Au trecut 3 ani...

Cuvinte vii de la parintele Arsenie Papacioc

"De ce ne temem de moarte şi cum putem spori în noi bucuria vieţii veşnice?

- Se tem de moarte doar cei care nu s-au pregătit deloc de viaţa cu Hristos. Dar nu este rău că se tem, că prin aceasta se recunoaşte viaţa veşnică şi frica e un început de înţelepciune. Şi aşa vor pune paşi spre cunoaştere şi mireasmă, adunând flori din grădina duhovnicească a Bisericii lui Hristos. Se spune că sunt trei categorii de creştini mântuiţi. Întâi, este categoria fiilor care fac voia lui Dumnezeu din iubire. A doua, este categoria negustorilor care fac fapte bune pentru plată de la Hristos. A treia, este categoria robilor care fac de frică cele ale lui Dumnezeu. Ce bine ar fi să ne depăşim mereu, să ne silim, că este singura vreme când bătaia inimii noastre poate cuceri întreg cerul!...
Ce zici, frate creştine? Te prinzi să te sileşti la o alergare atât de salvatoare şi la o ajungere atât de lăudată de nesfârşite cete îngereşti şi să vezi slava Maicii Domnului, care, neştiută de tine, te-a plâns şi te-a ocrotit şi, în cinstea aceasta, în lumina cerurilor deschise, te va încununa ca pe un biruitor Hristos Domnul?
Cu adevărat, spune Sfântul Pavel: Că nu sunt vrednice suferinţele de acum faţă de bucuriile ce ni se vor descoperi nouă. Iar "sfârşitul filosofiei este să ştii că trebuie să crezi" (Geibel). Să ştii să mori liniştit!

Ce sfat şi cuvânt de folos îmi daţi mie şi fiilor duhovniceşti ai Prea Cuvioşiei voastre?

Să ne iubim cu adevărat unii pe alţii!
Să încercăm să iubim pe toată lumea, şi pe aceea care se zice că e rea.
Să iubim, să iubim mult şi să iubim frumos.
Să iubim rana şi pe cel care ne-a făcut rana.
Să ştim să furăm pe Hristos de la duşmanii noştri. El stă ascuns la cei care ne sunt duşmani. Nu poţi fi gazda lui Hristos dacă nu-ţi sunt dragi cei care Îl ţin ascuns, dacă inima ta nu este un mic cer al iubirii.
Lui Hristos I se cuvin primele roade ale tuturor lucrurilor, dar mai cu seamă primele roade ale iubirii!"http://www.blogger.com/img/blank.gif
http://www.blogger.com/img/blank.gif
Mai multe cuvinte vii de la parintele Arsenie aici:

Cu un an in urma scriam despre "trecerea" parintelui Arsenie aici:http://fiifericit.blogspot.ro/2011/07/amintiri-dragi-despre-parintele-arsenie.html

In memoriam arhimandrit Arsenie Papacioc - updated

Sub genericul „In memoriam – Arhim. Arsenie Papacioc”, astazi, 13 decembrie, de la ora 18.00, sala mica din cadrul Casei de Cultura a Sindicatelor Constanta va gazdui vizionarea filmului documentar „Parintele Arsenie – Bogatia vietii crestine”. Momentul este urmat de conferinta cu titlul „De dragul Parintelui Arsenie”, susţinută de Înaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. De asemenea, cu acest prilej, va avea loc si vernisajul expozitiei fotografice cu tema „Parintele bucuriei”. Evenimentul face parte din cadrul Festivalului duhovnicesc intitulat „Serile filocalice”, organizat de ASCOR Constanta. Intrarea la eveniment este libera.

Conferinta poate fi ascultata aici.

Umila marturie despre ierarhul nostru

Este oare greu sa nu te tulburi cand auzi rautati despre oameni? Este cu siguranta posibil, mai ales cand ai certitudinea ca ceea ce auzi este numai si numai minciuna. Din pacate minciunile suna interesant pentru multe urechi. Nu scriu aceste randuri ca sa apar pe cineva, pentru ca nu are nevoie IPS Teodosie sa il apar eu. Asa cum nu are nevoie credinta noastra apostolica sa o aparam. De fapt ea, credinta, ne apara pe noi.

Nu sunt in general impresionata de functii si de persoane cu rang inalt. Nu urmaresc viata acestora, nu sunt interesata de aspectele publice ale vietii lor. Dar ma simt datoare acum sa marturisesc ca imi este drag ierarhul nostru. Din multe motive, desi bine este ca iubirea sa isi fie ea siesi suficienta si sa nu aiba nevoie de motive. Dar nu sunt eu la acel nivel... asa ca voi mentiona cateva motive. Unul si cel mai temeinic este legatura ierarhului nostru cu parintele Arsenie Papacioc. Singura conferinta a parintelui Arsenie a fost organizata in Constanta de catre IPS Teodosie. A fost un moment extraordinar, un dar pentru toti constantenii care erau de fata, precum si pentru cei care au ascultat conferinta ulterior .

La acea conferinta parintele Arsenie a spus ca un asa ierarh (precum Teodosie) asteapta Tomisul de 2000 de ani. Si cu siguranta ca stia parintele Arsenie ce spune.

Cu vreo trei ani in urma l-am vazut prima oara pe IPS Teodosie slujind. Era de Sfantul Pantelimon. Intreaga zona dintre catedrala si mare era plina de oameni, iar predica a fost lunga, explicita, miscatoare de inimi impietrite. Mesajul razbatea de dincolo de timp, era actual, totul era acum si aici. Si dupa predica, desi nu era zi de post, era parca joi, IPS a citit Molitfele Sfantului Vasile. Oamenii au ingenunchiat care pe unde erau, pe trotuare, pe strada... parca nu puteai sa pleci. Vibratia delicata dar puternica a rugaciunii te tinea pe loc. Mai apoi am aflat ca ii sta in obicei IPS sa citeasca Molitfele Sfantului Vasile la fiecare mare sarbatoare si sa oficieze slujbe de noapte atunci cand sunt aduse spre inchinare moastele unor sfinti. O asemenea persoana este clar ca se lupta cu fortele raului cu toate puterile sale.

Tot IPS Teodosie a fost cel care a adus in Constanta, spre inchinare, repetat, Braul Maicii Domnului. Cu mare bucurie am povestit momentul aici. Nu ii pot multumi indeajuns pentru asta.

Detalii despre relatia speciala dintre parintele Arsenie Papacioc si IPS Teodosie am aflat la inmormantarea dragului parinte. Atunci IPS a povestit, cu multa dragoste si sinceritate, despre incurajarile si sfaturile primite de la parintele Arsenie, al carui fiu duhovnicesc a fost. Predica merita sa fie ascultata, aici.

Am simtit nevoia sa scriu aceste cateva randuri in ziua Sfantului Nicolae, care iubea dreptatea.

Despre acuzatiile care i s-au adus IPS Teodosie a vorbit senin, cu intelegere si cu mila la adresa acuzatorului, la TV Neptun.

Razboiul Stelelor si mecanismul minciunii

Pe vremea cand eram in liceu si ma credeam buricul pamantului nu am inteles nimic din filmul "Razboiul stelelor". Recunosc, nici nu n-am straduit, l-am catalogat din start pe baza prejudecatilor proprii si l-am privit doar ca pe ceva spectaculos din punct de vedere al tehnicii de realizare (pe vremea aceea era).

In studentie am cunoscut o persoana tare simpatica, Adina, de mare calitate umana, dar paradoxala de multe ori. Am surprins-o pe Adina plictisindu-se la un spectacol de teatru pe care ma straduiam (probabil din snobism) sa il savurez (Ion si Ioana, de Marin Sorescu). In schimb, cand vorbeam de Razboiul stelelor si eu am afirmat ca filmul nu spune nimic si nu are nici un sens sa il privesti, mi-a spus scurt si moale, dar ferm, fara alte explicatii, ca si in acest film se ascund niste sensuri. La ora aceea eu nu stiam despre Adina ca il vizita frecvent pe parintele Steinhardt la Rohia. La ora aceea (prin 1984-1985) habar nu aveam ca exista parintele Nicolae (l-am descoperit de-abia dupa 1989, dupa adormirea sa).

Duminica trecuta a fost la televizor Razboiul stelelor, nu mai stiu pe ce canal, dar oricum nu conteaza. Mi-am amintit de Adina si m-am uitat la film. Intr-adevar, fazele care dezvaluie ceva dincolo de actiune sunt scurte ca intindere, ca timp. Dar am descoperit in ele foarte mult sens. Am vazut cat de usor cineva care este sau se crede bun poate sa devina rau. Am vazut cum raul, odata ce te-a prins in mreje, te invaluie treptat, te inlantuie si te depersonalizeaza, te transforma in marioneta, in masa de manevra, in instrument.

Am vazut foarte clar mecanismul de declansare al celei mai puternice si perfide ispite. Mecanismul minciunii. Ti se strecoara la ureche o minciuna aparent credibila si daca pui botul ai incurcat-o. Esti mintit de exemplu in legatura cu fiinta care iti este cea mai draga pe lume. Si daca amagirea te cuprinde ajungi sa pierzi tocmai fiinta pe care incercai sa o protejezi trecand de cealalta parte a baricadei. De fapt, nu ti-a spus nimeni ca vei trece de cealalta parte a baricadei. La minciuna de baza despre fiinta iubita se adauga, drept solutie a falsei probleme, ispita cunoasterii.

Adica, Skywalker este mintit cand i se spune ca sotia lui va muri si doar cel care reprezenta raul va putea "eventual" sa o salveze. In sinele lui Skywalker se da o scurta lupta, dar din pacate balanta se inclina de partea raului,datorita acceptarii minciunii drept adevar.

Din pacate, in viata noastra de toate zilele, la tot pasul ne sunt soptite sau sugerate ganduri mincinoase. Acestea pot sa fie despre altii sau despre noi. Ele par extrem de credibile si de "personale" pentru ca se muleaza pe personalitatea noastra, pe temerile noastre, pe preocuparile noastre sau chiar pe dorinta noastra de mai bine. Mi s-a intamplat sa descopar (Slava Domnului ca am descoperit pana la urma), felul in care mi s-a sugerat si am inghitit, am asimilat o minciuna, cu 20 de ani in urma. Cate oare n-or mai fi, inca nedescoperite... Descifrarea mecanismului prin care ne ies in fata aceste "cuceritoare" minciuni e tare utila. Nu degeaba parintele Arsenie Papacioc ne recomanda o stare de continua prezenta. O asemenea stare ne-ar feri de acceptarea minciunilor ce ne sunt varate pe sub piele.

Amintiri dragi despre parintele Arsenie

Era prin anul 1994. Tatal meu murise iar mama era foarte bolnava si nu puteam sa o vizitez decat de doua ori pe an. Intre noi erau 700 km si aveam 2 fetite mititele. Era o mare dilema in capul meu, mi-as fi dorit mult de tot sa ii stau mamei alaturi mereu, dar nu stiam cum sa fac asta. Ma simteam vinovata pentru multe, pentru faptul ca nu i-am fost alaturi tatalui in perioadele lui de suferinta (avand la vremea aceea o fetita de un an si ceva si inca una in burtica). pentru ca in prezent imi neglijam mama, pentru ca plecasem, prin casatorie, atat de departe de casa parinteasca, parca fugind spre o viata mai usoara. Ai mei parinti mi-au fost alaturi cata vreme am avut nevoie de ei, iar acum, cand eram bine, se prabusisera in boala. Spiritual vorbind eram complet pierduta in spatiu, nu ma mai spovedisem din copilarie iar pe Domnul de-abia ce incepusem sa il descopar.

Acesta a fost contextul in care o buna prietena mi-a oferit un minunat cadou, respectiv o plimbare pana la Techirghiol. (Multumesc din suflet, scumpa mea Eva). Auzisem de parintele Arsenie si voiam sa il intreb despre dilemele si fricile mele.

Am ajuns in curtea manastirii si am intrebat de chilia parintelui. Era un moment de liniste deplina, nimeni la coada, nimeni in curte. Stateam in fata chiliei si nu aveam curaj sa intru. Parintele ne-a simtit, a iesit sa ne intampine si ne-a invitat inauntru. Nu m-am spovedit atunci... n-am cerut asta si nu mi s-a oferit decat ceea ce am cerut: o discutie. Pentru ca imi era teama de blestemele pe care le auzisem rostite asupra familiei mele, parintele mi-a spus: "Dumnezeu nu asculta vorbele dobitocesti ale oamenilor."

Apoi am pus intrebarea care ma framanta adanc: "De ce ma pune Dumnezeu sa aleg intre parinti si copii?". Intrebarea mea l-a suparat pe parintele, sau l-a intristat faptul ca nu stiam nimic despre ordinea fireasca a lucrurilor, despre prioritatile fiecarui om in viata si despre importanta care e necesar a fi acordata celor dragi.Mi-a spus sa am grija de copii, ca asta este treaba mea mea acum, si sa imi vizitez mama cat de des pot. Finalul intalnirii a fost cu totul altfel decat restul discutiei, parintele ne-a facut sa radem, mi-a insuflat incredere si mi-a readus zambetul pe buze.

Urmatoarele intalniri cu parintele au fost pentru spovedanie. Nu mergeam singura, duceam cu mine prietene dragi, asa cum si eu fusesem dusa la randul meu la dansul. Ultima oara cand l-am vazut, dupa o foarte lunga pauza, a fost din nou la initiativa unei dragi si tinere prietene, Adina. Asta s-a intamplat cu doi ani in urma, parintele era bolnav si maicuta care il avea in grija incerca sa mai tempereze multimea vizitatorilor. Am primit atunci din partea parintelui o rugaciune de binecuvantare, toti ce care eram pe acolo. Inca mai simt uneori calda si ocrotitoare a parintelui pe capul meu.


Ultimele zile au fost paradoxale. Durere imbracata in bucurie.Multumesc Domnului ca in seara dinaintea inmormantarii mi-a oferit din nou o plimbare la Techirghiol. Multumesc Domnului ca mi-a dat nelinistea cea buna si m-a impins de la spate sa merg si la slujba de inmormantare. Cum sa renunti la atata binecuvantare?

Cum sa fie mort parintele? E viu, e mai viu decat noi toti, pentru ca avea de mult in sine si are in continuare viata cea adevarata, bucuria, raiul. Cum sa aruncam noi tarana peste sicriul parintelui? Noi, care suntem tarana, sa aruncam tarana peste omul lui Dumnezeu? Noi sa ne rugam sa fie iertat cel ce era deja demult sfant? Am simtit ca parintele ne poarta de grija in continuare, pana la nivel de detaliu, pentru ca sa pricepem ca Domnul are grija de noi in toate ale noastre... Poate ca par lucruri normale sau simple, dar mie mi s-a parut extraordinar sa gust coliva facuta pentru parintele si sa beau apa rece oferita de pomana pentru parintele.

In timp ce se citea din cuvantul patriarhului despre dragostea parintelui pentru Maica Domnului mi-am imaginat cum l-a intampinat Maicuta, acolo sus, pe parintele Arsenie.

Parintele Arsenie a fost un mare dar si o mare binecuvantare de la Domnul pentru poporul roman.

Am incercat sa primesc si sa pastrez in inima mea toata comoara cuvintelor rostite de parintii care au slujit. Parintele Teofan a explicat cum e cu starea de prezenta, ce era ceruta drept canon de catre parintele Arsenie. Stare de prezenta fata de Domnul, fata de aproapele, fata de lume si fata de propria constiinta.


" - Prezenta in fata lui Dumnezeu, caci El te-a creat.
- Prezenta in fata aproapelui, caci esti destinat sa-l iubesti si sa te rogi pentru el.
- Prezenta in fata lumii, caci lumea intreaga esti chemat sa o porti in rugaciunile tale catre Dumnezeu.
- Prezenta in fata propriei tale constiinte, care nu trebuie sa fie niciodata adormita."

"Dumnezeu, spunea Parintele, mantuieste doar pe cei vii, pe cei care pulseaza de viata, pe cei care traiesc cu adevarat in fiecare clipa, pe cei care daruiesc viata celor din jurul lor."

Predica IPS Teofan rostita la slujba de inmormantare, poate fi ascultata sau citita aici.

A plecat la Domnul!

"Dacă te temi de moarte, nu poţi apăra şi nu poţi să dai cuvînt bun. Trebuie să trăim cu conştiinţa morţii; nu putem ocoli moartea şi toată viaţa ne pregătim pentru ea. Dar dincolo de moarte ne aşteaptă fericirea veşnică, dacă îl urmăm pe Hristos. Aşdar, orice preot, ca şi orice creştin, trebuie să mărturisească Adevărul cu orice preţ. Căci, pînă la urmă, nici nu avem ce pierde. În cel mai rău caz ne omoară, dar pentru asta nu trebuie să ne îndulcim poziţia. Sînt duhovnici buni la noi, însă e nevoie de eroism să împlineşti cunoştinţele."

parintele Arsenie Papacioc

Azi, in ziua aflarii mostelor sfantului bucuriei, Serafim de Sarov, s-a mutat la Domnul parintele Arsenie Papacioc. Dar parintele e si cu noi, si pentru noi, nimic nu pierdem. Lacrimile sunt un castig. Sarut-mana, parinte drag!

Sinceritate

Postez si eu despre ce simt ca-mi lipseste... azi m-am surprins nesincera.
Dumnezeu ne iubeste si ne vrea asa cum suntem noi, doar sa fim sinceri.

Parintele Arsenie, despre cipuri

Părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul Mănăstirii „Sf. Maria” din Techirghiol, s-a exprimat în legătură cu mesajul Părintelui Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă din jud. Neamţ.

„Dacă aş fi pus în situaţia să mă închin la 666, atunci aş lua măsuri pe viaţă şi pe moarte. Dar până atunci… . E o grabă şi, dacă ar fi să mă angajez la o luptă (duhovnicească, n. red.), nu e o tactică bună de luptă … E un zgomot foarte devreme, ce îi angajează pe credincioşii care se consumă şi îi dau duşmanului câştig de cauză… Nu-i momentul şi, poate, nu va fi acest moment cât vom trăi noi. Astea sunt probleme de timp. Aşa că se face un zgomot gratuit, risipind ceva. Nu sunt de părere….”

Totodată, duhovnicul de la malul Mării Negre îi îndemână pe credincioşi la păstrarea unei vieţi duhovniceşti de echilibru şi de rugăciune neîncetată, chiar dacă suntem supuşi ispitelor:

„Suntem făcuţi de Dumnezeu cu multă posibilitate de înţelegere, dar şi cu putinţa de a ne orienta în timp…

Vezi-ţi de viaţa ta duhovnicească, pentru că Biserica este acolo întru totul unde este Adevărul.

Să spui neîncetat «Doamne Iisus Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul». Să spui rugăciuni la Maica Domnului, Stăpâna Cerului şi a Pământului, care este supărată pe cei care nu-i mai cer nimic.

Avem un înger păzitor, pe care ni l-a dat Dumnezeu ca să ne păzească sufletul până la moarte, pentru ca să fim păziţi şi să nu lase viaţa noastă în mâinile unui duşman, care este diavolul.

Şi, mai înainte de toate, îl avem pe Iisus; de ce nu-i cerem ajutorul Lui? Să ne rugăm lui Dumnezeu când e vorba de ceva. Niciodată, niciodată nu ne rugăm degeaba!!!

Nu mă tem de focul ăsta, mă tem de alt foc!”.

Cu privire la mesajul Părintelui Iustin Pârvu în care se spune că ierarhii Bisericii „trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor”, Părintele Arsenie Papacioc afirmă că:

„Sfântul Sinod face ce doreşte, nu pot să-i poruncesc, pentru că are putere de discernământ ca şi Hristos, ca şi noi. Eu stau liniştit, ca să stau şi mâine liniştit.”

Despre documentele care conţin informaţii stocate electronic, Părintele Arsenie Papacioc spune că, deşi nu se pricepe la amănunte privind electronica, acceptarea documentelor nu însemnă lepădarea de credinţă, situaţie asemănătoare cu cea în care ne-am afla pe teritoriul unui stat străin:

„Dacă ne-am găsi în Turcia, am cumpăra pâine pe bani turceşti, dar asta nu înseamnă că ne-am turcit. ”

Întrebat ce mesaj i-ar transmite Părintelui Iustin Pârvu de la Neamţ, duhovnicul de la Techirghiol, în vârstă de 96 de ani, a spus:

„Am mare evlavie la Părintele Iustin, dar nu sunt de părere… Eu vreau o evoluţie fără revoluţie.. i-aş spune: «Blagosloviţi şi mă iertaţi».”

Sursa:Radio Dobrogea, integral aici