sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Sfantul Apostol Andrei


Cu multi ani in urma, ca o consecinta a casatoriei, urmata de obtinerea unei repartitii guvernamentale (ca asa era pe vremea aceea, aveai locul de munca asigurat, dar acolo unde erai repartizat, la alegere in functie de medie), mi-am schimbat domiciliul, mutandu-ma din inima draga a Ardealului in asprimea Dobrogei. Eh, asa simteam pe vremea aceea...Si totusi, pe pamantul Dobrogei l-am redescoperit pe Dumnezeu, pe care-l stiusem in primii ani ai copilariei, dupa care l-am negat(urmare indoctrinarii de la sedintele de pionieri). Va sa zica, la inceputul traiului meu in Dobrogea muream de dorul zonelor de dincolo de munti, negasind aici nimic pe placul sufletului meu, nici macar marea. Dar dupa ce l-am redescoperit miraculos pe Domnul(vezi "marturie delicata"), am inceput sa deschid ochii si sa vad cat de minunata si binecuvantata este Dobrogea.

Unul din primele repere descoperite, cel esential, a fost desigur pestera Sfantului Andrei. Zona aceea este, dupa cum spune si Dan Puric, pamant sfant. Binecuvantarea o simti peste tot cand te apropii...pe cararile din paduricea linistita, in poiana lui Eminescu, peste tot. Iar in pestera, poti sa pipai peretii de piatra care au fost atinsi de Sf Apostol, poti sa vezi unde si-a odihnit oasele obosite, poti sa respiri crestinismul la el acasa.Pe vremea aceea manastirea de abia incepuse sa se construiasca.

Dupa weekendul acela, eu ardeleanca, le-am povestit colegelor constantence, care inca nu ajunsesera acolo, despre locurile vizitate, indemnandu-le sa mearga si ele.Inainte de a povesti mi-era rau de oboseala(nu mai stiu de ce nu dormisem), dar pe masura ce povesteam retraiam starile avute in pestera si in jurul ei si pur si simplu am simtit cum Sfantul Andrei vine langa mine si imi alunga tot raul si toata oboseala. O Doamne, ce stare minunata, asa cum le este dat incepatorilor sa aiba, pentru incurajare.Sfantul meu drag, nu stiu daca ti-am multumit vreodata pentru asta, da-mi voie sa o fac acum... Atunci m-am hotarat sa afirm ca numele primei mele fete, Andrada, vine de la Sf. Andrei...Asa, retroactiv, pentru ca atunci cand se nascuse si a fost botezata eu eram atee. O, Sfinte Andrei, ajuta pe fetita mea, acum si mereu, si ajuta-ne pe noi pe toti,mladite de neam romanesc, care am avut sansa sa devenim crestini datorita tie!

6 comentarii:

George - Silviu Enea spunea...

Un blog frumos. Multumesc

Dana spunea...

Multumesc pentru vizita, George!

nicoleta spunea...

Minunata marturie! Sotul meu este dobrogean, iar eu am ajuns la pestera Sf Apostol cand eram insarcinata cu micuta noastra. Si sezand in pestera am simtit asa o binecuvantare ca n-as mai fi plecat.

Ana spunea...

Doamne ajuta!Ma bucur sa "descopar "blogul tau :)Te imbratisez

Claudiu spunea...

Felicitari pentru blog, este frumos, iar si mai frumos este ceea ce scrii tu in el. Cuvinte frumoase....
Doamne ajuta !

Dana spunea...

Multumesc mult, Nicoleta, Ana si Claudiu. Eu gasesc multa, multa bucurie vizitand blogurile voastre. Doamne ajuta!