duminică, 4 martie 2012

Rugaciune pentru vederea pacatului propriu

Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvîrşire de luarea-aminte faţă de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi să-i vadă pe toţi, într-acest chip, buni. Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să îşi unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi sfinţeniei poruncite şi gătite nouă de Tine. Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăşi: ea a fost deja spălată prin apele botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor. Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbuşind în inimă mişcările duhovniceşti, aducând în ea mişcările sângelui şi trupului care sunt potrivnice Împărăţiei lui Dumnezeu. Dă-ne marele dar al pocăinţei, înaintea căruia merge şi pe care îl naşte marele dar al vederii păcatelor noastre.

Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei sale neluate în seamă şi neînţelese, şi se naşte din lucrările patimii dulceţii şi slavei deşarte care trăiesc în el neluate în seamă şi neînţelese. Păzeşte-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, şi dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-şi recunosc păcătoşenia şi lepezi pe cei ce se socot drepţi, ca să Te slavoslovim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi. Amin.

Sfântul Ignatie Briancianinov

2 comentarii:

If music be the food of love, play on... spunea...

Rugaciunea este bine venita oricand in vietile noastre, si pentru orice motiv, dar rugaciunea singura nu este suficienta, pentru vederea propriilor pacate. Deja, atunci cand ne rugam pentru acest lucru, deja am inceput sa ni le vedem. Cum bine spunea Sf. Ioan cel cu Gura de Aur, "A nu se cunoaste omul pe sine este culmea nebuniei si a patimilor“. La cunoasterea de sine nu se ajunge decat cand simti ca esti primul pacatos dintre oameni, asa cum bine a simtit si Sf.Apostol Pavel :"cel dintai dintre pacatosi sunt eu". Cunoasterea de sine te aduce in fata unui adevar infricosator, si iti distruge pacatul judecarii aproapelui, fiindca realizezi ca esti capabil de orice pacat, si de minciuna, si de crima, si de hula, si de toata rautatea. Cand te cunosti cu adevarat pe tine insuti ca om, vezi ca natura noastra de oameni, cand ajunge in exact situatiile oamenilor judecati, fac exact aceleasi pacate. Ca pacatele salasluiesc in noi ca potentiale, "asteptand" doar situatiile si imprejurarile favorabile pentru a face o fapta sau alta. Pe cine judecam noi? Pe cel care este indentic cu noi, doar conditiile si situatiile de viata au fost altele, favorabile unei caderi sau alteia. Ne judecam pe noi insine, in loc sa imploram mila pentru omul care a cazut, indiferent in ce a cazut. Sa nu credem cumva ca avand mici pacate nevinovate si altul pacate de moarte, putem crea comparatia, ca noi am fi buni, si celalalt rau, caci insasi comparatia ne face aidoma celuilalt. Fariseul si vamesul ne sunt exemplu revelator.
Asadar, este buna rugaciunea aceasta, dar in schimbul dorintei arzatoare de a nu mai judeca pe nimeni, Dumnezeu ne va trimite acele situatii de viata prin care ne va dezvalui de ce nu ar trebui sa mai judecam pe nimeni: pentru ca pacatele zac latente in fiecare dintre noi. Toate pacatele zac latente in fiecare dintre noi. Sf.Pavel a aflat, caci cand s-a numit a fi primul dintre pacatosi, nu era doar simpla modestie, ci era adevar curat si adevar simtit!

Dana spunea...

Mare dreptate ai. As mai adauga ca starea de pacatosenie ni se dezvaluie treptat, in straturi, atat cat putem duce. Ca daca ne-am vedea dintr-o data exact asa cum suntem, nu am suporta durerea. Una e sa stim teoretic ca in noi zac toate pacatele, si alta este sa constientizam si sa acceptam ca asa este.