Dupa cum am mai scris, Klaus Kenneth este din nou in Romania intre 1-31 mai.
Cartea Calator pe pamant romanesc va fi lansata la libraria Sophia, in capitala.
Dar pana atunci, maine, 4 mai, va fi o conferinta in Ploiesti la ora 18, la Casa Memoriala Paul Constantinescu. Ma bucur mult pentru cei care vor fi acolo.
In Bucuresti, pe 5 mai, lansare de carte la Libraria Sophia la ora 17 si conferinta la ora 18 in aula Facultatii de Teologie.
Pentru ca anul trecut eu am ajuns la conferinta din Constanta cu o ora intarziere datorita unui anunt gresit, promit sa revin cu actualizarea orei pentru conferinta din Bucuresti in cursul zilei de maine (daca va fi necesar).
Alte informatii despre alte locatii ale conferintelor, pe blogul editurii Agnos.
6 comentarii:
Sigur va fi maine in Ploiesti? Ca n-am vazut niciun afis, nimic. Si as vrea sa merg. Te rog, da-mi orice alta informatie pe care o mai ai despre aceasta conferinta! Multumesc!
Iarta-ma ca iti raspund asa tarziu, eu urmaream raspunsul tau la tine pe blog, iar tu trecusei pe aici.
Alte detalii despre aceasta conferinta in afara data, loc si ora nu am. Nu stiu cine se ocupa de organizare pe plan local. Turneul national este organizat de Editura Agnos din Sibiu.
Va fi o surpriza totala!
I-as anunta si pe altii, dar daca nu este cert? Nu vreau sa-i pun pe drumuri. Nu stiu ce sa fac. Eu oricum ma duc sa vad. Multumesc pentru osteneala!
Nu e nici o osteneala, Iuliana! Ma gandesc ca lucrarii trezitoare a lui Klaus i se pun bete in roate prin felul cetos in care circula informatia. Dar, te rog sa ma crezi, informatia este certa. R. T. va fi acolo, va traduce in timpul conferintei, asa ca poti considera ca am informatia direct de la sursa. Anunta linistita pe toata lumea.
pentru tine :)
Se spune ca un misionar care traise in India timp de mai multi ani si un cantaret celebru ce statuse acolo doar cateva zile se intorceau acasa, in Statele Unite, la bordul aceleiasi nave. Dupa vreo doua saptamani de voiaj pe mare, se apropiau de portul din New York. Pe tarm era multime de oameni care asteptau, se vede, pe cineva. Pentru o clipa, misionarul a crezut ca-l asteptau pe el. Muncise mult in Orient, construise biserici, intemeiase centre misionare si era oarecum cunoscut in anumite cercuri. Dar nu! Cand au acostat, a inteles ca multimea aceea de oameni erau cu totii admiratorii cantaretului. Pe el, in schimb, nu avea nici cine sa-l ajute la descarcatul bagajelor.
- Doamne, nu pot intelege, a murmurat misionarul nostru. Eu am dedicat Indiei patruzeci si doi de ani din viata mea, in vreme ce el a stat acolo abia cateva zile, si iata ca aici sunt mii de persoane venite sa-i ureze bun sosit acasa, in timp ce pentru mine nu a venit nimeni.
Domnul ii raspunse insa:
- Fiul meu, tu inca nu ai ajuns acasa.
Multumesc. Chiar nu ma simt acasa decat in biserica, unde Domnul ma intampina cu mare bucurie. Dar nici misionar nu ma pot numi... ca nu-s in stare sa fac misiune.
Trimiteți un comentariu