De-ale zilei de azi

Doamne, cata seninatate poate aduce o floare oferita politicos de seful tau, intr-o dimineata aglomerata de bugetar. Si mai ales sa vezi ca toate doamnele si domisoarele din jurul tau beneficiaza de acelasi gest normal si gingas... Munca zilei a fost mai cu spor si mai placuta.

In miezul zilei am tras cu ochiul la atmosfera de afara. Soare vesel. Ok, voi pleca pe jos, voi vizita o librarie. Sophia, desigur. Dar a inceput ploaia... ei si? Spre rusinea mea, nu mai tin minte de cand nu am mai cumparat o carte. De primit am tot primit, dar nu am cumparat demult. Asa ca, din banutii ramasi de la al 13-lea salariu (minune mare), sa petrecem in voia sufletului la librarie. Odata pe an e 1 martie, nu? Psihologic vorbind, avem nevoie de atmosfera de sarbatoare, avem nevoie de mici si mari bucurii.

Doamne, ce greu e sa alegi. Am luat pe saturate Savatie Bastovoi. De fapt nu tocmai pe saturate, doar patru titluri. Nebunul, Intre Freud si Hristos, Singuri in fata libertatii, Ortodoxia pentru postmodernisti. Mare risipa mare. Slava Domnului ca nu m-am zgarcit si mi-am permis acest rasfat. Voi reveni cu impresii dupa lectura.

Am mai luat "Ganduri pentru cei ce sufera" de Mihaela Ion. Pentru ca in ultima vreme citesc cu uimire blogurile celor atinsi de boli grele, dar care isi pastreaza bucuria si optimismul, precum si autoironia fina, voi cita din aceasta carte cateva randuri pentru cei adanciti in suferinta.

"Adie vantul, infloresc copacii si soarele zambeste peste lume. Ar trebui sa fie primavara, dar nu poate fi si in inima ta, a celui care suferi.Si daca tot trebuie sa fie primavara, este un altfel de primavara, unde in loc de adiere de vant, e viscol, in loc de copacii infloriti-dureri inmugurite si in loc de soare intuneric. da, si suferinta are anotimpurile ei, incruntate, ravasite, distorsionate si chinuitoare.

Atunci cand vine primavara suferintei, se pot naste si dureri mai vechi pe langa cele existente. Mugurii lor au invatat sa iasa prin zapada suferintei asa cum rasar ghiceii de sub acoperisul de nea. Si durerile mai vechi, odata inmugurite, cresc, isi desfac florile vinetii, rodesc lacrimi, iar apoi imprastie seminte pentru urmatoarea primavara a suferintei.

Si daca afara fluturii viu colorati alearga ca intr-un dans pe care nu te-ai mai satura privindu-l, in sufletul tau un fel de fluturi cu aripile frante se zbat ca intr-o agonie ce doare si care parca nu se mai sfarseste. Si daca afara copiii alearga zglobii, parca vrand sa prinda razele de soare, in labirintul sufletului tau alearga lacrimi si lacrimi...si daca roua diminetii trezeste florile abia inflorite, in sufletul tau nu a mai venit de mult dimineata cu roua binefacatoare, care ar fi putut sa trezeasca putinele flori ale sperantei, de mult vestjite...

Si totusi e primavara , si primavara bate la fereasta inimii tale. Nu o auzi? Aaa! Da, nu o auzi, e prea mult zgomot in sufletul tau, prea mult! Sterge-ti lacrimile, inchide ochii, roaga-l pe Dumnezeu sa faca putina liniste acolo unde e prea multa zarva. Taci! Numai gandul lasa-l sa se inalte!Asa... Gata... E liniste, dragul meu prieten. Acum deschide putin fereastra sufletului si lasa primavara sa intre! Crezi ca nu are loc de cealalta primavara? Important este ca tu sa crezi ca are si sa deschizi putin fereastra, pentru ca o raza de soare aduce alta raza de soare si primavara suferintei se va topiputin cate putin. Deschide fereastra sufletului si lasa primavara sa intre! Pentru a da putere sufletului sa tolereze arsita suspinelor, atunci cand va veni neinvitata.

...................................................................................

Da, asa este, in sufletul tau nu poate intra nimeni, in afara de tine. Tu si numai tu poti deschide sau inchide poarta. Raza de soare a Cuvantului poate topi nametii durerii. Deschide-ti sufletul"

Ganduri pentru cei ce sufera - Anotimpurile suferintei, Mihaela Ion

Fara de masura (cum doar El da), sa ne dea Domnul primaveri in suflet si iubire! Pentru a putea renaste cu totii intru adevar, bine si normalitate.