O zi atat de simpla, de calda, de frumoasa... Mult spus o zi, vreo doua ore de ALTFEL... de rupere a ritmului, de spargere a goanei spre moarte... o mica pauza, o plimbare pe malul marii... atat, doar atat.
Nu am mai pasit pe plaja de cativa ani, desi pot sa vad marea in zare, de la fereastra biroului. Azi am ascultat valurile, am cules scoici, ne-am plimbat pe plaja. Bucurie simpla si adevarata. Prilej de a ne regasi, fiecare pe sine si fiecare pe celalalt. Mi-am amintit de jocul maicii Siluana, jocul pietrelor. Hai ca merge si cu scoici, nitel altfel, adaptat momentului. Am observat ca ne atrag scoici diferite. Pe mine cele mici, si pe cat posibil in culori pastelate, pe el cele mari si cele intregi, cu jumatatile lipite... Ia te uita, va sa zica alergam dupa refacerea intregului, Doamne ajuta! A inceput sa caute scoicile care imi placeau mie, galbene, roz... apoi am cautat si eu scoici care ii placeau lui, iata ce simplu. Doamne, ce scoici fumoase ai facut! Pentru cine oare? Ce culori fine, delicate, ce forme perfecte, cata armonie...
Slava Tie Doamne pentru bucuria lucrurilor simple, Slava Tie pentru frumusetea scoicilor si pentru muzica valurilor si pentru linistea din suflet si pentru a Ta imensa iubire pentru fapturile tale. Slava Tie pentru ce-am vazut, pentru ce am auzit si pentru simtire. Pentru redescoperirea copilului uitat, care nu vrea sa creasca si a ramas ascuns in adancul sufletului.
4 comentarii:
mi-e dor de mare!
si ce frumos ai povestit,danuta!
imi facui alt blog :)).
pup
Eu ma gandeam sa sterg ca suna tare copilaresc. Dar culmea e ca am inceput sa ma simt din nou oarecum copil. Tare frumos blogul tau cel nou! Pup si eu
Sa va dea Domnul tot bucurii, in mare mila Lui!
Multumesc din suflet, Iuliana! Bucuria sa fie descatusata in sufletele tuturor.
Trimiteți un comentariu