ICOANA MAICII DOMNULUI ,,MIJLOCITOAREA (CHEZAŞA) PĂCĂTOŞILOR”("...aseaza pe cerul mintilor credinciosilor stele de ganduri dumnezeiesti")

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI ,,MIJLOCITOAREA (CHEZAŞA) PĂCĂTOŞILOR” O, Podoaba cetelor îngereşti şi Lumina celor ce călătoresc în pământul mântuirii, Vasul cel preafrumos plin de mirul tuturor darurilor Duhului, Oglinda sufletelor umilite, Veşmântul celor iubitori de feciorie, Buna Povăţuitoare a maicilor, Biruinţa sihaştrilor, Dorul mucenicilor, Nădejdea neclintită a păcătoşilor, Preasfântă Fecioară şi Maica Cuvântului, adapă-ne pe noi cei însetaţi de mântuire din izvorul minunilor Tale şi cu starea Ta de faţă înaintea tronului Treimii mijloceşte iertarea păcatelor noastre. Nu avem nici o picătură de umilinţă în vasul sufletelor noastre şi cu totul ne-am cufundat în adâncul nelegiuirilor. Nu avem gând de întoarcere şi în mormântul lenevirii ne-am aşezat. Am lepădat mila Domnului şi cu mulţime de păcate ne-am împovărat. Pentru aceasta, te rugăm, Preacurată Maică a Domnului,să ne fii apărătoare nebiruită la judecată şi mai înainte de a sosi ceasul înfricoşător al morţii să ne soleşti pocăinţă. Ca Una Ce ai născut pe Cel de pe scaunul heruvimilor, pe noi, cei pierduţi în temniţa păcatelor, ne slobozeşte, apropiindu-Te cu cheia rugăciunii Tale. Nu ne părăsi în vremea primejdiilor, ci ca Una Ce eşti Izvor al milostivirii credincioşilor, adapă-ne cu picăturile îndurărilor Tale. Surpă toate ispitele vrăjmaşilor nevăzuţi cu mâna Ta cea puternică, ca Una Ce ai ţinut în braţele Tale pe Cel Ce cu mâna Sa a zidit toată făptura şi aşează pe cerul minţilor credincioşilor stele de gânduri dumnezeieşti. Înţelepţeşte-ne pe noi ca în toată vremea să Îţi aducem jertfe de rugăciuni şi mai ales să-Ţi împletim cununa laudelor, ca să dobândim şi noi cununa mântuire şi viaţa cea veşnică spre slava lui Dumnezeu în veci. Amin. Detalii despre istoricul acestei icoane, praznuite la 7 martie, aici.

Rugaciunea deznadajduitului catre Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului

Mangaietoarea mea cea prea buna si nadejdea mea fara de sfarsit, ascunde netrebnicul si mult prea pacatosul suflet al meu sub Sfant Acoperamantul tau, acolo unde vrasmasul nu-l poate ajunge. Rautatile mele pururea le vad inaintea ochilor mei, dar nu am vointa puternica pentru a nu-ti mai gresi. Pentru mine nu-i nadejde de indreptare, caci mult m-am imprietenit cu uratorul de oameni facand a sa voie si nicicum sporind in cele placute lui Dumnezeu. Si totusi, afundat fiind cu totul in mlastina neputintelor mele, salta inima mea de veselie duhovniceasca avandu-te pe tine Ocrotitoare neinfricata a sufletului meu. Caci cine va indrazni sa ma acuze cand tu vei sta inaintea mea ca o maica a iubirii ce nu-si lasa fiul sa fie rapit din bratele sale? Dragostea ta este pururea insotindu-ma de-a lungul zilei si a vietii, caci tu, ca o maica adevarata, iti iubesti copii ascultatori, dar ti se inmoaie inima si plangi cu dor mare pentru cei neascultatori si cu dreapta ta ii ridici atunci cand cad. Si oare de cate ori nu ai plans o data cu mine, atunci cand ceream iertare Fiului tau pentru nepasarea mea? Sau de cate ori nu mi-ai zambit din icoana atunci cand ma ridicam din pacate, neavand alta nadejde deznadajduita decat numai spre tine? De multe ori nu pot nici sa te privesc din pricina multimii pacatelor mele, dar nici atunci nu pot sta departe de tine, ci ca un copil alerg si ma arunc la picioarele Tale, imbratisandu-le si ascunzandu-mi fata plina de lacrimi in poala vesmintelor Tale. Pentru aceasta indraznesc si acum, strigand catre tine: Nadejdea mea, ascunde-ma sub Sfant Acoperamantul Tau si ma primeste in bratele Tale, ca uitand de mine si de toate, sa ma imbat doar de dulce mangaierea Ta si impreuna cu Tine, tinandu-ma de mana, sa trec neimpiedicat portile Raiului si in veci sa ma veselesc de vederea Ta.

Ultima predica a parintelui Constantin Voicescu

...la Mislea, in ziua mortii sale
Postare dedicata dragei mele prietene Ivona, care a a avut bucuria de a-l avea duhovnic pe parintele Constantin

"Iubiti frati de credinta in Domnul Nostru Iisus Hristos,

Sarbatorim pe Maica Domnului azi ca si in alte zile de praznic. Inceputul anului bisericesc este patronat de praznicul de azi, iar sfarsitul de celalalt praznic mare, Adormirea Maicii Domnului. De fapt, daca stam bine sa ne gandim, o sarbatorim in fiecare zi prin rugaciunile ce i le adresam. Nici o fiinta, cereasca sau pamanteasca, nu s-a invrednicit de atata cinste! Asa se explica faptul ca in fiecare duminica auzim, la utrenie, cantarea “Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita, fara de asemanare decat Serafimii”…

Care este temeiul acestei cinstiri? Cine este aceasta care se naste? Vom incerca in cele ce urmeaza sa raspundem acestor intrebari. Exista un fapt care domina toata viata Maicii Domnului: constiinta clara a solidaritatii cu toti oamenii si a slujirii planului lui Dumnezeu, pusa in evidenta in cateva momente cu semnificatie deosebita:

I. Momentul Bunei Vestiri. Dumnezeu, voind sa se faca Om pentru a ne mantui, cere consimtamantul liber al omenirii al carei sol a fost smerita Fecioara Maria. Nimeni nu va sti vreodata ce intorsatura ar fi luat planul pentru mantuirea lumii daca in acel ceas unic Sfanta Fecioara n-ar fi dat sublimul ei consimtamant: “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau!” (Lc. 1, 38). Ea este constienta ca, prin consimtamantul ei liber de a fi mama lui Dumnezeu-Mantuitorul, aduce slujire tuturor neamurilor pamanturilor, de aceea va prooroci inspirata de Duhul Sfant: “Iata de acum inainte ma vor ferici toate neamurile” …

II. Ceasul din noaptea Craciunului, noapte in care Maica Domnului Naste pe Dumnezeu ascuns in faptura de Prunc omenesc. Maica Domnului alapteaza si creste, ca orice mama adevarata, pe Omul-Dumnezeu Iisus Hristos, singurul Mantuitor daruit de Dumnezeu oamenilor. Cantarea ei, acum, se petrece inlauntru: “Iar Maria pastra toate cuvintele si se gandea la ele in inima sa …” (Lc. 2, 19). Trebuie sa ne oprim cateva clipe asupra slujirii ei de mama.

Se poate spune, fara pic de exagerare, ca niciodata o mama n-a fost mai clar constienta de faptul ca slujeste lumea intreaga si planul lui Dumnezeu, implinindu-si smeritele ei datorii. Toate mamele ar trebui sa-si creasca pruncii cu delicatetea si constiinciozitatea Maicii Domnului. Sa stie, totodata, ca refuzul de a avea copii si de a-i creste echivaleaza cu refuzul de a conlucra cu Dumnezeu, fiind un gest chiar de impotrivire lui Dumnezeu.

Parintele Benedict Ghius atrage atentia asupra sublimitatii icoanei Maicii Domnului cu Pruncul, intitulata “Dulcea sarutare”: chipul Fecioarei-Mame de pe icoana arata inexprimabila dragoste dintre Dumnezeu si oameni …

III. Momentul Adormirii Maicii Domnului reprezinta deplinatatea slujirii ei fata de oameni. Spun Sfintii Parinti: o taina de negraita rasplatire are loc in ziua Adormirii Maicii Domnului, intre Hristos si Sfanta Lui Maica. Trupul ei a fost inviat din morti si mutat la cer intru slava, ca si trupul Mantuitorului, inainte de sfarsitul lumii si de a doua venire a Domnului! Putem spune ca este un al doilea Paste: Pastele Maicii Domnului!

Sa ne amintim inca o data toata slujirea Maicii Domnului in planul mantuirii. Ea a fost chemata sa dea trup de om lui Dumnezeu si, nascandu-L, ea L-a introdus pe Dumnezeu in familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu sa Se faca om si sa poata muri si invia din marea Lui dragoste, pentru ispasirea si transformarea noastra si a intregii lumi. Slujirea si darul acesta n-au fost uitate de Mantuitorul Hristos. Indumnezeirea omului, iata marea binefacere pe care, prin Iisus Hristos, omenirea o datoreaza Maicii Domnului.

Iubiti credinciosi,

De toate acestea ne aducem aminte cu deosebire azi, la nasterea ei, si o cinstim dupa cuviinta. Si cum sa nu o cinstim pe cea prin care ne vine mantuirea? Pe cea care e rodul rugaciunilor sfintilor ei parinti, Ioachim si Ana, prin lucrarea Domnului insusi, dupa cuvantul inspirat “intelepciunea si-a zidit siesi casa”. Ce fapte minunate poate rugaciunea, iubitii mei! Cum atrage ea lucrarea lui Dumnezeu!

Cum sa nu o cinstim pe cea pe care in primul rand Domnul a cinstit-o, prin salutul si glasul Arhanghelului, prin al Elisabetei si, mai apoi, prin izbucnirea femeii din popor care avea sa spuna Mantuitorului: “Ferice de pantecele care te-a purtat! …“ (Lc. 11, 27)? Cum pot unii dintre crestini sa fie atat de marginiti sau de rea credinta incat sa nu o cinsteasca? Fratiile voastre, sa nu plecati urechile la indemnurile lor! Ramaneti in biserica sramoseasca, sa aflati mantuire! “Cine vine la Biserica ta si nu ia degraba mantuire sufletului si trupului, Prea Curata?” – spune o cantare din slujba Aghiazmei mici.

Slava Domnului, prezenta fratiilor voastre aici arata ca o cinstiti! Ati venit unii de departe, altii mai de aproape, spre a va exprima recunostinta fata de Maica noastra, a tuturor, aici, in acest loc unde surorile noastre, care au purtat crucea grea a credintei, dar intarite prin rugaciunile Prea Curatei, i-au zidit locas de inchinare!

Slava Domnului, poporul nostru romanesc are la mare cinste pe Maica Domnului, caci auzim frecvent rostirea: “Doamne, Maica Domnului!”. Ne amintim, de asemenea de versurile inchinate ei de potul nostru cel de toate zilele, Mihai Eminescu (care, precum stiti, considera Biserica Ortodoxa drept Maica spirituala a neamului romanesc), in minunata poezie Rugaciune, din care am evocat prima parte la inceputul cuvantului nostru. Redam acum a doua parte:

Noi ce din mila Sfantului
Facem umbra pamantului
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor
Ascult-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
In neguri te arata
Lumina dulce, clara,
O, Maica Preacurata
Si pururea Fecioara, Marie.

Adevarate file de Acatist!

Slava Domnului ca avem o astfel de mijlocitoare catre El! Atat de calda si de apropiata! Caci trebuie sa observam, iubiti credinciosi, ca, daca pe Domnul il iubim, ne si temem de El, caci va fi judecatorul nostru nemitarnic, pe Maica Domnului doar o iubim. De ea nu ne temem, caci la judecata o vom avea aparatoare. De aceea cantam adesea “Aparatoare Doamna … “

O fericim si o cinstim, dar sa nu uitam cuvantul Domnului spus cand femeia din popor a fericit-o pe Maica Sa: “Fericiti sunt si cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc!” (Lc. 11, 28). O spune si Maica Domnului, ca singurul cuvant de indrumare iesit din gura ei: “Sa faceti tot ce va va spune El!” (In. 2, 5). Adica ce ne-a invatat El sa facem: sa iubim, sa iertam, sa fim milostivi.

Sa nu uitam, iubitii mei, cu fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista.

O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”

Cititi mai multe despre parintele Constantin Voicescu aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2011/09/08/parintele-constantin-voicescu-14-ani-de-cand-a-fost-chemat-la-ceruri-ultimul-sau-cuvant-predica-la-nasterea-maicii-domnului-tinuta-la-mislea-in-chiar-ziua-in-care-avea-sa-fie-ucis-intr-un-accid/

Icoana zilei, 31 august

Acatistul acoperamantul Maicii Domnului, text

Izvorul milostivirii

Hristos a inviat!Iar lacrimile Maicii Domnului au devenit Izvor Tamaduitor, comoara de milostivire si ajutor, bucurie, pace si dragoste.

http://www.radiodobrogea.ro/1463-predica-la-izvorul-tamaduirii/

Multumire tie, Maicuta Sfanta!

"Izvorul Tămăduirii de la Mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa este mărturie a trecerii Sfântului Apostol Andrei prin aceste locuri. "Pentru a-i întări în credinţă pe cei care au crezut în Hristos, a lovit cu toiagul în pământ şi a izvorât apă cu care i-a botezat", spune arhim. Andrei Tudor, stareţul mănăstirii. În perioada comunistă, în 1959, când mănăstirea a fost închisă, izvorul a ripostat oprindu-şi curgerea apelor tămăduitoare şi revărsându-şi apa numai de Izvorul Tămaduirii. "După 1990, odată cu deschiderea mănăstirii, izvorul a început să curgă din ce în ce mai mult, astfel că din anul 2000 până astăzi izvorul nu s-a mai oprit decât pentru câteva zile, când a fost o secetă foarte mare", explică stareţul. Datorită numărului mare de credincioşi care vin şi se închină şi iau apă din izvor, debitul izvorului fiind foarte mic, s-a construit un bazin care să colecteze apa izvorului şi s-a amenajat un mic paraclis pictat cu scene din viaţa Sfântului Apostol Andrei. "În aceste zile, mulţi oameni bolnavi vin să-şi caute vindecarea sufletească şi trupească. Mulţi dintre ei au primit ajutorul şi alinarea suferinţelor şi vin şi aduc mulţumire şi rugăciuni. Ei sunt cei care au mers şi au vestit în ţară şi în afara ei. Vin credincioşi şi din Bulgaria, chiar în număr foarte mare", mai spune părintele stareţ Andrei. Dovada minunilor petrecute la acest izvor, susţine părintele stareţ, sunt cârjele lăsate la mănăstire de către credincioşi ca mulţumire pentru vindecările miraculoase." Despre alte izvoare miraculoase din Romania, aici: http://www.ziarullumina.ro/articole;1932;1;71167;0;Minunile-Maicii-Domnului-la-izvoare-romanesti.html

Sursa imagine: http://icoana.net/ro/praznice-imparatesti/49-izvorul-tamaduirii-.html

Bucura-te, bucuria noastra!

...
Bucura-te grabnica ajutatoare a celor obositi de mahnire si de intristare;
...
Bucura-te ceea ce in ceasul nedumeririlor ne pui in minte gandul cel bun;
Bucura-te, ceea ce ne opresti de la deprinderile cele vatamatoare si de la faptele cele rele;

Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant!

Am citat din frumosul acatist al Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului.

Despre momentul minunat cand am fost in preajma braului Maicii am scris aici.

Sursa imaginii: http://dositeea.blogspot.com/2011/08/braul-maicii-domnului.html

O gura de aer la Manastirea Polovragi

Dupa vizita la Manastirea Prislop am cautat o manastire unde se poate ramane peste noapte, fara anuntare prealabila. Am trecut pe la Lainici, unde ne-a intampinat Icoana Maicii Domnului adusa de la Muntele Athos, numita "grabnic ajutatoare", alaturi de moastele Sfantului Irodion. Parintele Staret era plecat si nu am indraznit sa il asteptam, ne era teama ca se intuneca inainte de a gasi cazare pe buzunarul si gustul nostru. Parca simteam ca altul e locul care ne asteapta.

La manastirea Polovragi am ajuns abia pe la ora opt seara. Am intrebat de cazare si maicuta stareta ne-a spus ca obstea e ocupata cu pregatirea pentru hram (Adormirea Maicii Domnului}, dar daca asteptam ne va pregati dansa o camera. Ce binecuvantare! Maicuta Domnului ne-a primit cu bratele deschise.





Icoana Maicii Domnului de pe peretele exterior al bisericii este facatoare de minuni ("ca orice icoana la care te rogi cu credinta", dupa cum atrage atentia maica ghid}. Pe vremea razboiului cu turcii, un ostas roman urmarit de un ostas turc s-a ascuns intre zidurile manastirii, cerand ocrotirea Maicii Domnului. Urmaritorul nu l-a gasit si de suparare a tras cu arma in icoana Maicii Domnului. La iesire pe poarta manastirii, calul s-a impiedicat si urmaritorul a cazut la pamant, murind pe loc.







In camera extrem de primitoare si parca prea confortabila in care am dormit erau multe icoane pe pereti, dar pe aceasta nu am recunoscut-o. Sa fie oare Sf. Iosif cu Pruncul Iisus? Daca stie cineva rog sa imi spuna.


Zilele astea am descoperit pe net o legatura intre parintele Arsenie Boca si Manastirea Polovragi. Si m-am bucurat, gandindu-ma ca parintele ne-a indreptat pasii spre listitea si pacea de la Polovragi.Legatura descoperita: amintirile maicutei Marta:

Despre dragoste

Parintele meu duhovnic vorbeste adesea in predici despre importanta dragostei. Azi, dupa frumoasa slujba de seara(denie), dupa ce ni s-au inmuiat inimile in dulceata chemarii la pocainta si trezvie, dupa explicarea intelesurilor evangheliei zilei, finalul predicii s-a axat pe importanta dragostei, care poate diferi ca simtire si manifestare in functie de persoana iubita (Domnul, sotul sau sotia, copii, aproapele. Element esential comun al tipurilor de dragoste: sinceritatea. Saptamana aceasta este perioada potrivita pentru a ne apropia de Domnul cu dragoste sincera, cu inima deschisa, este perioada cand e bine sa ne dorim, mai mult ca oricand, sa devenim mai buni. In zilele acestea, daca Il insotim pe Domnul cu dragoste ne vom intoarce acasa vindecati de patimi si de ranile pacatului.

Mi-as fi dorit sa inregistrez cantarile si predica (din care prea putin am putut reda), dar am simtit ca as pierde astfel ceva din taina trairii depline a momentului prezent.

Adaug cateva cuvinte ale staretului Tadei de la Vitovnita: "...sa ne rugam Domnului ca sa ne invredniceasca a-L iubi si noi pe El asa cum ingerii si sfintii au iubit-o pe Preasfanta Maica. Pentru ca Domnul este puternic si tare si ne ajuta sa facem astfel. El doreste sa fim asa si sa ramanem in vecii vecilor si prin toate veacurile, intru vesnicie, in dragostea si imbratisarea Sa. De aceea si tie iti doresc, suflete, sa te rogi Lui, Domnului, sa te invredniceasca a-l iubi tot atat de puternic precum Il iubesc Preasfanta Maica, ingerii si sfintii. Atunci vei simti pace si liniste in inima, caci iti vei inchina inima aceluia Care este fara de sfarsit, Care isi poate imparti dragostea fara de hotar, pacea Sa nesfarsita." (Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata)

Rugul Aprins

"Imnul Acatist la "Rugul Aprins" al Maicii Domnului concentreazã în stihurile sale dorul sfâsietor al omului dupã Dumnezeu, întâlnirea în darul dragostei Dumnezeiesti a celor douã inimi, a lui Dumnezeu si a omului, încã din aceastã lume, ca o pregãtire tainicã a Împãrãtiei Cerurilor. Învãtãtura crestinã în cea mai autenticã formã a ei, deschiderea universului tainic al lumii lãuntrice, acordurile poetice ce izvorãsc dintr-o limbã româneascã a vechilor cazanii, toatã aceastã bogãtie a misterului crestinesc ortodox românesc se gãseste înmãnuchiatã într-o rugã de laudã, dedicatã Maicii Domnului, în Imnul Acatist al "Rugului Aprins".

Scris în anul 1948 de poetul Sandu Tudor, care s-a cãlugãrit la mãnãstirea Antim, cu numele de monahul Agaton, Imnul Acatist al Maicii Domnului a fost corectat si stilizat la Sfânta Mãnãstire Rarãu, în fata Icoanei Fãcãtoare de Minuni a Maicii Domnului, pe când poetul era staret si primise marea schimã monahalã, sub numele de Ieroschimonahul Daniil Tudor.

Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului este un imn închinat Maicii Domnului, care prin adâncimea lui teologicã întrece tot ceea ce s-a scris pânã acum, referitor la locul si rolul pe care îl are Maica Domnului în efortul nostru de înduhovnicire.El nu este doar un simplu "acatist", ci "Imn Acatist", ceea ce este mai mult decât o cântare.

Imnul este ceea ce defineste o natiune. Un popor are multe cântece, dar un singur Imn. Imnul este ceea ce defineste o natiune. Acest acatist meritã cu prisosintã a se numi IMN, pentru cã el este singurul care, prin înlãntuirea sufleteascã la care a fost scris, depãseste în continut, limbaj si formã pe toate celelalte.În imnul Acatist al Rugului Aprins, Maica Domnului, Împãrãteasa Cerului si a Pãmântului este numitã: Împãrãteasa Rugãciunii, Rugãciunea Întrupatã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune, Cheie si Scarã menitã sã ne deschidã portile iluminãrii, sã ne înduhovniceascã si sã ne ridice de pe pãmânt la Cer.

Pãrintele Daniil, cu toate cã era slujitorul unui altar vãzut, într-o bisericã vãzutã, predica intrarea omului într-o bisericã Vie, slujirea la un altar nevãzut.El spunea credinciosilor: "Mintea crestinului este preot care trebuie sã aducã lui Dumnezeu Jertfa pe altarul inimii sale, rugãciunea curatã".Sunteti temple vii ale Duhului Sfânt, chiar dacã numai unii oameni sunt alesi de Dumnezeu ca sã slujeascã la Sfintele Altare din biserici, dar preotia spiritualã este datã tuturor oamenilor. Trebuie sã avem candele inimile noastre arzând, asemenea fecioarelor întelepte din pilda Sfintei Evanghelii, alfel vom fi azvârliti în întunericul cel mai dinafarã al iadului. Fiecare suflet este chemat la nunta cea de tainã, unde se va întâlni cu MIRELE CERESC, Hristos Mântuitorul lumii.

Intrati în cãmara cea mai dinlãuntru a inimii voastre si acolo vã veti întâlni cu Mântuitorul, Iisus Hristos, Lumina Lumii, care ne-a spus:"Împãrãtia lui Dumnezeu este înlãuntrul vostru" si "Foc am venit sã aduc pe pãmânt si cât de mult doresc sã se fi aprins în inimile voastre". Mântuirea înseamnã sfintirea noastrã si îndumnezeirea, ca sã ajungem candele arzãtoare, vii, care sã ardã în harul dragostei Dumnezeiesti.Prima poruncã a decalogului ne spune:"sã iubesti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta din tot sufletul tãu iar pe aproapele tãu ca pe tine însuti".

Iatã ce ne cere Dumnezeu;Dragostea! El vrea însã ca sã nu fim cãldicei,ci fierbinti.Rugãciunea, spunea pãrintele Daniil, are sapte trepte:

1.Rugãciunea oralã (a gurii),
2.Rugãciunea mintii,
3.Rugãciunea mintii în inima,
4.Rugãciunea inimii,
5.Rugãciunea vãzãtoare sau contemplativã
6.Rugãciunea curatã,
7.Rugãciunea duhovniceascã sau în extaz.

La rugãciunea inimii trebuie sã ajungem, ca sã fim oameni duhovnicesti. Puterea rugãciunii stã în calitate si nu în cantitate. "nu cei ce rostesc multe cuvinte primesc Lumina lui Hristos, ci aceia care ard în rugãciune ajung sã primeascã pecetea focului ceresc". Pãrintele Daniil era dusmanul celor ce se roagã de formã. Rugãciunea nu trebuie sã se transforme într-un obicei.Rugãciunea trebuie sã fie un eveniment, pentru cã, prin rugãciune, sã ne întâlnim cu Dumnezeu.Rugãciunea este oglinda prin care se oglindeste Dumnezeu în om.

Omul trebuie sã ardã în rugãciune. Rugãciunea lui trebuie sã fie pretioasã, cãci;"Lui Dumnezeu trebuie sã-I dãm ceea ce avem mai de pret:mintea unitã cu inima prin rugãciune în Duhul Sfânt".

Pãrintele Daniil predica adevãrata închinare:în duh si în adevãr, în rugãciunea fãcutã cu mintea în inimã.El nu încãrca pe ucenici cu canoane grele, ci cu unul usor, rugãciunea inimii. Sã ne rugãm zilnic, la miezul noptii, citind Imnul Acatist la rugul Aprins, în fata Icoanei fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului de la Mãnãstirea Rarãu, în fata noastrã (2 Timotei I,6).Dumnezeu prin Maica Domnului vã va binecuvânta, vã va împlini cererile cele mântuitoare, vã va lumina mintea si bucura duhovniceste inima si vã va alunga duhurile rãutãtilor.



Cine se va ruga citind Acatistul la Rugul Aprins, va simti fiorul celui rãnit de dragostea lui Hristos, va cunoaste, prin experientã, cã adevãrul iese la ivealã în baia suferintei si se va strãdui sã nu schimbe lumea, ci sã se sfinteascã, sfintind astfel si lumea."

Acatistul poate fi citit aici (sursa) si ascultat aici.

Bucuriile Bucurestiului

Imi e drag Bucurestiul, chiar daca e aglomerat, obositor si poluat. Imi e drag pentru bisericile minunate pe care le are si pentru parcuri. Pentru facultati si pentru teatre. Practic mi-am petrecut concediul alergand intre Constanta si Bucuresti, datorita examenului de admitere al Cezarei. Mai intai, s-a intamplat sa mergem pentru inscriere. Acest lucru s-a intamplat intr-o duminica. Stiu ca nu e bine sa calatoresti duminica, dar a fost complicata procedura la ridicat diploma de bac si nu am reusit sa ajungem sambata. Asa ca, am luat binecuvantare de la duhovnic pentru a calatori duminica. Dupa inscriere ne-am intalnit cu draga de Ivona, pe care am rugat-o sa ne duca la o biserica. Am trecut pe langa Sapientei si ne-am oprit la Mihai Voda, biserica binecuvantata din plin de prezenta Maicii Domnului.

N-am mai prins mare lucru din slujba, de fapt am ajuns doar cu putin inainte de predica, dar am avut bucurie multa acolo, inchinandu-ne la icoana facatoare de minuni. Predica a fost o adevarata cateheza, iar parintele a vorbit in final cu mult realism despre problemele actuale.Dupa slujba ne-am plimbat prin Cismigiu.

In ziua examenului Cezarei am reusit sa ajung undeva unde imi doream demult sa merg, si anume la Manastirea Radu-Voda.

Era o zi de vineri de data asta. Am ajuns tocmai la inceputul acatistului Sfantului Nectarie. M-a intamplinat o atmosfera cu totul speciala inca de la intrarea in curte. M-am apropiat de moastele dragulului meu Sfant Nectarie abia dupa ce am lasat pomelnicul la usa altarului. Si cand m-am apropiat m-am simtit binevenita si salutata. M-a podidit plansul. A fost un plans coplesitor, pornind de la iubirea de nedescris pe care simteam ca Sf Nectarie o are pentru noi toti. E minunat sa poti simti iubirea unui sfant. Am stat ceva vreme "de vorba" cu Sfantul Nectarie si stiu ca ma astepta si ca imi va fi alaturi mereu, doar sa imi amintesc sa il chem. Toti sfintii fac asta de fapt. Dar despre Sfantul Nectarie voi mai scrie, inclusiv despre ziua examenului, intr-o postare ulterioara.

A mai ramas o zi. Cea de dupa afisarea rezultatelor, cand cei declarati admisi au dat examenul de limba franceza, pentru a se putea insrie suplimentar la sectia din Bucuresti a Facultatii de Drept din Sorbona. De data asta am mers mai aproape, la biserica de vis-a-vis de Facultatea de Drept, Sfantul Elefterie. Mare bucurie mare... inca in prag fiind m-am simit privita de ochii Maicii Domnului de pe bolta altarului. Stiusem, dar uitasem, ca bolta altarului a fost pictata de parintele Arsenie Boca. Maica Domnului cu Iisus in uniforma de detinut. Amandoi, zambind. Greu de povestit bucuria. N-as mai fi plecat de acolo. A urmat o noua intalnire cu Ivona, si o plimbare prin Cismigiu inspre biserica Popa Tatu.

Si nu ultima dintre bucurii: Cezara a intrat la facultate cu o medie foarte buna si a luat si examenul de limba franceza. Multumesc Domnului, Maicutei Domnului si Sfantului Nectarie. A trecut deja o luna de cand aveam de gand sa scriu aceste randuri... Nu stiu de ce am intarziat, poate din cauza moliciunii care te cuprinde cand iesi din priza, sau din cauza caniculei. Astept cu drag urmatorul drum la Bucuresti.

Potirul Nesecat

Acatistul Icoanei Potirul Nesecat from HarrDelos on Vimeo.

Bucura-te, Stapana, Potir Nesecat, care ne astamperi setea cea duhovniceasca!

Multumesc, Maicuta!

Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau!

Aceasta este ascultarea care ne da o noua sansa de a intra in paradisul pierdut. Sansa la mantuire.

Vestea cea buna a fost insotita de ascultare. Si din acel moment, femeia nu mai este roaba barbatului, ci roaba Domnului, asemenea barbatului. S-a restabilit egalitatea. Prin Maica Domnului, femeia si-a castigat demnitatea.Asa ca, azi este ziua femeilor crestine!La multi ani!

Mesajul predicii de azi: Indemn la bucurie!

Martisor duhovnicesc

Pentru doamne si domnisoare, cu drag.
(Nu este interzis accesul domnilor)

Maica Siluana, Despre femeie... from delia on Vimeo.

Multumiri Deliei pentru postarea acestei minunate emisiuni pe vimeo.

Despre Maica Domnului, gandurile Cuviosului Siluan

"Noi nu ajungem la deplinatatea iubirii Maicii Domnului si de aceea nu putem intelege pe deplin intristarea ei. Iubirea ei era desavarsita. Ea iubea nemasurat de mult pe Dumnezeul si Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire si norodul. Si ce n-a trait ea atunci cand oamenii pe care-i iubea atat de mult si a caror mantuire o dorea pana la capat, au rastignit pe Fiul ei preaiubit? Nu putem pricepe aceasta, pcntru ca in noi iubirea de Dumnezeu si de oameni e mica.

Asa cum iubirea Maicii Domnului e nemasurata si neinteleasa, asa si intristarea ei e nemasurata si neinteleasa pentru noi.

O, Fecioara Preacurata, Maica lui Dumnezeu, spune-ne noua, copiilor tai, cum iubeai pe Fiul si Dumnezeul tau cand traiai pe pamant? Cum se veselea duhul tau de Dumnezeu, Mantuitorul tau [Lc 1, 47]? Cum priveai fata Lui preafrumoasa cu gandul ca El este Cel Caruia Ii slujesc cu frica si dragoste toate puterile ceresti? Spune-ne, ce simtea sufletul tau cand tineai in bratele tale Pruncul minunat? Cum L-ai crescut? Care au fost durerile sufletului tau cand, impreuna cu Iosif, L-ai cautat vreme de trei zile in Ierusalim? Ce chinuri ai trait atunci cand Domnul a fost dat spre rastignire si a murit pe cruce? Spune-ne, care a fost bucuria ta la Inviere si cum tanjea sufletul tau dupa Inaltarea Domnului? Sufletele noastre sunt atrase sa cunoasca viata ta impreuna cu Domnul pe pamant, dar tu n-ai vrut sa asterni aceasta in scris si ai invaluit in tacere taina ta.

Multe minuni si mile am vazut de la Domnul si de la Maica Domnului si nu pot sa dau nimic in schimb pentru aceasta iubire.

Ce as putea da Preasfintei noastre Stapane pentru ca nu s-a scarbit de mine in pacat, ci m-a cercetat si luminat cu milostivire? N-am vazut-o, dar Duhul Sfant mi-a dat sa o cunosc din cuvantul ei cel plin de har, si mintea mea se bucura si sufletul meu este atras spre ea cu atata iubire, ca si numai chemarea numelui ei e dulce inimii.

Intr-o zi, pe cand eram un tanar frate sub ascultare, ma rugam inaintea icoanei Maicii Domnului si rugaciunea lui Iisus a intrat in inima mea si a inceput sa se rosteasca de la sine. Intr-o zi ascultam in biserica o citire din prorocul Isaia, iar la cuvintele: “Spalati-va si va veti curati” (Is 1, 16), mi-a venit gandul: “Poate ca Maica Domnului a pacatuit vreodata, chiar si numai cu gandul“. Si, lucru uimitor, in inima mea, deodata cu rugaciunea, un glas mi-a spus lamurit “Maica Domnului n-a pacatuit niciodata, nici macar cu gandul“. Astfel, Duhul Sfant a dat marturie in inima mea curatia ei. Dar in timpul vietii ei pamantesti si in ea a fost o oarecare nedeplinatate si unele greseli, dar fara de pacat. Se vede aceasta din Evanghelie atunci cand, intorcandu-se de la Ierusalim, nu stia unde era Fiul ei si L-a cautat impreuna cu Iosif vreme de trei zile [Lc 2, 44-46).

Sufletul meu se infricoseaza si se cutremura cand se gandeste la slava Maicii lui Dumnezeu. Mintea mea este slaba si inima mea e saraca si neputincioasa, dar sufletul meu se bucura si e atras sa scrie despre ea macar un cuvant. Sufletul meu se inspaimanta de o asemenea indrazneala, dar iubirea ma impinge sa nu ascund recunostinta mea fata de milostivirea ei.

Maica Domnului nu si-a asternut in scris gandurile, nici iubirea ei pentru Dumnezeul si Fiul ei, nici durerile sufletului ei in vremea rastignirii, pentru ca nu le-am fi putut nicicum intelege, caci iubirea Ei pentru Dumnezeu e mai puternica si mai arzatoare decat iubirea serafimilor si a heruvimilor, si toate puterile ceresti ale ingerilor si arhanghelilor sunt mute de uimire in fata ei.

Chiar daca viata Maicii Domnului e ca invaluita intr-o tacere sfanta, Bisericii noastre Ortodoxe Domnul i-a dat sa cunoasca ca iubirea ei imbratiseaza intreaga lume si ca, in Duhul Sfant, ea vede toate noroadele de pe pamant si, asemenea Fiului ei, ii este mila de toti si miluieste pe toti.

Ah, daca am sti cum iubeste Preasfanta pe toti cei ce pazesc poruncile lui Hristos si cat ii este de mila si se intristeaza pentru cei ce nu se indreapta. Am simtit acest lucru pe mine insumi. Nu mint, spun adevarul inaintea fetei lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu Il cunoaste: cu duhul am cunoscut-o pe Preacurata Fecioara. N-am vazut-o, dar Duhul Sfant mi-a dat sa o cunosc pe ea si iubirea ei pentru noi. Daca n-ar fi fost milostivirea ei, as fi pierit de mult, dar ea a vrut sa ma cerceteze si sa ma lumineze sa nu mai pacatuiesc. Ea mi-a spus: “Nu-i frumos pentru Mine sa ma uit la tine sa vad ce faci!” Cuvintele ei erau placute, linistite si blande, si ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci si nu stiu ce i-as putea da in schimb eu, pacatosul, pentru dragostea ei fata de mine, necuratul, si cum voi multumi bunei si milostivei Maici a Domnului.

Cu adevarat, ea este Ocrotitoarea noastra la Dumnezeu si chiar si numai numele ei bucura sufletul. Or, tot cerul si tot pamantul se bucura de iubirea ei. Lucru minunat si neinteles. Ea viaza in ceruri si vede neincetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uita nici pe noi, sarmanii, si acopera cu milostivirea ei tot pamantul si toate noroadele.

Si pe aceasta Preacurata Maica a Sa Domnul ne-a dat-o noua. Ea este bucuria si nadejdea noastra. Ea este Maica noastra dupa duh si, ca om, e aproape de noi dupa fire si tot sufletul crestinesc e atras spre ea cu iubire”.

Cuviosul Siluan Athonitul, “Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei”

Braul Maicii Domnului

Era in noaptea de 20 spre 21 mai 2008. Pentru a doua oara Braul Maicii Domnului fusese adus pe meleaguri dobrogene, de la manastirea Cato Xenia din Grecia, intre 15-21 mai. Cata binecuvantare! Braul Maicii a inseninat intreaga zona, picurand in suflete o dulceata de nedescris. Pentru inchinare am preferat noaptea, cand e liniste si mai putin aglomerat (credeam). Eram singura. M-am inarmat cu o carticica de rugaciuni si cu incaltaminte comoda si am identificat cu greu capatul cozii...foarte departe de locul de inchinare. Dar am zarit chipurile celor ce deja se inchinasera si erau atat de luminoase incat statul la coada nu putea fi decat o dulce asteptare. Si culmea, niste fete dragute ofereau la toata lumea cafea fierbinte. Recunosc ca a fost binevenita. Am avut uimirea sa constat ca am vecine de coada niste fete galagioase care fumau si vorbeau turceste. Hmmm. Dar am intrat in vorba si ne-am inteles de minune. Ne-am cucerit reciproc, ne-am imprietenit. Am reusit sa o conving pe una dinre ele sa stinga tigara. Le-am intrebat de ce erau acolo. Aveau si ele vise si dorinte si stiau ca Maica Domnului le va ajuta. Unele isi doreau sa ceara Maicii un prieten pe masura, altele sa se impace cu prietenul actual...La asemenea dorinte, dupa ceva vreme rabdarea lor s-a topit, undeva pe la jumatatea drumului. Din grupul initial de 5 fete a ramas pana la urma doar una. Problema ei am aflat-o mai tarziu. Ea stia ca isi doreste ceva imposibil. Mama ei murise de un an si fetei ii era tare dor de ea. Acest dor o adusese la Maicuta Domnului...Maicuta Domnului, fii si mama ei, fii si mama noastra!

Auzind fara sa vreau o discutie dintre doua "vecine de coada" am realizat ca locuim in acelasi cartier si frecventam aceeasi biserica. Am castigat astfel doua prietene, oferindu-ma sa le duc acasa dupa ce ne vom fi inchinat. Ca tot eram cu masina si ora avea sa fie imposibila.

Pe masura ce distanta dintre noi si Brau era din ce in ce mai mica, atmosfera devenea de poveste. De nedescris simtirea aceea coborata ca din basme, doar ca nu era poveste era adevarat, era Adevar. Priveam in jur si vedeam doar bucurie pe fetele tuturor. N-as mai fi plecat de acolo. Sigur, la locul de inchinare nu puteai zabovi prea mult si odata ce ai trecut nu te puteai intoarce. Dar eu si mica mea prietena turcoaica am zabovit nitel mai mult. M-am oprit apoi sa las un pomelnic si domnul ce le aduna a crezut ca suntem surori sau mama si fiica...eram intr-un fel, ne inrudise Maicuta. Mi-am dat seama ca uitasem sa fac poze si domnul de la pomelnice ne-a lasat sa ne intoarcem...si iar am mai stat, pe indelete, pe langa Brau. Ghiulgen a remarcat ca ne purtam noroc una alteia. Eu nu cred in cuvantul "noroc" dar n-am contrazis-o, ca era atat de fericita...Nici una dintre noi n-ar mai fi plecat de acolo... I-am cerut ID-ul de messenger si mi l-a scris cu mana ei in telefon dar ..n-a mers. Draga mea, daca se intampla o minune si dai peste blogul meu te rog sa-mi scrii! Mi-e dor de tine si as vrea sa ne vedem ca sa povestim despre Maicuta Domnului. Nu cred in coincidente, sunt sigura ca ne vom revedea...Daca ti-am scris numele gresit, te rog sa ma ierti.

Noaptea a zburat. Le-am dus pe vecine acasa si ne-am intins la povesti, despre minunatul nostru parinte duhovnic. Cand sa ajung si eu acasa, vad o cunostinta in statia de autobuz, desi inca nu era ora potrivita, inca nu circulau autobuzele. Mergea desigur sa se inchine la Maica. Am dus-o eu, profitand de ocazie pentru a ma apropia inca o data de oaza aceea de binecuvantare. Cuvintele sunt sarace in a descrie simtirile adanci. Si totusi, Cuvantul este totul.

Maicuta Domnului, multumesc pentru binecuvantare si pentru ocrotirea ta de toata clipa! Maicuta Domnului, acopera-ne pe noi cu preacinstitul si puternicul tau acoperamant!

Multumesc, Maicuta!

Multumesc pentru infinita dragoste si bunatate, pentru ghidarea subtila si delicata a pasilor. Multumesc, Maicuta, pentru Fiul tau!

Ziua vestilor bune

Fie mie dupa cuvantul tau!

Dimineata am intrat intr-o biserica in care nu mai intrasem de foarte multa vreme. Cu sapte ani in urma, in apropiere de acea biserica, fetita mea cea mica, pe vremea aceea la inceputul clasei a V-a, dadea un examen prelungit, format din testare la matematica si testare psihologica, pentru centrul de excelenta. Prea mult patru ore fara pauza pentru varsta aceea frageda. In timp ce ea era in examen, eu eram in biserica. Si in timp ce ma rugam ei i s-a facut rau...foarte rau...ne-am dus la spital si a fost internata. Ciudat, nu?

Multa vreme am regretat teribil acest "esec" (asa l-am considerat, tinand cont de talentul ei, de ambitia ei si de disponibilitatea la efort pe care o manifesta). Dar dupa ce a intrat in cea mai buna clasa din cel mai bun liceu din Constanta si i-am vazut colegii (unii dintre ei), am inteles...Bieti copii care au muncit atat de mult incat au ticuri nervoase (de exemplu smulgerea parului din cap)...Am inteles, dar nu ma atragea biserica aceea...

Dar azi, cu ajutorul Maicutei Domnului, care mi-a purtat pasii intr-acolo, am scapat de aceasta problema. Am putut simti clar ca era problema mea. Am "vazut" linistea bisericii, am simtit "mangaierea" crucii si in acelasi timp am simtit agitatia mea interioara, mi-am vazut nerabdarea si mandria...Multumesc, Maicuta scumpa!

Acatistul Buneivestiri, audio

A fost odata...

In copilarie bunica ma ducea cu forta la biserica. Nu pricepeam eu mare lucru din slujba si oboseam sa stau atata in picioare, dar asteptam cu nerabdare predica, asemenea unei povesti adevarate. M-a marcat descrierea credintei care muta muntii din loc si am verificat-o atunci cand eram singura si infrigurata in fata unei usi care nu vroia sa se deschida.Am zis “CRED” si usa s-a deschis. Dar cand am devenit pioniera am aflat de la tovarasa ca Dumnezeu nu exista si ca e mai util sa te uiti la TV in timpul slujbei, sau sa te duci la activitati pionieresti…Si asa am devenit atee, iar chestia asta a tinut pana in 1991, la 27 de ani. A urmat momentul convertirii…Parintii mei ma crescusera cu multa dragoste, iar tatal meu ma iubea dincolo de orice limite. Avand mijloace de trai modeste s-au straduit sa nu-mi lipseasca nimic in timpul liceului si facultatii. Iar eu nu-mi manifestam la randul meu dragostea decat fata de mama mea…M-am casatorit, am plecat la 700 km distanta, parintii mei au ramas in urma, bolnavi si batrani (am fost un copil tarziu). Ii vedeam de 1-2 ori pe an. Si tatal meu a murit asteptand o asemenea vizita…Cand s-a intamplat eram insarcinata si m-a napadit brusc durerea si regretul. Durerea pentru ca l-am pierdut si regretul pentru ca niciodata nu-l lasasem sa simta ca-l iubesc, niciodata nu avesesem timp sa ascult ce ar fi vrut sa-mi povesteasca. Si tinand mana pe sicriul lui am simtit o mangaiere pe umarul drept, in timp ce cineva (poate ingerul pazitor ) imi spunea ca nu e totul pierdut, ca ne vom mai intalni, ca tatal meu stie ce simt. Dupa asta am aflat care sunt obiceiurile pentru cei adormiti, si le-am respectat. In momentul cand leganam coliva in biserica, il simteam pe tatal meu langa mine. Tatal meu a platit cu un ultim gest de iubire inceputul credintei mele, sau altfel spus Dumnezeu a transformat raul in bine. Si tot mergand sambata la pomeni si parastase am inceput sa ma simt bine in biserica. Incet, incet, viata mea s-a schimbat. Si la un moment dat am simtit nevoia sa ma spovedesc. Dar era tot timpul coada la usa preotului, iar eu eram tot timpul cu fetitele mele, mici, cu mine. Intr-o seara am stat ceva vreme la coada, pana cand ele si-au pierdut rabdarea…Si atunci am zis: Maica Domnului, eu nu vreau sa plec acasa nespovedita, ajuta-ma intr-un fel, cum vrei tu…Si nu trec doua minute si iese parintele si ma cheama pe mine inauntru, peste rand… Cand am iesit de la spovedanie zburam, nu paseam...parca milioane de ingeri cantau si se bucurau pentru mine. Era o stare de neinteles, de neexplicat, dar in acelasi timp de neuitat. Atat de multa si atat de adanca bucurie!!!!