miercuri, 1 august 2012

Micuta Leo vrea sa ne vada!

"O întreb: „Ce ai mai făcut tu, Leontina ?“ şi ea începe să povestească cu vocea ei limpede, pipăind obiectele din jur pentru a înţelege şi simţi mai bine locul în care se află. „Păi am mers la şcoală. Am învăţat să citesc. Ştiu alfabetul Braille. Dar ştii, eu citesc altfel, cu mâinile. Ştiu să socotesc. Am şi o prietenă la şcoală, Cătălina. Vezi, şcoala mea este departe şi acolo stau fără mami şi îmi este dor de ea. Acum m-am întors în vacanţă. Vrei să-ţi spun o poezie?...şi fetiţa nu s-ar mai opri, atât de mare este dorinţa ei de comunicare. O struneşte mama, strângând-o uşor de mână. După care o completează. „Am dus-o la o şcoală specială în Buzău. Ne-a fost greu şi ei, şi nouă. La început plângea pentru că îi era dor de acasă. Nu puteam să o las să piardă un an, pentru că este inteligentă şi are o mare dorinţă de cunoaştere. A luat chiar premiu. Mă doare sufletul când o văd aşa. Când mă uit la copiii de vârsta ei şi când mă gândesc ce copil minunat este, câte ar fi putut să facă, dacă vedea“, spune cu regret în voce Mariana Călin, mama Leontinei. Apoi o corectează: „Capul sus, spatele drept“, şi îi ridică bărbia cu mâna, căci privirea copilei este aţintită în pământ. Este atentă la orice zgomot, la vocile celor din jur ca şi cum ochii ei au crescut undeva, înăuntrul mintii."

Povestea intreaga si documente medicale:
http://leontinanicoleta.blogspot.ro/

3 comentarii:

Bogdan spunea...

In lume in spatiul ortodox exista o bucurie a suferintei,incat suferinta a devenit mai fireasca ca si fericirea , eu nu pot sa-mi explic nici acum de ce trebuie sa suferim .Inteleg pacatele stramosilor. Si nisti idioti incearca sa explice aparitia suferintei.Exista in acatistu povatuirea copiilor o chestie care mi-a placut zice asa "Nimeni nu stie de ce este ingaduita suferinta copiilor " Mi se pare cel mai inteligent lucru spus despre suferinta .

Liliana spunea...

Doamne ajuta, draga Dana!

Ce mai faci? Nu te-am mai auzit de multisor. Sper Domnului ca esti bine si toti cei dragi ai tai.

Te imbratisez!

Liliana

Dana spunea...

Liliana, multumesc mult pentru grija. E drept ca am avut o perioada de cateva luni mai complicata, in care "m-am manifestat" mai putin pe blog si mai mult pe FB (acolo e oarecum mai simplu, mai telegrafic, mai pe fuga). Slava Domnului, suntem bine, atat cat se poate. Stiu ca toate greutatile sunt ingaduite spre folosul nostru. Te imbratisez si eu cu drag mare!