Ieri dupa-amiaza am trecut pe la biserica. Nu voiam decat sa intru sa ma inchin si sa vorbesc cu parintele duhovnic, daca l-as fi gasit. Nu aveam timp sa stau la slujba de vecernie. Ce aiurea suna: "Nu aveam timp". Era in biserica un parinte pe care mi s-a intamplat ca uneori sa il judec oarecum (Doamne iarta-ma). Mai era si dascalul. Si un om sarac, care e tot timpul pe acolo. Atat. Am intrat in biserica, m-am inchinat la sfintele icoane si ma pregateam sa plec. Si atunci a inceput slujba de seara... in biserica practic goala. M-am bucurat tare ca are cine sa-i slujeasca Domnului, chiar si in lipsa credinciosilor. Auzisem ca parintele face asta, dar a fost altceva sa vad cu ochii mei. In acelasi timp m-am intristat ca nu puteam (sau nu voiam) sa raman. Am plecat cu inima plangand si mi-am amintit de "Moartea caprioarei". Ceea ce am simtit parea a fi o stare similara cu cea sugerata de versurile:"Mananc si plang. Mananc." Da, plang, dar important e ca mananc... ca plec.
Da, am plecat, dar am plecat cu Domnul in suflet si cu bucuria de a fi vazut ca are cine sa-I slujeasca in orice conditii. Si cu un gand frumos la adresa parintelui. Imi va fi mai drag de acum incolo si asta se intampla tot din mila Domnului, prin lectia pe care am primit-o ieri.
Despre gandurile noastre cu privire la preoti, Sfantul Ioan Gura de aur spunea: "Daca ar urma sa cercetam viata mai-marilor nostri, atunci noi ar trebui sa fim hirotonitorii învatatorilor, si atunci toate s-ar rasturna pe dos picioarele sunt sus, iar capul jos. Deci, daca nu se cuvine a judeca pe frate, cu atât mai mult pe învatator. Daca tu faci ceea ce a poruncit Dumnezeu, bine faci, iar de nu faci asa, pacatuiesti. Nu cuteza deci si nici sa-ti iesi din marginile bunei-cuviinte...”
“Asadar, fiecare sa se îngrijeasca de ale sale. Daca preotul are o credinta stricata [gresita] chiar înger din cer de ar fi, tu nu te supune; iar daca învata drept, nu te uita la viata, ci la cuvintele lui. Acestea m-am vazut silit a le spune si a le cerceta cu de-amanuntul, nu doar pentru ca ma interesez atât de mult de aceia, ci fiindca ma tem pentru voi, ca nu cumva sa va pierdeti pe voi însiva prin asemenea îngâmfare, prin asemenea învinovatire”.
Am citat de aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2011/07/07/sfantul-ioan-gura-de-aur-cel-ce-se-invata-a-l-dispretui-pe-preot-cu-timpul-il-va-dispretui-si-pe-dumnezeu-multe-se-judeca-numai-din-banuiala/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu