Primul sfant pe care l-am "intalnit" dupa redescoperirea credintei a fost Sfantul Pantelimon tamaduitorul, datorita moastelor sale din catedrala Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Constanta.Stiind ca e intotdeauna acolo, la indemana, te simti in siguranta, stii ca te poti inchina la moastele lui oricand, nu e nevoie sa stai la coada intr-o zi speciala, cand e foarte aglomerat. Si totusi...fiind in concediu, am fost azi la Sfanta Liturghie oficiata la catedrala. Cuvintele sunt sarace in a descrie starea cu totul speciala pe care o ai privind oamenii ingenuncheati printre ruinele parcului arheologic sau pe trotuar. Am stat cu mare drag la coada pentru a ma inchina la sfintele moaste si chiar daca n-as fi crezut, a fost altfel decat de obicei. Parca pentru prima oara dupa atatia ani de cand il stiu, sfantul m-a binecuvantat cu puternic miros de mir in timp ce ma inchinam. Liturghia a fost sublima, Preasfintitul a slujit jertfelnic si impresionant. La sfarsitul slujbei, inainte de cuvantul de invatatura, PS Teodosie a citit Molitfele Sf Vasile cel Mare, in cinstea tamaduitorului Pantelimon si spre folosul nostru.
Inaintea celui cu chip si nevinovatie ingereasca, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestramutata credinta s-a invrednicit a sta alaturi de scaunul nemuritorului imparat, Pantelimon, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu ca un doctor fara de arginti, sa ne cerceteze degrab si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti, ca izbaviti cu platosa bunatatii sale, in tresaltari de bucurie, sa-i cantam: Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu