duminică, 13 septembrie 2009

Aiud, asumarea suferintei









Imi doream si eu sa ajung la Aiud. Si pentru ca tot am fost intr-o delegatie la Satu-Mare, iata ca s-a ivit prilejul, la drumul de intoarcere. Am ajuns in Strada Eroilor nr 3, adresa indicata pentru Biserica "Inaltarea Sfintei Cruci". Slava Tie, Doamne! Ne-au intampinat niste porti metalice, negre, si o curte mare si frumoasa in care cativa oameni faceau curatenie. Am intrat in capela mortuara. Trei sicrie luxoase si foarte multe coroane...hmmm, nu era ceea ce cautam. Am intrebat oamenii care faceau curatenie si am primit indicatii valoroase intr-un limbaj minunat. Mergeti prin cimitir, tot inainte, nu va abateti nici la stanga nici la dreapta si veti ajunge. Intr-adevar, asa a fost...Prin cimitir, tot inainte. Culmea e ca mi-au placut intotdeauna cimitirele...atata liniste si pace (la faza asta sa nu va imaginati ca n-am pierdut pe nimeni drag vreodata).

M-am invartit ceva vreme pana am descoperit pe unde sa intru. M-a intampinat un calugar batran. Despre cele traite inauntru, langa sfintele moaste ale mucenicilor omorati in inchisorile comuniste, dati-mi voie sa pastrez tacerea. Este taina inimii mele. Este evlavie fata de jertfa lor mult pretuita de Domnul. Este binecuvantarea Maicii Domnului din minunata si imensa icoana, in care ei, mucenicii stiuti si nestiuti,cu chip si fara chip, in uniforma dungata a supliciului, sunt impreuna in suferinta, peste ani. Inauntru, in osuar, nu am indraznit sa fac poze. Am simtit ca nu pot risipi nici o secunda din timpul ce mi-a fost daruit sa il petrec acolo. Daca vreti sa stiti cum e acolo va invit la drum. Cred ca e nevoie sa trecem cu totii pe acolo pentru a le multumi.

De ce am vrut sa merg la Aiud? Gasiti detalii aici

http://www.calvarulaiudului.ro/imagini.php
http://www.sfintii-inchisorilor.ro/
http://preugen.wordpress.com/2009/06/24/mari-minuni-ale-sfintilor-mucenici-de-la-aiud/
http://ramurainflorita.blogspot.com/2009/08/laudati-pe-dumnezeu-intru-sfintii-sai.html

Si va recomand de asemenea sa cititi cartea "Din temnite spre sinaxare", pentru a intelege cat de cat ce au trait acesti oameni. Cartea e disponibila si pe net, la primul link indicat mai sus.

Slava Tie Doamne, ca mare esti intru sfintii Tai, care pentru tine si-au luat crucea lor si au purtat-o pana la capat cu dragoste si recunostinta!

3 comentarii:

Mariana spunea...

Dragă Dana, în temniţele comuniste au murit sfinţii noştri contemporani...
Am citit mărturiile poetului Traian Dorz despre ceea ce atrăit el în cei 17 ani cumulaţi de detenţie...Ceea ce m-a uimit e că a iertat şi iubit acolo mai mult ca nicăieri...

Îţi vine să crezi că poezia următoare a ,,scris-o" stând pe mozaic culcat cu faţa în jos, îmbrăcat pe timp de iarnă doar cu pantaloni scurţi de doc...iar un alt credincios a pus melodia...şi o cântau de fiecare dată când erau culcaţi pe mozaic...

O, creşte-mi iubirea În inima mea, Iisuse, Iisuse, mereu te-aş ruga!
Îmi umple cu harul pe care-l aştept şi ochii, şi graiul, şi inima-n piept!

O, creşte-mi iubirea, Iisuse iubit, să fiu de-a' ei haruri deplin copleşit!
Revarsă-mi-o-n suflet cu val după val, ca râul ce creşte de dă peste mal!

O, creşte-mi iubirea, iubite Iisus, În starea şi-n locul În care m-ai pus!
Să-i port pretutindeni belşugul de har şi-a ei revărsare să n-aibă hotar!

O, creşte-mi iubirea cu rodu-i sfinţit, chiar numai cu ură de-aş fi răsplătit!
Să nu pot, Iisuse, trăi fără ea - o, creşte-mi iubirea În inima mea!

De asta mi-s dragi aceste poezii...Au fost scrise în suferinţă şi iubire de Dumnezeu...

O zi frumoasă, Dana!

Dana spunea...

A iubit si a iertat acolo mai mult ca nicaieri! Frumos spus, Mariana!
Uite, asta-i motivul pentru care nici n-am indraznit sa ating sfintele moaste ale mucenicilor. Pentru ca, asa cum spune poezia, pe masura ce durerea lor crestea, si iubirea lor crestea la fel de mult, dincolo de puterea de intelegere a mintii mele superficiale. Eu, care fug de durere alegand confortul, cum as putea sa indraznesc sa-i ating pe ei, care au iubit durerea, pentru ca si-au asumat-o cu dragoste pentru Domnul si pentru proprii calai?

Un copil spunea...

http://tacereinima.blogspot.com/2009/09/eu-te-iubesc-asa-cum-sunt.html