vineri, 8 mai 2009

Autojustificarea prin religie

Bogdan Mateciuc, 22 iunie 2008

Ana lucrează la o firmă privatizată recent. Noul management este străin si implementează un alt stil de lucru, mai eficient. Vechile deprinderi ale angajatilor trebuie să se schimbe. Ca si în alte domenii ale vietii, cine nu se adaptează, trebuie să părăsească sistemul, într-un fel sau altul.

Pe lângă problemele de adaptare, Ana mai are o problemă. Cu putin timp înainte de privatizare, a luat acasă un copiator care părea să nu mai fie necesar în birou.

Noua conducere a luat notă de disparitia copiatorului si, pe lângă problemele de adaptare la schimbare, i-a pus în vedere Anei să îl aducă înapoi. Ana însă l-a vândut unui vecin.

Acum ea este foarte stresată. Este constientă de incapacitatea ei de adaptare si îi este teamă că îsi va pierde locul de muncă. Dar... ea este crestină si se încredere în Dumnezeu. De când cu privatizarea si cu noua conducere, a început să se roage fervent Domnului, pentru pază si protectie. În mintea ei, noii sefi sunt niste răi fără de Dumnezeu, iar ea îsi pune nădejdea în El, că va iesi cu bine din aceste încercări.

Cristi este căsătorit de cinci ani. El este o fire mai molatică, iar sotia lui o fire mai energică. De-a lungul timpului, au reusit să-si facă un rost si să-si asigure un anumit nivel de trai. Aceasta datorită mai ales eforturilor ei. Potrivit planurilor făcute de ei la începutul mariajului, mai au de realizat câteva deziderate. Cristi este însă rupt de eforturile care ar trebui să fie comune. Se simte incapabil să tină pasul cu sotia. De altfel, întreaga viziune de viată a sotiei, cândva agreată împreună, reprezintă un stres pentru Cristi care, desi simte că trebuie să iasă din comoditatea lui traditională, refuză să facă si cea mai mică schimbare în ceea ce-l priveste.

În schimb, Cristi a devenit în ultima vreme un bun crestin. A început să urmărească frecvent Trinitas TV, îi citeste pe Sfintii Părinti si participă pe internet la discutii duhovnicesti. Sotia lui nu face toate acestea... sau le face la o scară mult mai mică. Pentru Cristi, aceasta este dovada imbatabilă că el are dreptate în divergentele dintre ei - legate de implicare în familie si trasul împreună - si nu sotia lui.

Ce au în comun Ana si Cristi?

Fuga de realitate si ascunderea în spatele unor îndeletniciri religioase. Refuzul lor de a se adapta la realităti si lenea lor sunt mascate în spatele religiei.

Care ar trebui să fie însă rolul credintei religioase?

În Sfânta Scriptură, psalmistul David spune într-un loc: "Dumnezeu întăreste bratul care întinde arcul". Desigur, bratul care nu face nimic rămâne moale si nu propăseste. Asemenea Anei si lui Cristi.

Sursa: Odaia de sus, pagina personala a lui Bogdan Mateciuc

5 comentarii:

adriana spunea...

pai Ana si Cristi se pare ca nu au inteles ce inseamna a fi crestin...dar au vrut sa intelesga sau vor doar sa-si ascunda greselile?
...m-au amuzat cele doua situatii...

uite cum a fost sambata la noi...eu asa inteleg sa fim crestini...dardindar: Castigatorul bicicletei

Loredana spunea...

Multumim mult pentru ca t4e+ai gandit la noi si pentru urarea ta.

Dana spunea...

Cu mare drag, Loredana!Mi-e tare dor de vremea cand si fetele mele erau mititele.

Dana spunea...

Draga Adriana,am citit despre intalnirea cu asociatia IHTIS! Felicitari organizatorilor si castigatoarei. De fapt, toti participantii au castigat ceva de mare pret.

In ceea ce-i priveste pe Ana si Cristi, ei sunt doar doua exemple...Ai dreptate, a fi crestin inseamna sa lupti sa te schimbi cu totul, nu doar la suprafata, aparent.

adriana spunea...

multumesc...cum am promis, azi am inceput povestea...dardindar: Povestea bicicletei sau lungul drum de la copilarie la maturitate