"Sunt multe activități, ca să nu le numesc la grămadă meserii că nu toate sunt, în care nu e bine să fim profesioniști până la capăt. Da, sunt bune regulile. Regulile ne ajută să mergem mai departe când, temporar, uităm în ce direcție ar trebui să mergem. Dar să ne trăim viața numai prin prisma conștiinței profesionale care poate să vină și să plece poate fi un lucru nu tocmai potrivit. Sunt multe lucruri pe care le facem care cer pasiune și compasiune. Sunt multe lucruri care cer ca uneori să încălcăm regulile tocmai pentru a putea să facem bine ceea ce avem de făcut. Regulile sunt făcute de oameni iar oamenii au limite cel puțin de exprimare în scris, să zicem, dacă nu ar fi să socotim limite de gândire. Situațiile care apar în viața de zi cu zi pot fi atât de complexe încât nici zeci de mii de cărți de reguli nu ar putea să le cuprindă.
Cum ar fi fost ca Sfântul Ioan Botezătorul să o fi ținut pe a lui că nu are cum să-L boteze pe Hristos, Dumnezeu? Ar fi dat dovadă de profesionalism duhovnicesc, nu? Pentru că, evident, cel mai mic se binecuvintează de cel mai mare și nu invers.
Se cere dreaptă socoteală așadar sau înțelepciune ca să vedem când este nevoie și când nu este nevoie să dăm dovadă de profesionalism. Să vedem când este cazul și când nu este cazul să ne abatem de la conduita profesională pentru a face binele bine."
Citat de aici, unde puteti citi textul intreg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu