Sinceritatea bucuriei

M-a surprins azi o atitudine cu totul speciala a unei tinere in biserica. Era langa mine, asa ca am observat-o vrand-nevrand. Din cand in cand spunea "La multi ani! Sa traiti!" celor din jurul ei. Adauga, daca i se permitea, o imbratisare si o sarutare. Mamelor cu copii in brate le spunea: "Sa va traiasca! E un inger." Dar cel mai impresionant era sa ii vezi fata continuu zambitoare, sa ii vezi ochii luminosi si umezi ca de caprioara, ce priveau mereu in sus. Intreaga ei fiinta emana bucurie, si era imposibil sa stai langa ea si sa te nu molipsesti. La un moment dat a spus unei doamne triste, preocupate : "Fiti fericita! "Aceasta a ripostat: "Dar de unde stii ca nu sunt? Sunt..." Raspunsul a venit promt, pe ton dulce: "Atunci zambiti, ca sunteti in Casa Domnului."

Un domn din comitet se agita sa regleze instalatia de incalzit si Ana i-a spus, cu voce mangaietoare: "Nu va faceti griji, totul este foarte bine."

Dupa liturghie, cand s-au citit Moliftele Sfantului Vasile, Ana a imbratisat-o duios pe doamna trista si a prins-o de mana, a tinut-o asa pana la finalul rugaciunii.

Desi in timpul slujbei Ana a stat destul de in fata, la miruit s-a dus in spate de tot si pe masura ce mai venea cineva la coada ea trecea din nou in spate ca sa ramana mereu ultima. M-am dus sa vorbesc cu ea, am sarutat-o si am imbratisat-o strans. Urmare unui mic interogatoriu am aflat ca se numeste Ana si ca are 19 ani, ca locuieste intr-o alta zona a orasului si era pentru prima oara in biserica noastra. Multumesc Domnului pentru ca mi-a scos-o in cale pe Ana, un om frumos, la care am vazut si m-a miscat adanc, sinceritatea bucuriei.