miercuri, 2 septembrie 2009

Daruri

Cum ai Tu grija, Doamne, de cei rai,
Si-ntai, si-ntai, de cei ce nu-s ai Tai –

Din tot ce ai creat, cum tot imparti
La lacomi, la roboti, si dezmatati –

Imparte, Doamne, da-le mai departe,
Da si aici, si dincolo de moarte –

Si pentru cei pe care ii iubesti,
Nu da nimic – e mult prea mult ca esti…


Autorul acestei poezii mi-a permis sa o postez cu conditia de a nu-i mentiona numele.

4 comentarii:

ElenaV. spunea...

Multumesc, pentru poezia postata, draga mea, este atat de profunda....mi-a mers la suflet...mai ales ultimele 2 versuri....incep sa pricep anumite lucruri si ma relatioez un pic diferit fata de Dzeu...Multe binecuvantari autorului:* Doamne ajuta!

Dana spunea...

Da, Elena, si mie mi-a placut enorm poezia si am inteles din ea cum sa ne raportam corect la Domnul. Te imbratisez. Voi transmite mesajul tau autorului si il voi ruga sa-mi permita sa mai postez si altele.

elena marin-alexe spunea...

Superba poezia cu mult inteles , ascuns.
Im special ultima strofa mi-a placut mult si chiar ii multumesc Lui ca exista si pentru mine este indeajuns, caci restul vine prin credinta...
O zi plina de bucurie iti doresc!

Dana spunea...

Mare dreptate ai, Elena! Multumesc pentru urare! Domnul sa te binecuvanteze la tot pasul!