marți, 28 aprilie 2009
Lupta interioara
Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.
Si ii spunea asa: Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
''Bunicule, care lup castiga?''
La care batranul ii raspunde simplu: 'Cel pe care il hranesti'
Sursa: email
luni, 27 aprilie 2009
Apel umanitar!
Am primit azi acest apel prin email, cu poza lui Andrei Laurentiu, documente medicale si bancare. Voi incerca sa le transform intr-un format accesibil pentru blog si voi reveni. Pana atunci, sa ne rugam pentru el si sa dam un banut.
APEL UMANITAR
Copilul Frij Andrei Laurentiu, domiciliat in Iasi, la doar 13 ani sufera de METASTAZA GANGLIONARA DE NEUROBLASTOM NEDIFERENTIAT CU 25 % NECROZA TUMORALA SI EMBOLII TUMORALE VASCULARE.
Pentru a supravetui trebuie sa mearga la o clinica in Italia pentru un transplant de celule stem autolog. Acest transplant este costisitor. Andrei ar trebui sa plece pe 10 mai 2009 la clinica din Italia dar parintii nu pot acoperi suma de bani necesara tratamentului. Pentru a-l ajuta pe Andrei Laurentiu putem dona in conturile:
Cont EURO - RO67BRDE240SV17426612400 deschis la sucursala Iasi, str. Atanasie Panu, 1B-2A, judetul Iasi
Cont RON – RO39BRDE240SV22888272400 deschis la sucursala Iasi, str. Atanasie Panu, 1B-2A, judetul Iasi
VA MULTUMIM SI DUMNEZEU SA VA AJUTE!
APEL UMANITAR
Copilul Frij Andrei Laurentiu, domiciliat in Iasi, la doar 13 ani sufera de METASTAZA GANGLIONARA DE NEUROBLASTOM NEDIFERENTIAT CU 25 % NECROZA TUMORALA SI EMBOLII TUMORALE VASCULARE.
Pentru a supravetui trebuie sa mearga la o clinica in Italia pentru un transplant de celule stem autolog. Acest transplant este costisitor. Andrei ar trebui sa plece pe 10 mai 2009 la clinica din Italia dar parintii nu pot acoperi suma de bani necesara tratamentului. Pentru a-l ajuta pe Andrei Laurentiu putem dona in conturile:
Cont EURO - RO67BRDE240SV17426612400 deschis la sucursala Iasi, str. Atanasie Panu, 1B-2A, judetul Iasi
Cont RON – RO39BRDE240SV22888272400 deschis la sucursala Iasi, str. Atanasie Panu, 1B-2A, judetul Iasi
VA MULTUMIM SI DUMNEZEU SA VA AJUTE!
duminică, 26 aprilie 2009
De ce nu esti tu cel care si-a incredintat grija pentru cei dragi iubirii Mele celei purtatoare de grija?
Scrisoarea trimisa de catre Parintele Serafim de Virita unui fiu duhovnicesc, episcop, care era in inchisoare.
"Te-ai gandit vreodata ca tot ceea ce te priveste pe tine Ma priveste la fel de mult si pe Mine? Lucrurile care te privesc pe tine sunt la fel de importante ca lumina ochilor Mei. Te pretuiesc atat de mult in ochii Mei (El vorbeste despre suflet) si te iubesc atat de mult; de aceea, e o bucurie atat de speciala pentru Mine sa te pregatesc si sa te incerc. Cand ispitele si vrajmasul vin peste tine, revarsandu-se precum un rau asupra ta, vreau sa stii ca,
Aceasta a fost de la Mine.
Vreau sa stii ca slabiciunea ta are nevoie de taria Mea, iar scaparea si izbavirea ta stau in a Ma lasa sa am grija de tine. Ia aminte, cand esti cuprins in valtoarea imprejurarilor grele, intre oameni care nu te inteleg, care nu iau in seama lucrurile ce iti aduc bucurie si te izgonesc de la ei,
Aceasta a fost de la Mine.
Eu sunt Dumnezeul tau, toate imprejurarile vietii tale sunt in mainile Mele; nu ai ajuns din intamplare in situatia ta, ci este tocmai locul pe care l-am pregatit pentru tine. Nu tu mi-ai cerut sa te invat smerenia? Iar acolo, te-am asezat in atmosfera potrivita, in scoala unde te vor invata ceea ce ai nevoie. Locul in care traiesti acum, precum si cei care traiesc in jurul tau, nu fac altceva decat Voia Mea. Ai dificultati financiare si abia supravietuiesti? Ia aminte,
Aceasta a fost de la Mine.
Vreau sa stii ca Eu dispun de banii tai; cauta scaparea la Mine si intelege ca Eu sunt izbavirea Ta. Ia aminte, camarile Mele sunt pline si inepuizabile si sa fii convins ca Eu imi tin toate promisiunile. Nu primi ca oamenii sa-ti spuna cand esti in necaz: „Sa nu crezi in Domnul si Dumnezeul Tau”. Ai petrecut vreodata intreaga noapte in zbucium? Esti despartit de rudele tale, de oamenii pe care ii iubesti? Am lasat sa ti se intample toate acestea astfel incat sa te intorci catre Mine si in Mine sa afli vesnica mangaiere si odihna. Te-a dezamagit prietenul tau, sau cineva caruia ti-ai deschis inima?
Aceasta a fost de la Mine.
Am ingaduit ca aceasta suferinta sa te atinga astfel incat sa inveti ca cel mai bun prieten al tau este Domnul. infatiseaza-Mi-le toate Mie si spune-mi tot ce ai pe suflet. Te-a vorbit cineva de rau? Las-o in grija Mea. Lipeste-te de Mine, in Mine este adapostul tau, astfel incat vei fi ferit de razboirile neamurilor. Voi face ca dreptatea ta sa straluceasca precum lumina, iar viata ta ca miezul zilei. Planurile tale au fost destramate, a slabit sufletul tau iar tu te simti sfarsit,
Aceasta a fost de la Mine.
ti-ai facut planuri si ti-ai stabilit obiective; le-ai adus inaintea Mea sa le binecuvantez. Dar vreau sa lasi toate in seama Mea, sa calauzesc si sa indrept cu Mana Mea imprejurarile vietii tale, caci tu esti orfanul, iar nu stapanul. Pierderi neasteptate au venit peste tine si deznadejdea ti-a cuprins inima, ia aminte,
Aceasta a fost de la Mine.
Caci cu aceasta multa oboseala si teama mare te incerc, ca sa vad cat de puternica iti e credinta in promisiunile Mele si indrazneala in rugaciune pentru aproapele tau. De ce nu esti tu cel care si-a incredintat grija pentru cei dragi iubirii Mele celei purtatoare de grija? De ce nu esti tu cel care ii lasa in ocrotirea Preacuratei Maicii Mele? Boli grave au venit peste tine, care poate vor fi vindecate sau poate sunt de nevindecat, tintuindu-te de patul tau,
Aceasta a fost de la Mine.
Pentru ca vreau sa Ma cunosti mai adanc, prin boala trupului si sa nu murmuri impotriva acestor incercari pe care ti le trimit. Nu incerca sa intelegi planurile Mele despre caile diferite de mantuire a sufletelor oamenilor, ci fara cartire si cu umilinta pleaca-ti capul inaintea bunatatii Mele. Ai visat sa faci ceva extraordinar pentru Mine, dar in loc sa indeplinesti asta, ai cazut pe patul de suferinta,
Aceasta a fost de la Mine.
Pentru ca te-ai fi cufundat astfel in lucrurile tale si Mi-ar fi fost cu neputinta sa-ti mai ridic gandul catre Mine, iar Eu vreau sa te invat cele mai adanci cugetari si invataturile Mele, ca sa-Mi slujesti. Vreau sa te invat sa simti cum tu nu esti nimic fara Mine. Cativa dintre cei mai buni fii ai Mei sunt cei care s-au despartit de activitatile vietii, pentru a invata sa foloseasca arma rugaciunii neincetate. Ai fost chemat pe neasteptate sa preiei o responsabilitate dificila, indurata in numele Meu. Iti incredintez aceste greutati si din acest motiv Domnul Dumnezeul tau iti va binecuvanta toate lucrurile tale, in toate cararile tale. In toate, Domnul iti va fi invatator si indrumator. In aceasta zi, am pus in mainile tale, copilasul Meu, acest vas plin cu mirul cel dumnezeiesc, sa-l folosesti din belsug. Adu-ti aminte intotdeauna ca fiecare dificultate de care te vei izbi, fiecare cuvant jignitor, fiecare vorbire de rau si critica, fiecare piedica in lucrarea ta care ar putea sa nasca in tine frustrare sau dezamagire, fiecare descoperire a slabiciunilor si neputintelor tale va fi unsa cu acest untdelemn,
Aceasta a fost de la Mine.
Cunoaste si aminteste-ti pururea, oriunde ai fi, ca orice bold care te inteapa va fi tampit (orice ac va fi tocit), de indata ce vei invata, in toate lucrurile tale, sa privesti catre Mine. Toate ti le-am trimis Eu, pentru desavarsirea sufletului tau,
Toate acestea au fost de la Mine."
Sursa: http://calindragan.wordpress.com/, prin intermediul site-ului Maicii Siluana
"Te-ai gandit vreodata ca tot ceea ce te priveste pe tine Ma priveste la fel de mult si pe Mine? Lucrurile care te privesc pe tine sunt la fel de importante ca lumina ochilor Mei. Te pretuiesc atat de mult in ochii Mei (El vorbeste despre suflet) si te iubesc atat de mult; de aceea, e o bucurie atat de speciala pentru Mine sa te pregatesc si sa te incerc. Cand ispitele si vrajmasul vin peste tine, revarsandu-se precum un rau asupra ta, vreau sa stii ca,
Aceasta a fost de la Mine.
Vreau sa stii ca slabiciunea ta are nevoie de taria Mea, iar scaparea si izbavirea ta stau in a Ma lasa sa am grija de tine. Ia aminte, cand esti cuprins in valtoarea imprejurarilor grele, intre oameni care nu te inteleg, care nu iau in seama lucrurile ce iti aduc bucurie si te izgonesc de la ei,
Aceasta a fost de la Mine.
Eu sunt Dumnezeul tau, toate imprejurarile vietii tale sunt in mainile Mele; nu ai ajuns din intamplare in situatia ta, ci este tocmai locul pe care l-am pregatit pentru tine. Nu tu mi-ai cerut sa te invat smerenia? Iar acolo, te-am asezat in atmosfera potrivita, in scoala unde te vor invata ceea ce ai nevoie. Locul in care traiesti acum, precum si cei care traiesc in jurul tau, nu fac altceva decat Voia Mea. Ai dificultati financiare si abia supravietuiesti? Ia aminte,
Aceasta a fost de la Mine.
Vreau sa stii ca Eu dispun de banii tai; cauta scaparea la Mine si intelege ca Eu sunt izbavirea Ta. Ia aminte, camarile Mele sunt pline si inepuizabile si sa fii convins ca Eu imi tin toate promisiunile. Nu primi ca oamenii sa-ti spuna cand esti in necaz: „Sa nu crezi in Domnul si Dumnezeul Tau”. Ai petrecut vreodata intreaga noapte in zbucium? Esti despartit de rudele tale, de oamenii pe care ii iubesti? Am lasat sa ti se intample toate acestea astfel incat sa te intorci catre Mine si in Mine sa afli vesnica mangaiere si odihna. Te-a dezamagit prietenul tau, sau cineva caruia ti-ai deschis inima?
Aceasta a fost de la Mine.
Am ingaduit ca aceasta suferinta sa te atinga astfel incat sa inveti ca cel mai bun prieten al tau este Domnul. infatiseaza-Mi-le toate Mie si spune-mi tot ce ai pe suflet. Te-a vorbit cineva de rau? Las-o in grija Mea. Lipeste-te de Mine, in Mine este adapostul tau, astfel incat vei fi ferit de razboirile neamurilor. Voi face ca dreptatea ta sa straluceasca precum lumina, iar viata ta ca miezul zilei. Planurile tale au fost destramate, a slabit sufletul tau iar tu te simti sfarsit,
Aceasta a fost de la Mine.
ti-ai facut planuri si ti-ai stabilit obiective; le-ai adus inaintea Mea sa le binecuvantez. Dar vreau sa lasi toate in seama Mea, sa calauzesc si sa indrept cu Mana Mea imprejurarile vietii tale, caci tu esti orfanul, iar nu stapanul. Pierderi neasteptate au venit peste tine si deznadejdea ti-a cuprins inima, ia aminte,
Aceasta a fost de la Mine.
Caci cu aceasta multa oboseala si teama mare te incerc, ca sa vad cat de puternica iti e credinta in promisiunile Mele si indrazneala in rugaciune pentru aproapele tau. De ce nu esti tu cel care si-a incredintat grija pentru cei dragi iubirii Mele celei purtatoare de grija? De ce nu esti tu cel care ii lasa in ocrotirea Preacuratei Maicii Mele? Boli grave au venit peste tine, care poate vor fi vindecate sau poate sunt de nevindecat, tintuindu-te de patul tau,
Aceasta a fost de la Mine.
Pentru ca vreau sa Ma cunosti mai adanc, prin boala trupului si sa nu murmuri impotriva acestor incercari pe care ti le trimit. Nu incerca sa intelegi planurile Mele despre caile diferite de mantuire a sufletelor oamenilor, ci fara cartire si cu umilinta pleaca-ti capul inaintea bunatatii Mele. Ai visat sa faci ceva extraordinar pentru Mine, dar in loc sa indeplinesti asta, ai cazut pe patul de suferinta,
Aceasta a fost de la Mine.
Pentru ca te-ai fi cufundat astfel in lucrurile tale si Mi-ar fi fost cu neputinta sa-ti mai ridic gandul catre Mine, iar Eu vreau sa te invat cele mai adanci cugetari si invataturile Mele, ca sa-Mi slujesti. Vreau sa te invat sa simti cum tu nu esti nimic fara Mine. Cativa dintre cei mai buni fii ai Mei sunt cei care s-au despartit de activitatile vietii, pentru a invata sa foloseasca arma rugaciunii neincetate. Ai fost chemat pe neasteptate sa preiei o responsabilitate dificila, indurata in numele Meu. Iti incredintez aceste greutati si din acest motiv Domnul Dumnezeul tau iti va binecuvanta toate lucrurile tale, in toate cararile tale. In toate, Domnul iti va fi invatator si indrumator. In aceasta zi, am pus in mainile tale, copilasul Meu, acest vas plin cu mirul cel dumnezeiesc, sa-l folosesti din belsug. Adu-ti aminte intotdeauna ca fiecare dificultate de care te vei izbi, fiecare cuvant jignitor, fiecare vorbire de rau si critica, fiecare piedica in lucrarea ta care ar putea sa nasca in tine frustrare sau dezamagire, fiecare descoperire a slabiciunilor si neputintelor tale va fi unsa cu acest untdelemn,
Aceasta a fost de la Mine.
Cunoaste si aminteste-ti pururea, oriunde ai fi, ca orice bold care te inteapa va fi tampit (orice ac va fi tocit), de indata ce vei invata, in toate lucrurile tale, sa privesti catre Mine. Toate ti le-am trimis Eu, pentru desavarsirea sufletului tau,
Toate acestea au fost de la Mine."
Sursa: http://calindragan.wordpress.com/, prin intermediul site-ului Maicii Siluana
Majorat cu pisici!
O ultima idee traznita cu trei zile inainte de petrecere: tortul sa fie ornat cu pisici. Incepem goana prin cofetarii si magazine alimentare in cautarea ornamentelor dorite, preferabil comestibile. Gasim tot felul de iepuri, miei si gaini, dar nici urma de pisici. Discriminare. Gasim pe net niste catei. Nici un fel de pisici. Aflam despre o fabrica de martipan in 23 August. Lucreaza pentru export, pentru Disneyland. Aflam despre o fabrica de martipan din Ovidiu, rascolim localitatea pe toate directiile si o gasim. Patroana tocmai pleca, dar ne-a explicat ca lucreaza doar pentru Olanda. Ne-a trimis la o firma ceva mai mica, cu livrari la intern. Gasim firma, este impresionanta prin multitudinea de figurine expuse si prin solicitudinea personalului, dar... lucreaza numai cu alte firme sau cofetarii. Si desigur, nu au pisici. Primim insa, un numar de telefon al unei foarte dragute domnisoare. O sunam si...iata rezultatul: 18 pisicute jucandu-se cu gheme turqoise [culoarea rochiei sarbatoritei]. Victorie! Concluzia Cezarei: daca nu renunti, daca insisti, obtii ce vrei, din aproape in aproape. Sper sa-si aplice concluzia si in alte domenii.
Un lant al informatiilor ne-a dus la persoana care ne-a rezolvat problema. Daca vreti un tort deosebit, de orice forma sau ornat cu orice va trece prin cap, sa-mi cereti detalii si va voi da numarul de telefon al creativei domnisoare Cherim. Si culmea, pisicile au fost delicioase, ca si tortul dealtfel.
miercuri, 22 aprilie 2009
Moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe la Constanta
Am aflat cu bucurie de pe blogul lui Cami ca azi 22 aprilie au fost aduse de la biserica din Feredeni-Deleni din judeţul Iaşi, moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Au fost depuse la parohia „Sfântul Gheorghe" din Constanţa, cu prilejul hramului.
Ne putem închina la Sfintele Moaşte pana pe 23 aprilie, ora 22 la Biserica Sfântul Gheorghe,str. Nicolae Iorga nr.12.
Detalii aici:
Roaga-te pentru noi, purtatorule de biruinta, sfinte mare mucenice Gheorghe!
luni, 20 aprilie 2009
duminică, 19 aprilie 2009
Hristos a inviat! La multi ani, Cezara!
Sa fie oare o simpla intamplare ca ai implit 18 ani in ziua Invierii Domnului? Eu cred ca nu. Unele lucruri , si nu putine, ne sunt daruite, ca momente cu totul speciale. Lumina Domnului sa iti rascoleasca sufletul, aducand la suprafata adancul Adevarului, pace si intelepciune, iertare si nejudecare, iubire adevarata!
Multumesc, Doamne!
Multumesc, Doamne!
sâmbătă, 18 aprilie 2009
Anunt umanitar
Dragii nostri,
Va scriem pentru a va cere ajutorul pentru un suflet drag noua, Diana Mociran, din Baia Mare, in varsta de 28 de ani, care sufera de chistadenocarcinom ovarian cu carcinomatoza peritoneala (cancer). A suferit trei interventii chirurgicale si tratament in Romania, insa acestea nu i-au rezolvat problemele de sanatate.
In momentul de fata starea ei este grava si are nevoie urgenta de o operatie in Germania, ale carei costuri se ridica la 60.000 EUR. Familia nu detine aceasta suma, fiind nevoita sa apeleze, pentru salvarea singurului copil, la ajutorul celor din jur.
Va rugam sa n-o uitati pe Diana si sa o ajutati. Donatiile se pot efectua in conturile deschise la BRD, sucursala Baia Mare, agentia Hortensiei nr:
RO78BRDE250SV32358392500 –cont RON
RO47BRDE250SV34546362500 – cont EURO.
Va multumim! Domnul sa va binecuvanteze!
Sursa: Ramona
Va scriem pentru a va cere ajutorul pentru un suflet drag noua, Diana Mociran, din Baia Mare, in varsta de 28 de ani, care sufera de chistadenocarcinom ovarian cu carcinomatoza peritoneala (cancer). A suferit trei interventii chirurgicale si tratament in Romania, insa acestea nu i-au rezolvat problemele de sanatate.
In momentul de fata starea ei este grava si are nevoie urgenta de o operatie in Germania, ale carei costuri se ridica la 60.000 EUR. Familia nu detine aceasta suma, fiind nevoita sa apeleze, pentru salvarea singurului copil, la ajutorul celor din jur.
Va rugam sa n-o uitati pe Diana si sa o ajutati. Donatiile se pot efectua in conturile deschise la BRD, sucursala Baia Mare, agentia Hortensiei nr:
RO78BRDE250SV32358392500 –cont RON
RO47BRDE250SV34546362500 – cont EURO.
Va multumim! Domnul sa va binecuvanteze!
Sursa: Ramona
miercuri, 15 aprilie 2009
De ce l-a vandut Iuda pe Hristos
Din cuvântul părintelui Seraphim Rose aflăm de ce Iuda l-a vândut pe Iisus. Iar acest “de ce?” nu este nicidecum o simplă iscodire a minţii, ci este o întrebare fundamentală care nu priveşte numai trădarea lui Iuda, ci mă priveşte direct pe mine şi poate si pe tine, cel care citeşti.
Parintele Seraphim Rose, tâlcuire a episodului evanghelic petrecut in Miercurea Patimilor, în care Iuda îl vinde pe Hristos arhiereilor (Matei 26: 6-16)
“În acest fragment din Scriptură citim cum, în timp ce Domnul nostru se pregătea pentru Patimile Sale, o femeie veni şi-L unse cu un ulei foarte preţios; şi este impresionant cum Domnul nostru a acceptat o asemenea iubire de la oameni simpli. Dar în acelaşi timp, Iuda - unul din cei doisprezece ucenici care erau cu El - privi ceea ce se întâmplase şi ceva în inima lui se schimbă. Aceasta se pare că a fost “picătura care a umplut paharul”, întrucât Iuda era cel care se ocupa de bani şi se gândea că aceasta a fost o risipă de bani. Putem chiar vedea procesul logicii care se derula în mintea lui. Îl putem auzi gândind despre Hristos: “Credeam că omul acesta era cineva important. A risipit banii, nu face lucrurile cum trebuie, se crede aşa de important…” şi tot felul de alte idei asemănătoare pe care diavolul le-a strecurat în mintea lui. Iar cu patima sa (principala sa patimă era iubirea de argint), a căzut în cursa diavolului şi a fost făcut să-L trădeze pe Hristos. Nu dorea, de fapt, să-L trădeze; nu dorea decât bani. Nu s-a păzit pe sine şi nu şi-a răstignit patimile.
Fiecare dintre noi putem fi în aceeaşi situaţie. Trebuie să ne uităm în inimile noastre şi să vedem care dintre patimile noastre îl vor ajuta pe diavol să ne prindă în cârligul său pentru a ne face să-L trădăm pe Hristos. Dacă ne gândim că suntem mai sus decât Iuda- că el a fost un fel de “nebun” şi că noi nu suntem - ne înşelăm amarnic. Asemeni lui Iuda, fiecare dintre noi avem patimi în inimile noastre. Să le privim. Putem fi prinşi prin iubirea de curăţenie, de corectitudine, de un simţ oarecare al frumuseţii: oricare din micile noastre greşeli de care ne agăţăm poate fi un lucru prin care diavolul ne poate prinde. Fiind prinşi, putem începe să îndreptăţim această stare “logic” - pe premisa patimii noastre. Şi de la acel proces “logic” de gândire putem să-L trădăm pe Hristos, dacă nu ne păzim pe noi înşine şi nu ne dăm seama că suntem plini de patimi, că fiecare dintre noi este un posibil Iuda. Prin urmare, când se iveşte ocazia - când patima începe să lucreze în noi şi începe în mod logic să evolueze de la patimă la trădare - trebuie să ne oprim şi să spunem, “Doamne, ai milă de mine păcătosul!”
Nu trebuie să privim viaţa prin ochii patimilor noastre, nici să vedem cum am putea “potrivi” viaţa pentru a o face aşa cum am vrea noi să fie - indiferent dacă aceasta este o viaţă unde este linişte şi pace sau tulburare şi nelinişte. Dacă încercăm să ne “potrivim” astfel viaţa, va urma un dezastru total. Privind către viaţă, ar trebui să acceptăm tot ce ni se dă prin mila Domnului, ştiind că toate ne sunt date pentru a ne trezi din somnul patimilor noastre. Ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu pentru a ne arăta ce-I este plăcut lui să facem. Când vom accepta ce ni se dă, vom începe să fim asemeni femeii din Evanghelie care a auzit glasul lui Dumnezeu şi astfel a putut să-L urmeze. A fost pomenită până la capătul lumii, cum ne spune şi Domnul nostru, doar pentru simplul lucru pe care l-a făcut - ungerea Lui cu mir.
Să fim asemeni ei: receptivi la semnele Domnului în jurul nostru. Aceste semne vin de pretutindeni: din natură, de la aproapele nostru, din coincidenţe aparente… Întotdeauna, în fiecare zi, ceva care ne arată voia Domnului. Trebuie să fim deschişi la acest lucru. O dată ce devenim mai conştienţi de patimile noastre, nu le vom lăsa să evolueze pentru a ajunge precum Iuda. Iuda a pornit de la ceva foarte neînsemnat: grija pentru buna folosire a banilor. Şi de la astfel de lucruri mărunte putem ajunge să-L trădăm pe Dumnezeu Mântuitorul. Trebuie să fim treji, urmărind nu satisfacerea patimilor noastre, ci mai degrabă îndemnurile voii lui Dumnezeu: cum să ne trezim chiar în acest moment şi să începem să-L urmăm pe Hristos în patima Sa şi să ne mântuim sufletele”.
text tradus de pe site-ul dedicat parintelui Seraphim Rose, http://www.sisqtel.net/~williams/
Parintele Seraphim Rose, tâlcuire a episodului evanghelic petrecut in Miercurea Patimilor, în care Iuda îl vinde pe Hristos arhiereilor (Matei 26: 6-16)
“În acest fragment din Scriptură citim cum, în timp ce Domnul nostru se pregătea pentru Patimile Sale, o femeie veni şi-L unse cu un ulei foarte preţios; şi este impresionant cum Domnul nostru a acceptat o asemenea iubire de la oameni simpli. Dar în acelaşi timp, Iuda - unul din cei doisprezece ucenici care erau cu El - privi ceea ce se întâmplase şi ceva în inima lui se schimbă. Aceasta se pare că a fost “picătura care a umplut paharul”, întrucât Iuda era cel care se ocupa de bani şi se gândea că aceasta a fost o risipă de bani. Putem chiar vedea procesul logicii care se derula în mintea lui. Îl putem auzi gândind despre Hristos: “Credeam că omul acesta era cineva important. A risipit banii, nu face lucrurile cum trebuie, se crede aşa de important…” şi tot felul de alte idei asemănătoare pe care diavolul le-a strecurat în mintea lui. Iar cu patima sa (principala sa patimă era iubirea de argint), a căzut în cursa diavolului şi a fost făcut să-L trădeze pe Hristos. Nu dorea, de fapt, să-L trădeze; nu dorea decât bani. Nu s-a păzit pe sine şi nu şi-a răstignit patimile.
Fiecare dintre noi putem fi în aceeaşi situaţie. Trebuie să ne uităm în inimile noastre şi să vedem care dintre patimile noastre îl vor ajuta pe diavol să ne prindă în cârligul său pentru a ne face să-L trădăm pe Hristos. Dacă ne gândim că suntem mai sus decât Iuda- că el a fost un fel de “nebun” şi că noi nu suntem - ne înşelăm amarnic. Asemeni lui Iuda, fiecare dintre noi avem patimi în inimile noastre. Să le privim. Putem fi prinşi prin iubirea de curăţenie, de corectitudine, de un simţ oarecare al frumuseţii: oricare din micile noastre greşeli de care ne agăţăm poate fi un lucru prin care diavolul ne poate prinde. Fiind prinşi, putem începe să îndreptăţim această stare “logic” - pe premisa patimii noastre. Şi de la acel proces “logic” de gândire putem să-L trădăm pe Hristos, dacă nu ne păzim pe noi înşine şi nu ne dăm seama că suntem plini de patimi, că fiecare dintre noi este un posibil Iuda. Prin urmare, când se iveşte ocazia - când patima începe să lucreze în noi şi începe în mod logic să evolueze de la patimă la trădare - trebuie să ne oprim şi să spunem, “Doamne, ai milă de mine păcătosul!”
Nu trebuie să privim viaţa prin ochii patimilor noastre, nici să vedem cum am putea “potrivi” viaţa pentru a o face aşa cum am vrea noi să fie - indiferent dacă aceasta este o viaţă unde este linişte şi pace sau tulburare şi nelinişte. Dacă încercăm să ne “potrivim” astfel viaţa, va urma un dezastru total. Privind către viaţă, ar trebui să acceptăm tot ce ni se dă prin mila Domnului, ştiind că toate ne sunt date pentru a ne trezi din somnul patimilor noastre. Ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu pentru a ne arăta ce-I este plăcut lui să facem. Când vom accepta ce ni se dă, vom începe să fim asemeni femeii din Evanghelie care a auzit glasul lui Dumnezeu şi astfel a putut să-L urmeze. A fost pomenită până la capătul lumii, cum ne spune şi Domnul nostru, doar pentru simplul lucru pe care l-a făcut - ungerea Lui cu mir.
Să fim asemeni ei: receptivi la semnele Domnului în jurul nostru. Aceste semne vin de pretutindeni: din natură, de la aproapele nostru, din coincidenţe aparente… Întotdeauna, în fiecare zi, ceva care ne arată voia Domnului. Trebuie să fim deschişi la acest lucru. O dată ce devenim mai conştienţi de patimile noastre, nu le vom lăsa să evolueze pentru a ajunge precum Iuda. Iuda a pornit de la ceva foarte neînsemnat: grija pentru buna folosire a banilor. Şi de la astfel de lucruri mărunte putem ajunge să-L trădăm pe Dumnezeu Mântuitorul. Trebuie să fim treji, urmărind nu satisfacerea patimilor noastre, ci mai degrabă îndemnurile voii lui Dumnezeu: cum să ne trezim chiar în acest moment şi să începem să-L urmăm pe Hristos în patima Sa şi să ne mântuim sufletele”.
text tradus de pe site-ul dedicat parintelui Seraphim Rose, http://www.sisqtel.net/~williams/
marți, 14 aprilie 2009
Scrisoarea parintelui Iustin Parvu catre Presedintele Romaniei
Domnule preşedinte Traian Băsescu,
Cu multă durere în suflet vă adresez acest mesaj eu, nevrednicul şi smeritul monah din munţii Neamţului, care am jurat în faţa altarului lui Dumnezeu că voi apăra credinţa şi neamul românesc. Îndrăznesc să vă adresez acest cuvânt pentru că inima şi conştiinţa în faţa Evangheliei lui Hristos nu mă lasă să trec cu vederea necazurile şi durerile care s-au năpustit asupra fraţilor noştri basarabeni, acum în perioada aceasta a Patimilor Domnului.
Sub epitrahilul meu, la spovedanie, am ascultat multe din păsurile şi suspinurile fiilor basarabeni şi le înţeleg prea bine amarul şi suferinţa.
Astăzi, vrăjmaşul diavol s-a năpustit ca o fiară sălbatică asupra creştinilor ortodocşi basarabeni, în această săptămână frumoasă a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, când fiecare creştin trebuia să fie la casa lui liniştit, să se pregătească duhovniceşte, să îşi spele păcatele prin Sf. Împărtăşanie, prin care îşi curăţă viaţa lui precum ograda şi locul unde sălăşluieşte de veacuri, cu părinţii şi strămoşii lui. Iată că vrăjmaşul a găsit mijloacele să tulbure toată liniştea şi pacea românilor noştri ortodocşi de peste Prut. Oare cum vom putea cânta noi Hristos a înviat, ştiind că fraţii noştri de dincolo nu pot să se mai bucure de frumuseţea Învierii lui Hristos?
Ştiţi, Domnia voastră, ce cântare este mai aleasă în aceste sărbători de Paşti, pe buzele tuturor credincioşilor? Se cheamă Ziua Învierii: „Ziua Învierii, să ne luminăm popoare şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm". Oare cu vorbe goale ne vom putea îmbrăţişa fraţii noştri suferinzi de peste Prut, mamele îndurerate care plâng fiii lor zdrobiţi şi internaţi în spitale, unii morţi, cum este cazul tinerilor martiri ai Cruciadei Copiilor Valeriu Boboc şi Ion Tabuleac? Aceşti tineri frumoşi şi curajoşi care s-au ridicat împotriva mârşăviilor roşii, zac sărmanii în patul spitalelor cu trupurile lor lovite şi maltratate de către urâciunea pustiirii pe pământ.
Acest sistem bolşevic îl cunosc prea bine, Domnia voastră! Acest sistem mi-a mâncat 17 ani din viaţă şi port în trupul şi în sufletul meu semnele şi rănile acestei fiare bolşevice, doar pentru că am iubit libertatea în Hristos. Ceea ce se întâmplă la ora aceasta pentru noi nu este nicio noutate. Ci este ceea ce s-a mai întâmplat prin 1946, 47, 48, pe străzile Bucureştiului când erau distruşi, maltrataţi şi urmăriţi cei mai buni fii ai neamului nostru, teroare care a continuat până în campania bolşevică de arestare a generaţiilor 1948, 1964. Cu toată ura şi răutatea s-au năpustit asupra tineretului nostru şi a lumii noastre creştin-ortodoxe, de care se temeau şi se tem şi acum, nu cumva să se reîntroneze viaţa noastră creştin ortodoxă pe planul acesta al Europei de Răsărit. Este aceeaşi mare Rusie de altădată ortodoxă şi care îşi întindea pretenţiile asupra Balcanilor cu forţele ei panslaviste sub firma ocrotitoare a creştinismului ortodox.
Iată, aceeaşi comunişti de atunci s-au năpustit şi asupra fraţilor noştri basarabeni acum, secerând cu secera bolşevică sufletele nevinovate ale acestor tineri curajoşi şi bătând piroane cu ciocanul roşu în inimile îndurerate ale sărmanelor mame care se frământă cu nelinişte neştiind ce urgie va mai aduce şi ziua de mâine sau chiar sărbătoarea Învierii Domnului, şi nu găsesc nicăieri o mângâiere... de parcă am fi neamul cel mai condamnat de pe lumea aceasta.
Domnule preşedinte, aduceţi acestui neam mângâiere! Aduceţi o veste bună mamelor şi tinerilor basarabeni!
Pentru că, să ştiţi, Domnule preşedinte: creştinii ortodocşi sunt temelia acestor neamuri din Răsărit! Nu uitaţi că Hristos S-a răstignit şi a înviat şi pentru românii de peste Prut!
Răspândiţi lumina Învierii lui Hristos şi în suflete bieţilor basarabeni şi oferiţi-le cetăţenia română! Dacă celelalte forme de guvernământ nu au făcut-o până acum, pentru că slujesc aceluiaşi sistem bolşevic, faceţi-o Dumneavoastră! Pe ei nu i-a interesat nimic decât să fie cât mai votaţi pe încă 4 ani, abuzând de ignoranţa unui întreg popor.
Aveţi curajul şi puterea, Domnule preşedinte, să vă împotriviţi fiarei comuniste! Ajutorul îl veţi primi de la Domnul nostru Iisus Hristos şi veţi avea sprijinul milioanelor de ortodocşi ai acestui neam. Să nu nădăjduim în puteri străine, că nu le pasă, Domnule preşedinte! Faţă de conflictul acesta din Basarabia, grăit-a vreun occidental? Grăit-a oare Comitetul European? Ne-a sărit Uniunea Europeană în ajutor? Oare nu cumva interesele şi unora şi altora sunt comune? Eu, ca om, la ora aceasta după vechimea anilor mei, nu mă mai gândesc la visul frumos al Reîntregirii, nu se mai pune problema teritorială, pentru că problema teritorială nu este decât un mijloc de scandal şi de nelinişte a popoarelor. Dar cetăţenia o puteţi oferi fiilor aceştia abandonaţi şi de mama România şi de celelalte mame vitrege, abandonaţi şi de păstorii laici dar şi de cei duhovniceşti care, în loc să aducă o găleată de apă şi să stingă focul care mistuie casa fratelui de lângă noi, preferă să arunce cu apă la moara bolşevică, la care s-au angajat. După atâţia ani de comunism am nădăjduit că se va face lumină şi în ţara noastră. Dar în loc să înflorim, a ajuns bietul român că nu mai are să ciocnească şi el un ou de Paşti; găina i-a pierit, oile nu mai sunt şi toate parcă au pierit încât nici în izvoarele apelor din România nu mai au unde să-şi spele capul obosit de trudă şi de necaz, bieţii români.
Să fim stăpâni la noi în ţară, Domnule preşedinte! Că ţara noastră are multe daruri şi este binecuvântată de Dumnezeu, a cărui Sfântă Înviere o prăznuim cu toţii, acum. Neamul nostru prin credinţă s-a clădit, prin credinţă va rezista! Bunul Dumnezeu a rânduit să fiţi conducător al acestui neam, şi poate veţi mai fi, în vremuri de restrişte şi mari încercări din toate părţile, pe de o parte din Răsărit vine teroarea stalinistă neschimbată, iar din Occident suntem asaltaţi cu dezmăţ şi imoralitate care încalcă orice principiu creştin şi etic, iar mai nou ni se impune un nou control totalitar prin introducerea microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate. Pământul acestui neam va dăinui numai cât se va afla sub binecuvântarea lui Dumnezeu, că altfel mânia Sa va veni negreşit asupra noastră şi ne vor înghiţi neamurile păgâne, după cum spune Proorocul Ieremia: „Poporul de sub conducerea conducătorilor s-a pierdut prin cuvintele lor. Aşa zice Dumnezeu prin glasul proorocului: «Păstorii şi-au ieşit din minte şi nu L-au căutat pe Domnul. De aceea toată păşunea le-a rămas necunoscută şi s-au risipit»(Ier. 10:2)”.
În mâinile Domniei voastre se află soarta acestui popor. Să ne facem părtaşi Dumnezeului Celui viu, şi nu altor dumnezei străini, pentru că unitatea unui popor stă în credinţa lucrătoare în Hristos!
Fiţi alături de fiii basarabeni ai acestui neam şi acordaţi-le cetăţenia! Alături de ceilalţi fraţi de suferinţă din asociaţiile foştilor deţinuţi politici şi luptatori anticomunişti îmi ofer cetăţenia mea unui basarabean prigonit. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi Sfânta Sa Înviere să ne găsească uniţi în cugetul adevărului lui Hristos, ca împreună să putem cânta: „Ziua Învierii, popoare să ne luminăm! Şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm! Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi: să iertăm toate pentru Învierea Sa. Şi aşa strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Amin!
Arhimandritul Justin Pârvu,
stareţul mănăstirii Petru Vodă, 14 aprilie, 2009,
Sfânta Marţi a Patimilor Domnului
Sursa:http://victor-roncea.blogspot.com/2009/04/parintele-iustin-catre-basescu.html
Cu multă durere în suflet vă adresez acest mesaj eu, nevrednicul şi smeritul monah din munţii Neamţului, care am jurat în faţa altarului lui Dumnezeu că voi apăra credinţa şi neamul românesc. Îndrăznesc să vă adresez acest cuvânt pentru că inima şi conştiinţa în faţa Evangheliei lui Hristos nu mă lasă să trec cu vederea necazurile şi durerile care s-au năpustit asupra fraţilor noştri basarabeni, acum în perioada aceasta a Patimilor Domnului.
Sub epitrahilul meu, la spovedanie, am ascultat multe din păsurile şi suspinurile fiilor basarabeni şi le înţeleg prea bine amarul şi suferinţa.
Astăzi, vrăjmaşul diavol s-a năpustit ca o fiară sălbatică asupra creştinilor ortodocşi basarabeni, în această săptămână frumoasă a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, când fiecare creştin trebuia să fie la casa lui liniştit, să se pregătească duhovniceşte, să îşi spele păcatele prin Sf. Împărtăşanie, prin care îşi curăţă viaţa lui precum ograda şi locul unde sălăşluieşte de veacuri, cu părinţii şi strămoşii lui. Iată că vrăjmaşul a găsit mijloacele să tulbure toată liniştea şi pacea românilor noştri ortodocşi de peste Prut. Oare cum vom putea cânta noi Hristos a înviat, ştiind că fraţii noştri de dincolo nu pot să se mai bucure de frumuseţea Învierii lui Hristos?
Ştiţi, Domnia voastră, ce cântare este mai aleasă în aceste sărbători de Paşti, pe buzele tuturor credincioşilor? Se cheamă Ziua Învierii: „Ziua Învierii, să ne luminăm popoare şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm". Oare cu vorbe goale ne vom putea îmbrăţişa fraţii noştri suferinzi de peste Prut, mamele îndurerate care plâng fiii lor zdrobiţi şi internaţi în spitale, unii morţi, cum este cazul tinerilor martiri ai Cruciadei Copiilor Valeriu Boboc şi Ion Tabuleac? Aceşti tineri frumoşi şi curajoşi care s-au ridicat împotriva mârşăviilor roşii, zac sărmanii în patul spitalelor cu trupurile lor lovite şi maltratate de către urâciunea pustiirii pe pământ.
Acest sistem bolşevic îl cunosc prea bine, Domnia voastră! Acest sistem mi-a mâncat 17 ani din viaţă şi port în trupul şi în sufletul meu semnele şi rănile acestei fiare bolşevice, doar pentru că am iubit libertatea în Hristos. Ceea ce se întâmplă la ora aceasta pentru noi nu este nicio noutate. Ci este ceea ce s-a mai întâmplat prin 1946, 47, 48, pe străzile Bucureştiului când erau distruşi, maltrataţi şi urmăriţi cei mai buni fii ai neamului nostru, teroare care a continuat până în campania bolşevică de arestare a generaţiilor 1948, 1964. Cu toată ura şi răutatea s-au năpustit asupra tineretului nostru şi a lumii noastre creştin-ortodoxe, de care se temeau şi se tem şi acum, nu cumva să se reîntroneze viaţa noastră creştin ortodoxă pe planul acesta al Europei de Răsărit. Este aceeaşi mare Rusie de altădată ortodoxă şi care îşi întindea pretenţiile asupra Balcanilor cu forţele ei panslaviste sub firma ocrotitoare a creştinismului ortodox.
Iată, aceeaşi comunişti de atunci s-au năpustit şi asupra fraţilor noştri basarabeni acum, secerând cu secera bolşevică sufletele nevinovate ale acestor tineri curajoşi şi bătând piroane cu ciocanul roşu în inimile îndurerate ale sărmanelor mame care se frământă cu nelinişte neştiind ce urgie va mai aduce şi ziua de mâine sau chiar sărbătoarea Învierii Domnului, şi nu găsesc nicăieri o mângâiere... de parcă am fi neamul cel mai condamnat de pe lumea aceasta.
Domnule preşedinte, aduceţi acestui neam mângâiere! Aduceţi o veste bună mamelor şi tinerilor basarabeni!
Pentru că, să ştiţi, Domnule preşedinte: creştinii ortodocşi sunt temelia acestor neamuri din Răsărit! Nu uitaţi că Hristos S-a răstignit şi a înviat şi pentru românii de peste Prut!
Răspândiţi lumina Învierii lui Hristos şi în suflete bieţilor basarabeni şi oferiţi-le cetăţenia română! Dacă celelalte forme de guvernământ nu au făcut-o până acum, pentru că slujesc aceluiaşi sistem bolşevic, faceţi-o Dumneavoastră! Pe ei nu i-a interesat nimic decât să fie cât mai votaţi pe încă 4 ani, abuzând de ignoranţa unui întreg popor.
Aveţi curajul şi puterea, Domnule preşedinte, să vă împotriviţi fiarei comuniste! Ajutorul îl veţi primi de la Domnul nostru Iisus Hristos şi veţi avea sprijinul milioanelor de ortodocşi ai acestui neam. Să nu nădăjduim în puteri străine, că nu le pasă, Domnule preşedinte! Faţă de conflictul acesta din Basarabia, grăit-a vreun occidental? Grăit-a oare Comitetul European? Ne-a sărit Uniunea Europeană în ajutor? Oare nu cumva interesele şi unora şi altora sunt comune? Eu, ca om, la ora aceasta după vechimea anilor mei, nu mă mai gândesc la visul frumos al Reîntregirii, nu se mai pune problema teritorială, pentru că problema teritorială nu este decât un mijloc de scandal şi de nelinişte a popoarelor. Dar cetăţenia o puteţi oferi fiilor aceştia abandonaţi şi de mama România şi de celelalte mame vitrege, abandonaţi şi de păstorii laici dar şi de cei duhovniceşti care, în loc să aducă o găleată de apă şi să stingă focul care mistuie casa fratelui de lângă noi, preferă să arunce cu apă la moara bolşevică, la care s-au angajat. După atâţia ani de comunism am nădăjduit că se va face lumină şi în ţara noastră. Dar în loc să înflorim, a ajuns bietul român că nu mai are să ciocnească şi el un ou de Paşti; găina i-a pierit, oile nu mai sunt şi toate parcă au pierit încât nici în izvoarele apelor din România nu mai au unde să-şi spele capul obosit de trudă şi de necaz, bieţii români.
Să fim stăpâni la noi în ţară, Domnule preşedinte! Că ţara noastră are multe daruri şi este binecuvântată de Dumnezeu, a cărui Sfântă Înviere o prăznuim cu toţii, acum. Neamul nostru prin credinţă s-a clădit, prin credinţă va rezista! Bunul Dumnezeu a rânduit să fiţi conducător al acestui neam, şi poate veţi mai fi, în vremuri de restrişte şi mari încercări din toate părţile, pe de o parte din Răsărit vine teroarea stalinistă neschimbată, iar din Occident suntem asaltaţi cu dezmăţ şi imoralitate care încalcă orice principiu creştin şi etic, iar mai nou ni se impune un nou control totalitar prin introducerea microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate. Pământul acestui neam va dăinui numai cât se va afla sub binecuvântarea lui Dumnezeu, că altfel mânia Sa va veni negreşit asupra noastră şi ne vor înghiţi neamurile păgâne, după cum spune Proorocul Ieremia: „Poporul de sub conducerea conducătorilor s-a pierdut prin cuvintele lor. Aşa zice Dumnezeu prin glasul proorocului: «Păstorii şi-au ieşit din minte şi nu L-au căutat pe Domnul. De aceea toată păşunea le-a rămas necunoscută şi s-au risipit»(Ier. 10:2)”.
În mâinile Domniei voastre se află soarta acestui popor. Să ne facem părtaşi Dumnezeului Celui viu, şi nu altor dumnezei străini, pentru că unitatea unui popor stă în credinţa lucrătoare în Hristos!
Fiţi alături de fiii basarabeni ai acestui neam şi acordaţi-le cetăţenia! Alături de ceilalţi fraţi de suferinţă din asociaţiile foştilor deţinuţi politici şi luptatori anticomunişti îmi ofer cetăţenia mea unui basarabean prigonit. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi Sfânta Sa Înviere să ne găsească uniţi în cugetul adevărului lui Hristos, ca împreună să putem cânta: „Ziua Învierii, popoare să ne luminăm! Şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm! Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi: să iertăm toate pentru Învierea Sa. Şi aşa strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Amin!
Arhimandritul Justin Pârvu,
stareţul mănăstirii Petru Vodă, 14 aprilie, 2009,
Sfânta Marţi a Patimilor Domnului
Sursa:http://victor-roncea.blogspot.com/2009/04/parintele-iustin-catre-basescu.html
luni, 13 aprilie 2009
Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina!
"Camara Ta, Mantuitorule, o vad impodobita, si imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa, lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina, si ma mantuieste!"
Cantarea asta mi-a atins adanc sufletul. Ma ajuta sa vad mizeria din sufletul meu, ma ajuta sa cer lumina, de la cel ce este LUMINA! Sigur, nimic nu egaleaza ascultarea acestei cantari in cadrul deniei, seara. Dar as mai asculta, iar si iar...
Camara Ta, Mantuitorule - corul Concentus din Brasov
Asculta mai multe audio Divertisment »
Cantarea asta mi-a atins adanc sufletul. Ma ajuta sa vad mizeria din sufletul meu, ma ajuta sa cer lumina, de la cel ce este LUMINA! Sigur, nimic nu egaleaza ascultarea acestei cantari in cadrul deniei, seara. Dar as mai asculta, iar si iar...
Camara Ta, Mantuitorule - corul Concentus din Brasov
Asculta mai multe audio Divertisment »
duminică, 12 aprilie 2009
In saptamana patimilor, amintiri despre patimi trecute
In amintirea fiului meu, Andrei
Era in anul 1995. Inca incepatoare in ale credintei, oprita fiind de la taina impartasaniei, in doliu dupa scumpa mea mama...insarcinata pentru a treia oara. Fetele aveau varsta gradinitei. Toata lumea spunea ca mi-am pierdut mintile, din moment ce ma pregateam sa aduc pe lume al treilea copil. Adevarul e ca nu ma bucuram nici eu, dar nu vedeam alta cale. Nu puteam face avort. Si imi era atat de greu, singura impotriva lumii intregi, incat pasii mei nu mai stiau drumul spre biserica. Rugaciunea mea s-a racit...Singura incurajare o primeam de la scumpele mele fetite, care acceptasera ideea de a imparti tot ce aveau cu viitorul fratior sau viitoarea surioara. Ma induioseaza si azi amintirea unor cuvinte dulci, rostite din nevinovatia sufletelor lor. Aveam pe vremea aceea doar 2 camere, iar cei apropiati din familie spuneau: "Nu mai e loc pentru un al treilea copil". Si fiica mea cea mare, de cinci anisori, raspundea cu glas suav: "Uite, mai e putin loc, aici in patul asta, aici pe margine!"
Eram obosita, agitata, stresata, intr-o continua alergatura. Nu m-am ingrijit deloc. Sotul meu a plecat in misiune la granita cu Iugoslavia. Eram singura, faceam si scoala de soferi. La sase luni s-a rupt filmul, am inceput sa ma simt foarte rau. M-am internat in spital, ca sa nu pierd sarcina. Dar intr-o seara, inevitabilul s-a produs. Cam la sase luni si jumatate.
Andrei a sosit mult prea devreme. Nu i-a dat nimeni nici o sansa. Nu a scos nici un sunet. Nu a incercat nimeni sa-l salveze. Nici macar nu i-au legat buricul, l-au lasat asa, aruncat pe o paturica. Eu l-am "furat" ca sa-l incalzesc, infasandu-l intr-un prosop. Arata bine, semana cu sotul meu, ma strangea de deget. M-a gasit doctorita si m-a certat. I-am cerut sa-i lege buricul si sa-l duca la reanimare. Am fost refuzata, pe motiv ca nu stiu ce cer...A decis ea, pentru binele meu...m-a scutit de posibilitatea de a avea un copil probabil bolnav, probabil cu dizabilitati. M-a alungat de langa el. Am pandit si l-am furat inca o data. La fel si a treia oara. Pana la urma, femeia de langa mine, o crestina autentica in grija careia m-a dat Maicuta Domnului in acele zile, mi-a zis: "Maine dimineata este alta doctorita la copii, care va face totul ca sa-l salveze. Si daca este voia Domnului ca el sa traiasca, sfintii ingeri il vor acoperi si ii vor tine de cald". Am ascultat-o si m-am linistit. L-am botezat, cu apa si cu lacrimi. Dimineata, inainte de a se schimba tura, am alergat sa-l caut. Nu mai era la locul lui. L-am gasit aruncat intr-o chiuveta. Abia mai respira...Cand a venit doctorita cea buna, nu mai era nimic de facut. Am plecat dupa preot, sa-i citeasca cele cuvenite. Pe cand m-am intors, trupusorul chinuit disparuse. Mi l-au aruncat in crematoriu.
Medicii nu m-au inteles si apoi nici nu m-au lasat sa-mi traiesc durerea. Am ramas in spital in salonul mamicilor. Toate mamicile aveau grija de copii lor si vorbeau despre ei, asa cum era si normal. Eu parca n-aveam nici un rost. Dragul meu Andrei... Multa vreme m-au chinuit intrebarile, am incercat sa inteleg de ce si din cauza cui. Am regretat ca nu m-am luptat cu doctorita aceea, cu mai multa putere. Acum nu ma mai intreb de ce mi s-a intamplat asta. Am ingropat vinovatia, a mea si a neamului a carui nume nu va mai merge mai departe. Mi-am regasit linistea. Ma bucur ca Andrei a existat,ma bucur ca am petrecut impreuna cateva ceasuri, pe furate, si ca mi-a strans degetul, cu manuta lui mica si delicata. Am nadejde ca ne vom reintalni, cu mila Domnului, acolo unde este bine.
De mare ajutor mi-a fost "mamica" din patul vecin. Avea 41 de ani, 2 copii mari si tocmai il nascuse pe al treilea. A avut grija de mine si mi-a vorbit de voia Domnului, mi-a povestit intamplari minunate, m-a incurajat. Dupa multi ani am reintalnit-o la Techirghiol, la parintele Arsenie. Ne-am recunoscut una pe alta dupa voce.
Nu stiu cum as putea incheia aceste randuri, pe care multa vreme nu le-am putut scrie, dar care acum parca nu vor sa se termine. Scriind, parca am mai stat nitel de mana cu micul meu Andrei. Acu ar fi fost marisor. Domnul sa-l odihneasca in pace.
Era in anul 1995. Inca incepatoare in ale credintei, oprita fiind de la taina impartasaniei, in doliu dupa scumpa mea mama...insarcinata pentru a treia oara. Fetele aveau varsta gradinitei. Toata lumea spunea ca mi-am pierdut mintile, din moment ce ma pregateam sa aduc pe lume al treilea copil. Adevarul e ca nu ma bucuram nici eu, dar nu vedeam alta cale. Nu puteam face avort. Si imi era atat de greu, singura impotriva lumii intregi, incat pasii mei nu mai stiau drumul spre biserica. Rugaciunea mea s-a racit...Singura incurajare o primeam de la scumpele mele fetite, care acceptasera ideea de a imparti tot ce aveau cu viitorul fratior sau viitoarea surioara. Ma induioseaza si azi amintirea unor cuvinte dulci, rostite din nevinovatia sufletelor lor. Aveam pe vremea aceea doar 2 camere, iar cei apropiati din familie spuneau: "Nu mai e loc pentru un al treilea copil". Si fiica mea cea mare, de cinci anisori, raspundea cu glas suav: "Uite, mai e putin loc, aici in patul asta, aici pe margine!"
Eram obosita, agitata, stresata, intr-o continua alergatura. Nu m-am ingrijit deloc. Sotul meu a plecat in misiune la granita cu Iugoslavia. Eram singura, faceam si scoala de soferi. La sase luni s-a rupt filmul, am inceput sa ma simt foarte rau. M-am internat in spital, ca sa nu pierd sarcina. Dar intr-o seara, inevitabilul s-a produs. Cam la sase luni si jumatate.
Andrei a sosit mult prea devreme. Nu i-a dat nimeni nici o sansa. Nu a scos nici un sunet. Nu a incercat nimeni sa-l salveze. Nici macar nu i-au legat buricul, l-au lasat asa, aruncat pe o paturica. Eu l-am "furat" ca sa-l incalzesc, infasandu-l intr-un prosop. Arata bine, semana cu sotul meu, ma strangea de deget. M-a gasit doctorita si m-a certat. I-am cerut sa-i lege buricul si sa-l duca la reanimare. Am fost refuzata, pe motiv ca nu stiu ce cer...A decis ea, pentru binele meu...m-a scutit de posibilitatea de a avea un copil probabil bolnav, probabil cu dizabilitati. M-a alungat de langa el. Am pandit si l-am furat inca o data. La fel si a treia oara. Pana la urma, femeia de langa mine, o crestina autentica in grija careia m-a dat Maicuta Domnului in acele zile, mi-a zis: "Maine dimineata este alta doctorita la copii, care va face totul ca sa-l salveze. Si daca este voia Domnului ca el sa traiasca, sfintii ingeri il vor acoperi si ii vor tine de cald". Am ascultat-o si m-am linistit. L-am botezat, cu apa si cu lacrimi. Dimineata, inainte de a se schimba tura, am alergat sa-l caut. Nu mai era la locul lui. L-am gasit aruncat intr-o chiuveta. Abia mai respira...Cand a venit doctorita cea buna, nu mai era nimic de facut. Am plecat dupa preot, sa-i citeasca cele cuvenite. Pe cand m-am intors, trupusorul chinuit disparuse. Mi l-au aruncat in crematoriu.
Medicii nu m-au inteles si apoi nici nu m-au lasat sa-mi traiesc durerea. Am ramas in spital in salonul mamicilor. Toate mamicile aveau grija de copii lor si vorbeau despre ei, asa cum era si normal. Eu parca n-aveam nici un rost. Dragul meu Andrei... Multa vreme m-au chinuit intrebarile, am incercat sa inteleg de ce si din cauza cui. Am regretat ca nu m-am luptat cu doctorita aceea, cu mai multa putere. Acum nu ma mai intreb de ce mi s-a intamplat asta. Am ingropat vinovatia, a mea si a neamului a carui nume nu va mai merge mai departe. Mi-am regasit linistea. Ma bucur ca Andrei a existat,ma bucur ca am petrecut impreuna cateva ceasuri, pe furate, si ca mi-a strans degetul, cu manuta lui mica si delicata. Am nadejde ca ne vom reintalni, cu mila Domnului, acolo unde este bine.
De mare ajutor mi-a fost "mamica" din patul vecin. Avea 41 de ani, 2 copii mari si tocmai il nascuse pe al treilea. A avut grija de mine si mi-a vorbit de voia Domnului, mi-a povestit intamplari minunate, m-a incurajat. Dupa multi ani am reintalnit-o la Techirghiol, la parintele Arsenie. Ne-am recunoscut una pe alta dupa voce.
Nu stiu cum as putea incheia aceste randuri, pe care multa vreme nu le-am putut scrie, dar care acum parca nu vor sa se termine. Scriind, parca am mai stat nitel de mana cu micul meu Andrei. Acu ar fi fost marisor. Domnul sa-l odihneasca in pace.
Etichete:
copii,
Despre iubire,
Jurnal,
Marturie delicata,
moarte
Ajuta directionand 2% din impozit!
Asociatia social-culturala PONTICA, Str. Theodor Sperantia, nr.51, Constanta CP: 900016; CIF: 23136126, este o organizatie nepatrimoniala, neguvernamentala, independenta, avand un caracter cultural si instructiv-educativ. Scopul ei este acela de a elabora proiecte culturale, prin organizarea de activitati culturale pentru promovarea artei si a traditiilor, asigurand totodata colectarea de fonduri necesare pentru organizarea, realizarea si promovarea activitatilor specifice, pentru sprijinirea si dezvoltarea activitatilor culturale in folosul comunitatii.
Asociatia s-a facut remarcata ajutand persoane cu dizabilitati.
Persoana de contact: preot Vasile Rusnac 0745182169, vasilerusnac@yahoo.com
Putem sustine aceasta activitate, inclusiv directionand 2% din impozitul deja retinut de catre stat, in baza Legii nr.571/2003 (formular 230). Poate fi descarcat de exemplu de aici:http://www.sar.org.ro/files/dl/CERERE230.pdf
Asociatia s-a facut remarcata ajutand persoane cu dizabilitati.
Persoana de contact: preot Vasile Rusnac 0745182169, vasilerusnac@yahoo.com
Putem sustine aceasta activitate, inclusiv directionand 2% din impozitul deja retinut de catre stat, in baza Legii nr.571/2003 (formular 230). Poate fi descarcat de exemplu de aici:http://www.sar.org.ro/files/dl/CERERE230.pdf
Fiica tatalui ei
Biserica Sf Ioan Botezatorul din Constanta a fost ridicata in vremuri grele, intre 1971-1975, de catre preotul Ioan Coman, cu ajutorul patriarhului Iustinian Marina.
In amintirea tatalui sau, si a sotului, ambii raposati intru Domnul, fiica parintelui Ioan Coman, de profesie profesoara, a daruit azi bisericii sfinte vase noi (pentru Sfintele Daruri) si vesminte noi celor 3 preoti ai bisericii. Minunat si impresionant gest. Dumnezeu sa o ocroteasca si sa-i daruiasca sanatate si viata indelungata. Sarut-mana, doamna profesoara!
vineri, 10 aprilie 2009
Curs "Alimentatia echilibrata a omului sanatos"
Sambata (11.04.09), ora 15:30, la Muzeul Satului, are loc cursul "Alimentatia echilibrata a omului sanatos", din seria ''Gastronomie traditioanala si ecologica".
La ultimul curs, domnul Profesor Chirila a discutat despre ''principalele
pericole in alimentatia moderna''. Continuam seria cursurilor cu
"principiile alimentatiei naturiste" si "valoarea nutritiva si terapeutica a
alimentelor".
Va rugam sa confirmati participarea dvs la e-mail:
cristiana.bobarnac@reper21.org.
Va asteptam inarmati cu intrebari si informatii interesante pe aceste teme!
Ganduri verzi,
REPER VERDE
La ultimul curs, domnul Profesor Chirila a discutat despre ''principalele
pericole in alimentatia moderna''. Continuam seria cursurilor cu
"principiile alimentatiei naturiste" si "valoarea nutritiva si terapeutica a
alimentelor".
Va rugam sa confirmati participarea dvs la e-mail:
cristiana.bobarnac@reper21.org.
Va asteptam inarmati cu intrebari si informatii interesante pe aceste teme!
Ganduri verzi,
REPER VERDE
miercuri, 8 aprilie 2009
Se urca Basarabia pe cruce
Am primit un link catre aceasta superba melodie:
In amintirea tatalui meu, care s-a nascut pe pamantul Basarabiei, in Leuseni, care a luptat in al doilea razboi mondial ca si capitan de artilerie, care nu mai este acum alaturi de mine ci ma vegheaza de undeva, ascult aceasta melodie si plang...
Am citit despre ce se intampla acolo dar nu sunt in masura sa-mi exprim parerea... Doar ascult.Doar plang. Doar ma rog. Si il ascult pe Tudor Gheorghe:
Doamne, ai mila de noi si fratii nostri! Doamne, faca-se voia Ta!
In amintirea tatalui meu, care s-a nascut pe pamantul Basarabiei, in Leuseni, care a luptat in al doilea razboi mondial ca si capitan de artilerie, care nu mai este acum alaturi de mine ci ma vegheaza de undeva, ascult aceasta melodie si plang...
Am citit despre ce se intampla acolo dar nu sunt in masura sa-mi exprim parerea... Doar ascult.Doar plang. Doar ma rog. Si il ascult pe Tudor Gheorghe:
Doamne, ai mila de noi si fratii nostri! Doamne, faca-se voia Ta!
marți, 7 aprilie 2009
fara NET, ca asa vor ei
La inceputul lunii martie, intr-o seara, am primit un telefon pentru a fi anuntata ca m-au deconectat de la internet. Motivul invocat: trafic prea mare, care destabilizeaza reteaua, sau probleme tehnice ale PC-ului, sau virus. Ha,ha... Este vorba de RDS&RCS, cu care am semnat un contract pentru trafic nelimitat, prin broadband conection, fibra optica. Am verificat PC-ul, era ok...avitirusul este bun si actualizat. In fine, pe 19 martie am facut o cerere de reconectare, mentionand "devirusarea" la modalitatea prin care am rezolvat "impactul de destabilizare" al retelei providerului. Am fost reconectati a doua zi.
Aseara, acelasi telefon...O alta voce, extrem de politicoasa si de rabdatoare, m-a anuntat ca am fost deconectati pentru trafic prea mare. Asta in conditiile in care in ultimele doua saptamani netul a fost folosit la noi in casa minimal (la volum de download ma refer).
Bun, daca eu nu prea vreau sa postesc de net si imi face rau, Domnul ma ajuta sa scap de net. Asa o fi?
A mai patit cineva ceva asemanator?
Aseara, acelasi telefon...O alta voce, extrem de politicoasa si de rabdatoare, m-a anuntat ca am fost deconectati pentru trafic prea mare. Asta in conditiile in care in ultimele doua saptamani netul a fost folosit la noi in casa minimal (la volum de download ma refer).
Bun, daca eu nu prea vreau sa postesc de net si imi face rau, Domnul ma ajuta sa scap de net. Asa o fi?
A mai patit cineva ceva asemanator?
vineri, 3 aprilie 2009
jurnal de multumire: Rugaciune pentru aproapele
jurnal de multumire: Rugaciune pentru aproapele
Ma alatur initiativei Nicoletei si as vrea sa adaugam in rugaciunea saptamanala pe:
Corina, mama a 2 copii, cu tumoare pe creier, speram ca va reusi sa adune banii necesari pentru operatie
Laurentiu, bolnav de cancer, tata a 2 copii
Emma Aida, o fetita de 7 ani, bolnava de cancer, stare foarte grava
Iulian Robert, un baietel de 8 ani cu o malformatie grava a ficatului
Domnul sa se milostiveasca de noi!
Ma alatur initiativei Nicoletei si as vrea sa adaugam in rugaciunea saptamanala pe:
Corina, mama a 2 copii, cu tumoare pe creier, speram ca va reusi sa adune banii necesari pentru operatie
Laurentiu, bolnav de cancer, tata a 2 copii
Emma Aida, o fetita de 7 ani, bolnava de cancer, stare foarte grava
Iulian Robert, un baietel de 8 ani cu o malformatie grava a ficatului
Domnul sa se milostiveasca de noi!
miercuri, 1 aprilie 2009
Emma Aida, update
Scriam cu cateva zile in urma despre Emma Aida, respectiv despre culmea durerii.Faceam un apel la rugaciunea in comun pentru fetita mult chinuita de boala. Acum, Emma nu mai este printre noi. Domnul a luat-o la EL, intru odihna, fara durere. Chinurile ei s-au terminat. Sa ne rugam acum pentru parintii ei, ca le va fi tare, tare dor de ea. Domnul sa-i mangaie!
Postarea anterioara: "UN MESAJ CARE M-A STRIVIT este titlul postarii pe care am gasit-o aici: http://organicka.ecosapiens.ro/un-mesaj-care-m-a-strivit/#respond si pe care imi pare rau ca nu am gasit-o mai devreme. Este un apel la rugaciune, in ziua de Bunavestire. De multa vreme, in fiecare zi la ora 13 persoanele de pe un forum http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=135166&whichpage=8 se roaga pentru Emma, fetita bolnava de cancer la numai sapte ani. De multa vreme nu i se mai dadeau sperante...Toate terapiile au fost incercate, familia se lupta eroic. Si oamenii de pe forum se roaga, asteptand o minune. Sa ne rugam si noi, in fiecare zi, pentru Emma Aida."
Postarea anterioara: "UN MESAJ CARE M-A STRIVIT este titlul postarii pe care am gasit-o aici: http://organicka.ecosapiens.ro/un-mesaj-care-m-a-strivit/#respond si pe care imi pare rau ca nu am gasit-o mai devreme. Este un apel la rugaciune, in ziua de Bunavestire. De multa vreme, in fiecare zi la ora 13 persoanele de pe un forum http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=135166&whichpage=8 se roaga pentru Emma, fetita bolnava de cancer la numai sapte ani. De multa vreme nu i se mai dadeau sperante...Toate terapiile au fost incercate, familia se lupta eroic. Si oamenii de pe forum se roaga, asteptand o minune. Sa ne rugam si noi, in fiecare zi, pentru Emma Aida."
Leapsa de la Gingasia
Am primit o leapsa culinara de la Gingasia, pentru descretirea fruntilor eventual incruntate...
CE TE FACE SA TE LINGI PE DEGETE?
Iata lista:
- fistic
- salata de varza
- ciuperci de orice fel(comestibile,totusi,)gatite oricum
- pepene rosu
- capsuni, fragi de padure
- visine
- ciocolata cu alune, in amestec omogen
- cartofi prajiti (din pacate, ca-s cumpliti pentru sanatate)
- frigarui de purcel sau pui
- peste
- gemoderivate (tincturi de mladite de plante) - le iau cu o placere enorma, desi sunt medicamente; Idem tinctura de propolis.
Pe cine sa mai lovesc si eu cu leapsa asta? Pe Ivona, despre care am auzit sa face ciorbe grozave, pe Ramona si pe Cristina, careia ii datoram candva demult un raspuns (uneori imi amintesc, alteori nu).
CE TE FACE SA TE LINGI PE DEGETE?
Iata lista:
- fistic
- salata de varza
- ciuperci de orice fel(comestibile,totusi,)gatite oricum
- pepene rosu
- capsuni, fragi de padure
- visine
- ciocolata cu alune, in amestec omogen
- cartofi prajiti (din pacate, ca-s cumpliti pentru sanatate)
- frigarui de purcel sau pui
- peste
- gemoderivate (tincturi de mladite de plante) - le iau cu o placere enorma, desi sunt medicamente; Idem tinctura de propolis.
Pe cine sa mai lovesc si eu cu leapsa asta? Pe Ivona, despre care am auzit sa face ciorbe grozave, pe Ramona si pe Cristina, careia ii datoram candva demult un raspuns (uneori imi amintesc, alteori nu).
ANUNT UMANITAR
Oprean Corina, mama a doi copii din localitatea Deva jud. Hunedoara are urgent nevoie de ajutorul nostru!
A fost diagnosticată cu o tumoare pe creier, care i-a rupt un vas de sânge, medicii din Timişoara unde este acum internată în stare gravă îi dau o şansă de 40% pentru a supravieţui, dar spun totodată că îi dau 90% şanse de a supravieţui dacă va face o intervenţie chirurgicală în Germania. Această operaţie nu se poate face în ţară, iar costul estimat este de 100000E.
Deoarece situaţia financiară a familiei nu-i permite plata intervenţiilor medicale, orice sumă din partea noastră este binevenită.
Pentru donaţii poate fi folosit contul:
RAIFFEISEN BANK
Adresa : B-dul Iuliu Maniu nr. 18 , Deva, 2700 - jud Hunedoara
Tel: +40 254 213 911
Fax: +40 254 213 009
Link catre pagina oficiala : www.raiffeisen.ro
Oprean Samuel Cristian
Cont Euro: Cont IBAN: RO47RZBR0000060011138542 Unitate: 28-AGENT.DEVA
Cont Lei: Cont IBAN: RO74RZBR0000060009847665 Unitate: 28-AGENT.DEVA
Publicat de Sorin M. la 9:21 PM , aici: http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2009/03/oprean-corina-mama-doi-copii-are-nevoie.html
A fost diagnosticată cu o tumoare pe creier, care i-a rupt un vas de sânge, medicii din Timişoara unde este acum internată în stare gravă îi dau o şansă de 40% pentru a supravieţui, dar spun totodată că îi dau 90% şanse de a supravieţui dacă va face o intervenţie chirurgicală în Germania. Această operaţie nu se poate face în ţară, iar costul estimat este de 100000E.
Deoarece situaţia financiară a familiei nu-i permite plata intervenţiilor medicale, orice sumă din partea noastră este binevenită.
Pentru donaţii poate fi folosit contul:
RAIFFEISEN BANK
Adresa : B-dul Iuliu Maniu nr. 18 , Deva, 2700 - jud Hunedoara
Tel: +40 254 213 911
Fax: +40 254 213 009
Link catre pagina oficiala : www.raiffeisen.ro
Oprean Samuel Cristian
Cont Euro: Cont IBAN: RO47RZBR0000060011138542 Unitate: 28-AGENT.DEVA
Cont Lei: Cont IBAN: RO74RZBR0000060009847665 Unitate: 28-AGENT.DEVA
Publicat de Sorin M. la 9:21 PM , aici: http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2009/03/oprean-corina-mama-doi-copii-are-nevoie.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)