N-am stiut!

N-as fi crezut ca se poate ca o minunata si buna doamna, la o varsta trecuta de 75 de ani, o doamna care de cativa ani se spovedeste in toate posturile si merge cu toata inima la biserica de aproximativ trei ori intr-o saptamana, sa nu stie ca avortul este pacat. Bine, dar spovedania? Mi s-a spus: "Eu raspund la intrebarile parintelui. Nu stiu ce sa spun altceva. Nu stiu ce sa fac in biserica. Ma uit la oameni si ma iau dupa ei."

Mai intai a fost mirarea si tristetea. Mare mirare, mai mare decat cea provocata de aceia care faceau sondaj de opinie pe net in legatura cu pastrarea copilului lor. Doamne, multa confuzie a provocat comunismul, daca a fost insusit ca mod de viata. Dar poate e nevoie de putina cateheza si pe acest subiect, pentru batranii nostri care au intr-adevar varsta intelepciunii si au experienta vietii, dar nu au studiat religia si nu au reusit sa inteleaga numai din predici ce anume este pacatul.

Apoi a fost bucuria oportunitatii ivite. Nu a stiut, dar iata ca a aflat acum. M-am straduit sa explic de ce avortul e cea mai mare crima si ce urmari poate sa aiba asupra copiilor ramasi. Doamne, da-i si da-ne pocainta!

Asa cum m-am mirat astazi de un mare pacat neconstientizat, Doamne, cate pacate n-oi fi avand pe care nu le vad si nu le stiu sau nu le inteleg? Ucigasi de oameni suntem in toata clipa, cu zambetul pe buze, cu inconstienta. Doamne, mare este mila ta si cata vreme mai traim pe pamantul asta al Tau, in casa Ta de aici, ai inca ingaduinta pentru noi si ne ajuti sa descoperim cele inca nedescoperite. Si cele mai importante "lucruri" pe care le avem de descoperit, ca sa putem scapa de ele, sunt pacatele noastre. Doamne, ajuta-ne sa le vedem!