miercuri, 1 iulie 2009

Amintiri cu palmieri (miercurea fara cuvinte)








Pentru un adolescent caruia ii plac palmierii si cactusii.

2 comentarii:

ivona spunea...

Cineva aici ma copleseste cu o atentie plina de delicate...
Multumesc, Dana draga!
(contrabalansezi mitocania mea pe care nu mi-o pot ierta, stii tu...)

Dana spunea...

Ivo, fii serioasa! Si nu a fost nici o mitocanie, mai bine sterge comentariul, ca cine stie ce o sa-si imagineze lumea. Atunci cand uit ceva nu ma consider vinovata...Iar palmierii... din pacate pozele mele nu redau deloc senzatia de liniste pe care o aveam langa ei. Erau palmieri adevarati, la locul lor, nu ca cei din Mamaia.