Uneori, cate un bugetar nesimtit asteapta cu nerabdare ziua de salariu redus. Acum nu mai e obligatoriu sa se dea banii pe card, dar daca n-a avut vreme sa treaca pe la banca sa il anuleze a ramas cu el pe cap.. Si da fuga la bancomatul care-i este in drum. E aproape de biserica. Dar biserica e inchisa si apare un sentiment de usoara teama... Hmmm... Se inchina si se intreaba: In cine imi pun eu nadejdea? In preotul duhovnic care nu e acum in biserica sau in Domnul care e peste tot? Langa bancomat e o bezna teribila si sunt niste oameni ciudati in apropiere... Ei si? De cine mi-e teama? Si pentru ce mi-e teama? Atat de mult imi pasa de banii astia? Daaaa....Da. Sunt toti pentru dentist. Cardul intra, sta cam mult inauntru si iese... doar el. Nu bani, nu chitanta, nu mesaj de eroare... nimic. Hmmm... Iese o doamna din banca si se mira:
-Merge?
-Cred ca nu.
-Haideti inauntru si asteptati sa-si revina.
Dupa putin timp, cineva anunta ca bancomatul si-a revenit. Iese si bugetarul nesimtit si scoate niste bani, nu pe toti deodata sa nu se supere domnul bancomat.Cativa, de proba...Si surpriza apare pe chitanta... Prima solicitare de bani, aceea de cand nu mergea bancomatul, a fost operata... Banii au disparut. Bugetarul nesimtit intra in banca si povesteste ce-a patit.Personalul se agita, verifica extrasul de cont, da telefoane, cauta formulare, spune vorbe dragute si listitoare... Bine, bine, dar banii mei? Pana la urma apare promisiunea: vor veni inapoi pe card, cel mai probabil la sfarsitul zilei. Eh... bugetarului nesimtit ii trebuiau banii azi. Dar de ce sa nu fie pus in postura de a se agita, de a se umili, daca are nasucul prea mare si se mandreste si crede ca e cineva si ca are ceva si ca merita acei bani ... pentru ca trebuiau dati, cu totii, in acea zi... Si ce daca? Agitatie, tulburare, nelasare in voia Domnului.Asa ca de-aia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu