miercuri, 14 aprilie 2010

Cadou din partea unei minunate doamne


Povestea acestui cadou a inceput pe blogul Loredanei. Acolo am avut bucuria sa citesc despre scriitoarea Iulia Branza Mihaileanu. Si pentru ca aceasta minunata doamna mi-a atins sufletul, am lasat un comentariu la postarea Loredanei despre dansa. Doamna Iulia l-a citit si mi-a cerut adresa pentru a-mi darui carti. I-am dat-o intr-un tarziu, explicandu-i de ce nu merit cadoul dansei... dar se pare ca n-am fost destul de convingatoare.
Alaturi de patru din cartile dansei, pe care abia astept sa le citesc, am primit o scrisoare adevarata, scrisa de mana. Doamne, in epoca asta grabita a internetului si a postei electronice, uitasem ce minune poate fi o scrisoare adevarata, asezata in pagina cu respect, dupa regulile clasice. O scrisoare calda, asemenea painii proaspat iesite din cuptor...

N-am cuvinte sa va multumesc, doamna Iulia!

Imi permit sa preiau aici cateva randuri din volumul Profetiile Corbului, randuri care indeamna la bucurie in conditiile unei vieti grele. Savurati:

"Instinctul ancestral al lupului domesticit cconducea cateaua inspre oameni. Fiecare din puii adusi pe lume avea nevoie de un stapan. Ii ducea la intalnire cu destinul lor. Ea nu stia ce-i asteapta. Viata de caine vagabond era grea. Era asa de scurta, incat reuseai doar sa te nasti si sa vezi soarele, sa te bucuri de laptele mamei si sa te joci cu fratii, apoi sa suferi si sa mori, fara sa intelegi mare lucru din lumea in care ai fost aruncat. Dar si in acest rastimp o catelusa reusea sa fie mama buna, sa-si alapteze puii cu sanul ei chinuit, sa-i iubeasca si sa le doreasca binele. Intr-o zi, ii trezea mai devreme, ii impingea cu botul in cosite, zicandu-le in laconicul grai cainesc: Acum e timpul sa vedeti lumea. Viata voastra e scurta. De aceea trebuie sa va bucurati de orice lucru intalnit in cale. Iata, acesta e soarele. Bucurati-va ca-l vedeti. Aceasta e iarba. Rostogoliti-va pe ea si va bucurati. Acestia sunt copiii. Ei sunt cei mai minunat lucru din lumea in care v-ati nascut. Apropiati-va de ei si le mirositi piciorusele, apoi asezati-va pe labutele dinapoi si uitati-va in ochii lor. Cand veti vedea stralucind in ei o luminita, sa dati voios din coada. Luminita aceea inseamna noroc pentru voi. Dupa luminita aceea, o manuta se va intinde sa va mangaie pe crestet. Apoi manuta va cauta in buzunar si va scoate un biscuit dulce. Luati-l cu delicatete, roadeti-l incetisor si nu uitati sa va simtiti fericiti."

2 comentarii:

Iulia spunea...

Draga Dana,
Multumesc pentru cuvintele frumoase. Pasajul remarcat de tine este de fapt ideea centrala a cartii ,,Profetiile Corbului". Ma bucur ca l-ai remarcat. Ma bucur ca te-am cunoscut. Sa ne auzim numai de bine.
Cu drag, Iulia Mihaileanu

Dana spunea...

Multumesc pentru vizita!
Da, e o intreaga filozofie de viata in acest pasaj. Cred ca l-am remarcat pentru ca de mica mi-am impus sa imi placa ceea ce am de facut, nu sa fac ceea ce imi place. Iar de cand am redescoperit credinta sunt in cautarea bucuriei, a fericirii, indiferent de ceea ce se intampla in jur.

Acum citesc Povestirile Cainelui Sihastru. E incredibila si fascinanta modalitatea de abordare. Dupa ce o termin, mi-as dori sa scriu despre carte, sa o recomand, dar nu stiu unde poate fi gasita. E drept ca n-am cautat in toate librariile, am cautat doar in cele online deocamdata. Pot primi un indiciu?