In seara asta scriu oarecum altfel decat de obicei. Regret intr-o anumita masura ca o fac, dar lucrurile ce le constat au devenit aberante chiar si pentru naivitatea mea. Nicoleta scria aici despre disparitia bunului simt. Postarea ei m-a convins sa ma exprim pe aceeasi tema. Randurile ce urmeaza nu sunt despre politica, ci despre mintea pervertita a unor politicieni. Pentru ca sunt in primul rand politicieni si in al n-lea rand oameni.
Va sa zica...povestea adevarata si recenta, cu personaje reale dar nenumite. Un domn primar din Romania a fost amendat de o echipa de comisari ai Garzii Judetene de Mediu, pentru neinchiderea unei rampi de deseuri menajere, in baza legislatiei actuale din domeniul protectiei mediului. Acum, nu conteaza daca legea aceea e buna sau nu, ca nu despre asta vorbim. Problema e ca domnul primar are aceeasi culoare politica cu seful Garzii de Mediu, adica seful celor doi comisari care l-au amendat. Si drept urmare domnul primar are "bunul simt" de a se plange in presa in gura mare ca a fost amendat de un coleg de partid. Poate cititorilor ziarelor respective li se va face mila de bietul domn primar...auzi ce sa pateasca bietul om... Iar colegii de partid ai celor doi, de partea cui credeti ca sunt? I se cere oare celui amendat sa-si rezolve problemele sau este ajutat sa si le rezolve? Nu tocmai. I se cauta nod in papura si este criticat cel ai carui subalterni au aplicat legea, adica si-au facut meseria. O doza zdravana de bun simt din nou...
Si atunci, ce sa faca amaratul de functionar public? Sa aplice legea monocolor? Sa aiba grija inainte de a pleca in control sa verifice fisa politica a sefului institutiei controlate? Pentru asta sunt ei platiti? Pentru asta exista legile? Doar pe post de sperietoare pentru adversarii politici? Si pentru furnici?
Doamne, iti multumesc pentru ca nu sunt in pielea acelor comisari (offf, asta seamana cu rugaciunea vamesului). Doamne, iti multumesc pentru ca anul asta am un director bun, care e mai intai om si abia apoi manager si politician. Tine-l Doamne cat mai mult, nu pentru culoarea lui, ci pentru omenie si pricepere, pentru profesionalism.
7 comentarii:
oamenii nu ar trebui sa isi uite intai calitatea esentiala, insusirea primordiala si abia apoi functiile dobandite, care de cele mai multe ori sunt efemere.
Am desoebita placere de a va invita la un nou concurs aici
Ai un premiu la mine pe blog draga mea. O zi frumoasa iti doresc
Ai dreptate, Loredana. Majoritatea dintre noi uitam (mi se intampla si mie uneori, Doamne pazeste-ma si invata-ma smerenia!). Pupici ingericai tale, pe care cand o privim ni se insenineaza sufletul.
Sorin, provocarea lansata de tine e tare interesanta. Multumesc pentru invitatie, ma voi stradui.
Anne, m-ai surprins. Ma simt onorata, multumesc.
Sora Dana , Va felicit Pentru POstariile Dumneavoastre Frumoase.
Doamne Ajuta!
Parinte, saru-mana. Iau vorbele dvs ca pe o incurajare.
Si am uitat sa spun, parinte, rugati-va si pentru mine, pacatoasa!
Trimiteți un comentariu