marți, 28 decembrie 2010

Nu cumva iti plangi soarta?

Nimeni nu trebuie sa-si planga soarta. Nici cel care intelege ca alcatuirea lui psihica este de vina pentru starile rele pe care le are, nici cel care nu pricepe nimic. Starea fiecarui om este iconomisita de Dumnezeu spre binele lui, si fiecare va vedea ca tot ceea ce i se intampla este spre binele lui.

Omul gaseste rezolvare tocmai atunci cand nu se macina inlauntrul sau, cand nu-si plange de mila, ci-si spune "Omul nu poate fi o prada usoara. Bunul Dumnezeu exista, este bun mereu si iconomiseste bine totul pentru fiecare in parte. Indiferent ce se intampla, este spre binele meu."

Imaginati-va ce ar insemna daca fiecare om ar gandi asa!


Arhim. Simeon Kraiopoulos, "SUFLETUL MEU, TEMNITA MEA", din capitolul Adorarea sinelui nostru.

Niciun comentariu: