Atat de multi dintre noi am strabatut copilaria – dar si o parte buna a vietii de adult – fiind coplesiti de teribila povara numita timiditate. Ne era greu sa pasim in incaperi aglomerate, sa conversam chiar si cu prietenii nostri, sa avem un contact vizual cu ceilalti. Acestea sunt agoniile pe care le-am suferit! Am descoperit faptul ca timiditatea este doar o alta manifestarea a fricii noastre egocentriste, care este de fapt radacina tuturor defectelor noastre de caracter. Timiditatea, este de fapt frica a ceea ce ceilalti cred sau pot sa gandeasca despre noi. Spre linistea noastra, timiditatea ne paraseste treptat, odata ce incepem sa lucram pasii si interactionam cu ceilalti. Sunt eu constient ca sunt bine, atata timp cat nu ma concentrez pe mine?
Rugaciunea de azi
Doamne, ajuta-ma sa fiu recunoscator pentru ca mi-am depasit timiditatea, dupa ani de retragere in fata oamenilor, rosindu-ma, spunand doar lucruri gresite sau pur si simplu tacand – dupa care retraiam agoniile si imaginandu-mi ceea ce ar fi trebuit sa spun sau sa fac. Fie ca eu sa cred ca a fost nevoie de o dependenta si de o multime de oameni grijulii sa ma convinga ca sunt ok – si ca si tu esti ok, la fel si ea/el sunt ok.
Ce sa-mi amintesc azi
O cura pentru timiditate este sa ne pese de ceilalti.
Sursa: grupul de discutii Sf Dimitrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu