Bucuriile Bucurestiului

Imi e drag Bucurestiul, chiar daca e aglomerat, obositor si poluat. Imi e drag pentru bisericile minunate pe care le are si pentru parcuri. Pentru facultati si pentru teatre. Practic mi-am petrecut concediul alergand intre Constanta si Bucuresti, datorita examenului de admitere al Cezarei. Mai intai, s-a intamplat sa mergem pentru inscriere. Acest lucru s-a intamplat intr-o duminica. Stiu ca nu e bine sa calatoresti duminica, dar a fost complicata procedura la ridicat diploma de bac si nu am reusit sa ajungem sambata. Asa ca, am luat binecuvantare de la duhovnic pentru a calatori duminica. Dupa inscriere ne-am intalnit cu draga de Ivona, pe care am rugat-o sa ne duca la o biserica. Am trecut pe langa Sapientei si ne-am oprit la Mihai Voda, biserica binecuvantata din plin de prezenta Maicii Domnului.

N-am mai prins mare lucru din slujba, de fapt am ajuns doar cu putin inainte de predica, dar am avut bucurie multa acolo, inchinandu-ne la icoana facatoare de minuni. Predica a fost o adevarata cateheza, iar parintele a vorbit in final cu mult realism despre problemele actuale.Dupa slujba ne-am plimbat prin Cismigiu.

In ziua examenului Cezarei am reusit sa ajung undeva unde imi doream demult sa merg, si anume la Manastirea Radu-Voda.

Era o zi de vineri de data asta. Am ajuns tocmai la inceputul acatistului Sfantului Nectarie. M-a intamplinat o atmosfera cu totul speciala inca de la intrarea in curte. M-am apropiat de moastele dragulului meu Sfant Nectarie abia dupa ce am lasat pomelnicul la usa altarului. Si cand m-am apropiat m-am simtit binevenita si salutata. M-a podidit plansul. A fost un plans coplesitor, pornind de la iubirea de nedescris pe care simteam ca Sf Nectarie o are pentru noi toti. E minunat sa poti simti iubirea unui sfant. Am stat ceva vreme "de vorba" cu Sfantul Nectarie si stiu ca ma astepta si ca imi va fi alaturi mereu, doar sa imi amintesc sa il chem. Toti sfintii fac asta de fapt. Dar despre Sfantul Nectarie voi mai scrie, inclusiv despre ziua examenului, intr-o postare ulterioara.

A mai ramas o zi. Cea de dupa afisarea rezultatelor, cand cei declarati admisi au dat examenul de limba franceza, pentru a se putea insrie suplimentar la sectia din Bucuresti a Facultatii de Drept din Sorbona. De data asta am mers mai aproape, la biserica de vis-a-vis de Facultatea de Drept, Sfantul Elefterie. Mare bucurie mare... inca in prag fiind m-am simit privita de ochii Maicii Domnului de pe bolta altarului. Stiusem, dar uitasem, ca bolta altarului a fost pictata de parintele Arsenie Boca. Maica Domnului cu Iisus in uniforma de detinut. Amandoi, zambind. Greu de povestit bucuria. N-as mai fi plecat de acolo. A urmat o noua intalnire cu Ivona, si o plimbare prin Cismigiu inspre biserica Popa Tatu.

Si nu ultima dintre bucurii: Cezara a intrat la facultate cu o medie foarte buna si a luat si examenul de limba franceza. Multumesc Domnului, Maicutei Domnului si Sfantului Nectarie. A trecut deja o luna de cand aveam de gand sa scriu aceste randuri... Nu stiu de ce am intarziat, poate din cauza moliciunii care te cuprinde cand iesi din priza, sau din cauza caniculei. Astept cu drag urmatorul drum la Bucuresti.