duminică, 26 februarie 2012

"Diavolul din pahar. Amintiri din iadul betiei"


"Am scris acest text autobiografic din dorinţa de a veni în întâmpinarea tinerilor dependenţi de alcool, dar şi a tinerilor dependenţi de droguri în general. (După cum am explicat şi în carte, alcoolul intră în categoria mai largă a drogurilor.)
Este un volum care se adresează persoanelor dependente, chiar dacă obiectul dependenţei variază (unii sunt dependenţi de alcool, alţii de tutun, alţii de cocaină sau de etnobotanice, alţii de pornografie). Mesajul meu pentru toţi aceşti fraţi de suferinţă este că singura scăpare este la Dumnezeu. Mijloacele terapeutice propuse de Biserică: Sfânta Liturghie, spovedania, împărtăşania, Sfântul Maslu, rugăciunea, pelerinaje la moaştele sfinţilor şi, mai ales, întărirea relaţiei personale cu aceştia îi pot salva. Rugăciunile mamei lor, ale fratelui, ale prietenului mult pot în faţa lui Dumnezeu. Un om dependent are voinţa anihilată, de aceea terapiile propuse de diversele şcoli psihologice sunt ineficiente sau se dovedesc ineficiente pe termen lung.
În a doua parte a cărţii mi‑am expus o parte din frământările duhovniceşti, ferindu‑mă să intru în rolul celui care ştie mai bine şi care se simte în măsură să îi înveţe pe ceilalţi. Cel care a fost depen-dent poate da pertinent sfaturi doar unui alt dependent. Altfel ar ca şi cum o fostă prostituată ar sfătui oamenii cum să facă să îşi păstreze fecioria. Am descris pur şi simplu evenimente şi gânduri care sunt importante pentru mine, cel care sunt acum. Dacă vi se va părea că mărturia mea se sfârşeşte brusc, explicaţia ar fi că ea se continuă în viaţa mea de familist care trăieşte în Biserică. Acesta poate fi subiectul unei alte cărţi."
Ciprian Voicilă, 17 ianuarie 2012

Daca aveti nevoie de ea va invit sa o achizitionati. Este aparuta la Editura Areopag.Daca o cautati si nu o gasiti, lasati un email.

4 comentarii:

If music be the food of love, play on... spunea...

mie imi place cum a zis parintele Steinhardt, referindu-se la betivi. Redau un citat mai jos, pe care mi l-am asezat frumos pe blog

"Pana la urma, ce ramane?

raman versurile simple:

Life is mostly froth and bubble.

Two things stand like stone:

Kindness in another’s trouble

Courage in your own.

Simple, dar idealul lor – gentiletea in necazul altuia, curajul in al tau – e mai putin modest decat pare.

Ceva asemanator la Henry James: “Trei sunt in viata omeneasca lucrurile importante. Primul este sa fii amabil. Al doilea este sa fii amabil. Si-al treilea este sa fii amabil.”

James intrebuinteaza cuvantul kind, care inseamna nu numai amabil, ci si indatoritor, plin de bunavointa, dragut, grijuliu de binele altuia, bun, gentil.

Daca dragostea de aproapele nostru ne este inaccesibila in esenta ei, macar sub forma amabilitatii o putem manifesta relational.

Dumnezeu, la sfarsit, ii va chema in rai si pe toti pacatosii: Hai intrati si voi porcilor, si voi betivilor.

Pentru ca nu s-au increzut.

Ceea ce este iremediabil de antipatic si respingator la farisei este necurmata constiinta a propriei valori si dreptati; ispita de infumurare a omului drept.

Pe ne-crestini, tocmai iertarea pacatosilor si a betivilor ii jigneste (e o greseala pe undeva in evidenta contabila, nu iese soldul). Dar crestinii stiu mai mult: ca pacatul trufiei e mai grav decat darul betiei.

(Zice: porcilor, dar nu zice : sadicilor, tortionarilor, denuntatorilor…)"

Dana spunea...

Imi place tare mult conexiunea pe care ai facut-o. In plus comentariul tau imi aminteste atat de nobletea descrisa de parintele Nicolae din care ai citat, cat si de parintele Paisie, care vorbeste la randul sau despre nobletea duhovniceasca.

http://povestiridesprebunuldumnezeu.blogspot.com/2012/02/la-ce-sa-luam-aminte-mai-mult-in-postul.html

Loredana spunea...

Pare interesanta acrtea!

Dana spunea...

Loredana, recunosc ca nu am apucat inca sa o citesc, dar da, pare interesanta.