Lipsa recunostintei este un minus de fiinta pentru cel nerecunoscator. Recunostinta este un act de cunoastere repetata a celuilalt si a sinelui. Este un act legat de A FI nu de A AVEA. Prin recunostinta il privim pe celalalt ca pe un alterego, in oglinda. Cel nerecunoscator nu poate sa sporeasca in virtute, in umanitate.
Prin recunostinta consientizam ca suntem toti din aceeasi plamada. Fara sa interactionam unii nu altii nu putem dezvolta posibilitatile puse in noi de Domnul. Lipsa recunostintei duce la izolare si la nevalorificarea talantilor.
Recunostinta sincera creeaza conexiuni intre oameni si cultiva increderea si optimismul, motiveaza omul. "Vrajmasul" seamana suspiciunea si neincrederea, care la radul lor aduc teama care paralizeaza sufletul omului. Si atunci omul, "material reflectorizant" nu mai poate sa reflecte cele bune. Planul vrajmasului este alimentat de oameni prin incorectitudine, atitudini gresite, lene... intretinerea unei stari de lucruri anormale(lasa ca merge si asa). Facem compromisuri cu totii si toata lumea devine suspicioasa cu toata lumea.
Cand nu le recunoastem celorlalti meritele ii impingem spre tradare.
Recunostinta este cea mai inalta forma de iubire la care omul poate sa acceada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu