L-am cunoscut pe fratele Nicolae in 1993. In piata, in apropiere de tarabele de fructe si legume, a aparut o taraba de carti ortodoxe. Ma opream deseori, imi facusem un obicei sa trec pe acolo saptamanal. Rasfoiam cartile, le cumparam cu lacomie, pentru ca abia ce deschisesem ochii spre credinta si aveam de recuperat. Imi era tare drag sa stau de vorba cu dansul si sa-i cer sfatuire pentru diverse situatii. De la el am aflat ca femeile n-ar trebui sa poarte pantaloni. Tot de la el am aflat ca daca esti neatent cu banii il provoci practic pe cel ce ti-i fura esti si tu responsabil pentru pacatul lui. Era, chipurile, un om simplu. Isi castiga painea muncind ca paznic de noapte, pentru a putea vinde cartile fara nici un adaus.
Uneori, fratele Nicolae imi recomanda cate o carte. Facea asta cu toata lumea, dupa cum vedea omul...Avea grija sa nu ofere "paine" celor ce nu aveau inca nici "dintii de lapte", pentru ca cei ce citesc sa nu cumva sa se indeparteze de credinta daca nu inteleg cele citite.Intr-o zi, fratele Nicolae mi-a intins o carticica ce descria detaliat prin ce trece omul cand moare si ce au de facut cei apropiati pentru a-l ajuta,dupa moarte...Ei bine,...in ziua aceea, cand am ajuns acasa, am aflat ca mama mea tocmai murise (la 700 km distanta). Mi-a fost de mare folos carticica recomandata. Apoi l-am intrebat pe fratele Nicolae de unde a stiut ca mama mea murise. Raspuns:"Cum sa stiu? N-am stiut nimic. Domnul mi-a dat gandul de va recomanda cartea"
Nu l-am vazut de foarte multa vreme. Multa vreme nu l-am mai cautat pe fratele Nicolae, pentru ca au inceput sa se gaseasca peste tot cartile ortodoxe, iar la piata gaseam greu loc de parcare. Mi-e tare dor de fratele Nicolae. Cel ce vinde carti acum in locul lui mi-a spus ca-i bolnav. Domnul sa-i daruiasca sanatate si mantuire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu