duminică, 1 februarie 2009

Nu deznadajduiti pentru aproapele vostru!

Intrebare: Cum poate fi ajutat un tanar sa iasa dintr-un anturaj care-l tine in compania celor ce folosesc alcoolul si se poarta ca desfranatii? Cum poate fi convins ca greseste?

Parintele Savatie: Nu trebuie convins. Noi nu trebuie sa convingem pe nimeni. Hristos nu a convins pe nimeni. In cazul dat si aceasta este o forma de deznadejde, nu a celui ce se afla in pacat, ci a celui care pune intrebarea. Pentru ca noi, parelnic,nadajduind pentru noi, incepem sa nu mai nadajduim pentru altii. Dar atunci cand noi ne pierdem nadejdea pentru aproapele nostru, noi iarasi gandim un Dumnezeu care nu seamana cu al nostru.

Nu deznadajduiti pentru aproapele vostru, pentru ca este tot una cu a deznadajdui pentru voi insiva. Si socotesc ca poate chiar este un pacat mai mare. Pentru ca daca noi pacatosii am capatat nadejde la Dumnezeu, cu pacatele noastre, cu trecutul nostru si am cunoscut mila lui Dumnezeu asupra noastra, ca ne-a chemat si ne poate ierta si a semanat, a nascut in noi nadejdea, de ce sa credem ca pe celalalt Dumnezeu nu-l asteapta, ca nu-l va intoarce, ca nu-l iubeste la fel ca pe noi. Sa nu judecam. Din cauza judecatii avem aceasta suferinta nedreapta. Lasati-l!Are Dumnezeu lucrul si cu el. Rugati-va ca si cum n-ati vedea pacatele lui, dar nu ca si cum, sa nu le vedeti si sa nu le socotiti pacate. Ca sta cu desfranatii, ca-i betiv, ca nu vrea sa se roage, ca nu asculta.L-am judecat. Nu ganditi asa! Pentru noi sa socotim aceste pacate si sa nu le facem, dar pentru altii, spuneti: "Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac". Asta-i rugaciunea pe care ne-a invatat-o Hristos pe cruce, sa o urmam!

Rugati-va asa pentru el, cu dragoste, cu nadejde in Cel care are putere sa inalte cele surpate si socotiti-va ca nu sunteti cu nimic mai bun decat el.Si atunci rugaciunea voastra va avea putere si-l va ridica. Dar niciodata sa nu dati sfat unui om pe care-l socotiti mai mic si mai pacatos decat voi, pentru ca sfatul vostru niciodata nu va lucra, ci va ucide. Smerindu-ne putem ridica si pe altii, dar inaltandu-ne, ne stricam nu numai pe noi, dar totul in jur si tot ce atingem. Cu rugaciune, cu smerenie si cu dragoste toate sunt cu putinta.

Sursa: Puterea duhovniceasca a deznadejdii, Ed.Reintregirea , Alba-Iulia, 2005

2 comentarii:

Mariana spunea...

Iată o altă treaptă a iubirii creştine! Raportându-mă la ea, recunosc sincer că chiar habar nu am să iubesc în acest fel! Doamne, ajută-mă să învăţ iubirea Ta!
Mulţumesc din adâncul sufletului pentru acest articol!!! Mă smereşte şi mă învaţa enorm! Mă învaţă esenţialul!

Dana spunea...

Sa-i multumim impreuna parintelui Savatie,draga Mariana!