Fior, Nicolae Labis
Poate-am visat ceva rău şi-am uitat,
Poate-i doar pentru că vişinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede sună,
Ori pentru că au muşcat astă noapte din lună
Vârcolacii, ori stele prea multe pe faţă
Mi-au picurat o otravă de gheaţă,
Ori poate e dimineaţă.
Cine eşti, ori ce eşti,
Abur ori duh străveziu de poveşti,
Care-ai pătruns şi îmi macini mereu
Trupul şi sufletul meu?
Privesc în oglindă - acelaşi mi-i chipul
Şi buzele groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunţii văd bine că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.
Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne,
Sufletu-şi pâlpâie albe chemări,
Ochii îmi ard rotunjiţi peste cearcăne,
Inima-şi bate ecoul de zări.
Cine eşti, ori ce eşti,
Abur ori duh coborât din poveşti,
Undă prelinsă să mă învenine,
Stea fulgerată în mine?
Poezia aceasta am simtit-o adanc in sufletul meu de adolescenta, suflet chipurile ateu. Ma intrebam si ma intrebam si iar ma intrebam, recitand de una singura prin casa.Si mi-am amintit acum de versurile astea, care continua sa-mi placa. Acum as spune ca fiorul acesta e o neliniste adanca, profunda, dar in acelasi timp jucausa, o chemare, o soapta a lui Dumnezeu in inima noastra..."Nimeni n-a scris, inca nu, nici un semn", pentru ca suntem liberi, nu suntem predestinati la nimic, putem alege daca ascultam sau nu chemarea, ne putem stadui sa intelegem nelinistea sau nu...sa intrebam intrebator fara a astepta cu adevarat raspuns, ramanand doar la starea interesanta dealtfel, de savurare a fiorului.
"Vorbele-mi murmura, suna-ne, incearca-ne"...adica lasa-l pe Dumnezeu sa vorbeasca in tine...marturiseste ce simti, exprima-te, implica-te, conlucreaza!!! Ochii "ard" sa vada Adevarul, inima "isi bate ecoul" dorind sa intre in armonie cu Creatorul.
"Cine esti, ori ce esti?" ar putea sa fie nu doar o intrebare in scopul denumirii "fiorului" ci si o cautare a identitatii, pentru persoana ca intreg, trup si suflet.
De la varianta initiala "duh straveziu de povesti", adica ceva diafan, fin, delicat, incredibil, ajungem in final la "unda prelinsa sa ma invenine" si "stea fulgerata in mine" pentru ca putem alege sa trasfiguram chemarea, putem sa primim darul si sa cream ceva, sau nu, putem deveni rai, sau reci, indiferenti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu