sâmbătă, 8 august 2009

Doua cepe mari


Am convingerea ca atunci cand invatam ceva de pe urma suferintei altcuiva, acela care sufera va primi de la Domnul mare plata. Domnul face asta in marea lui bunatate si nedescrisa lui marinimie. Domnul implineste toate cele bune, doar un deget daca miscam spre el. Am povestit aici despre felul in care l-am descoperit pe Domnul, la moartea tatalui meu. Si chiar daca tatal meu a murit nespovedit si neimpartasit (nu pentru ca n-ar fi vrut ci pentru ca preotul chemat a spus: "Vin maine"), datorita faptului ca moartea lui a muiat inima mea invartosata si ochii mei au inceput sa se intredeschida catre credinta, sunt sigura ca Domnul l-a miluit.

Daca cineva se imbolnaveste de cancer la plamani iar cei apropiati ai lui, vazandu-i chinul, se lasa de fumat, cu siguranta ca cel bolnav va avea plata de la Domnul, pentru ca suferinta lui a fost intr-un fel de folos celorlalti.

Si "mecanismul" acesta al marii bunatati si al rasplatirii a orice lucru bun merge si acolo unde nu e neaparat implicata suferinta. Domnul a lasat in asa fel lucrurile incat un om onest sa poata sa inteleaga ca are ceva de invatat de la oricine. Si atunci cand invata ceva de la semenul lui, daca il va pomeni pe cel de la care de la care a invatat, Domnul il va rasplati pe acela ce a servit drept model.

Azi am rumegat aceste ganduri. Si mi-am amintit de Mia, fosta colega de serviciu. N-am mai vazut-o de 15 ani, dar mi-am dat seama azi ca niciodata nu am pomenit-o la rugaciune. Eu eram stagiara si in acelasi timp incepatoare in ale credintei, iar Mia avea experienta vietii (a lumii de fapt). Si-mi facea unele necazuri, despre care nu reusesc sa-mi amintesc detalii, asa ca nu cred ca erau prea mari... Mia avea doua fete, eleve, una dintr-o casatorie anterioara si una cu actualul sot. Si spunea Mia despre fiica ei din prima casatorie, ca o suporta mai usor atunci cand face si ea cate ceva util. De exemplu cand face cate o oala de ciorba, foarte buna, in care pune desigur, doua cepe mari. Si povestea Mia cat de buna iese ciorba asa, cu multa ceapa. Eu pun doar cate o ceapa la ciorba, si nici aceea neaparat mare... Cu gandul la Mia mi-am dat seama ca ciorba mea ar putea fi mai buna decat este de obicei. Am tocat cu rabdare si am pus in oala 2 cepe mari. Doamne, ai mila de Mia si de fetele ei. Si iarta-ma Doamne, ca abia acu le pomenesc, cand nici nu stiu ce mai fac ele. Nu le-am pomenit cand era clar ca au nevoie. Dar cand n-are omul nevoie sa fie pomenit? Orice om are nevoie oricand de mare mila ta, Doamne, asa ca binecuvanteaza tu si pe fostele mele colege cu care ascultam despre ciorba facuta de Ioana, fiica Miei. De-acu sper sa imi amintesc sa le pomenesc de cate ori voi pune in ciorba cate doua cepe mari.

6 comentarii:

miki spunea...

pentru toate lucrurile deosebite de aici, te asteapta un premiu la mine

T spunea...

"Am convingerea ca atunci cand invatam ceva de pe urma suferintei altcuiva, acela care sufera va primi de la Domnul mare plata." :)

Dana spunea...

Multumesc mult, draga Miki! Frumoasa surpriza mi-ai facut.

Dana spunea...

T, multumesc pentru imbratisare! Stii, cred ca asta are legatura si cu postarea mesajelor noastre pe site-ul maicii. Daca sunt de folos si altora (mie mi-au fost de folos si ale tale :)...), Domnul ne rasplateste nitel si pentru asta. "Strategie" win-win.

Anne spunea...

E bine ca neincetat sa ne rugam pentru cei din jur. Frumos gestul tau.

Dana spunea...

Multumesc pentru vizita, Anne!