Fie mie dupa cuvantul tau!
Dimineata am intrat intr-o biserica in care nu mai intrasem de foarte multa vreme. Cu sapte ani in urma, in apropiere de acea biserica, fetita mea cea mica, pe vremea aceea la inceputul clasei a V-a, dadea un examen prelungit, format din testare la matematica si testare psihologica, pentru centrul de excelenta. Prea mult patru ore fara pauza pentru varsta aceea frageda. In timp ce ea era in examen, eu eram in biserica. Si in timp ce ma rugam ei i s-a facut rau...foarte rau...ne-am dus la spital si a fost internata. Ciudat, nu?
Multa vreme am regretat teribil acest "esec" (asa l-am considerat, tinand cont de talentul ei, de ambitia ei si de disponibilitatea la efort pe care o manifesta). Dar dupa ce a intrat in cea mai buna clasa din cel mai bun liceu din Constanta si i-am vazut colegii (unii dintre ei), am inteles...Bieti copii care au muncit atat de mult incat au ticuri nervoase (de exemplu smulgerea parului din cap)...Am inteles, dar nu ma atragea biserica aceea...
Dar azi, cu ajutorul Maicutei Domnului, care mi-a purtat pasii intr-acolo, am scapat de aceasta problema. Am putut simti clar ca era problema mea. Am "vazut" linistea bisericii, am simtit "mangaierea" crucii si in acelasi timp am simtit agitatia mea interioara, mi-am vazut nerabdarea si mandria...Multumesc, Maicuta scumpa!
Acatistul Buneivestiri, audio
4 comentarii:
Doamne, Dana, mari daruri primesti...Domnul si Maica Sa sa-ti ajute in continuare!
Dragă Dana, mulţumesc din adâncul inimii mele!
Ţi-am mulţumit şi aici http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2009/03/hotarare-grea.html
Şi fiindcă azi e Buna Vestire, îţi dăruiesc cu drag versurile următoare:
ÎN CRINII ALBI...
În crinii albi îţi văd neprihanirea,
Marie, Maică a Fiului de Sus.
În lacrima tăcută văd iubirea
Şi-n ochi duioşi îţi tremură privirea
De Maică sfântă-a Domnului Iisus.
Îţi pleci uşor privirea-nceţoşată,
Iar inima-ţi tresaltă de uimire...
Un înger ţi se-nchină de îndată,
Tu tremuri tot ca trestia înaltă,
Şi-n piept se-adună valuri de iubire.
Nu îndrăzneşti să-ţi mai rosteşti suspinul,
Te farmecă prezenţa îngerească.
De dincolo de nori tu vezi seninul
Şi ştii c-acesta ţi-e acum destinul
Să laşi sfios ca Fiul să se nască.
Nu poţi altfel că tu ai fost aleasă
Şi vrei ca roabă-a Cerului să fii!
...Îţi ştii podoaba sfântă de mireasă
Şi inima şi dorul nu te lasă
Că ştii c-aceasta-i pentru veşnicii...
Şi te supui cu-atâta frumuseţe
Dorind a lumii dulce mântuire.
Iar sufletul tânjeşte să-L răsfeţe
Şi să-I şoptească sfintele poveţe
Celui venit de Sus doar din iubire.
Dorim şi noi s-avem neprihănirea
De robi ca tine-ai Tatălui din ceruri.
Mereu la El să ne-aţintim privirea,
Să învăţăm ce dulce e jetfirea
Când cu Hristos trăim curat de-a pururi.
Multumesc Mariana! Poezia este minunata!
Trimiteți un comentariu