In memoriam Octavian Paler
Maestrul nu s-a considerat pe sine un om religios. Si totusi, in mod paradoxal, in multe din scrierile sale a dezvaluit Adevarul. Ca aici:
“Intr-un fel e mai rau ca pe front…la noi, acum, e imposibil sa-ti sapi o transee. Unde s-o sapi? Nici macar una circulara nu te ajuta deoarece, cand ai terminat-o, ai surpriza sa descoperi ca dusmanul se afla inlauntrul tau” (Don Quijote in Est).
Si-a analizat obiectiv si sincer fricile 'de mangusta'. Si asteptarile inutile...
A definit surprinzator negatiile. Adica usile inchise. Adica daca cineva ma refuza, sau imi intoarce spatele, sau mi se impotriveste, o face nu pentru ca are ceva cu mine ci pentru ca ascune rani adanci (de care poate a uitat).
"E o rană în scândura uşii
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi uşa cu grijă,
să nu loviţi rana cu cheia." (Definitia usilor inchise)
Doamne, iti multumesc pentru Octavian Paler!
Odihneste-l Doamne, la loc luminat, la loc cu verdeata, unde nu este durere, nici intristare nici suspin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu