristat ca cineva sa se teama de ceva in imperiul acesta. Sa nu se teama nimeni de nimic.

In vremea imparatului Constantin oamenii se bucurau, erau liberi, credeau.

Nobletea, credinta si bucuria sufleteasca a imparatului veneau de la mama sa Elena, care era o mama crestina. Imparatii Constantin si Elena sunt pilda de conducere, de buna chivernisire pentru domnitorii romani crestini. Azi sfintii imparati sunt prezenti in casele noastre, daca ii chemam. Sa-i chemam zilnic, pentru ca ei sa nu se indeparteze de "cetatea" noastra, sa o apere si sa o tina in evlavie.

Predica intreaga poate fi ascultata pe pagina Radio Dobrogea.

La multi ani celor ce poarta numele imparatilor Constantin si Elena, La multi ani constantenilor, al caror oras a fost "botezat" cu numele imparatului Constantin. Asemenea lui, sa nu ne temem de oameni ci doar de Dumnezeu si sa multumim Domnului pentru toate.

Pentru poze ii multumesc Nicoletei.(Cami)

Apel la rugaciune pentru Cristina-Maria

2011-05-15T23:37:00.005+03:00

Am primit acest comentariu la una din postarile despre Sf Nectarie. Il reiau aici si va invit sa dam curs apelului, dupa putere. Rog de asemenea pe cel sau cea care a postat anonim sa imi lase daca doreste datele de contact intr-un comentariu pe care nu il voi publica.

"Buna!Am mare necaz pe suflet...prietena mea pe care o iubesc mai mult decat lumina ochilor mei se lupta de 2 ani cu cancerul,dar acum a ajuns in metastaza si medici ii mai dau doar 3 luni de trait...ma rog cat pot eu de mult Sfantului Nectarie sa faca o minune si cu noi pacatosii..Si,daca nu cer prea mult,va rog si pe voi,cei ce cititi acest mesaj sa spuneti o rugaciune(cat de scurta dar din suflet)pt CRISTINA-MARIA...Doamne ajuta!"

De la "Anonim" despre "Din minunile Sfantului Nectarie"

Protest impotriva uciderii cateilor vagabonzi

2011-05-14T15:27:00.005+03:00

Urmare uciderii cainilor vagabonzi in Botosani, iubitorii animalelor din Constanta organizeaza azi o actiune de protest in fata primariei, la ora 18. E de mirare sa ai mila fata de oameni daca nu ai mila fata de animale. Sunt si ele creatia Domnului si au multa afectiune si recunostinta fata de orice gest de bunavointa. Inainte de cadere, relatia dintre om si animal era cu totul alta, era normala. In ceea ce ii priveste pe sfinti, ei au avut o relatie speciala cu animalele, oricat de salbatice, acestea simtind sfintenia.

Mi se spune adesea ca noi nu suntem sfinti, asa ca sa o lasam mai moale cu protectia animalelor. Sigur ca nu suntem, dar macar sa nu ucidem. Exista solutii la problema cainilor vagabonzi. Nu este nevoie de eutanasiere.

In ultimele zile, si in Constanta raziile impotriva cateilor vagabonzi au fost mai frecvente. O catea cu pui a muscat un trecator si din aceasta cauza toti cateii din cartierul respectiv au fost ridicati. Mai putin cateaua vinovata, careia i s-au luat doar puii (prea mici ca sa poata supravietui singuri). Oamenii au vrut sa ajute la prinderea catelei vinovate si au inchis-o intr-o curte, pentru a usura sarcina celor de la ecarisaj. Si totusi ei au refuzat sa ia cateaua, s-au multumit cu ridicarea cainilor blanzi. Ciudat. De neinteles.

Conferinta la Constanta - updated

2011-05-07T17:45:00.005+03:00

Arhimandritul Ambrozie Iurasov, duhovnicul Manastrii Ivanovo din Rusia, sustine Conferinta extraordinara, "Credinta si mantuirea in lumea de azi " la Sala Mica a Casei de Cultura a Sindicatelor din Constanta, in data de 8 mai incepand cu orele 17.00. INTRAREA LIBERA !!!

Organizator: ASCOR Constanta

Detalii despre cartile parintelui arhimandrit Ambrozie aparute la Editura Sophia:
Indrumar crestin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Parintele Ambrozie. vol. 1,
Indrumar crestin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Parintele Ambrozie. vol. 2,
Indrumar de spovedanie

UPDATE:
Conferinta poate fi ascultata aici.

Delicatetea Domnului si nejudecarea aproapelui

2011-05-03T22:23:00.003+03:00

"De fiecare dată când vorbea, Părintele ne punea pe gânduri şi ne orienta spre o cunoaştere de sine, astfel încât să cerem numai mila şi dragostea lui Dumnezeu. Se amăra mult când auzea de judecarea celorlalţi cu un ifos neînduplecat, de judecător. Cred că nimic nu-l supăra mai mult decât asta, pentru că acest comportament era în afara vieţii lui Hristos.

Odată, pe când aveam astfel de gânduri fără să le exteriorizez, m-a îndreptat într-un mod neobişnuit. Mi-a spus întreaga istorie a desfrânatei din Evanghelie. Mi-a povestit-o, nu s-a referit în mod simplu la ea.

- Priveşte, – îmi spuse. Stând Hristos în mijlocul mulţimii, nu vorbea. Oarecum mirat, întreabă: ce se întâmplă? (deşi cunoştea toate). Se strânseseră toţi cei buni, ca să condamne o păcătoasă înaintea Dreptului Judecător, iar Domnul Se purta ca şi cum n-ar fi ştiut nimic. Gloata nebună urla şi înjura, provocându-l astfel pe Hristos să o condamne pe păcătoasă. N-au înţeles nimic din tăcerea Lui, ci numai îi strigau să o pedepsească. Ce amărăciune va fi avut în clipele acelea Domnul, pentru atâta nesimţire, atâta neîndurare şi îngâmfare câtă arătau ei! Nu a spus nimic, nu a judecat pe nimeni. Deşi avea dreptul. Infrunta o mulţime nebună, care nu mai era sensibilă la cuvinte, la durere. S-a aplecat jos şi scria, pentru a nu-i ofensa în faţă. Pentru că Domnul era cu totul numai delicateţe şi adâncul îndurărilor. Mila pe care păcătoasa o cerea în clipa aceea de la Domnul, i-a frânt inima. Şi atunci Domnul, în timp ce scria jos, a zis: “Cel fără de păcat dintre voi, să arunce cel dintâi piatra asupra ei”. Atâta putere are cuvântul cel adevărat! Cu toţii s-au dus în cele patru vânturi, s-a golit locul şi a rămas numai păcătoasa, care ştia cât de păcătoasă este. Atunci, Domnul, cu dragoste a întrebat-o pe femeie:
- Unde oare s-au dus cei ce te osândesc?
- Au plecat, Doamne.
- Nici eu nu te osândesc, – i-a zis, – mergi, dar fii cu grijă, ca de acum să nu mai păcătuieşti.

Până în sfârşit, păcătoasa a devenit sfântă.

Părintele nu voia să se pronunţe asupra oamenilor cu o atitudine de judecător şi acuzator. Niciodată nu l-am văzut să osândească oameni ale căror fapte arătau în mod vizibil că ceea ce spun sau fac este condamnabil.De multe ori voiam să-i cunosc părerea şi îl întrebam dacă oamenii care se comportă necuviincios, cu viclenie şi minciună, sunt ticăloşi, etc. Imi răspundea astfel: “Este întristător să-i vezi pe oameni comportându-se atât de necuviincios, şi mai ales pe creştini; şi încă mai jalnic este să-i vezi pe monahi comportându-se mai rău decât oricare altul. Este sfâşietor. Cu toate astea, nu poţi să-i judeci în conştiinţa ta, din moment ce există pocăinţă. Există pocăinţă, nu ştii ce va fi”.Astfel smerea el sufletul şi îl umplea de iubire pentru aproapele. De fiecare dată când Părintele vorbea astfel îţi deschidea inima ca să înţelegi tainele lui Dumnezeu."

Cartea "Amintiri despre staretul Sofronie de la Essex" de Dumitra Daviti, din care am citat, poate fi citita aici.

Gemenii Nicolae si Elena

2011-05-03T21:27:00.002+03:00

Preluare de la Adriana:

”Duminica, 1 mai, am vorbit la telefon cu Niculina, mama gemenilor. A reust sa stranga in cont pana acum doar 230 lei dar pentru a pleca la sfarsitul acestei saptamani la operatie cu gemenii are nevoie de 1000 euro.

Niculina Mandricel (mama copiilor), Sat Buda-Craciunesti, Nr. 59, comuna Cislau, judetul Buzau. Nr. de telefon: 0764 555 095; 0753 765 211; 0238 585 696

RO 77 BTRL 01 00 12 01 S 04 088 XX (LEI)
RO 52 BTRL 01 00 42 01 S 04 088 XX (EURO)

Va reamintesc pe scurt cazul lor:
Fratii gemeni Nicolae si Elena Patrascu s-au nascut in data de 27 ianuarie 2003 in comuna Cislau, judetul Buzau. Diagnostic: Nicolae -tetrapareza spastica); Elena -parapareza spastica. Vin periodic la recuperare in Bucuresti la Centrul National Medical de Recuperare neuro-psiho-motorie pentru copii “Dr. Nicolae Robanescu“.In anul 2010, gemenii Nicolae si Elena au fost operati intr-o prima etapa la Chisinau. In februarie 2011, era programata cea de a doua etapa a operatiei. Copiii impreuna cu mama au ajuns la Chisinau unde s-a constatat rezultatul defavorabil al analizelor de sange, fapt ce a necesitat o reprogramare a operatiei pentru data de 9 mai 2011.Familia are o situatie materiala modesta, mama copiilor, Niculina Mandricel, mama de trei copii, parasita de sot, face tot ce este posibil sa le acorde copiilor o viata decenta dar este in imposibilitatea de a avea o slujba in afara de aceea de insotitor pentru cei doi copii cu handicap.Pentru a face fata costurilor necesare operatiei, Niculina Mandricel a apelat la bunavointa semenilor, reusind sa achite contravaloarea operatiei (3700 euro) dar are in continuare nevoie de inca 1000 euro pentru transport, cazare si alte cheltuieli suplimentare."

Campania desfasurata in luna ianuarie de Adriana, poate fi vazuta la http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/01/gemeni-simpatici-cauta-prieteni.html
Toate informatiile sunt disponibile la adresa http://gemeniinicolaesielena.wordpress.com

Staretul Sofronie de la Essex si pisicile

2011-05-01T15:55:00.004+03:00

În frumosul cadru natural al mănăstirii puteai vedea din când în când nişte pisici mari venind dintr-o pădure cu copaci uriaşi, aflată în vecinătate, îndată ce ne vedeau pe noi, străinii, fugeau ca fulgerul. Păreau foarte sălbatice, deşi nu provocau teamă, fiind plăcute la vedere. Îndată ce-l vedeau pe Părintele, scânceau ca nişte copii mici şi se duceau lângă el. Le mângâia cu bastonul, iar ele făceau tumbe.

Aşezase în diferite părţi ale curţii mici cutii, le umplea cu lapte, iar pisicile ştiau şi se duceau să-l bea. Eu, neştiind cum să privesc viaţa şi comportamentul unui Părinte sfânt, mă întrebam prosteşte: de ce oare un Sfânt trebuie să îngrijească pisicile? Părintele, ca şi cum ar fi auzit gândurile mele, s-a întors în mod firesc spre mine şi deodată, continuând parcă un dialog viu, mi-a răspuns gândului meu într-un mod foarte frumos:
- Le este foame!… şi îşi urmă drumul.

Mi-a fost ruşine pentru inima mea cea împietrită. De multe ori Părintele răspundea cu un cuvânt care te zguduia, şi atunci refăceai multe lucruri din lăuntrul tău, aşezându-le la locul potrivit lor.

Cartea "Amintiri despre staretul Sofronie de la Essex" de Dumitra Daviti, din care am citat, poate fi citita aici.

Sa luam exemplu de la pasari (Bucuria vietii)

2011-04-30T19:11:00.004+03:00

...In urma cu vreo zece ani, cand ningea, asa zapada mare era - cand era clar de luna se adunau multi iepuri, cete intregi. Zapada era mare, ei o calcau in picioare, alergau in cerc, aici unde este poiana, unde nu sunt copaci, se alergau, se urmareau unul pe celalalt, cand aici, cand acolo, se dadeau de-a rostogolul prin zapada, se jucau. Se bucurau - bucuria vietii. Animalele au bucuria vietii. La noi, (bucuria aceasta)s-a stricat si s-a intunecat. Ele au bucuria vietii, iar noi avem tot ce vrei si ce nu vrei si niciodata nu suntem multumiti.Ele nu-si fac griji, nu isi umplu hambarele cu grau, nu fac nimic, si totusi Dumnezeu le hraneste. Rontaie acolo o crenguta mica, gasesc pe undeva adapost, dorm. Si multumesc lui Dumneze. Iar noi, nu. Pasarile Il slavesc neincetat pe Dumnezeu. Incep dis-de-dimineata, la ceasul al treilea, si pana la ceasul al noualea nu se mai opresc. La ceasul al noualea se potolesc putin, abia apoi pleaca sa caute mancare, caci trebuie sa-i hraneasca pe cei mici... Apoi iarasi canta. Pe ele nimeni nu le mana sa cante. Doar canta. Daca le asculta cineva sau nu, ele tot canta... Iar noi - incruntati, cu nasul pe sus. Nu avem chef de cantat, nu avem chef de nimic. Trebuie sa luam exemplu de la pasari. Sunt intotdeauna vesele. Iar noi? Noua mereu nu ne convine ceva. Si ce ne deranjeaza, de fapt? La drept vorbind, nimic. Nu-i asa?

Staretul Tadei de la manastirea Vitovnita, Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata

De la suflet la zambet

2011-04-30T18:38:00.002+03:00

Asociaţia Tinerilor Ortodocşi „Orthograffiti”,
organizează în perioada 1 mai – 1 iunie a.c., campania umanitară:

„De la suflet la zâmbet”

Această campanie umanitară este adresată tuturor oamenilor cu suflet, care nu pot rămâne indiferenți la greutățile și nevoile de zi cu zi ale copiilor Asociației Pro Vita, de la Valea Plopului-Valea Screzii. Putem cu toți să le întindem o mână de ajutor prin donațiile noastre de bani, alimente, produse de igienă și de curățat, hăinuțe și jucării.

Vă invităm să vă alăturați acestei campanii și să oferiți din suflet bucuria unui zâmbet pentru acești copii minunați.Pentru mai multe informații sau donații, ne puteți contacta la nr. de telefon de pe afișul campaniei.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Asociaţia Tinerilor Ortodocşi „Orthograffiti”

Sa ne iubim unii pe altii...

2011-04-27T13:30:00.003+03:00

"Sa ne iubim unii pe altii acum cand ura invadeaza pamantul!

Sa spunem «Frate» tuturor celor care ne inconjoara, in aceasta vreme in care fratii se urasc si familiile se destrama !

Sa aducem pacea lui Dumnezeu intre oamenii care se razboiesc intre ei, iar omul este lup pentru om!

Sa respectam viata, acum cand mamele isi ucid pruncii in culcusul cald al pantecului roditor, iar fatul nici macar nu poate striga: «Mama, ma doare»!

Sa aducem dreptate intr’o lume strambata de vicii si cinstea intr’o lume in care a fi cinstit este aproape ceva rusinos!

Aceasta este misiunea si tragicul destin al crestinului in lume: Sa fie urmasul lui Hristos Cel Rastignit si Inviat.

Hristos a inviat, fratii nostri!

Sa rasune strigatul nostru peste lumea intreaga, in cer si pe pamant.

Adevarat a inviat! "

Mesajul intreg al parintelui Gheorghe Calciu, din 25 aprilie 2003, aici.

Sinceritate

2011-04-20T23:26:00.004+03:00

Postez si eu despre ce simt ca-mi lipseste... azi m-am surprins nesincera.
Dumnezeu ne iubeste si ne vrea asa cum suntem noi, doar sa fim sinceri.

Despre dragoste

2011-04-18T22:54:00.004+03:00

Parintele meu duhovnic vorbeste adesea in predici despre importanta dragostei. Azi, dupa frumoasa slujba de seara(denie), dupa ce ni s-au inmuiat inimile in dulceata chemarii la pocainta si trezvie, dupa explicarea intelesurilor evangheliei zilei, finalul predicii s-a axat pe importanta dragostei, care poate diferi ca simtire si manifestare in functie de persoana iubita (Domnul, sotul sau sotia, copii, aproapele. Element esential comun al tipurilor de dragoste: sinceritatea. Saptamana aceasta este perioada potrivita pentru a ne apropia de Domnul cu dragoste sincera, cu inima deschisa, este perioada cand e bine sa ne dorim, mai mult ca oricand, sa devenim mai buni. In zilele acestea, daca Il insotim pe Domnul cu dragoste ne vom intoarce acasa vindecati de patimi si de ranile pacatului.

Mi-as fi dorit sa inregistrez cantarile si predica (din care prea putin am putut reda), dar am simtit ca as pierde astfel ceva din taina trairii depline a momentului prezent.

Adaug cateva cuvinte ale staretului Tadei de la Vitovnita: "...sa ne rugam Domnului ca sa ne invredniceasca a-L iubi si noi pe El asa cum ingerii si sfintii au iubit-o pe Preasfanta Maica. Pentru ca Domnul este puternic si tare si ne ajuta sa facem astfel. El doreste sa fim asa si sa ramanem in vecii vecilor si prin toate veacurile, intru vesnicie, in dragostea si imbratisarea Sa. De aceea si tie iti doresc, suflete, sa te rogi Lui, Domnului, sa te invredniceasca a-l iubi tot atat de puternic precum Il iubesc Preasfanta Maica, ingerii si sfintii. Atunci vei simti pace si liniste in inima, caci iti vei inchina inima aceluia Care este fara de sfarsit, Care isi poate imparti dragostea fara de hotar, pacea Sa nesfarsita." (Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata)

Colind de Florii

2011-04-17T13:04:00.006+03:00

COLINDA DE FLORII -CORUL MADRIGAL- GH CUCU

Vezi mai multe video din diverse

La multi ani celor ce poarta nume de floare!
La multi ani surioarei mele Viorica!Si finutului meu Narcis!
La multi ani colegelor mele Camelia, Margareta si Lacramioara!

Un mic dar temporar

2011-04-16T22:40:00.002+03:00

A trecut ceva vreme de la conferinta aceasta. N-am reusit sa postez decat o bucatica din final, cea cu intrebari si raspunsuri. Azi am fost prevenita ca mai poate fi vizionata doar pana pe 29 aprilie...

Oricum, este un fragment plin de paradoxuri. Auditie cu bucurie!

Si daca vreau si daca nu vreau, Doamne mantuieste-ma!

2011-04-11T15:25:00.004+03:00

Am primit la un moment dat acest citat prin email, fara mentionarea autorului. Mare mi-a fost bucuria sa regasesc citatul in cartea parintelui Simeon Kraiopoulos, "Adame, unde esti!", afland astfel dintr-o nota de subsol ca autorul inteleptelor vorbe este Sfantul Petru Damaschinul, iar lucrarea din care sunt extrase, "Despre cum sa castige omul adevarata credinta", este cuprinsa in Filocalia Sfintilor Pustiei. Iata in ce context a folosit citatul parintele Simeon:

"Pacatul inseamna egoism, iubire de sine, razvratire impotriva lui Dumnezeu, autonomie, adica faptul ca omul nu vrea sa asculte de Dumnezeu... De vreme ce in acest moment traim, n-am plecat din aceasta lume, Hristos si vrea, si poate sa ne faca sfinti, sa ne aseze pe acesta cale. Doar omul este cel care-L impiedica, cel care reactioneaza, cel care in final nu doreste acest lucru.

Va rog, sa ne zdrobim inimile, sa ne smerim cugetele, sa ne pocaim cu adevarat si sa spunem:"Si daca vreau, si daca nu vreau, Doamne mantuieste-ma!" Sa spunem noi, inlauntrul nostru, precum Apostolul Petru, care s-a lepadat de Hristos iar dupa aceea a plans cu amar: Tu, Doamne, toate le stii, Tu stii ca vreau sa ma pocaiesc, vreau cu adevarat sa Te iubesc, sa fiu al Tau!" Acest lucru putem sa-l spunem, iar daca n-o facem, inseamna ca nu-L dorim. Sa spunem sincer si cinstit:"Doamne, vreau sa ma mantuiesc! Tu, Doamne, toate le stii, vrei sa ma mantuiesti, poti sa ma mantuiesti si sa ma sfintesti!" Sa avem aceasta stare inaintea lui Dumnezeu, pentru ca harul Lui sa vina inlauntrul nostru, sa ne viziteze, SA NE SCHIMBE. Domnul sa ne viziteze ca un Dumnezeu Care iarta, Care curateste, Care ramane in noi si ne iubeste, Care ne face sa simtim intru bucuria cea cereasca. "

Arhim. Simeon Kraiopoulos - Adame, unde esti? Despre pocainta, din omilia Oare Hristos ne va lasa in starea in care suntem?

Vorbe despre acceptare

2011-03-29T22:50:00.004+03:00

Aceasta e poza mea de profil in google. De ce am ales tocmai o asemenea imagine? Pentru a-mi aminti ca viata asta de pe pamant e limitata, si pentru ca parintele Nicolae e tare apropiat sufletului meu. Prima carte crestina care mi-a cazut in mana, la finalul perioadei mele de ateism, a fost Jurnalul Fericirii. De nedescris bucuria cu care am citit-o...

La mormantul parintelui Nicolae am fost o singura data "in vizita". Azi, la 22 de ani de la adormirea sa, doar o vizita virtuala mi-a fost la indemana. Printre file, printre poze, printre citate de pe bloguri. Si mi s-a facut dor de noblete, de curaj, de intelepciune. De realism si de paradox.

Am inceput blogul acesta cu gandul la dragul meu parinte Nicolae. Dar prea putin s-a materializat aici din intentiile initiale. Mai nimic...Asa cum sufletul meu e prea plin de sinele meu fals, asa si blogul acesta e plin de risipire, de imprastiere. Nu spun aceste vorbe ca sa fiu contrazisa ci doar ca sa accept acest stadiu al sinelui propriu si al manifestarilor sale exterioare. Despre acceptare, parintele spunea:

"N-avem încotro. Se cuvine să înţelegem că orice am face şi oricît ne-am strădui, tot supărăm. Singura soluţie e resemnarea. Ce putem face? Să tăcem, să tăcem. Să nu facem raul, şi nici binele cu sila. Dar şi trecînd, tăcînd, tot nemulţumim. Odată pentru totdeauna se cade să ne băgăm bine în minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenţi. Şi să nu ne oprim aici: mai trebuie să recunoaştem că şi ei ne deranjează pe noi! Gînd înfiorător: Căci nu suntem mai buni ca ceilalţi, tot în aceeaşi oală ne aflăm şi fierbem înăbuşit.

Absurdul e unul din parametrii condiţiei omeneşti.

Ieşim din obezi prin dragostea de Hristos, cale ocolită, dar sigură către iubirea de aproapele – şi îndurarea prezenţei lui"

Norisorul plimbaret si dieta cu nuci si calciu

2011-03-24T13:08:00.005+02:00

Norisorul de radionuclizi se plimba pe deasupra tarilor si pe masura ce trece timpul norisorul se micsoreaza, pentru ca se mai depune din el pe traseu, se disipeaza. Asa ca, micile cantitati de iod radioactiv, cesiu si strontiu nu reprezinta nici un pericol pentru noi. Dar emisiile radioactive din Japonia nu au fost oprite, ele continua sa se produca. Asta inseamna ca vor mai fi norisori radioactivi care se vor plimba prin diverse locuri, in functie de directia vantului. Sigur ca suntem departe de sursa si ca nu ramane mare lucru, dar acele foarte mici cantitati se acumuleaza in timp. Daca ramanem cu un singur norisor, nu-i nici o problema. Dar daca fenomenul se repeta, acele minuscule cantitati se vor acumula in organism. Nici o problema pe termen scurt... dar poate peste 15-20 de ani, datorita faptului s-au acumulat multiple cauze care au dus la scaderea imunitatii, poate sa apara, de exemplu, un nodul la tiroida. Sau altceva.

Sa ne speriem de norisor? Nu, nici vorba de asa ceva. Dar nu strica sa mancam niste nuci. Mai ales copii si tinerii. Si daca avem lipsa de calciu, sa luam niste pastilute cu calciu. Pentru ca altfel, cate un micut radioanuclid ratacit de strontiu poate fi confundat de organism cu un atom de calciu si poate fi gazduit la loc de mare cinste in oase.

Vreti sa vedeti pe unde se plimba deocamdata norisorul? Click aici.

Aceasta postare nu reprezinta o reclama la nuci. Sau la calciu. Si nici nu vrea sa sperie pe nimeni, ca nu-i nimic de speriat, in mana Domnului sunt toate. Sanatate si post binecuvantat!

Datoria mea fata de tanara generatie

2011-03-16T13:39:00.005+02:00

Pr Nicolae Tănase - Datoria mea faţă de tânăra generaţie 1

Vezi mai multe video din cultura

Pr Nicolae Tănase - Datoria mea faţă de tânăra generaţie 2

Vezi mai multe video din cultura

Multumiri Radio Dobrogea pentru inregistrarea si postarea conferintei. Si multumiri Curtii Brancovenesti pentru organizarea acesteia. Parintele Nicolae Tanase este un OM NORMAL, asa cum noi nu suntem (iertati generalizarea, de mine vorbeam).

Pr Nicolae Tanase la Radio Dobrogea

2011-03-15T17:16:00.004+02:00

Cuv Dobrogean 15 mar 2011 Pr Nicolae Tanase

Vezi mai multe video din cultura

Sursa:Radio Dobrogea

Scrisoarea Ecaterinei, + UPDATE

2011-03-11T22:45:00.005+02:00

"Ma numesc Ecaterina Maries, si am 35 de ani. Din septembrie 2010 am inceput sa am probleme cu vederea, si anume sa vad 2 imagini pentru acelasi obiect. Am crezut ca este o variatie de dioptrie, caci sint mioapa de 20 de ani.

Am aminat o consultatie la un oftalmolog timp de 5 luni, insa, in ianuarie 2011,mi-a spus medicul de familie ca e posibil sa am o tumoare, caci uneori ea este o cauza pentru aceasta “vedere dubla”. Am cautat si eu pe net si am vazut ca e o varianta, dar n-am crezut ca e cazul meu.

Ca sa elimin aceasta posibilitate, in februarie am inceput sa ma interesez de cabinete de imagistica, si intr-un final sa fac RMN dorit. Chiar in timp ce stateam intinsa in aparat, am simtit ca este o problema, fara sa stiu insa cit e de mare. Primul neurochirurg mi-a tradus imaginea, spunindu-mi clar ca operatia este singura mea sansa sa vorbesc despre viitor, despre viitorul meu.

Este vorba despre un meningiom, pe partea stinga, din fericire, cu procent foarte mare (99% ) să fie benign. Evident, am fost socata. Pina atunci sa nu am alte probleme de sanatate decit cu vederea si,dintr-o data, sa aflu ca mai pot trai un timp scurt, daca nu as fi operata!

Sa inteleg ca este posibil sa ma fi nascut cu el, cu meningiomul, sau sa fi fost cauzat de o lovitura usoara, si ca a crescut asa de mare in 15-20 de ani? Cam asam-au dat de inteles doctorii… Dupa acesti multi ani, acum aflu ca am trait cu o tumoare pe meninge, si că acum este cit o mandarina. Adica foarte mare.

Apoi, dupa data importanta pentru mine, 22 februarie, am inceput sa ma documentez si eu, sa vorbesc si cu alti neurochirurgi din tara, si cu oamenii din jur. Am inteles ca va fi o operatie dificila, ca exista riscuri, dar mici, sa am urmari postoperatorii neplacute, gen semipareza pe partea dreapta, sau sa nu mai pot vorbi.

Am inteles ca doar intr-un spital privat pot face operatia aici in tara, astfel incit sa am cele mai mari sanse ca sa fie un succes. Adica, sa pot fi din nou ca acum, ca inainte de operatie. Si este tot ce-mi doresc, ca sa pot fi in continuare alaturi de familia pe care o iubesc, de sotul meu, Ovidiu, si de fetita mea, Ana.

O iubesc enorm pe Ana si vreau mult sa fiu alaturi de ea, cit mai multi ani de acum inainte. Stiu cit de greu imi va fi dupa operatie, dar accept orice stare prin care va trece corpul meu, mai ales daca stiu ca imi pot reveni perfect cu exercitiile de rigoare postoperatorii.

Sper mult sa fiu ajutata sa pot face operatia asta in cel mai bun spital din Romania. Ma gindesc tot timpul ca probabil Dumnezeu a hotarit sa trec prin etapa asta ca sa ma schimb, ca sa ma apropii mai mult de El, de mine, de altii…si astfel o accept, nu simt revolta, nu sint suparata, nu consider un “ghinion”……

Sper sa fiu capabila sa-mi cresc puiul inca multi ani de acum inainte si astfel o sa indur suferinta fizica preconizata dupa operatie. Cindva, tot ce simt acum va fi de domeniul trecutului……incerc sa ma vad pe mine si familia mea in viitor, ca sa pot indura mult mai usor o operatie atit de grea.

Sper sa pot si in viitor sa-i arat in continuare fetitei mele cit de mult o iubesc, si sa pot sa o ajut sa se adapteze lumii inconjuratoare. Sper sa ma ajute Dumnezeu s-o invat din toate, precum si faptul ca sint momente in viata cind treci prin suferinta, a corpului sau pe alte planuri. Vreau sa-i fiu un mic model, vreau sa nu pling, sa nu ma pling, sa accept, sa depasesc, astfel ca Ana sa vada ca se poate…

Si vreau sa multumesc enorm tuturor celor din jur si pe cei care nu ii cunosc si probabil nu o sa am sansa sa ii cunosc ca mi-au fost alaturi acum si ca ma ajuta atit de mult….!

Ecaterina Maries"

Mai multe detalii aici.

Pentru donaţii:
În lei:
RO62RNCB0083039483540001 (BCR, sucursala OBREGIA )
RO86BRDE441SV37031554410 (BRD, sucursala UNIREA)
RO29INGB0000999901628243 (ING, sucursala OBREGIA )
In valută:
RO35RNCB0083039483540002 la BCR (sucursala OBREGIA) - USD:
Pentru transfer din strainatate de valuta, in acest cont, trebuie specificat si urmatorul cod: RNCBROBU

RO08RNCB0083039483540003 la BCR (sucursala OBREGIA) - EUR:
Pentru transfer din strainatate de valuta, in acest cont, trebuie specificat si urmatorul cod: RNCBROBU
Titularul de cont este, în toate situaţiile de mai sus,MĂRIEŞ ECATERINA

UPDATE

"Veşti bune. Aseară, pe la 22.00, după unsprezece ore, operaţia Ecaterinei s-a încheiat cu succes. Tumoarea a fost extirpată aproape în totalitate.

Cati a fost tare cuminte, starea ei a fost stabilă în tot acest timp, de aceea atmosfera din sala de chirurgie a fost relaxată. După câteva ore, s-a trezit, s-a mişcat, chiar a vorbit puţin, şoptit, cu Ovidiu.

Nu prea a reuşit să doarmă azi-noapte la Terapie intensivă, dar de azi-dimineaţă, de când au mutat-o la salon, a venit, în sfârşit, şi somnul odihnitor…

Câteva zile însă, până se va mai întrema, starea ei rămâne destul de sensibilă. Ce-a fost mai greu a trecut. Pentru a elimina orice risc de refacere a tumorii, va trebui, după vindecare, să înceapă terapia cu raze Gamma Knife.

Mai vorbim noi până atunci.

Vreau să mulţumesc din toată inima, personal şi în numele familiei Mărieş tuturor celor care au făcut ca această operaţie să fie posibilă şi care s-au rugat să fie bine.

Slavă lui Dumnezeu şi marii Sale milostiviri faţă de oameni, slavă minunilor Lui înfăptuite prin Sfinţii Săi şi prin oamenii care se fac lucrători ai Duhului!"

Cata frumusete...

2011-03-08T20:02:00.002+02:00

Vezi mai multe video din diverse

Te astept:intra

2011-03-07T12:56:00.002+02:00

Doamne, inima nu mi-e buna de nici o treaba,
Prea am tinut-o-n piept numai podoaba!...

N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la scoala;
Am crutat-o...si mi-a ramas nepriceputa, goala.

Am crescut-o mai rau ca pe printese:
Nu staruie-n nimic, nu coase, nu tese.

Voinica, se plange ca oboseste-ndata:
Inima far de rost, inima rasfatata.

Credeam ca asa trebuie: poetii
Sa-si poarte inima mai presus de greul vietii!

Dar iata, acum mi-e plina de toane si nazuri,
Sta numai de dragoste, imi face doar necazuri.

Sare, s-aprinde, o apuca atacuri
Ca nu-i dau raiul, scari la cer, punti peste veacuri!

...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o indrept.
Numai singur Tu de-acum poti...Te astept.

Intra, Doamne, acolo, la ea in piept.

4 noiembrie 1956, Vasile Voiculescu

Starile sufletesti si pepenele deasupra apei

2011-03-02T21:12:00.003+02:00

Maica Siluana - Starile sufletesti

Asculta mai multe audio clasica

Lucrurile acestea sunt simple si totusi greu de pus in aplicare, cel putin pentru mine. De aceea revin mereu la cartile parintelui Simeon Kraiopoulos si ascult iar si iar conferinta Maicii Siluana despre starile sufletesti.

Daca nu sunem atenti, starile sufletesti ne dirijeaza viata, traim sub impulsul lor. Dar daca le supraveghem, le acceptam si le lasam sa treaca prin noi in mod constient incredintandu-le Domnului, vom invata sa avem bucurie in orice conditii.Starile sufletesti sunt de mai multe feluri, ele pot sa vina din afara noastra sau dinauntrul nostru.

Partea constienta, pe care o intelegem din ceea ce traim, este bucata de pepene care pluteste deasupra apei.Bucata de pepene ascunsa sub apa, mai mare la inceput, este subconstientul nostru pe care nu il cunoastem si nu il intelegem dar care ne "controleaza" viata prin mecanisme "invatate" in copilarie sau preluate genetic de la mosi si stramosi. Taind bucata de deasupra apei, oferind-o Domnului bucata de pepene de deasupra apei, adica aratandu-i constient si sincer ceea ce cunoastem despre noi chiar daca nu ne place, pepenele se va mai ridica putin din apa. Drept urmare vom mai intelege cate ceva despre noi.Si tot asa, pana cand incet,incet, tot pepenele se va ridica deasupra apei.

Usile pocaintei

2011-02-26T21:18:00.005+02:00

O lectura utila pentru perioada triodului si implicit a postului mare o constituie Usile Pocaintei a parintelui Petroniu Tanase. Domnul sa-l odihneasca intre sfintii sai!Cartea cuprinde in prima parte meditatii pentru perioada de pregatire a postului(Duminca Vamesului si a Fariseului, Duminica Fiului Risipitor,Duminica Infricosatei Judecati,Saptamana a treia,Duminica izgonirii lui Adam din Rai). In a doua parte a cartii e explicata rugaciunea Sfantului Efrem Sirul "Doamne si stapanul vietii mele". Apoi sunt meditatii pentru fiecare saptamana si duminica a postului.Partea a treia se ocupa de saptamana patimilor, precum si de fiecare zi in parte a acestei saptamani, incheindu-se desigur cu "Lumina cea neinserata"

Cartea poate fi comandata online in mai multe locuri, dar la cel mai mic pret este aici.

Un mic citat din carte, preluat de aici.

"Omul nepăsător faţă de mântuire duce casă bună cu păcatul şi cu patimile; se obişnuieşte cu ele, i se par fireşti, "că aşa este el", fără să-şi dea seama de fiara pe care o hrăneşte. Abia atunci când se trezeşte şi vrea să scape de ele, face o amară experienţă. De unde păcatul i se părea plăcut, se făcea cu lesnire, acum însă a devenit o fiară ucigătoare, cu anevoie de biruit. Patima se încuibează adânc în firea omului, cu atât mai adânc, cu cât este săvârşită de mai multe ori. Întreaga alcătuire: trup şi suflet, minte, simţire şi voinţă, se păcătoşesc; însăşi lumea înconjurătoare apare stricată şi îndeamnă la păcat. "După ce diavolul pustieşte sufletul omului, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul, se îndepărtează şi lasă în suflet idolul păcatului". Acest idol nu-i altceva decât firea omenească modelată după chipul păcatului, fire care nu mai funcţionează după legile rânduite de Făcător, ci după mincinoasele legi ale patimii. Când omul vrea să scape de patimă, însăşi firea sa i se împotriveşte şi-l sileşte la păcat. Omul se luptă din răsputeri cu sine însuşi, dar puterea cu care el trebuia să se împotrivească răului este şi ea pervertită şi-l târăşte la rău; de aceea, este aproape întotdeauna biruit. N-aţi văzut oameni împătimiţi: beţivi, tutungii, desfrânaţi ş.a., care voiesc să scape de patimă, dar nu mai pot? De zeci de ori se hotărăsc s-o curme cu răul şi de zeci de ori cad. "Patima învechindu-se şi rana obrintindu-se, spune o vorbă veche, a se tămădui cu anevoie este". Iar Cuviosul Dorotei ne îndeamnă: "Să tăiem patimile degrab, până nu ne obişnuim cu ele... pentru că dacă le vom lăsa să se întărească cu totul şi ne vor cuprinde, atunci singuri nu le vom mai putea dezrădăcina, oricât de mult ne-am osteni". Pentru că la început sunt slabe şi neputincioase ca o furnică, dar mai pe urmă cresc şi se întăresc ca nişte lei şi nu mai pot fi biruite. Aceasta este robia păcatului, moartea sufletului înainte de moarte şi arvuna iadului.

În această stare de neputinţă, omul renunţă să se mai lupte cu păcatul, se deznădăjduieşte: Nu mă mai pot mântui, sunt pierdut! Atunci apare din nou vrăjmaşul şi şopteşte: "Vezi? Ai păcătuit peste măsură; nu mai poţi face nimic; Dumnezeu te-a părăsit!". Omul se găseşte în pragul deznădejdii, pe marginea prăpastiei iadului. Aceasta-i prăpastia pe care o sapă păcatul în sufletul omului şi de care el se teme când fuge de sine. Dacă omul nu se eliberează din puterea tiranică a răului, căderea este sigură; dar omul singur, cu puterile sale numai, nu se poate smulge din robia în care se află. Ce să facă? Să ne uităm la vameş. El priveşte în prăpastia sufletului său; se spăimântă şi se cutremură, dar se umileşte şi strigă degrabâ: "Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!". Dar dacă omul nici nu vrea să-şi recunoască starea decăzută şi nici nu vrea să alerge la Dumnezeu?, lucru care se întâmplă de fapt cel mai adesea.
...
Pilda "fiului risipitor" tocmai acest rost are: să ne îndemne să alergăm degrabă la Tatăl, îndată ce ne-am văzut cum suntem, ca să nu cădem în deznădăjduire. Şi, pentru ca să alunge de la noi îndoiala, teama, ruşinea, ne pune înainte cea mai desăvârşită icoană a milostivirii şi bunătăţii dumnezeieşti. Oricât de multe păcate am fi făcut, să nu ne îndoim de iertare; niciodată nu sunt biruite milostivirea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, "Care aşa de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat pentru dânsa" (In. 3, 16). "Milostivirea Lui Dumnezeu este foc arzător, zice Sfântul Ioan Gură de Aur. O, de am avea noi atâta ardoare pentru El, câtă duioşie părintească are El pentru noi!"

Noutati stiintifice despre... responsabilitate

2011-02-24T14:44:00.002+02:00

Va invit sa urmariti o impresionanta si fascinanta demonstratie despre influenta factorului genetic,a perceptiilor noastre fata de mediul inconjurator si a iubirii neconditionate (constiente) asupra devenirii noastre ca fiinte umane. Influenta celor trei factori are o pondere inversa fata de ordinea in care i-am mentionat.Determinismul genetic s-a dovedit a fi fals. Mai mult conteaza mediul inconjurator, dar acesta conteaza in mod diferit pentru fiecare, in functie de felul in care este perceputa o anume circumstanta. Comutatorul care controleaza nivelul biologic este PERCEPTIA, definita prin "constientizarea elementelor mediului inconjurator prin senzatii fizice" (cum vezi lumea si cum te adaptezi la ea). In functie de perceptia unui eveniment organismul viu este deschis spre crestere si dezvoltare, sau este inchis pentru a se proteja. In timp ce iti este teama si iti concentrezi eforturile pentru a te proteja, cresterea este blocata. Daca teama e pe termen lung, dezvoltarea este stopata si ea tot pe termen lung. Cel mai important factor de crestere pentru o fiinta umana este iubirea. Pentru ca iubirea ofera armonie, iubirea este o energie care coordoneaza si face din comunitatea celulelor un sistem functional. Puterea iubirii poate rescrie totul, poate repara daunele produse anterior. Sigur, aceste lucruri nu sunt noi pentru un bun crestin, pentru un om interesat de cele ale sufletului. Dar iata ca si stiinta la nivel inalt le confirma. Pe cand schimbarea programelor scolare?

Tematica principala a conferintei este responsabilitatea de a fi un parinte bun, responsabilitate care poate fi pusa in practica incepand cu ... doua luni inainte de momentul conceptiei. Aceasta responsabilitate este dificil de a fi constientizata in ziua de azi, cand se prefera ca pentru fiecare boala sau patima sa se dea vina pe cate o noua gena descoperita. Dar genele nu dispun, nu dicteaza nimic. Ele pot sa se manifeste sau nu...

Este prezentat de asemenea mecanismul prin care ne autosabotam prin ceea ce subconstientul nostru a invatat pana la varsta de sase ani. Fara sa constientizam, in noi se declanseaza comportamente care nu ne apartin, pe care le-am invatat in copilarie. Din acest motiv, cred ca tematica acestei conferinte are legatura si cu mecanismele codependentei. Si cu mecanismele de "demascare" a subconstientului prezentate de Arhim. Simeon Kraiopoulos, in "TE CUNOSTI PE TINE INSUTI?"

Un om frumos

2011-02-18T20:37:00.006+02:00

“Prin anii 1946-1947 am fost duşi să muncim la Galda, la o vie, bucurându-ne de un regim de lagăr, deci cu oarecare libertate. Munca era epuizantă, mâncarea insuficientă.

Valeriu muncea şi se ruga. Muncea şi cânta. Muncea şi-L slăvea pe Dumnezeu. Se simţea legat sufleteşte de o fată pe care o iubise şi acum a avut prilejul să-i scrie. Fata era logodită şi urma să se căsătorească. Suferinţa lui a fost adâncă, dar s-a smuls din ea cu hotărârea de a se călugări.

Până atunci se pregătise pentru viaţă, chiar dacă luase învăţătură de la Sfinţii Părinţi. De acum el, feciorelnic, se logodea cu Hristos, spre a sluji desăvârşit lui Dumnezeu. Bucuria aceasta uriaşă a covârşit deplin durerea despărţirii. Iar pe fata aceea o va respecta, înţelegându-o, toată viaţa. Iată deci cât de mic este pragul între un mirean credincios şi un monah.

Il văd pe Valeriu la Galda, seara pe dealuri, cântând, culegand flori, unind albastrul ochilor săi cu albastrul cerurilor. Il vad ziua şi noaptea îngenuncheat în bisericuţă, rugându-se răpit in duh, cu mâinile împreunate precum copiii, cu ochii strălucind de bucurie. Il văd dăruindu-şi bucata de pâine unuia mai slab ca el. Il văd jucându-se cu copiii şi încercând să fie ca ei. Il văd adancit în sine, pregătindu-se de spovedanie. Il văd strălucind de bucurie după ce s-a împărtăşit. Il aud vorbind cu însufleţire tuturor celor care căutau cuvântul lui Dumnezeu. Il văd chinuindu-se să muncească şi să-şi facă norma. Il aud cântând colinde, pricesne ori propriile lui cântece. Era plin de dor sfânt. Purta în el ceva serafic, mai presus de fire şi era cel mai frumos om pe care l-am întâlnit."

din: Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos

Mai multe despre Sfantul Inchisorilor, aici si aici.

Despre Sf Valentin

2011-02-14T11:44:00.002+02:00

Se spune că Împăratul roman Claudius al II-lea nu reușea să-și adune oaste necesară pentru campaniile sale militare pentru că bărbații refuzau să se înroleze ca voluntari. Oare din ce motiv junii nu voiau să slujească Romei alegând cariera militară? Claudius se dumirește repede: bărbații romani nu voiau să își părăsească prietenele/soțiile. Din cauza acestui fapt, împăratul a interzis logodnele și nunțile în Roma.

Un preot creștin, pe nume Valentin, a intuit imediat că tinerii au primit o ispită greu de purtat; o fi văzut cu siguranță că interzicându-li-se căsătoria, unii tineri, deznădăjduind, au căzut pradă desfrâului, traiului în concubinaj. Cei ce nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească, zice Apostolul Pavel, dar cum să te căsătorești, dacă este interzis?

Valentin preotul neputând răbda păgubirea sufletească a tinerilor, a început să cunune în secret perechile de tineri ce apelau la el. Și-o fi zis cu siguranță: „mai bine îmi pierd eu viața aceasta trecătoare, decât să-și piardă acești tineri sufletele”. Când împăratul Claudius a aflat că preotul Valentin a nesocotit hotărârea sa, l-a întemnițat pe părinte, care a și murit ca martir, în închisoare, în anul 270 d.Hr., la data de 14 februarie.

După cum observăm, Sfântul Valentin a accentuat valoarea Tainei Cununiei fiind în același cuget cu Sfântul Pavel care le spunea odinioară corintenilor: „Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine însă se dedă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său (I Corinteni 6, 18).Având în vedere cele de mai sus, îngăduiți-mi să vă întreb și să mă întreb: Ce legătură are Sfântul Valentin cu păgânul Cupidon, fiul bezmetic al zeiței dragostei Venus, cu căsătoriile de o zi (mai bine zis de-o noapte), cu chefurile monstruoase de prin stațiunile turistice și cu concursurile cu premii constând în pachete de prezervative? Răspundeți-vă sincer, în adâncul de taină al inimii!

(preluare din OrthoGraffiti nr. 4 / febr. 2009, reluat la rubrica Restituiri OG în nr. 18 / febr. 2011 / www.orthograffiti.ro )

PS Bartolomeu - predica in duminica vamesului si fariseului

2011-02-13T12:11:00.002+02:00

IPS Bartolomeu - predica in duminica Vamesului si fariseului - 16 feb 2003

Asculta mai multe audio country

Aboneaza-te la Revista OrthoGraffiti!

2011-02-10T15:51:00.003+02:00

Agentia Viva Turism ofera un premiu special unui abonat la revista OrthoGraffiti, un loc gratis intr-un pelerinaj în Grecia sau la Sf. Munte Athos

De asemenea, se ofera 100 daruri de suflet primilor 100 de abonati (la orice tip de abonament de 5 sau 10 numere), cate o fotografie inedita, necunoscuta, infatisand pe Arhim. Sofronie Saharov impreuna cu Cuv. Siluan Athonitul [ 15 x 21 cm]. Ea va fi trimisa impreuna cu prima expeditie a revistei OrthoGraffiti achizitionata prin abonament.

Pentru a intra în concurs pentru tragerea la sorti a premiului special, trebuie sa va abonati pentru 10 numere, pana la data de 28 februarie 2011. Dupa aceasta data castigatorul va fi anuntat personal, dar si pe blogul lui Laurentiu Dumitru. Momentul tragerii la sorti va fi filmat, pentru a nu fi vreo suspiciune in legatura cu obiectivitatea concursului.

Pentru detalii despre abonamentele la revista OrthoGraffiti, click pe linkul http://www.orthograffiti.ro/abonare/ sau pe bannerul din dreapta paginii!

Mult succes! Doamne, ajuta!

Laurenţiu Dumitru
Editor Coordonator OrthoGraffiti

Despre Parintele Bartolomeu Anania, cu prof. Razvan Ionescu

2011-02-02T14:13:00.002+02:00

INVIEREA E MAI PRESUS DE MOARTE

Prof. Razvan Ionescu despre IPS Bartolomeu Anania - 1 feb 2011

Asculta mai multe audio traditionala