"...Omul este in lume si tace, este in lume dar nu se bucura de ea. E nepasator de ceea ce aceasta ii ofera. Omul este in lume si uita, trecand cu vederea minunea si viata in sine.
E nepuntinta sau e nebunie? E nepasare sau e lipsa de tact? Cat de mult ne ucide pacatul, cat de mult ne taraste-n materie. Cat de mult nebuneste lucreaza, in structura umana. Privim in lume, in noi si vedem halucinanta atitudine. Plictisiti, lipsiti de sens, absolut dezorientati, cautand fericirea…
Cautand fericirea in tot. Cautand fericirea dedicandu-ne cu orice pret lucrurilor pentru care nu suntem pregatiti. Cautand fericirea in amagiri pacatoase. Cautand fericirea in adevarurile altora. Cautand fericirea in abandon. Cautand fericirea in betii triste, in patimi. Cautand fericirea in decadenta si renuntare. Cautand fericirea in tristeti. Cautand fericirea in lucruri de nimic, lipsite de sens, lipsite de scop. Cautand fericirea unde nu e, in locuri murdare… Cautam fericirea peste TOT, dar de cele mai multe ori in lucruri pierdute de mult.
Lipsiti de sens, lipsiti de tact, ne gasim neimpliniti, si alergam la pacat. Aici se pierde contactul cu realitatea, aici incepe grozavia. Aici se pierde sensul. Ne gasim neimpliniti, iscodim, cautam, ramanem deshisi… Cautam disperati o raza de lumina, o raza de fior dumnezeiesc. Cautam disperati dupa o oaza de firesc, un lucru marunt ce inca ar putea sa ne-nvie. Suntem cazuti in iuresul lumii, incarcati in lucruri prea mici, obositi peste masura."
Autorul acestor randuri ne indica si premizele pe baza carora avem posibilitatea, daca vrem, sa iesim din aceasta stare: "Avem in fire cautarea, avem in fire dorul de frumos, dorul de libertate, dorul de vesnicie."
Materialul din care am citat, aici: http://trandafirescu.wordpress.com/2009/07/05/ce-isi-vor-aminti-oamenii-de-tine/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu