Rugaciunea deznadajduitului catre Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului

Mangaietoarea mea cea prea buna si nadejdea mea fara de sfarsit, ascunde netrebnicul si mult prea pacatosul suflet al meu sub Sfant Acoperamantul tau, acolo unde vrasmasul nu-l poate ajunge. Rautatile mele pururea le vad inaintea ochilor mei, dar nu am vointa puternica pentru a nu-ti mai gresi. Pentru mine nu-i nadejde de indreptare, caci mult m-am imprietenit cu uratorul de oameni facand a sa voie si nicicum sporind in cele placute lui Dumnezeu. Si totusi, afundat fiind cu totul in mlastina neputintelor mele, salta inima mea de veselie duhovniceasca avandu-te pe tine Ocrotitoare neinfricata a sufletului meu. Caci cine va indrazni sa ma acuze cand tu vei sta inaintea mea ca o maica a iubirii ce nu-si lasa fiul sa fie rapit din bratele sale? Dragostea ta este pururea insotindu-ma de-a lungul zilei si a vietii, caci tu, ca o maica adevarata, iti iubesti copii ascultatori, dar ti se inmoaie inima si plangi cu dor mare pentru cei neascultatori si cu dreapta ta ii ridici atunci cand cad. Si oare de cate ori nu ai plans o data cu mine, atunci cand ceream iertare Fiului tau pentru nepasarea mea? Sau de cate ori nu mi-ai zambit din icoana atunci cand ma ridicam din pacate, neavand alta nadejde deznadajduita decat numai spre tine? De multe ori nu pot nici sa te privesc din pricina multimii pacatelor mele, dar nici atunci nu pot sta departe de tine, ci ca un copil alerg si ma arunc la picioarele Tale, imbratisandu-le si ascunzandu-mi fata plina de lacrimi in poala vesmintelor Tale. Pentru aceasta indraznesc si acum, strigand catre tine: Nadejdea mea, ascunde-ma sub Sfant Acoperamantul Tau si ma primeste in bratele Tale, ca uitand de mine si de toate, sa ma imbat doar de dulce mangaierea Ta si impreuna cu Tine, tinandu-ma de mana, sa trec neimpiedicat portile Raiului si in veci sa ma veselesc de vederea Ta.