Am prins slujba acatistului intreaga si m-am rugat sfantului pentru una-alta, pentru toate cele ce conteaza, precum si pentru examenul Cezarei, pentru a o ajuta sfantul sa isi aminteasca tot ce a invatat si sa intuiasca ce nu ii iesise in cale. Si la un moment dat Sfantul mi-a spus: Gata, am ajutat-o,atat cat s-a putut, poti sa pleci. (Este ceva distanta intre Radu-Voda si facultatea de drept si voiam sa o intampin la iesirea din examen). Buuuun... Dupa ce a iesit si am comentat subiectele, fara sa-i spun de unde vin mi-a confirmat ca a raspuns intuitiv la cateva din cele 100 de subiecte. Dar interesant era ca la unele subiecte, unde era foarte sigura pe ea, o voce ii soptise o alta abordare. Acolo n-a tinut cont de voce si s-a bazat pe ratiune, pe ceea ce invatase, demonstrandu-mi ulterior cu notitele si chiar cu cartea ca avea dreptate. Dar grila de corectare spunea pe ici pe colo altceva... Adica vreau sa spun ca acolo unde ori grila de corectare ori cartea dupa care invatase contineau erori, sfantul incercase sa o ajute.
Oricum, dupa o munca intensa si cu ajutorul Sfantului Nectarie a reusit sa intre cu un punctaj foarte bun, punctaj care i-a permis si obtinerea unei camere la camin.
O alta intamplare cu Sfantul Nectarie.

Mi-am luat de la Radu-Voda o mica dar tare frumoasa icoana cu Sf Nectarie, pictata pe material ceramic (casant). Am asezat-o in dormitorul propriu, sprijinita langa o oglinda cu suport masiv de lemn. Intr-o dimineata m-a trezit cam cu o ora mai devreme decat era necesar. Am privit cu drag spre icoana. La putin timp dupa asta, s-a auzit o bufnitura puternica (daca n-as fi fost treaza ar fi fost cumplit). Oglinda se prabusise, oarecum in laterala, desi normal ar fi fost sa cada peste patul din care inca nu ma ridicasem. Dupa socul momentului initial m-am repezit sa caut icoana. Am gasit-o sub un morman de cioburi, fara nici o urma, fara nici o zgarietura. Slava Domnului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu