Razboiul Stelelor si mecanismul minciunii

Pe vremea cand eram in liceu si ma credeam buricul pamantului nu am inteles nimic din filmul "Razboiul stelelor". Recunosc, nici nu n-am straduit, l-am catalogat din start pe baza prejudecatilor proprii si l-am privit doar ca pe ceva spectaculos din punct de vedere al tehnicii de realizare (pe vremea aceea era).

In studentie am cunoscut o persoana tare simpatica, Adina, de mare calitate umana, dar paradoxala de multe ori. Am surprins-o pe Adina plictisindu-se la un spectacol de teatru pe care ma straduiam (probabil din snobism) sa il savurez (Ion si Ioana, de Marin Sorescu). In schimb, cand vorbeam de Razboiul stelelor si eu am afirmat ca filmul nu spune nimic si nu are nici un sens sa il privesti, mi-a spus scurt si moale, dar ferm, fara alte explicatii, ca si in acest film se ascund niste sensuri. La ora aceea eu nu stiam despre Adina ca il vizita frecvent pe parintele Steinhardt la Rohia. La ora aceea (prin 1984-1985) habar nu aveam ca exista parintele Nicolae (l-am descoperit de-abia dupa 1989, dupa adormirea sa).

Duminica trecuta a fost la televizor Razboiul stelelor, nu mai stiu pe ce canal, dar oricum nu conteaza. Mi-am amintit de Adina si m-am uitat la film. Intr-adevar, fazele care dezvaluie ceva dincolo de actiune sunt scurte ca intindere, ca timp. Dar am descoperit in ele foarte mult sens. Am vazut cat de usor cineva care este sau se crede bun poate sa devina rau. Am vazut cum raul, odata ce te-a prins in mreje, te invaluie treptat, te inlantuie si te depersonalizeaza, te transforma in marioneta, in masa de manevra, in instrument.

Am vazut foarte clar mecanismul de declansare al celei mai puternice si perfide ispite. Mecanismul minciunii. Ti se strecoara la ureche o minciuna aparent credibila si daca pui botul ai incurcat-o. Esti mintit de exemplu in legatura cu fiinta care iti este cea mai draga pe lume. Si daca amagirea te cuprinde ajungi sa pierzi tocmai fiinta pe care incercai sa o protejezi trecand de cealalta parte a baricadei. De fapt, nu ti-a spus nimeni ca vei trece de cealalta parte a baricadei. La minciuna de baza despre fiinta iubita se adauga, drept solutie a falsei probleme, ispita cunoasterii.

Adica, Skywalker este mintit cand i se spune ca sotia lui va muri si doar cel care reprezenta raul va putea "eventual" sa o salveze. In sinele lui Skywalker se da o scurta lupta, dar din pacate balanta se inclina de partea raului,datorita acceptarii minciunii drept adevar.

Din pacate, in viata noastra de toate zilele, la tot pasul ne sunt soptite sau sugerate ganduri mincinoase. Acestea pot sa fie despre altii sau despre noi. Ele par extrem de credibile si de "personale" pentru ca se muleaza pe personalitatea noastra, pe temerile noastre, pe preocuparile noastre sau chiar pe dorinta noastra de mai bine. Mi s-a intamplat sa descopar (Slava Domnului ca am descoperit pana la urma), felul in care mi s-a sugerat si am inghitit, am asimilat o minciuna, cu 20 de ani in urma. Cate oare n-or mai fi, inca nedescoperite... Descifrarea mecanismului prin care ne ies in fata aceste "cuceritoare" minciuni e tare utila. Nu degeaba parintele Arsenie Papacioc ne recomanda o stare de continua prezenta. O asemenea stare ne-ar feri de acceptarea minciunilor ce ne sunt varate pe sub piele.