sâmbătă, 11 iunie 2011

Din minunile Sfantului Luca, medic chirurg


Azi il praznuim pe Sfantul Luca, al Crimeii, medic chirurg, care a trecut in Imparatia cea Vesnica in urma cu 50 de ani.

"Monahia Teodora A., de la Manastirea „Nasterea Maicii Domnului” Panorama din Tesalonic, ne-a relatat urmatoarea minune despre vindecarea unui copil din Tesalonic. Micutul Eustathios, in varsta de doar un an, a fost lovit de nemilosul cancer. Afectiunea a fost depistata la nivelul gatului. Acest lucru, pe langa durerile de nesuportat, ii crea probleme la mancare si la respiratie. Starea lui, din cauza varstei fragede, s-a agravat foarte repede.

Parintii vedeau cum se stinge micutul lor vlastar pe zi ce trece, neputand sa-i ofere nici cel mai mic ajutor. Durerea lor era de nesuportat si doar cei care au trecut prin situatii asemanatoare pot sa o inteleaga. Disperati de evolutia sanatatii lui, la indemnul medicilor, s-au hotarat sa-si transfere copilul in Germania, sperand ca acolo vor putea sa-l ajute mai mult.

Exact atunci maica Teodora, care cunostea familia indurerata, le-a vorbit parintilor despre Sfantul doctor Luca (despre care ei nu auzisera) si despre multele minuni pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le facuse si le face zilnic pentru toti cei care ii cer cu credinta ajutorul. Le-a propus sa vina la manastirea noastra, pentru a se inchina la moastele pline de har ale Sfantului Luca.

Intr-adevar, parintii au venit cu multa credinta si cu nadejde in Sfantul sa se inchine la sfintele moaste. Au citit impreuna cu parintii manastirii Paraclisul Sfantului si au luat ulei de la candela care arde langa sfintele moaste. Au plecat de la manastire, lasand sanatatea copilului lor la mila Domnului si a Sfantului. In inima li s-a reaprins speranta... Acum nu se mai simteau singuri, caci aveau alaturi un medic sfant, care stia ce inseamna durerea umana si care, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu pierduse niciodata nici un bolnav sperantele lor nu au fost inselate.

Parintii micutului Eustathios citeau zilnic Paraclisul Sfantului si ii ungeau cu ulei sfintit de la candela gatul afectat. Aceasta, pana cand a venit vremea sa plece in Germania. In spitalul unde a fost internat copilul, i-au facut imediat analize pentru a vedea starea generala a sanatatii lui. Exact atunci a intervenit puterea facatoare de minuni a Sfantului. Analizele erau bune! Copilul nu avea nimic care sa aminteasca sau sa semene cu cancerul! In locul unde se ivise nemiloasa boala, a fost identificata o simpla viroza, care ii afectase gatul. Aceasta ii fu tratata imediat cu o medicamentatie corespunzatoare. Va inchipuiti mirarea medicilor germani in momentul compararii rezultatelor analizelor facute de ei cu cele aduse din Grecia de parintii copilului. I-a cuprins un sentiment de piosenie, neputand sa dea o explicatie logica schimbarii starii sanatatii copilului. Unii dintre ei nu s-au ferit sa-L slaveasca pe Dumnezeu pentru minunata vindecare. Bineinteles ca parintii nu aveau nevoie de interpretari si explicate stiintifice. Erau siguri ca in spatele vindecarii minunate a copilului lor era Sfantul Luca. De atunci, nu au incetat niciodata sa-i multumeasca acestuia.

***

Maica Teodora A., amintita mai sus, este implicata si in alta minune a Sfantului Luca.

Nepotul Gheorghiei A., din Tesalonic, politist de meserie, s-a imbolnavit de cancer la cap. Tumoarea maligna ii provoca dureri chinuitoare si cei care stiu despre astfel de lucruri cunosc faptul ca, dincolo de durerile de cap, acest tip de cancer provoaca tulburari psihice sau chiar instabilitate comportamentala, in cazurile cele mai grave. Nu este deci greu sa intelegem in ce situate ajunsese domnul Gheorghios. Analizele, ale caror rezultate se dovedisera deja ingrijoratoare, trebuiau sa fie continuate si in etapele urmatoare. Atunci, la insistentele maicii Teodora, au hotarat ca intreaga familie sa viziteze manastirea noastra pentru a se inchina la moastele Sfantului si a-i cere ajutorul.

La manastire ii asteptau Inaltpreasfintitul si Parintele Staret, care cunosteau familia A. inca de pe vremea cand Inaltpreasfintitul era diacon in Tesalonic. Au cantat cu totii Paraclisul Sfantului Luca si, dupa ce s-au inchinat la sfintele moaste, au luat putin ulei de la candela Sfantului. S-au rugat cu multa durere si credinta la Sfantul doctor si au plecat cu speranta in ajutorul sau. Aceasta credinta si reinvierea nadejdii in Dumnezeu era ceea ce astepta Sfantul pentru a „intra in actiune” si a oferi vindecarea incercatului bolnav si familiei lui.

Cand s-au intors in Tesalonic pentru a continua analizele care indicau evolutia cancerului, au constatat, spre surprinderea tuturor, disparitia totala a tumorii. Sfantul daruise inca o data bucuria si zambetul pe buzele unui om indurerat, dupa cum facuse si in timpul vietii cu toti acei fericiti pacienti care s-au invrednicit sa primeasca din mainile lui tamaduitoare ajutor si vindecare.

***

Un lucru asemanator i s-a intamplat si domnului Antonios M. din regiunea noastra, tata a cinci copii, caruia de ani buni ii aparuse o tumoarea la ceafa. Durerile provocate de tumoare erau foarte mari si a fost nevoit sa se adreseze multor medici. Parerile lor insa erau impartite. Unii medici il sfatuiau sa apeleze la interventia chirurgicala, pentru a i se extirpa tumoarea. El se temea sa o deranjeze, pentru a nu i se inrautati situatia si mai mult, stiind ca, intr-adevar, tumori asemanatoare au provocat reactii neasteptate si au evoluat imprevizibil, ducand chiar la pierderea vietii. Altii, in schimb, l-au sfatuit sa faca o serie de analize generale si sa se supuna unui tratament medicamentos.

Neputandu-se hotari ce sa faca, domnul Antonios, chiar daca suferea din cauza durerilor, refuza de ani de zile interventia chirurgicala, multumindu-se cu faptul ca de la un moment dat tumoarea parea ca nu mai creste. S-a alarmat insa atunci cand a observat ca o tumoare asemanatoare i-a aparut sub brat. Este un simptom foarte grav, care indica disfunctionalitatea ganglionilor limfatici si, prin urmare, de cele mai multe ori, aparitia cancerului. Medicii au insistat de aceasta data pentru interventia chirurgicala urgenta, mai intai la tumoarea de la ceafa, care se marise periculos de mult.

Frica enorma resimtita de domnul Antonios si de familia sa in aceasta situatie era absolut justificata. Intamplarea facea ca, din cauza serviciului sau, acesta sa fie un vechi colaborator al Bisericii, sprijinind cu dragoste lucrarea filantropica si pastorala a Sfintei Mitropolii. In felul acesta, din fericire, traiul printre preoti l-a facut sa-si cultive credinta. Participa la slujbe si avea duhovnic. Cand lucrurile au luat o intorsatura periculoasa, a cerut ajutorul duhovnicului. Acesta l-a sfatuit sa nu se teama, ci sa aiba nadejde in Dumnezeu. I-a vorbit si despre Sfantul Luca, a carui putere vindecatoare o cunostea, si au hotarat sa mearga impreuna la Inaltpreasfintitul pentru a-i cere binecuvantarea de a se inchina la sfintele moaste (era perioada imediat urmatoare aducerii moastelor Sfantului Luca si, intrucat inca nu se facuse o racla corespunzatoare, acestea nu erau scoase in mod sistematic spre inchinare). Inaltpreasfintitul a raspuns cu multa dragoste la cererea colaboratorului si protejatului parintelui Antonios si le-a fixat o intalnire in dupa-amiaza aceleiasi zile, la manastirea noastra.

Intr-adevar, dupa-amiaza, domnul Antonios si duhovnicul sau au venit la manastire. Parintele Staret ii astepta cu moastele Sfantului Luca in biserica. Au asezat racla din lemn, care adapostea provizoriu sfintele moaste, in fata icoanei Panaghia Dovra. Dupa ce au cantat cu multa evlavie Paraclisul Sfantului, au insemnat in semnul crucii cu sfintele moaste cele doua tumori.

Dupa cum s-a vazut ulterior, atunci au primit harul lui Dumnezeu de la Sfantul, pe masura credintei lor. La zece zile dupa vizita d.lui Antonios la „cabinetul” Sfantului, s-a petrecut urmatorul fapt minunat: intr-o noapte in timp ce domnul Antonios dormea alaturi de sotia sa, a simtit ca perna ii era foarte umeda. S-a ridicat putin si a vazut-o plina de sange. Si-a dus in mod automat mana la ceafa si a realizat ca sangele provenea de la locul tumorii, care disparuse! Si-a trezit sotia si aceasta, dupa ce mai intai s-a mirat de disparitia tumorii, a observat spre si mai marea ei uimire ca in locul tumorii nu ramasese nimic altceva decat cicatricea unei incizii chirurgicale de aproximativ trei centimetri! Era clar ca Sfantul le ascultase rugaciunile si – ca si in alte cazuri cand a facut minuni - l-a operat pe domnul Antonios in timpul somnului, lasand cicatricea sa-i aminteasca de interventia sa. A doua tumoare de sub brat a disparut fara nici o urma care sa aminteasca de existenta ei!

In ziua urmatoare, cineva ne-a sunat la manastire pentru a ne face partasi bucuriei celui pana atunci bolnav. La telefon era duhovnicul domnului Antonios, care l-a informat pe staret despre cele intamplate si cum disparusera cele doua tumori, ca prin minune! Si, cu adevarat, era o minune. Inca o minune a credintei noastre ortodoxe, care nu a incetat si nici nu va inceta sa arate pe de o parte oameni credinciosi, care cer cu multa incredere mangaiere de la Dumnezeu si pe de alta, sfinti minunati care vin in ajutorul oricarui frate de-al lor indurerat, ca adevarati „semeni” pomeniti in Evanghelie.

Minunile facute bolnavilor de cancer nu au incetat si se pare ca nici nu vor inceta sa existe.

***

Vineri, 10 iunie 2005, la amiaza, cu putin timp inainte de a se inchide birourile de la Sfanta Mitropolie, l-a vizitat pe Inaltpreasfintitul o doamna din Veria care, cu mare emotie, i-a povestit despre minunea pe care o facuse Sfantul Luca in familia ei, si mai exact sotului.

Cu cateva luni in urma, sotul acesteia, Ioannis E., a observat marirea volumului ganglionilor limfatici in zona gatului, lucru care ii provoca mari dureri, chiar si la cele mai mici miscari sau la o simpla inclinare a capului. Cancerul evolua fulgerator si in curand analizele au aratat existenta a inca unei tumori la gat, precum si a alteia, in regiunea abdominala. Pentru familie, lovitura era foarte mare. Viata ei s-a schimbat radical. O neagra deznadejde si o stare de nervozitate puternica a inceput sa puna stapanire pe toate. Buna sotie, indurerata de starea sotului ei, care suferea din ce in ce mai mult, a inceput sa se roage Sfantului Rafail (despre ale carui minuni auzise) sa-i fie mila de tovarasul ei de viata si sa-l vindece. Intr-o noapte, s-a visat intr-un loc plin cu flori, cu o bisericuta, prin fata careia, trecea un drum. Dupa putin timp, l-a vazut coborand pe un cleric in varsta destul de robust, cu parul alb si cu infatisarea putin aspra. S-a apropiat de sotul ei, l-a privit si dupa ce l-a mangaiat pe cap, i-a spus cu dragoste sa nu se nelinisteasca, pentru ca totul va fi bine. Aceasta femeie evlavioasa a crezut ca preotul care ii ascultase rugaciunile si se grabise sa-l mangaie pe sotul ei era Sfantul Rafail (chiar daca observase ca nu-i seamana deloc).

In acele zile, o prietena care stia despre problemele de sanatate ale sotului ei a vizitat-o si i-a propus sa vina la manastirea noastra unde, auzise ea, se aflau moastele unui sfant rus care facea multe minuni. Femeia a ascultat sfatul bunei sale prietene, dar ii venea greu sa-i spuna sotului, de frica sa nu-l cuprinda deznadejdea, dar si pentru ca nu cumva el sa afle cat de grava era situatia. Cauta o ocazie potrivita pentru a-si indeplini scopul.

Astfel, intr-o zi cand trebuia sa mearga in satul ei, Raha (situat pe un mic versant muntos la sud de Veria), i-a cerut sa treaca si pe la manastire, pentru a se inchina si a aprinde o lumanare. Sotul ei a refuzat, enervat ca, in timp ce el avea dureri, ea dorea sa se plimbe. Cand au ajuns in locul unde trebuiau sa coteasca la stanga, catre Rahi, acela, fara sa spuna nimic, a luat-o cu masina la dreapta, spre Manastirea Panaghia Dovra.

Imediat ce au ajuns la manastire si au coborat din masina, s-au indreptat spre biserica. Femeia a inceput sa se simta ciudat. Si-a amintit de visul ei. Locul era exact cum il visase ea. S-a mirat, dar nu i-a spus nimic sotului. Cand au intrat in biserica, a observat cu surpriza micul iconostas care se gasea in partea dreapta. In icoana de pe el a recunoscut chipul clericului pe care il vazuse si un strigat necontrolat de uimire a iesit din gura ei. Dar cine era acest sfant? Nu-l cunostea. S-a apropiat cu evlavie si a citit urmatoarele cuvinte: „Sfantul Luca doctorul”. Abia atunci i-a descoperit sotului ei totul si cum acel sfant necunoscut a vizitat-o si a asigurat-o ca toate vor merge bine.

Au sarutat icoana Sfantului cu frica de Dumnezeu si cu evlavie si au cerut sa se inchine la moastele lui. Au facut semnul crucii cu racla deasupra tumorii de la gat si, cu nadejde in Sfantul, au plecat spre satul lor. Vedeti, fratilor, cat de mare si de rapida a fost interventia Sfantului nostru facator de minuni! Distanta de la manastire pana in Rahi poate fi strabatuta in douazeci, cel mult douazeci si cinci de minute. In acest interval de timp toate s-au schimbat.

Cand au ajuns la casa parinteasca a femeii, afara ii astepta mama ei. In timp ce-i saluta, aceasta a observat ca tumoarea de la gatul ginerelui se micsorase. I-a spus imediat:„Bre, copilul meu, parca a mai dat un pic inapoi umflatura!”.

Atunci el si-a dus mana la tumoare (lucru de neinchipuit pana atunci, intrucat, dupa cum am mai spus, orice atingere ii provoca durere) si a constatat, intr-adevar, nu numai ca se micsorase, ci si ca nici macar nu-l mai durea! S-a intors plin de bucurie si de evlavie catre sotia sa si, impreuna, i-au explicat soacrei lui ce se intamplase si cu totii L-au slavit pe Dumnezeu pentru grabnicul Lui ajutor.

Seara a trecut in liniste, fara nici o problema, lucru ce nu se mai intamplase de multa vreme. Nu au mai fost necesare calmantele puternice care-i fusesera prescrise. Pe tot cuprinsul noptii mintea si rugaciunea lor au fost orientate spre salvatorul pelerinaj pe care il facusera in dupa-amiaza zilei precedente la sfanta noastra manastire, unde s-au invrednicit de vindecarea miraculoasa de boala nemiloasa care ii necajise atat de mult.

In ziua urmatoare – in care urma sa inceapa chimioterapia – au mers la medicul lor, la spitalul Papagheorghiu din Tesalonic, care a constatat ameliorarea situatiei. A intrebat, curios, ce se intamplase. Pacientul i-a raspuns cu recunostinta ca singurul lucru pe care il facuse a fost invocarea ajutorului colegului sau, a Sfantului Luca Doctorul. Cu toate acestea, au stabilit ca este bine sa inceapa procedurile de chimioterapie. Spre surprinderea tuturor, chiar dupa a doua sedinta de chimioterapie, rezultatele tomografiei computerizate indicau retragerea suta la suta a tumorii! Cu alte cuvinte, cancerul disparuse!

Mare este numele lui Dumnezeu, a Celui slavit prin lucrarile sfintilor Sai care, cu ajutorul Sau, nu au incetat si nu vor inceta sa vina grabnic in intampinarea tuturor celor indurerati si a celor aflati in tot felul de nevoi!

***

Familia domnului Nikolaos A., medic din Veria, are de relatat o minune infaptuita in cadrul ei.

Copilul cel mai mic al domnului Nikolaos A., care poarta acelasi nume, in varsta de opt ani pe cand avea loc intamplarea de mai jos, si-a fracturat mana in timpul unui accident. Fractura nu era simpla. Osul bratului se rupsese in lungime aproape total, cu exceptia catorva milimetri de la capat. Copilul suferea dureri ingrozitoare care, din cauza varstei lui fragede, deveneau inca si mai mari, pentru ca un copil de opt ani isi controleaza mai greu miscarile.

Marea problema insa nu era asta. Reabilitarea mainii parea un lucru nu dificil, ci aproape imposibil. Medicii, dupa ce au examinat radiografiile, i-au pus lui Nikolakis o atela care sa-l ajute cat de cat. Stiau din experienta ca acest gen de fracturi nu se vindeca de la sine, ci necesita interventie chirurgicala pentru ca, in locul fragmentelor rupte, sa fie fixate tije metalice de legatura. Ca urmare a acestui lucru, mana copilului nu se mai putea dezvolta normal, odata cu cealalta (tijele fixate ar fi facut ca mana sa ramana la lungimea de atunci). Astfel, copilul ar fi prezentat, pe toata perioada cresterii, o malformatie la mana accidentata si ar fi avut de suportat multe dureri.

Asa gandeau medicii cand i-au fixat, dupa cum am mai spus, atela – fara sa se astepte la nimic deosebit – si au lasat sa se scurga cateva zile pana sa reexamineze manuta suferinda, pentru ca mai apoi sa recurga la interventia chirurgicala. Familia micutului Nikolakis era suparata, nu atat din cauza accidentului in sine, cat din cauza evolutiei sanatatii si a viitorului copilului lor. Cu siguranta, o mana deformata (aproape pana la infirmitate) nu este chiar cel mai bun lucru pentru un copil, apoi adolescent, tanar etc. Si nu vorbim numai din punctul de vedere al sanatatii. Va imaginati problemele legate de miscare, studiu, munca, familie… Nimeni nu poate realiza ce traume poate lasa un asemenea eveniment in mintea unui adolescent sau a unui tanar. In multe astfel de cazuri apar complexele de inferioritate, care determina, la randul lor, un comportament greu de prevazut si de controlat.

Aceasta situatie deplorabila ii preocupa pe toti, mai putin pe micutul Nikolakis care, copil fiind, nu parea sa fie partas la gandurile negre ale celor mari. Poate ca in sufletelul lui de copil exista „informatia” ca, in cele din urma, totul va fi bine. Asa a si fost. Cateva rude care auzisera de Sfantul Luca au vorbit cu parintii si i-au sfatuit sa viziteze manastirea, pentru a se inchina la moastele Sfantului si pentru a-i cere ajutorul. Cu toate ca in vremurile noastre dominate de ratiune, asemenea sfaturi ar putea parea daca nu hilare, cel putin depasite, parintii lui Nikolakis au hotarat sa le puna in aplicare. Astfel, au mers la manastire, unde au cerut sa se inchine Sfantului. Au sarutat sfintele moaste cu emotie si s-au rugat cu credinta sa fie ajutati.

In clipa in care micutul Nikolakis se inchina la sfintele moaste, a simtit ca se intampla ceva cu mana sa, sub atela. A simtit o miscare puternica, de parea i s-ar fi pus ceva la loc, cu un usor zgomot chiar. Imediat le-a spus parintilor. Acestia s-au mirat, fara sa dea insa prea multa importanta, nu din lipsa de nadejde in ajutorul Sfantului, ci pentru ca nu-si puteau inchipui ca ar putea veni atat de repede in ajutor, fara sa fie nevoie de o interventie medicala.

Dupa cateva zile, au mers iarasi la doctor, pentru a vedea ce se va intampla cu fisura care credeau ei ca mai persista. Rezultatele analizelor si ale radiografiilor au aratat ca mana copilului s-a reabilitat total! Osul se prinsese pe toata lungimea lui si nu mai era nevoie de nici o interventie sau tratament. Ciudatul eveniment a provocat multa mirare si nedumerire. Dar pentru familia lui Nikolakis totul era clar. Era vorba despre interventia minunata a Sfantului, care a luat parte la durerea si la nelinistile lor si, transcendand legile firii si limitele umane, a daruit sanatate copilului lor”.

(Arhimandrit DIONISIOS ANTHOPOULOS, “Povesteste ce a facut Sfantul pentru tine… Viata si minunile Sfantului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului“, Editura Doxologia, 2009)

Mai multe minuni ale Sfantului Luca se pot citi online aici. Despre viata Sfantului Luca, aici. Cuvinte de mangaiere de la Sfantul Luca si acatistul, aici.

Un comentariu:

Anonim spunea...

HRISTOS A INVIAT!
SFINTE PARINTE LUCA, TE ROG DIN TOT SUFLETUL MEU SA MIJLOCESTI LA BUNUL DUMNEZEU SA-I DARUIASCA SANATATE PRIETENEI MELE MARIANA-GABRIELA SI SA SE INTOARCA ALATURI DE FAMILIA EI SI DE COPILASUL EI, CARE O ASTEAPTA CU TOATA DRAGOSTEA ACASA.