S-a incheiat si anul acesta bacalaureatul. Unii au invatat, altii s-au stresat, altii au copiat... Fiecare dupa puteri si dupa interes, dupa personalitate si caracter. Am aflat cu mare interes despre un tanar absolvent care la al treilea subiect de la proba scrisa la limba romana, respectiv "Eseu despre particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un basm cult: Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga", a fost cu totul original si profund. A scris eseul facand o paralela intre Harap Alb si Iisus Hristos. Waw. Imi pare rau ca un am avut privilegiul sa citesc acel eseu. Nu sunt profesoara de romana, iar lucrarile de la bac nu sunt publice. Dar speram sa aflu ca originalitatea tanarului, de altfel olimpic la matematica, va fi rasplatita. No way... Acel comentariu a fost punctat probabil cu zero sutimi din trei puncte posibile... adica nimic. De ce? De ce sa gandim toti la fel, exprimandu-ne doar in canoanele impuse? Oricum, chiar daca eseul nu a fost rasplatit de comisia care a corectat lucrarile, cu siguranta ca va fi rasplatit de cineva acolo sus...
Mi-am amintit ca Dan Puric a utilizat frumoase basme romanesti cand a prezentat un concert al maicilor de la Diaconesti. Nu e nimic in neregula in a-l cauta si a-l gasi pe Domnul intr-un basm, fie el si cult.
In ziua afisarii rezultatelor, pe messenger, la statusul lui Andrei se putea citi: "Se pare ca nu este nici o paralela intre Harap Alb si Iisus Hristos" Ba da, Andrei, este mai mult decat o paralela... Este o intersectie.
2 comentarii:
am citit ceva de genu asta pe undeva...
nu mai stiu unde.
o sa caut.
Ramona, multumesc mult pentru cele trimise. Citez:
"...poporul nostru a păstrat în cuvântul său, în basmele, legendele, doinele, cântecele şi colindele noastre, toată esenţa credinţei creştin-ortodoxe... Astfel, Harap-Alb nu este un oarecare, un om care-şi caută un drum... ci este fiul Omului, cel care aleargă după Împărăţie. Păcatul şi neascultarea l-a îndemnat să asculte de Spân (chipul îngerului căzut, androginul) şi mezinul nostru alegând confortul şi răcoarea din fântână s-a coborât în cele din adâncurile pământului, în întuneric, şi a devenit astfel sluga celui Viclean. Ieşind în lumină, a trebuit să poarte cu sine, tot drumul, ascultarea de demon. Şi cum păcatul nu poate să moară decât prin Moarte, Harap-Alb învaţă să moară... şi primeşte în finalul basmului Învierea sa... Omul acesta a învăţat “calea Golgotei” şi ne învaţă şi pe noi... în drumul său, primeşte în preajma sa oameni neputincioşi, cu defecte, acel Gerilă, Păsărilă, Ochilă şi ceilalţi sunt defectele umane reprezentate de cele cinci simţuri. În ele mezinul nu a văzut defectul, ci virtutea... Ce exemplu de sfinţenie mai doriţi?”... Da, asta trebuie să învăţ şi să caut... să devin creator, meşter al cuvântului popular şi al Cuvântului.... ...nu-mi trebuie lemn, pânză, culoare ...am suflet şi inimă născută în poporul Român." din Mestesugar al Pamantului, de Constantin Bogdan
Trimiteți un comentariu