Imaginea ideala (despre sine) se substituie increderii de sine. De asemenea, imaginea ideala se substituie si idealurilor omului. Omul, tocmai pentru ca nu vine in lume cu de la sine putere, tocmai pentru ca nu este de sine statator, tocmai pentru ca nu este independent, cauta in afara sinelui propriu ceva de care sa se sprijine. Omul nu se poate sprijini doar pe sine insusi. Am putea spune, asadar, ca idealurile joaca un astfel de rol. Ati auzit oameni care spun "Viata mea nu are nici un rost". Omul care spune asta nu are idealuri, nu este credincios.
Pentru cel care isi construieste o imagine ideala (despre sine), aceasta patrunde in existenta lui chiar in punctul in care trebuia sa patrunda idealurile. mai concret: daca sunt stapanit de o imagine ideala pe care am construit-o, nu este posibil sa cred cu adevarat in Hristos, sa-l vad pe Hristos, sa merg catre Hristos, sa depind de Hristos. Este cu neputinta. Ceea ce m-ar fi determinat sa ma indrept spre Hristos , este deja ocupat si stapanit de imaginea ideala. Nu mai exista loc pentru Hristos.
Poate s-a intamplat sa constatati ca multi oameni, in vreme ce se nevoiesc, se traduiesc, alearga pentru a izbuti ceva, atunci cand nu izbutesc si au un esec total, sunt distrusi, sunt pierduti si nu mai pot suporta viata (viata pentru ei nu are nici un rost. Aceasta inseamna doua lucruri. Primul, arata cat rau poate provoca imaginea ideala. Adica, in masura in care plasmuim o imagine ideala, ne agatam de ea si ne umplem sufletul cu ea, sufletul nostru nu se mai poate intoarce in alta directie. Apoi, intocmai pentru ca simtim ca pierzand aceasta imagine ideala vom fi distrusi, nu o lasam cu nici un chip sa se desprinda de noi, nu indraznim in nici un fel sa acceptam ca aceasta imagine ideala din noi este gresita, este minciuna, este himera.
...
Imaginea ideala dezorganizeaza lumea noastra interioara.
va urma...
Arhim. Simeon Kraiopoulos, TE CUNOSTI PE TINE INSUTI?, din Omilia "Imaginea ideala se substituie idealurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu