Aceasta e poza mea de profil in google. De ce am ales tocmai o asemenea imagine? Pentru a-mi aminti ca viata asta de pe pamant e limitata, si pentru ca parintele Nicolae e tare apropiat sufletului meu. Prima carte crestina care mi-a cazut in mana, la finalul perioadei mele de ateism, a fost Jurnalul Fericirii. De nedescris bucuria cu care am citit-o...
La mormantul parintelui Nicolae am fost o singura data "in vizita". Azi, la 22 de ani de la adormirea sa, doar o vizita virtuala mi-a fost la indemana. Printre file, printre poze, printre citate de pe bloguri. Si mi s-a facut dor de noblete, de curaj, de intelepciune. De realism si de paradox.
Am inceput blogul acesta cu gandul la dragul meu parinte Nicolae. Dar prea putin s-a materializat aici din intentiile initiale. Mai nimic...Asa cum sufletul meu e prea plin de sinele meu fals, asa si blogul acesta e plin de risipire, de imprastiere. Nu spun aceste vorbe ca sa fiu contrazisa ci doar ca sa accept acest stadiu al sinelui propriu si al manifestarilor sale exterioare. Despre acceptare, parintele spunea:
"N-avem încotro. Se cuvine să înţelegem că orice am face şi oricît ne-am strădui, tot supărăm. Singura soluţie e resemnarea. Ce putem face? Să tăcem, să tăcem. Să nu facem raul, şi nici binele cu sila. Dar şi trecînd, tăcînd, tot nemulţumim. Odată pentru totdeauna se cade să ne băgăm bine în minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenţi. Şi să nu ne oprim aici: mai trebuie să recunoaştem că şi ei ne deranjează pe noi! Gînd înfiorător: Căci nu suntem mai buni ca ceilalţi, tot în aceeaşi oală ne aflăm şi fierbem înăbuşit.
Absurdul e unul din parametrii condiţiei omeneşti.
Ieşim din obezi prin dragostea de Hristos, cale ocolită, dar sigură către iubirea de aproapele – şi îndurarea prezenţei lui"
11 comentarii:
"Ieşirea din obezi prin dragostea lui Hristos" - ce minunat! Ce nebunie, ce haos, ce non-sens e totul fără Domnul!
cu aceeaşi dragoste faţă de Părintele Nicolae, te îmbrăţişez cu drag!
N.
Multumesc mult, Natalia! Te imbratisez si eu, cu drag mare, mare!
Draga Dana, eu chiar aveam nevoie de fragmentul citat. Multumesc. Si poate ca nu intamplator azi, cautand prin biblioteca m-am hotarat sa recitesc Jurnalul.
Adriana, ma bucur ca am putut fi de folos. Si eu mi-am propus sa reiau lectura integrala a Jurnalului, acum cred ca il voi citi cu alti ochi si voi intelege putin mai mult decat in momentul initial, cand nu stiam nimic despre credinta. Te imbratisez cu drag mare.
"Si daca vreau si daca NU vreau, Doamne mantuieste-ma !!!"
Imi place... ma regasesc...
Amin!
Din aceeasi oala te salut si te imbratisez.
Multumesc de toate cuvintele si sfaturile pe care mi le dai cand am nevoie.
Ramona, eu iti multumesc pentru cuvinte si sfaturi. Te imbratisez si eu!
Lavinia, si pe tine! Citatul l-am primit pe mail, nu cunosc autorul, dar m-am regasit si eu... si ma ajuta, Slava Domnului!
Bună Ziua !
Da, este nevoie să ne acceptăm, unii pe alţii, aşa cum suntem ! Dar, la nivel de GRUP (chiar ... de ţară !) eu cred că "Să nu dăm perle PORCILOR !" (citatul, exact CUM este, nu mi-l aduc aminte), adică ÎNCREDEREA poate ŞI trebuie să aibe limite; vezi ultima postare pe ElaEL !
Vă mulţumesc ! Cu permisiunea dvs., doamnă Dana, voi reveni cu plăcere !
A FI IMPACAT este usor? Flori, m-ai pierdut aici! Poti sa fii impacat dupa ce greselile tale au afectat pe altii si urmarile acestor greseli raman? Pacatul se iarta, dar urmarile lui? Sigur, cei pe care greselile noastre i-au afectat vor fi rasplatiti intr-un fel de Domnul pentru ca El este bun si drept si va da noi sanse celor pe care noi i-am ranit. In fine, tu despre altceva vorbeai si vorbeai tare frumos... am sa caut la tine pe blog ceea ce deocamdata imi scapa din ce ai vrut sa imi transmiti. Oarecum imi scapa cuvantul USOR... intuiesc ceva, dar mai sap. Dar ma mir ca folosesti cuvantul TREBUIE. Parca nu se potriveste cu restul mesajului.Oricum, simt nevoia sa te imbratisez la final de comentariu.
De 2 ani si ceva am inceput sa invat mestesugul iertarii (mestesugul bucuriei)si am progresat cate putin, cate putin... recent mi-am dat seama ca inca-i lunga calea. Multumesc pentru mesajul incurajator, al carui final mi-a adus un zambet duios.
Sunt cateva stiluri de a obtine pacea asta e una prezentata de @If music is the food of love ,in care se recunoaste ca fiinta umana este una egoista si ea are nevoie sa-i fie ei bine ca sa poate iubi.
Iar calea prezentata de Dana care e mai grea ptr ca vorbeste de lupta cu tine ,care cei mai multi o pierd .
Acum fiecare cu ce crede .
Doar as putea spune cele doua teorii prezentate de cele doua curente 1 oriental(non-sine,impersonal) 2 monoteistic(personal)
1 oriental: Impacate cu tot din cer si din pamant iar daca nu ai pace inseamna ca nu te-ai impacat cu tot
2 monoteistic: Impacate cu tine insuti
Acum fiecare cum poate .
Eu unu ,mi se potriveste a treia calea :
Neputinta :D(impotrivirea)
....
Trimiteți un comentariu