Azi, am scos de pe blog un banner. Cosmina a plecat printre ingerasi.Am aflat vestea de pe blogul Isabellei, desigur. Am recitit toata povestea ei si am plans admirandu-i ambitia si tenacitatea. S-a luptat frumos, pentru viata. A trait putin, dar din plin si si-a asumat durerea, cat pentru o viata intreaga. Prin felul ei de a suporta suferinta si-a facut multi prieteni, care i-au fost mereu alaturi. N-am intalnit-o niciodata pe Cosmina, dar parca i-am trait durerea, in acest loc alinator si incapatanat care este blogul Isabellei. Un blog amar si tacut. Cosmina, odihneste-te in pace!In sfarsit nu te mai doare nimic.
4 comentarii:
O, Doamne, nu-mi vine sa cred! Eram convinsa ca se va vindeca. Una dintre colegele ei din gimnaziu este eleva mea si mi-a povestit cate ceva in plus despre Cosmina. Liceul nostru, prin Asociatia elevilor, a organizat activitati de sprijin pentru ea in decembrie anul trecut. Toti vor fi foarte tristi. dumnezeu s-o odihneasca si sa-i dea dragostea si bucuria deplina a Imparatiei Sale!
Iuliana, te imbratisez! Domnul stie de ce s-a intamplat asa si nu cum speram noi. Acum Cosmina e deplin in bratele Domnului. Fie ca amintirea curajului ei sa o sprijine pe greu incercata ei mama. Sunt convinsa ca activitatile de sprijin pe care le-ati organizat au fost de folos (si ei si organizatorilor) si au adus bucurie multa.
Of... :-< greu! Viata asta e o lupta si te lupta!
Domnul Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Trimiteți un comentariu