"Dumnezeu nu ne-a zidit spre manie, ci spre fericire, ca sa ne bucuram de bunatatile Lui i sa ne aratam cu multumire si cu recunostinta fata de Binefacator. Dar negrija noastra in a cunoaste darurile Sale ne-a adus la trandavie. Iar aceasta ne-a dat pe mana uitarii, de la care a impartit peste noi nestiinta.
Iar de vrem sa punem inceputul, ca sa ne intoarcem de unde am cazut, avem nevoie de multa osteneala, fiindca nu vrem sa parasim voile noastre, ci socotim ca impreuna cu ale lui Dumnezeu le putem implini si pe ale noastre. Aceasta insa este cu neputinta. Caci insusi Domnul a zis: "Nu fac voia Mea, ci a Tatalui care M-a trimis", cu toate ca una este voia Tatalui, a Fiului si a Duhului, precum una este fiinta nedespartita. Dar pentru noi a zis acestea, si despre voia trupului. Caci daca nu e coplesit trupul si nu ajunge intreg omul purtat de Duhul lui Dumnezeu, nu face voia lui Dumnezeu decat cu sila. Dar cand impartaseste harul Duhului in noi, atunci nu mai avem voia noastra, ci tot ce se face e voia lui Dumnezeu. Atunci dobandim pacea. Iar unii ca acestia, fii lui Dumnezeu se vor chema. Caci voiesc voia Tatalui, ca si Fiul Lui Dumnezeu si Dumnezeu. Dar pe aceasta nu o poate afla cineva fara de pazirea poruncilor, prin care vine taierea oricarei placeri sau vointe proprii si rabdarea oricarei dureri ce se iveste din pricina aceasta."
Filocalia, vol.5 - Petru Damaschin, cartea Intai, pag 43-44
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu