duminică, 14 decembrie 2008

Minunile simple ale unei zile de duminica

Poate ca duminica, in timpul evangheliei, nu ar trebui sa vedem nimic in jurul nostru, sa fim intr-un continuu dialog cu Domnul, neintrerupt nici o clipa. Poate unii reusesc sa faca asta...eu va marturisesc ca nu. Cu ceva vreme in urma, mi se parea ca nu ma pot uni cu Domnul in rugaciune pentru ca in biserica era prea multa agitatie, prea multa tulburare. Dar agitatia si tulburarea erau de fapt in mine, altfel nu le-as fi observat. Acest lucru l-am descoperit incet-incet singura, nu mi l-a spus nimeni, ca daca mi l-ar fi spus cineva cred ca nu as fi crezut, nefiind pregatita sa inteleg asa ceva...Anumite lucruri ni se spun degeaba, e mai bine sa fim lasati in pace sa le pricepem singuri la momentul potrivit. Aceasta ultima fraza mi-as dori sa am intelepciunea de a o aplica in relatiile cu cei din jur.

Dar sa revin la Sfanta Liturghie...In fiecare duminica observ persoanele sarmane cu copii mici. Cu atat mai mult nu puteam sa nu vad aceste persoane azi, dupa evanghelia atat de contemporana a invitatilor la cina si a refuzului politicos. Urmare refuzului primit de la cei dintai chemati, Domnul a spus:
Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.
De aceea, saracii vin la biserica. Dar nu vin doar ca sa cerseasca mila credinciosilor, ci sa asiste la slujba cu bucurie. Iar crestinii ii respecta si ii ajuta, asa ca intr-o adevarata familie. Azi, la o saptamana dupa "mos Nicolae", copiii saraci erau tare frumos imbracati. Si multa bucurie si impacare am citit pe fetele mamelor lor. O asemenea mamica, ce nu pare sa aiba mai mult de 16 ani, este mereu in biserica, iar baietelul ei de sase luni e tare cumintel, nu plange niciodata. Pe fata tinerei mamici nu se vede nici o urma de oboseala sau de nemultumire fata de soarta ei. Iar azi, o doamna mai in varsta i-a cerut puiutul, sa-l tina si ea o vreme...si era la randul ei tare fericita si mandra cu el in brate. Apoi copilul a fost luat de un domn, a devenit rasfatatul bisericii. Intre timp tanara mamica nici vorba sa stea linistita, sau sa se odihneasca. A luat in brate copilul altei femei sarace, pentru a-i oferi aceleia o clipa de odihna. Doamne, cat de frumosi sunt oamenii buni, frumosi dupa definitia lui Dan Puric!

4 comentarii:

Balan Claudiu spunea...

Vroiam sa va spunem ca am mutat blogul de pe http://ortodoxiatinerilor.wordpress.com pe http://www.ortodoxiatinerilor.ro . Va rugam, daca vreti, sa modificati adresa din bara site-ului vostru, cu adresa noua. Multumim mult pentru toate!

Doamne ajuta!

Lv Lv spunea...

hmm, interesanta treaba cu agitatia! :D de chestia asta ma lovesc eu in ultima perioada: agitatia! :D si iaca aflu ca e de fapt din mine :-< Doamne, ajuta! :)

Dana spunea...

Claudiu, multumesc ca m-ai anuntat! Am modificat. Doamne ajuta!

Dana spunea...

Draga LvLv, sa dea Domnul sa scapi cat mai repede de agitatie, sa-i descoperi cauzele adanci...le vei gasi repede, sunt sigura, Mc si Mc te vor lumina. Doamne ajuta!