Noutati despre manastirea Caraiman

Nu am fost recent pe la manastirea Caraiman, dar am aflat noutatile din ziarul Lumina, din care citez:

"Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vizitat duminică Mănăstirea "Înălţarea Sfintei Cruci" - Caraiman, unde a fost întâmpinat de obştea mănăstirii. Patriarhul României l-a felicitat pe părintele exarh David Petrovici, stareţul mănăstirii, şi pe părintele Gherontie Puiu pentru lucrările desfăşurate la complexul monahal şi în special pentru reînceperea lucrărilor de edificare a noului centru de conferinţe în care se vor desfăşura întrunirile preoţilor şi sinaxele monahale ale stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Bucureştilor, dar şi conferinţe ale mirenilor din diverse domenii de activitate profesională.

Patriarhul României a subliniat că acest centru era necesar deoarece Arhiepiscopia Bucureştilor nu are nici un centru de conferinţe, ci doar o sală provizorie de întruniri, amenajată în clădirea fostului seminar teologic de la Mănăstirea Cernica. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit pentru biblioteca Mănăstirii Caraiman cele trei volume dedicate autocefalie Bisericii Ortodoxe Române: "Autocefalia: libertate şi demnitate", "Autocefalie şi responsabilitate", "Autocefalie şi comuniune", felicitând totodată pe reprezentanţii Primăriei Buşteni pentru ajutorul dat mănăstirii prin realizarea drumului asfaltat, care facilitează accesul pelerinilor la complexul monahal."

Manastirea Caraiman (3) "Doamne, intoarce la bunatate si la rugaciune pe vrajmasii mei!"

Am calatorit in duminica ortodoxiei.
Am promis cu ceva vreme in urma ca voi scrie despre ultima deplasare prin tara. Planul era sa plecam sambata din Constanta spre Cluj, dar n-a iesit conform planului. Cu strangere de inima si fara a apuca sa cer binecuvantare, am pornit la drum lung dimineata devreme, cu intentia de a face o escala la o biserica intalnita in cale. Si daca tot trebuia sa aleg o singura escala si o singura biserica, am mers intins spre Busteni.Mi-era dor de locul acela, unul din locurile indragite si binecuvantate de Maicuta Domnului, de bradul cu 5 laturi inconjurat de Paraclisul Maicutei.

Cand am ajuns acolo, din biserica supraaglomerata se auzea deja predica. Dar nu e niciodata prea tarziu, Domnul ne primeste, pana in al 12-lea ceas. Pentru ca aveam putin timp la dispozitie (sotul ma astepta in masina) nu stiam cu ce sa incep.Pasind in curtea manastirii si amintindu-mi cum si pentru ce m-am rugat ultima oara in Busteni am inteles deodata raspunsul la rugaciune al Maicutei Domnului. (Imi spunea odata o draga prietena "on-line" ca Maicuta Domnului e subtila). In saptamana petrecuta in noiembrie trecut in Busteni, ma rugam pentru fiica mea cea mare, studenta in anul intai la medicina veterinara (meseria pe care si-a dorit-o din anii copilariei), ma rugam sa-i lumineze bunul Dumnezeu mintea ca sa-si poata lua cu bine primele colocvii. Avand timp disponibil mai mult decat acasa, si fiind scutita si de grijile gospodaresti, ma rugam mai mult decat de obicei si mai in liniste. Raspunsul oarecum imediat a fost ciudat. Fiica mea a inceput sa se simta rau (fizic si psihic), am inceput sa umblam prin doctori si astfel a lipsit mult de la scoala si a ajuns la concluzia ca nu poate continua, ca nu mai suporta viata in Bucuresti...ca e nevoie sa renunte la vis...visul ei dintotdeauna. Sigur, am fost data peste cap de hotararea ei, ma durea decizia ei, ma durea durerea ei (durerea renuntarii la vis) dar n-am avut alta solutie decat sa incerc sa o inteleg si sa o sustin...Si tocmai azi, inainte de a ajunge la manastire, primisem un superb mesaj de la ea. Mesaj care m-a facut fericita si m-a facut sa inteleg ca Domnul imi raspunsese la rugaciune...altfel decat cerusem, dar mai mult decat cerusem...Fetita mea, care fusese o rebela, este pe cale de a se regasi pe sine, de a-si descoperi talantii cei adevarati...Slava Tie Doamne! Multumesc, Doamne!

Parintele Gherontie nu era disponibil, dar nu m-a tulburat acest lucru, stiam deja ca e clarvazator si ca rugaciunile ii sunt auzite( isi va aminti de mine cand va citi pomelnicul si va intelege ca ii multumesc). Am lasat pomelnic pentru vii. Apoi nu ma mai induram sa ma despart de "silueta" delicata a Maicii Domnului, care se zareste in sectiunea unui ciot al bradului, la ramura ce fusese taiata de parintele Gherontie pentru a atarna acolo toaca. Am vazut un om in apropiere si i-am aratat-o pe Maicuta, i-am spus povestea bradului si a manastirii. In inima am simtit deodata o caldura si o mangaiere de nedescris. Maicuta era acolo.Mi-a mangaiat inima, si apoi m-a indemnat sa las pomelnic si pentru cei adormiti.

Am mai scris despre Manastirea Caraiman aici si aici.

De mare folos este rugaciunea recomandata de parintele Gherontie:" DOAMNE, INTOARCE LA BUNATATE SI LA RUGACIUNE PE VRAJMASII MEI"

Manastirea Caraiman (II) - Minunile Maicii Domnului si Parintele Gherontie!

DOAMNE, INTOARCE LA BUNATATE SI LA RUGACIUNE PE TOTI VRAJMASII MEI!



Cu voia Domnului am fost trimisa in delegatie la Busteni, pentru niste cursuri. Sigur ca am cartit, nu vroiam sa merg, nu consideram ca e momentul potrivit sa-mi las familia singura. Dar cata binecuvantare am gasit acolo, greu de povestit. Stiam de parintele Gherontie, de prin 2001. In acel an, coborand pe un traseu dificil, era sa cad in prapastie, ma furase peisajul (sotul meu si fetele erau mai in fata, nu au observat, dar din fericire cineva s-a nimerit a fi in spatele meu si a reusit sa ma ajute). Dupa acel moment, am descoperit manastirea Caraiman, exista deja paraclistul din jurul bradului, dar cam atat...Si am dat un pomelnic parintelui staret, despre care nu stiam inca nimic. Povestindu-i patania cu prapastia, mi-a spus doar atat: Ai grija, cu muntele nu-i de glumit! Habar n-aveam eu la ora aceea ce a insemnat muntele pentru parintele Gherontie.Am aflat ulterior, citind carticica ce da titlul postarii, ca parintele a stat ascuns prin munti timp de zece ani, in vremea comunismului.

Revenind la noiembrie 2008, in prima zi a delegatiei le-am aratat colegelor drumul spre manastire. A doua zi am reusit sa las un pomelnic, despre care mi s-a spus ca va fi citit pana la sfarsitul postului indiferet de suma de bani lasata pentru manastire, iar a treia zi am reusit sa vorbesc cu parintele. M-am apropiat de dansul, si indata ce a inceput sa vorbeasca am izbucnit in plans. Am citit in carticica "Minunile Maicii Domnului si parintele Gherontie", ca acest lucru li se intampla multora, iar parintele le spune celor in cauza: Du-te si da lacrima ta Maicutei Domnului, nu mi-o da mie.Parintele indeamna pe toata lumea sa se roage langa brad, in paraclisul construit in jurul bradului. Si insoteste cu gandul si cu inima pe cel ce merge sa se roage. Uneori si cu privirea...si povesteste parintele ca atunci cand omul se roaga cu credinta, dansul vede o aureola in varful bradului. Atunci e incredintat ca si ruga lui pentru acela va fi ascultata.

Si mai spune parintele sa vorbim cu Maicuta Domnului asa cum vorbim cu un prieten, sa-i povestim despre toate durerile noastre si sa-i cerem sfat.

Parintele nu vorbeste mult. M-a privit si mi-a spus ca a citit pomelnicul meu. Mi-a intins o mica fisie de hartie, listata la calculator,cu o rugaciune pe care sa o citesc de 30 de ori pe zi timp de 40 de zile si sa o dau si altora. Scurta si minunata rugaciune:" Doamne, intoarce la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei!"

Saptamana petrecuta in Busteni a fost cu totul speciala. Reuseam sa ma rog aproape tot timpul, indiferent de activitatea exterioara si am renuntat la televizor, cu exceptia unui film crestin care s-a intamplat sa-mi iasa in cale. Mai greu cu renuntatul la internet, dar nu aveam o conexiune prea buna, asa ca asta s-a rezolvat de la sine.

Parintele Gherontie poate fi gasit in fiecare zi de la ora 10 la ora 13 si de la ora 15 la ora 17. Liturghia se tine in fiecare zi de la ora opt, iar vinerea, cand nu e sarbatoare, este slujba sfantului Maslu, de la ora 16. Cautati-l pe parintele Gherontie!Acolo ne asteapta Maicuta Domnului, langa brad, sa-i vorbim (langa bradul din paraclisul manastirii Caraiman si langa bradul din inima noastra)! Slava Tie Doamne, pentru toate!

manastirea Caraiman (I)

Parintele Gherontie Puiu, staretul manastirii Caraiman, e cautat de oameni din toata tara. Parintele a avut o viata extrem de grea, dar a fost ocrotit de Maica Domnului inca de la nastere, pentru ca avea o misiune importanta: sa-i inalte Maicutei Domnului manastire, in poienita, la poalele muntilor, departe de tumultul desertaciunilor omenesti.

Parintele Gherontie e un urias bland, cu vorba moale. Mama sa a murit in timp ce se chinuia sa-l aduca pe lume. Si pe el doctorii l-au crezut mort si l-au aruncat pe malul garlei, printre gunoaie. Acolo l-a gasit o taranca, indrumata de Duhul Sfant, l-a luat acasa si l-a crescut...cu dragoste, dar fara sa-l boteze. La sapte ani, la inceperea razboiului, a visat o tanara cu chip de lumina, imbracata in straie manastiresti, care i-a spus: VEI FI OCROTIT! Parintele povesteste:"Cand am deschis ochii pe lume, in primii ani ai copilariei, simteam ca o putere asupra mea. Mi se parea ca sunt ajutat de cineva tot timpul...Cand am imbracat haina de foc a botezului (la varsta majoratului), parca m-am simtit alt om.A fost singura data in viata cand am plans de fericire.Ma incerca o bucurie fara de margini, pe care ma straduiam sa o deslusesc.La iesirea din sfantul lacas , pe treptele din fata pridvorului, am zarit din nou acea fiinta minunata.Mi-a vorbit cu glas ingeresc: AI INCREDERE SI DU-TE LA MANASTIRE. TE VOI CALAUZI."

va urma